Efecte ale exercițiilor fizice în remedierea

posturilor deficiente și ale deficiențelor coloanei

vertebrale, la ciclul gimnazial
22 august 2020 • Marinela Pantea • Liceul Teoretic Jean Monnet
(Bucureşti) • România

Sensul pedagogic al noțiunii de educație fizică relevă faptul că

educația fizică este acea latură a educației prin care se urmărește
realizarea unei armonii între elementele biologice și cele psihice ale
personalității umane. Importanța acestei teme este sugerată de
numărul crescut al elevilor din ciclul gimnazial care au atitudini
posturale deficiențe sau chiar deficiențe fizice ușoare sau medii.
În aceste condiții, educației fizice școlare îi revin nu doar sarcini de
instruire și educare, ci și sarcini care vizează profilaxia și remedierea
deficiențelor fizice sau a altor tulburări somatice sau funcționale.

În literatura de specialitate, organizarea activității de învățare tinde

spre totala individualizare, ca urmare a priorității sau chiar a
absolutizării capacităților individuale. Actualmente, tratarea
diferențiată reprezintă o importantă tendință metodologică modernă,
abordată și tratată în literatura de specialitate.

Cu toate că acest experiment a fost realizat în urmă cu mai bine de 10

ani, această situație este de actualitate, din păcate, pentru că este din
ce în ce mai mult în creștere numărul elevilor cu reale deficiențe
vertebrale și cu atitudini posturale deficiente. În continuare aplic
programe de exerciții corective și urmăresc individualizarea
programelor de lucru în timpul orelor de educație fizică.

Experimentul realizat a pornit din dorința de a găsi forme cât mai

adecvate pentru creșterea eficienței lecțiilor de educație fizică în cazul
copiilor cu deficiențe fizice ușoare și medii. În abordarea tratării
diferențiate,  în vederea prevenirii sau corectării deficiențelor fizice
ușoare și medii (de exemplu, cifoza) s-a pornit de la premisa că
activitatea trebuie să se desfășoare în condițiile unei baze materiale
adecvate și a unei foarte bune organizări a conținutului de lucru și a
modalităților de organizare a exersării.

Exercițiile aplicate în mod organizat și metodic au scopul de a face

trecerea elevilor de la formele individuale la activitatea obișnuită de
educație fizică și sport.  În timpul activității, prin corelarea unor noțiuni
de biomecanică și fiziologia efortului fizic cu forma și conținutul
exercițiilor efectuate, adesea sunt provocate curiozitatea și interesul
participării la lecții. Cunoscând aceste realități, profesorul poate
orienta în mod obiectiv problematica realizării DFA, schimbând de la
an la an dominantele, particularizând conținutul  instruirii, adaptând
dozarea exercițiilor, în funcție de vârstă, sex și manifestarea unor
particularități individuale.[]

Un studiu efectuat pe un eșantion de 745 de elevi a arătat că 45%

dintre ei au reclamat dureri de spate, de ceafă sau de umeri, 6% –
dureri puternice la nivelul gâtului și umerilor, 7% – lombalgii severe.
Frecvența cifozelor este mai crescută, se pare, mai mult la persoanele
de talie înaltă (longilini) și mai scăzută la cele de talie mică (brevilini),
dar și scoliozele sunt din ce în ce mai frecvente ca instalare.
Statisticile referitoare la frecvența pe sexe nu sunt concludente,
deoarece diagnosticul de cifoză se stabilește de multe ori la examenul
clinic fără precizarea  de a  realiza un control științific pe baza unor
măsurători și date obținute în urma unor investigații specifice, control
care să conducă la organizarea rațională a procesului instructiv-
educativ.

Investigațiile preliminare ne-au orientat spre formularea următoarelor

ipoteze:

 organismul se dezvoltă corect și armonios în lecția de educație

fizică, în condițiile în care influențele exercitate asupra lui sunt
multiple, se înscriu polivalent, în egală măsură atât pe planul
somatic, cât și pe cel funcțional;
 prin tratarea diferențiată a elevilor, ce vizează particularitățile lor
fizice, atitudinea corporală, ”răspunsul” organismului la
efectuarea exercițiului fizic și dezvoltarea fizică armonioasă, se
obțin rezultate mult îmbunătățite pe aceste planuri, precum și o
eficiență crescută a rolului lecțiilor de educație fizică;
 obiectivul se înfăptuiește în urma acționării deliberate în acest
sens, prin intermediul unor exerciții corective ale căror influențe
sunt precis localizate, vizând prevenirea și corectarea cifozelor
ușoare și medii.

Sarcinile cercetării au constat în:

a) depistarea și preluarea elevilor în evidența programelor de lucru,
prin mijloacele educației fizice corective;
b) înregistrarea datelor privind nivelul inițial de dezvoltare fizică a
lotului experimental;
c) selectarea și adaptarea celor mai eficiente mijloace din educația
fizică corectivă;
d) organizarea componenților lotului experimental privind modul de
desfășurare a programului de lucru;
e) selectarea, adaptarea și structurarea celor mai adecvate mijloace;
f) urmărirea dinamică a evoluției subiecților, astfel încât să se poată
realiza o adaptare și modificare permanentă a programului
recuperator în funcție de reacția subiecților;
g) aprecierea progresului înregistrat de elevi pe parcursul cercetării,
precum și analiza acestui progres.

Experimentul s-a desfășurat pe parcursul a doua semestre, în anul

școlar 2006 – 2007, cu începere în luna octombrie 2006 și finalizare în
luna mai 2007. În septembrie 2006 am realizat (în colaborare cu
cabinetul medical al școlii) măsurătorile antropometrice și
somatoscopice, după care am elaborat programul ce vizează
corectarea deficiențelor fizice de coloană vertebrală, potrivit condițiilor
și bazei materiale existente. Studiul a cuprins în total 13 elevi (11 fete
și 2 băieți) de la diferite clase VI-VIII din „Liceul Teoretic Jean
Monnet”, sector 1, București.

În urma investigațiilor preliminare ce au vizat statura în ortostatism, în

așezat, perimetrul toracic în repaus, inspir și expir și capacitatea
vitală, am întocmit programul special pentru subiecții cu deficiențe
ușoare și medii, program executat individual, de două ori pe
săptămână și de două ori în cadrul lecțiilor, sub supravegherea
profesorului de educație fizică. Pentru conștientizarea efectelor
mijloacelor tehnice preventive și corective incluse în schema generală
de lucru,  activitatea s-a efectuat în afara programului școlar, o lună și
jumătate. Începând cu luna noiembrie, programul a fost aplicat în
timpul lecțiilor de educație fizică, respectându-se principiul tratării
diferențiate.

La interpretarea rezultatelor obținute am folosit metoda prelucrării

statistice și metoda comparativă, care are la bază diferența testării
inițiale și a celei finale, precum și metoda reprezentării grafice. Datele
inițiale și cele finale au fost înregistrate și apoi centralizate în tabele și
reprezentate grafic, atât valorile inițiale și finale ale grupurilor de
experiment și de control, cât și diferențele între valorile finale ale
indicatorilor ambelor grupuri.

În vederea desfășurării lecțiilor de educație fizică cu program corectiv

am elaborat teme și obiective operaționale specifice educației fizice
corective. Fiecare plan de lecție a fost aplicat pe parcursul a trei
săptămâni, timp de șase lectii. Timpul tematic al primelor șapte planuri
de lecții a fost de 25 minute, iar al ultimelor trei lecții a fost de 30
minute, crescând durata și volumul de lucru. Pentru grupul de control,
programele efectuate au fost reprezentate doar de anumite complexe
de exerciții pentru educarea atitudinii corecte a corpului, complexe
prezentate copiilor și efectuate de aceștia în timpul liber – de două ori
pe săptămână. Prin aplicarea programului de lucru și în cadrul orelor
de educație fizică, scopul acestor exerciții a fost nu numai de
prevenire dar și de corectare a atitudinii deficiente ușoare și medii,
executându-se într-un regim mai bine supravegheat și mult mai intens
efectuat, acesta repetându-se de 4-5 ori pe săptămână.

Creșterea și dezvoltarea fizică sunt procese care se întrepătrund, se

condiționează reciproc și se pot dirija. Dirijarea lor se obține numai
printr-o supraveghere metodică, de zi cu zi, care trebuie să se facă în
familie – de către părinți  și în școală – de către educatori.

Profesorul de educație fizică trebuie să cunoască procesul creșterii și

dezvoltării fizice și să evite executarea unor exerciții fizice care ar
putea să accentueze și să înrăutățească starea acestuia.

Dar această muncă de corectare poate avea rezultate pozitive numai

atunci când se realizează o colaborare între profesorul de educație
fizică și cabinetul medical al școlii, pentru a putea elucida diagnosticul
precis al deficienței, cauzele determinante ale acesteia și mijloacele
corespunzătoare de tratament.

Rezultatele obținute în corectarea cifozelor ușoare și medii prin

aplicarea mijloacelor din educație fizică corectivă conduc la
confirmarea ipotezei formulate anterior demarării experimentului.
Astfel, instituirea măsurilor corective a condus la obținerea unor
rezultate bune, aceasta în strânsă legătură cu asigurarea continuității,
ritmicității și consecvenței în cadrul lecțiilor de educație fizică.
Metodologia folosită în timpul experimentului a permis urmărirea
dinamicii evoluției subiecților, evidențiindu-se componentele pozitive
ale activității corective.

S-a constatat că au apărut îmbunătățiri semnificative ale valorii

indicatorilor aleși: statura, statura din așezat pe scaun, greutatea,
perimetru toracic în repaus – inspir – expir și capacitatea vitală, la
grupul experimental, în raport cu grupul de control. Activitatea pe
„grupe de nivel” (în funcție de deficiența existentă) rezolvă eficient o
serie de probleme cum ar fi: adecvarea volumului, intensității și
complexității efortului la posibilitățile diferențiate ale elevilor din
aceeași clasă; îmbunătățirea densității lecțiilor datorită ritmului de
lucru corespunzător posibilităților fiecăruia.

Folosirea mijloacelor din  educație fizică corectivă în cadrul

programului complex de redresare își dovedește eficiența în
corectarea deviațiilor coloanei vertebrale, atât prin influențele pozitive
exercitate de procedeele tehnice adecvate, cât și prin creșterea
atractivității lecțiilor de educație fizică, la care subiecții participă cu un
interes mai mare.

Bibliografie
Avram, M. – Lecția de educație fizică și realizarea atitudinii corecte a
corpului, E.F.S. nr. 3, 1973, pag. 34.
Birtolon, St. – Exercițiul fizic și coloana vertebrală, Editura Sport-
Turism, București, 1978.
Dragnea, A.;Bota, A., Iancu H.- Teoria educației fizice și sportului,
Editura Cartea Școlii, București, 2000.
Scarlat B.M,.; Scarlat E. – Educație fizică și sport-învățământ liceal,
Editura Didactică și Pedagogică, R.A., 2002.