Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghidul Lucrătorului Străin În România
Ghidul Lucrătorului Străin În România
1
Acest ghid se adresează cetățenilor străini, din state care nu sunt membre ale UE/SEE sau Elveția și care se
află în România sau doresc să se stabilească în România în scop de muncă.
În cuprinsul acestuia veți găsi informații de bază privind intrarea, șederea și rezidența în România.
3
CAPITOLUL I
România – organizare instituțională
Constituţia, adoptată în şedinţa Adunării Constituţionale din noiembrie 1991 şi validată prin
referendum la 8 decembrie 1991, proclamă România un stat de legi, democratic şi social. În anul
2003, aceasta a fost republicată, în urma revizuirii şi aprobării prin referendum naţional. Demnitatea
umană, drepturile şi libertăţile civice, dezvoltarea neîngrădită a personalităţii umane, dreptatea şi
pluralismul politic sunt valori supreme şi garantate prin Constituţie (Art. 1). Constituţia specifică
separarea celor trei puteri publice (legislativă, executivă şi judiciară).
Parlamentul, alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat şi ales prin vot universal pentru un mandat
de 4 ani, este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
Preşedintele României, ales prin vot universal, preşedinte pentru un mandat de 5 ani, reprezintă
statul român şi veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.
Desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de
încredere acordat de Parlament.
Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a
administraţiei publice.
Consiliile locale şi primarii, aleşi prin vot direct, funcționează ca autorităţi administrative autonome
şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare
judeţ şi în municipiul Bucureşti.
Linkuri utile:
4
CAPITOLUL II
Intrarea și șederea în România
1. Care sunt condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cetățeanul străin pentru a i
se permite intrarea și șederea în scop de muncă pe teritoriul României?
5
Cetățenilor străini, membri de familie ai cetățenilor români, precum și străinilor titulari ai unui drept
de ședere permanentă pe teritoriul Statelor Membre UE, li se permite intrarea pe teritoriul României
în condiții speciale prevăzute de lege.
3. Care sunt situațiile în care li se refuză cetățenilor străini intrarea pe teritoriul statului român?
4. Vize
6
Care sunt tipurile de vize?
CAPITOLUL III
angajatorul solicită Inspectoratului General pentru Imigrări prin formaţiunile judeţene obţinerea
unei autorizaţii de muncă.
autorizaţia de muncă este trimisă străinului iar acesta solicită ambasadei României din ţara de
domiciliu obţinerea unei vize de lungă şedere pentru angajare;
odată obţinută viza de lungă şedere în scop de muncă, străinul se va prezenta la formaţiunea
judeţeană a Inspectoratului General pentru Imigrări, de la locul de reşedinţă, pentru obţinerea
dreptului de sedere temporară în scop de muncă şi eliberarea unui permis de şedere în scop de
muncă;
Condiţiile şi documentele necesare obţinerii vizei de lungă şedere în scop de muncă, dreptului
de sedere temporară în scop de muncă şi permisului de şedere în scop de muncă sunt
reglementate prin dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, republicată, cu completările și modificările ulterioare.
1. Autorizațiile de muncă
3. Care sunt documentele necesare unui cetățean străin pentru eliberarea autorizației de
muncă?
Angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei
persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o
cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de următoarele
documente:
o certificatul de înmatriculare de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie şi
în original;
o certificatul constatator emis de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte că nu s-
au operat cereri de înscriere de menţiuni referitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti
definitive pentru săvârşirea de infracţiuni de către asociatul unic sau, după caz, de
asociaţi, în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară sau la declararea stării de faliment;
o scrisoarea prin care se atestă bonitatea angajatorului, eliberată de banca la care acesta are
deschis contul;
o certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază
teritorială angajatorul îşi are sediul social, privind achitarea la zi a obligaţiilor către
bugetul de stat la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii;
o adeverinţa eliberată de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială
îşi are sediul angajatorul, cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă
vacant comunicat de angajator potrivit dispoziţiilor legale cu cel mult 60 de zile
anterioare depunerii cererii;
o fişa postului, organigrama cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante, ;
10
o dovada publicării anunţului pentru ocuparea postului vacant într-un cotidian de largă
circulaţie;
o copia procesului-verbal întocmit în urma selecţiei realizate pentru ocuparea posturilor
vacante;
o curriculum vitae al străinului, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a
acestuia că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are
cunoştinţe minime de limba română;
o cazierul judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din
ţara de origine sau reşedinţă;
o atestatul de recunoaştere a studiilor necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită
eliberarea autorizaţiei de muncă, eliberat de Ministerul Educaţiei Naționale, în condiţiile
prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de
învăţământ acreditate în România;
o documente care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene a
calificării profesionale necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită eliberarea
autorizaţiei de muncă;
o copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de
învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în
condiţiile legii;
o copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului şi, după caz, copia
permisului de şedere în România;
o două fotografii tip 3/4 ale străinului.
11
vacant comunicat de angajator potrivit dispoziţiilor legale cu cel mult 60 de zile
anterioare depunerii cererii;
o fişa postului, organigrama cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante, ;
o dovada publicării anunţului pentru ocuparea postului vacant într-un cotidian de largă
circulaţie;
o copia procesului-verbal întocmit în urma selecţiei realizate pentru ocuparea posturilor
vacante;
o curriculum vitae al străinului, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a
acestuia că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are
cunoştinţe minime de limba română;
o cazierul judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din
ţara de origine sau reşedinţă;
o atestatul de recunoaştere a studiilor necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită
eliberarea autorizaţiei de muncă, eliberat de Ministerul Educaţiei Naționale, în condiţiile
prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de
învăţământ acreditate în România;
o documente care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene a
calificării profesionale necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită eliberarea
autorizaţiei de muncă;
o copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de
învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în
condiţiile legii;
o copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului şi, după caz, copia
permisului de şedere în România;
o două fotografii tip 3/4 ale străinului.
*Pot fi încadraţi în baza autorizaţiei de muncă pentru lucrători permanenţi străinii a căror
perioadă de detaşare încetează, în baza dreptului de şedere pentru alte scopuri, la angajatorul la
care a fost detaşat.
12
Angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei
persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune o cerere motivată, însoţită de
documentele următoare:
o copia documentului valabil de trecere a frontierei;
o copia contractului individual de muncă, înregistrat la autorităţile competente din ţara de
origine, tradus şi legalizat;
o copia actului de detaşare, tradus şi legalizat;
o după caz, copia contractului comercial de prestări de servicii, înregistrat la organul fiscal
competent teritorial.
o certificatul de înmatriculare la Oficiul Național al Registrului Comerţului, în copie şi în
original;
o certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerţului, din care să
rezulte că nu s-au operat cereri de înscriere de menţiuni referitoare la existenţa unei
hotărâri judecătoreşti definitive pentru săvârşirea de infracţiuni de către asociatul unic
sau, după caz, de asociaţi, în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară sau la declararea
stării de faliment;
o certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază
teritorială angajatorul îşi are sediul social, privind achitarea obligaţiilor către bugetul de
stat, la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii;
o curriculum vitae al străinului, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a
acestuia că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are
cunoştinţe minime de limba română;
o cazierul judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din
ţara de origine sau reşedinţă;
o atestatul de recunoaştere a studiilor necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită
eliberarea autorizaţiei de muncă, eliberat de Ministerul Educaţiei Naționale, în condiţiile
prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de
învăţământ acreditate în România;
o atunci când este cazul, documente care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru
al Uniunii Europene a calificării profesionale necesare ocupării funcţiei pentru care se
solicită eliberarea autorizaţiei de muncă;
o copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de
învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate;
o două fotografii 3/4 ale străinului.
13
*Autorizaţia de muncă pentru lucrătorii detaşaţi este necesară pentru desfăşurarea de activităţi
lucrative pe teritoriul României pe o perioadă mai mare de 60 de zile.
Angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei
persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o
cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de următoarele
documente:
o certificatul de înmatriculare de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie şi
în original;
o certificatul constatator emis de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte că nu s-
au operat cereri de înscriere de menţiuni referitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti
definitive pentru săvârşirea de infracţiuni de către asociatul unic sau, după caz, de
asociaţi, în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară sau la declararea stării de faliment;
o scrisoarea prin care se atestă bonitatea angajatorului, eliberată de banca la care acesta are
deschis contul;
o certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază
teritorială angajatorul îşi are sediul social, privind achitarea la zi a obligaţiilor către
bugetul de stat la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii;
o copia actului de studii necesar pentru încadrarea în funcţia sau în meseria pentru care se
solicită eliberarea autorizaţiei de muncă, tradus şi legalizat în condiţiile legii;
o copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de
învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în
condiţiile legii.
o curriculum vitae al străinului, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a
acestuia că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are
cunoştinţe minime de limba română;
o cazierul judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din
ţara de origine sau reşedinţă;
o copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului şi, după caz, copia
permisului de şedere în România;
o două fotografii tip 3/4 ale străinului.
Angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei
persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o
cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de documentele
următoare:
o certificatul de înmatriculare de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie şi
în original;
o certificatul constatator emis de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte că nu s-
au operat cereri de înscriere de menţiuni referitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti
15
definitive pentru săvârşirea de infracţiuni de către asociatul unic sau, după caz, de
asociaţi, în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară sau la declararea stării de faliment;
o scrisoarea prin care se atestă bonitatea angajatorului, eliberată de banca la care acesta are
deschis contul;
o certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază
teritorială angajatorul îşi are sediul social, privind achitarea la zi a obligaţiilor către
bugetul de stat la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii;
o adeverinţa eliberată de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială
îşi are sediul angajatorul, cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă
vacant comunicat de angajator potrivit dispoziţiilor legale cu cel mult 60 de zile
anterioare depunerii cererii;
o atestatul de recunoaştere a studiilor necesar ocupării funcţiei pentru care se solicită
eliberarea autorizaţiei de muncă, eliberat de Ministerul Educaţiei Naționale, în condiţiile
prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de
învăţământ acreditate în România;
o copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de
învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în
condiţiile legii;
o copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului şi, după caz, copia
permisului de şedere în România;
o două fotografii tip 3/4 ale străinului.
Angajatorul persoană juridică din România va depune la Inspectoratul General pentru Imigrări
o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de documentele
următoare:
o certificatul de înmatriculare de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie şi
în original;
o certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerţului, din care să
rezulte că nu s-au operat cereri de înscriere de menţiuni referitoare la existenţa unei
hotărâri judecătoreşti definitive pentru săvârşirea de infracţiuni de către asociatul unic
sau, după caz, de asociaţi, în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară sau la declararea
stării de faliment;
o scrisoarea prin care se atestă bonitatea angajatorului, eliberată de banca la care acesta are
deschis contul;
16
o certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază
teritorială angajatorul îşi are sediul social, privind achitarea la zi a obligaţiilor către
bugetul de stat la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii;
o curriculum vitae al străinului, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a
acestuia că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are
cunoştinţe minime de limba română;
o cazierul judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din
ţara de origine sau reşedinţă;
o copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului şi, după caz, copia
permisului de şedere în România;
o două fotografii tip 3/4 ale străinului.
Angajatorii persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei
persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o
cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de documentele
următoare:
17
o două fotografii tip 3/4 ale străinului.
Angajatorul persoană fizică va depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o cerere
motivată, însoţită de documentele următoare:
Angajatorii persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei
persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o
cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de documentele
următoare:
o certificatul de înmatriculare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie şi în
original;
o certificatul constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, din care să
rezulte că nu s-au operat cereri de înscriere de menţiuni referitoare la existenţa unei
hotărâri judecătoreşti definitive pentru săvârşirea de infracţiuni de către asociatul unic
sau, după caz, de asociaţi, în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară sau la declararea
stării de faliment;
o scrisoarea prin care se atestă bonitatea angajatorului, eliberată de banca la care acesta are
deschis contul;
18
o certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază
teritorială angajatorul îşi are sediul social, privind achitarea la zi a obligaţiilor către
bugetul de stat, la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii;
o copia procesului-verbal întocmit în urma selecţiei realizate pentru ocuparea posturilor
vacante;
o curriculum vitae al străinului, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a
acestuia că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are
cunoştinţe minime de limba română;
o cazierul judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din
ţara de origine sau reşedinţă;
o atestatul de recunoaştere a studiilor necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită
eliberarea autorizaţiei de muncă, eliberat de Ministerul Educaţiei Naționale, în condiţiile
prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de
învăţământ acreditate în România;
o copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de
învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în
condiţiile legii;
o atunci când este cazul, documente care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru
al Uniunii Europene a calificării profesionale necesare ocupării funcţiei pentru care se
solicită eliberarea autorizaţiei de muncă;
o copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului şi, după caz, copia
permisului de şedere în România;
o două fotografii tip 3/4 ale străinului.
19
o cazierul judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din
ţara de origine sau reşedinţă;
o atestatul de recunoaştere a studiilor necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită
eliberarea autorizaţiei de muncă, eliberat de Ministerul Educaţiei Naționale, în condiţiile
prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de
învăţământ acreditate în România;
o copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de
învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în
condiţiile legii;
o atunci când este cazul, documente care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru
al Uniunii Europene a calificării profesionale necesare ocupării funcţiei pentru care se
solicită eliberarea autorizaţiei de muncă;
o copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului şi, după caz, copia
permisului de şedere în România;
o două fotografii tip 3/4 ale străinului.
autorizaţia de muncă pentru lucrătorii detașați - art. 14– OUG nr. 56/2007
Angajatorii persoană juridică din România ori o reprezentanţă, sucursală sau filială a unei
persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o
cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoţită de documentele
următoare:
o certificatul de înmatriculare de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie şi
în original;
o certificatul constatator emis de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte că nu s-
au operat cereri de înscriere de menţiuni referitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti
definitive pentru săvârşirea de infracţiuni de către asociatul unic sau, după caz, de
asociaţi, în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară sau la declararea stării de faliment;
o certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază
teritorială angajatorul îşi are sediul social, privind achitarea obligaţiilor către bugetul de
stat, la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii;
o curriculum vitae al străinului, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a
acestuia că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are
cunoştinţe minime de limba română;
o cazierul judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din
ţara de origine sau reşedinţă;
20
o atestatul de recunoaştere a studiilor necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită
eliberarea autorizaţiei de muncă, eliberat de Ministerul Educaţiei Naționale, în condiţiile
prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diploma de studii eliberată de instituţii de
învăţământ acreditate în România;
o atunci când este cazul, documente care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru
al Uniunii Europene a calificării profesionale necesare ocupării funcţiei pentru care se
solicită eliberarea autorizaţiei de muncă;
o copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de
învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în
condiţiile legii;
o două fotografii tip 3/4 ale străinului;
o copia documentului valabil de trecere a frontierei;
o copia contractului individual de muncă, înregistrat la autorităţile competente din ţara de
origine, tradus şi legalizat;
o copia actului de detaşare, tradus şi legalizat;
o după caz, copia contractului comercial de prestări de servicii, înregistrat la organul fiscal
competent teritorial.
autorizaţia de muncă pentru lucrătorii înalt calificați - art. 14^1 – OUG nr. 56/2007
21
o cazierul judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din
ţara de origine sau reşedinţă;
o copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de
învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi legalizate în
condiţiile legii;
o două fotografii tip 3/4 ale străinului
o copia contractului de muncă valabil sau a unei oferte ferme de angajare pe un loc de
muncă înalt calificat, de cel puţin un an, care trebuie să prevadă că salariul lunar ori anual
este de cel puţin 4 ori salariul mediu brut pe economie;
o atestatul de recunoaştere a studiilor, eliberat de Ministerul Educaţiei Naționale, în
condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, sau diplomă de studii, eliberată de instituţii
de învăţământ acreditate în România, care face dovada obţinerii unei calificări din
învăţământul postliceal sau superior necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită
eliberarea autorizaţiei de muncă, atât în cazul profesiilor reglementate, cât şi în cazul
profesiilor nereglementate;
o atunci când este cazul, documente care atestă obţinerea în România sau în alt stat membru
al Uniunii Europene, ca urmare a unei experienţe profesionale cu un nivel de cunoştinţe
comparabil cu calificările din învăţământul postliceal sau superior, a calificării
profesionale superioare necesare ocupării funcţiei pentru care se solicită eliberarea
autorizaţiei de muncă, numai în cazul profesiilor reglementate.
22
4. Accesul studenților străini pe teritoriul României
Conform prevederilor OUG 56/2007, autorizaţia de muncă poate fi eliberată şi străinilor care
beneficiază de drept de şedere temporară în scop de studii şi solicită încadrarea în muncă în baza
unui contract individual de muncă cu timp parţial, cu program de maximum 4 ore pe zi.
Străinii cărora li s-a acordat dreptul de şedere în scop de studii pot lucra pentru a-şi completa
mijloacele de întreţinere numai cu program redus numai în baza unei autorizaţii de muncă
eliberate în condiţiile prevăzute de OUG nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea
străinilor pe teritoriul României, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008.
Străinii, posesori ai unui permis de şedere în scop de studii pot solicita prelungirea dreptului de
şedere în scop de muncă, după finalizarea studiilor, fără obligativitatea obţinerii unei vize de
lungă şedere în acest scop, cu condiţia încheierii unui contract de muncă cu normă întreagă, în
specialitatea studiilor absolvite.
Pentru a se putea angaja, străinul absolvent de studii al unei instituții de învățământ din
România, în condițiile precizate la paragraful anterior, care solicită încadrarea în muncă, în
baza unui contract individual de muncă, cu normă întreagă, în specialitatea studiilor
absolvite, trebuie să obțină autorizaţia de muncă, la cererea angajatorului, în
23
conformitate cu dispozițiile OUG 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor
pe teritoriul României, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2008.
CAPITOLUL IV
Condiții de muncă
Potrivit legii, cetățenii străini și apatrizii pot fi angajați cu contract individual de muncă în baza
autorizației de muncă eliberată potrivit legii.
Încheierea unui contract individual de muncă trebuie să se facă în formă scrisă. Clauzele inserate
într-un contract de muncă sunt urmare a negocierii directe între angajator și angajat.
Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a
informa cu privire la clauzele generale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le
modifice, conform dispozițiilor Codului muncii.
Contractul individual de muncă se încheie în trei exemplare, câte unul pentru fiecare parte și unul
pentru a fi depus la Inspectoratul Teritorial de Muncă.
2. Obligațiile salariatului
Potrivit legii, în România salariatului îi revin, în principal, următoarele obligații:
a) obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform
fișei postului;
b) obligația de a respecta disciplina muncii;
c) obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de
muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă;
d) obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu;
e) obligația de a respecta măsurile de securitate și sănătate a muncii în unitate;
f) obligația de a respecta secretul de serviciu.
1. Drepturile angajatorului
Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea și funcționarea unității;
b) să stabilească atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condițiile legii;
c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit
legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern.
2. Obligațiile angajatorului
Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații:
a) să informeze salariații asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc
desfășurarea relațiilor de muncă;
b) să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor
de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă
aplicabil și din contractele individuale de muncă;
25
d) să comunice periodic salariaților situația economică și financiară a unității, cu excepția
informațiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea
unității. Periodicitatea comunicărilor se stabilește prin negociere în contractul colectiv de muncă
aplicabil;
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților în privința deciziilor
susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora;
f) să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze
contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii;
g) să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistrările prevăzute de
lege;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
i) să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților.
Pentru salariații angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi
și de 40 de ore pe săptămână. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore
pe săptămână, inclusiv orele suplimentare (cu anumite excepții).
Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă
suplimentară.
Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță
majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării
consecințelor unui accident.
Munca prestată între orele 22,00 - 6,00 este considerată muncă de noapte. Salariații de noapte
beneficiază fie de program de lucru redus, fie de un spor la salariu.
Salariații au dreptul la pauză de masă și repaus zilnic între două zile de muncă, care nu poate fi mai
mic de 12 ore consecutive, la repaus săptămânal care se acordă în două zile consecutive, de regulă
sâmbăta și duminica și la concediu de odihnă de minim 20 de zile, concedii fără plată pentru
rezolvarea unor situații personale, concedii de formare profesională și alte concedii stabilite prin
contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un
salariu exprimat în bani. La stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe
criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare,
etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială,
apartenență ori activitate sindicală. Anual, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este stabilit
salariul minim. Începând cu 01.02.2013, valoarea salariului de bază minim brut pe țară, garantat în
plată este de 750 RON, iar de la 01.07.2013 va fi 800 lei.
CAPITOLUL V
Valoarea impozitelor pe salarii și cotele contribuțiilor de asigurări sociale
27
În România, fiecare angajat și angajator contribuie la bugetul asigurărilor sociale, la fondul de
sănătate, la fondul pentru șomaj precum și la bugetul de stat, prin impozitul pe salariu.
Pentru anul 2013, cotele contribuțiilor de asigurări sociale au fost stabilite după cum urmează:
a) pentru condiții normale de muncă 31,3% datorată de angajator și angajați, din care 10,5%
datorată de angajați și 20,8% datorată de angajatori;
b) pentru condiții deosebite de muncă 36,3% datorată de angajator și angajați, din care 10,5%
datorată de angajați și 25,8% datorată de angajatori;
c) pentru condiții speciale de muncă 41,3% datorată de angajator și angajați, din care 10,5%
datorată de angajați și 30,8% datorată de angajatori.
Cotele contribuțiilor sociale și valoarea altor impozite se stabilesc în fiecare an prin Legea bugetului
asigurărilor sociale de stat și Legea Bugetului de stat.
28
În ceea ce privește recunoașterea diplomelor obținute de cetățenii statelor terțe în cadrul sistemelor
de învățământ, dosarul care va fi înaintat de firma angajatoare în acest sens va cuprinde:
1) Cerere tip adresată Ministerului Educației Naționale prin care se solicită recunoașterea actului
de studiu (se vor menționa adresa poștală exactă a solicitantului număr de telefon și o adresă de
e-mail);
2) Număr de la registratura ministerului;
3) Actul de studii în copie legalizată, daca originalul este în limba română, sau traducere legalizată
în original, iar pentru diplomele de studii superioare se va depune și o copie simplă după
original;
4) Copie simplă după pașaportul cetățeanului străin (pagina/paginile care cuprind datele de
identificare);
5) Adresa din partea firmei cu specificarea postului pe care respectiva persoană urmează să îl
ocupe;
6) Copie simplă după certificatul de înmatriculare al firmei/companiei;
7) Delegație pentru un angajat al firmei/companiei, care va depune dosarul și va ridica atestatul de
recunoaștere și copie a actului de identitate a persoanei împuternicite;
8) Dovada achitării sumelor percepute pentru recunoașterea atestatului, în original sau copie
certificată.
NOTĂ: Actele de studii vor purta (pentru validare) Apostilla Convenției de la Haga (pentru statele
care sunt parte la convenție) sau Supralegalizare/Adeverința de autenticitate emisă de către
autorităţile competente din ţara de provenienţă.
* Diplomele din Republica Moldova, emise anterior anului 2008 vor fi însoțite de Adeverința de
autenticitate emisă de către Ministerul Educaţiei din Republica Moldova, în original.
Pentru mai multe informații, cei interesați se pot adresa Centrului Național de Recunoaștere și
Echivalare a Diplomelor sau pot consulta adresa de internet a acestuia: www.cnred.edu.ro
Pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă este necesară îndeplinirea cumulativă a
două condiţii:
împlinirea vârstei-standard de pensionare;
realizarea stagiului minim de cotizare.
Vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare şi stagiul complet de cotizare pentru
persoanele care, în raport de data naşterii, îndeplinesc în anul 2013 condiţiile de pensionare
pentru limită de vârstă:
FEMEI BĂRBAŢI
30
ianuarie - martie 2013
septembrie-noiembrie 2013
Pensia anticipată se acordă cu cel mult 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de
pensionare, cu condiţia ca asiguratul să depăşească stagiul complet de cotizare cu cel puţin 8
ani.
Vârsta standard de pensionare se stabileşte în raport de data naşterii (a se vedea tabelul de la
pensia pentru limită de vârstă).
La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se
transformă în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate
şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate.
Transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă se face din oficiu.
Persoanele asigurate care au realizat stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, precum şi
cele care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 8 ani pot solicita pensie anticipată
parţială, cu reducerea vârstelor-standard de pensionare cu cel mult 5 ani.
Vârsta standard de pensionare se stabileşte în raport de data naşterii (a se vedea tabelul de la
pensia pentru limită de vârstă).
Cuantumul (valoarea) pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de
vârstă care s-ar fi cuvenit, prin diminuarea acestuia cu 0,75% pentru fiecare lună de anticipare,
până la îndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
32
La acordarea pensiei anticipată parţială, reducerea vârstei standard de pensionare NU poate
fi cumulată cu nici o altă reducere!
La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată
parţială se transformă în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării
şi prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de
suspendare a plăţii pensiei anticipate parţiale.
Transformarea pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limită de vârstă se face din oficiu.
Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din
capacitatea de muncă, din cauza:
a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal
stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
a fost elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de
învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru
formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar;
elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de
muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din
cauza practicii profesionale;
persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii
mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în
legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de
asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de
invaliditate în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au
suferit accidente de muncă.
33
Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul
specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă.
Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obişnuite sau a unor
accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat, în
condiţiile legii, stagiu de cotizare.
Indemnizaţia de însoţitor
34
cuantumul pensiei de urmaş cuvenit se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv
6% pentru fiecare an de căsătorie în minus;
indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul l sau II, dacă durata
căsătoriei a fost de cel puţin 1 an;
indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs
ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi dacă nu realizează
venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie ori
dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut;
care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, beneficiază de pensie de urmaş pe o
perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri
lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă
acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut;
care are în îngrijire la data decesului susţinătorului unul sau mai mulţi copii în vârstă
de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul
copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o
activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai
mici de 35% din câştigul salarial mediu brut.
Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie si îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege
pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă
pensie.
Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din punctajul mediu anual realizat de
susţinător, aferent pensiei pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în
condiţiile legii, susţinătorul decedat, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:
a) 50% - pentru un singur urmaş;
b) 75% - pentru 2 urmaşi;
c) 100% - pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.
Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, se stabileşte prin însumarea
drepturilor de pensie de urmaş, calculate după fiecare părinte.
35
b) de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această
dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător nu era pensionar, la
data decesului;
de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de
zile de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege, referitoare la vârsta standard de pensionare, ulterior decesului susţinătorului.
În sistemul public de pensii, în afara pensiilor, se mai pot acorda, următoarele prestaţii:
a) tratament balnear pentru asiguraţi şi pensionari;
b) bilete de odihnă, pentru asiguraţi;
c) ajutor de deces, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau unui membru al familiei
unuia dintre aceştia.
Ajutorul de deces se acordă în cazul decesului asiguratului, al pensionarului sau al unui membru
de familie care nu are un drept propriu de asigurări sociale şi se afla în întreţinerea titularului la
data decesului.
Beneficiari:
În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului ajutorul de deces se achită unei singure persoane
care poate fi, după caz:
a) soţul supravieţuitor;
b) copilul;
c) părintele;
d) tutorele;
e) curatorul;
f) moştenitorul.
ATENŢIE!!!
În lipsa solicitării din partea persoanelor menţionate mai sus ajutorul de deces se achită celui care
dovedeşte cu acte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
36
În sensul legii, membru de familie aflat în întreţinerea titularului poate fi:
a) soţul/soţia;
b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre
creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile, până la
terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, copiii indiferent de vârstă, aflaţi în întreţinere,
dacă au devenit inapţi pentru muncă din cauza stării de sănătate înainte de împlinirea vârstei de 18
ani, respectiv 26 de ani;
Dovada că membrul de familie s-a aflat în întreţinerea asiguratului sau a pensionarului se face prin
declaraţie pe propria răspundere.
În cazul decesului copilului inapt pentru muncă, indiferent de vârstă, prestaţia se acordă cu condiţia
prezentării certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap sau, în lipsa acestuia,
a actului medical vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă boala care l-a
făcut inapt pentru muncă şi data ivirii acesteia.
Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi
nu poate fi mai mic decât valoarea câştigului salarial mediu brut. Câştigul salarial mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013 este de 2.223 lei.
Asiguraţii şi pensionarii sistemului public de pensii pot beneficia de tratament balnear, în limita
numărului de locuri alocate în condiţiile legii, după cum urmează:
37
cu suportarea de către beneficiar a unei contribuţii băneşti - asiguraţii sistemului public de
pensii şi pensionarii, alţii decât cei prevăzuţi la lit. a).
Criteriile pe baza cărora se acordă bilete pentru tratament balnear, precum şi nivelul contribuţiei
băneşti individuale a asiguraţilor şi a pensionarilor se aprobă anual, prin ordin comun al
conducătorilor Casei Naţionale de Pensii Publice şi ai caselor de pensii sectoriale.
Biletele de odihnă se pot acorda, în condiţiile prezentei legi, asiguraţilor sistemului public de pensii
care îşi desfăşoară activitatea în instituţiile publice în care nu este reglementată constituirea
fondului social, cu suportarea de către beneficiar a unei părţi din costul biletului. Diferenţa până la
costul integral al biletului de odihnă se suportă de la bugetul asigurărilor sociale de stat. Criteriile pe
baza cărora se acordă bilete de odihnă, precum şi nivelul cotei de participare individuală a
asiguraţilor se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.
Un cetățean străin care are domiciliul sau reședința în România, pentru a beneficia de pachetul de
servicii medicale pentru persoanele care se asigură facultativ, trebuie să se asigure la casele de
asigurări sociale de sănătate județene și a municipiului București în caz contrar, dacă apelează la
serviciile furnizorilor de servicii medicale, va suporta contravaloarea serviciilor prestate.
Conform prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006 sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți
cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și
obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății
contribuției la fond, în condițiile prezentei legi.
38
Conform prevederilor art. 214 din Legea nr. 95/2006 "(1) Persoanele asigurate din statele cu care
România a încheiat documente internaționale cu prevederi în domeniul sănătății beneficiază de
servicii medicale și alte prestații acordate pe teritoriul României, în condițiile prevăzute de
respectivele documente internaționale”.
Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se
încadrează în prevederile alin. (1) redat mai sus:
a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
b) cetățenii străini și apatrizii care se află temporar în țară, fără a solicita viza de lungă ședere;
c) cetățenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în țară."
Calitatea de asigurat încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România,
cu decesul sau cu declararea judecătorească a morții asiguratului.
Primul ajutor calificat şi asistenţa medicală de urgenţă se acordă fără nici o discriminare legată de,
dar nu limitată la, venituri, sex, vârstă, etnie, religie, cetăţenie sau apartenenţă politică, indiferent
dacă pacientul are sau nu calitatea de asigurat medical.
Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi
de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de lege.
Asiguraţii au următoarele drepturi:
a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se
asigură, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru;
b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile
prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă
localitate;
c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii
pe listele acestuia;
d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în
mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii;
e) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;
f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv
pentru depistarea precoce a bolilor;
g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuală cu
casele de asigurări de sănătate;
39
h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;
i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
j) să beneficieze de tratament fizio-terapeutic şi de recuperare;
k) să beneficieze de dispozitive medicale;
l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
m)să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte diagnosticul şi
tratamentul;
n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii.
Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile menţionate anterior sunt următoarele:
a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;
b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;
c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru;
d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor
de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi;
e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;
g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata, în condiţiile stabilite prin
contractul-cadru;
h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă calitatea de
asigurat.
Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul
urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemio-epidemic şi cele prevăzute în
Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare
familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.
Pentru anul 2013, cotele de contribuţii pentru asigurări de sănătate se stabilesc după cum urmează:
a) 5,5% pentru cota datorată de angajat;
b) 5,2 % pentru cota datorată de angajator;
c) 10.7% pentru cota datorată de:
beneficiarii indemnizaţiei de şomaj;
pensionari;
persoanele care se asigură facultativ;
40
străinii care beneficiază de anumite forme de protecţie;
d) 5,5% pentru persoanele care nu sunt salariate dar au obligaţia să-şi asigure sănătate potrivit
prevederilor legale şi care sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile
e) 5,5% pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, cotă
aplicată veniturilor obţinute din contractele încheiate cu un angajator străin.
CAPITOLUL IX Șomajul
Cetățenii străini sau apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reședința în România, sunt
încadrați în muncă sau realizează venituri în condițiile legii se pot asigura în sistemul asigurărilor
pentru șomaj.
2. Ce condiții trebuie să îndeplinească cetățenii străini sau apatrizi pentru a putea beneficia de
indemnizaţii de șomaj?
41
Pentru a beneficia de indemnizaţii de șomaj, cetățenii străini sau apatrizi care au lucrat în România
și se află în situație de șomaj trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
să aibă un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni care preced data
înregistrării cererii pentru acordarea prestației de șomaj;
să nu realizeze venituri sau să realizeze din activități autorizate potrivit legii venituri mai
mici decât indicatorul social de referinţă, în vigoare;
să nu îndeplinească condițiile de pensionare;
să fie înregistrați la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își
au domiciliul sau reședința.
Indicatorul social de referință în vigoare în anul 2013 este 500 lei.
Asigurații au obligația să plătească în anul 2013 contribuțiile de asigurări de șomaj, după cum
urmează:
a) 0,5% contribuţia datorată de angajatori la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
b) 0,5% contribuţia individuală datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
c) 0,15% - 0,85%, diferențiată în funcție de clasa de risc, contribuția datorată de angajatori pentru
asigurarea în cazul accidentelor de muncă și boli profesionale, precum și o contribuție de 0,25% la
Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.
42
Cuantumul prestaţiei de şomaj este 75% din valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la
data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an.
La suma prevăzută mai sus se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de
bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferenţiate în
funcţie de stagiul de cotizare, astfel:
Linkuri utile :
Sistemul educaţional naţional este format din diferite tipuri de instituţii şi unităţi educaţionale, de
stat sau private. Sistemul educaţional de stat este gratuit. Unele activităţi pot fi contra cost, în
condiţiile prevăzute de lege.
Limba română este folosită la toate nivelele educaţionale. Conform actualei legi, procesul
educaţional poate fi efectuat și în limba minorităţilor dar şi în limbi de circulaţie internaţională.
43
Următoarele tipuri de niveluri educaţionale sunt caracteristice sistemului naţional:
educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul ante-preşcolar (0-3 ani) şi învăţământul
preşcolar (3-6 ani), grupa mică, mijlocie și mare;
învăţământul primar: clasa pregătitoare și clasele I-IV;
învăţământul secundar, care cuprinde:
învăţământ secundar inferior sau gimnazial, clasele V-IX;
învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII, cu
următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică;învăţământul profesional, cu
durată între 6 luni şi 2 ani;
învăţământul terţiar non-universitar, care cuprinde învăţământul postliceal;
Absolvenţii învăţământului liceal care au dobândit formal, non-formal sau informal competenţe
profesionale pot susţine examen de certificare a calificării, în condiţiile legii. Absolvenţii care
promovează examenul de certificare dobândesc certificat de calificare şi suplimentul descriptiv al
certificatului, conform Europass.
Învăţământul superior este organizat în universităţi, academii de studii, institute, şcoli de studii
superioare şi altele asemenea, numite în continuare instituţii de învăţământ superior sau universităţi.
Formele de organizare a programelor de studii sunt:
cu frecvenţă redusă, caracterizată prin activităţi dedicate mai ales unor cursuri de sinteză şi
pregătirii aplicative, programate în mod compact şi periodic, presupunând întâlnirea
nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele didactice de predare, completate
de alte mijloace de pregătire specifice învăţământului la distanţă;
44
la distanţă, caracterizată prin utilizarea unor resurse electronice, informatice şi de
comunicaţii specifice, activităţi de autoînvăţare şi autoevaluare completate de activităţi
specifice de tutorat.
examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examen de diplomă
pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti;
Sistemul educaţional are următoarele forme de organizare: învăţământ de zi, învăţământ seral,
învăţământ la distanţă, iar pentru copiii cu nevoi speciale învăţământ la domiciliu. Învăţământul
obligatoriu este cel de zi.
Înainte de mutarea în România este recomandat să se facă o minimă cercetare referitoare la tipurile
de instituţii educaţionale plasate în apropierea noului domiciliu şi dacă acestea au capacitatea
administrativă de a primi noi copii. Este foarte important pentru părinţi ca atunci când mută copilul
la o şcoală din România să prezinte certificate prin care să ateste studiile urmate în ţara de unde
provin.
45
învăţământ pentru copiii ce trăiesc în acea arie locală. Locurile rămase libere sunt repartizate
copiilor din afara ariei locale.
Informaţii despre sistemul de învăţământ din România pot fi găsite pe internet pe site-ul
Ministerului Educației Naționale, contactând autorităţi locale precum şi accesând portaluri
specializate.
Linkuri utile:
46
CAPITOLUL XI Acordul de mic trafic la frontiera cu Republica Moldova
Acordul privind micul trafic de frontieră încheiat între Guvernul României şi Guvernul Republicii
Moldova a intrat în vigoare la data de 26 februarie 2010. Acordul permite rezidenţilor din ambele
ţări, care au domiciliul de cel puţin un an într-o localitate situată în proximitatea frontierei, de regulă
până la 50 de km. de linia de frontieră, să circule fără vize, în zona similară ca întindere situată în
cealaltă ţară, pe baza permiselor de mic trafic de frontieră şi a paşaportului valabil.
47
De această facilitate vor putea beneficia aproximativ 1,25 milioane de cetăţeni ai Republicii
Moldova, cu domiciliul în 361 localităţi de frontieră. Valabilitatea permiselor este cuprinsă între 2 şi
5 ani.
Trecerea frontierei în regim de mic trafic de către rezidenţii din zona de frontieră din ambele state,
se face prin punctele de trecere a frontierei dintre cele două ţări. Astfel:
Guvernul a aprobat la data de 23 februarie 2010 Ordonanţa de Urgenţă pentru completarea OUG
194/2002 privind regimul străinilor în România. Reglementările adoptate de Guvern respectă
Convenţia Schengen, care acordă României dreptul, ca stat membru UE, de a formula excepţii de la
traficul normal al frontierei.
În vederea aprobării cererilor pentru acordarea permiselor de mic trafic de frontieră, misiunile
diplomatice şi oficiile consulare solicită avizul Inspectoratului General pentru Imigrări, numai în
cazurile stabilite prin protocol aprobat prin ordin comun al ministrului afacerilor externe şi al
ministrului administraţiei şi internelor.
Permisele de mic trafic de frontieră se eliberează de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare
ale României, într-un termen de până la 60 de zile de la data depunerii cererii. Inspectoratul General
pentru Imigrări emite avizul în termen de până la 30 de zile de la data primirii solicitării de la
misiunile diplomatice şi oficiile consulare. Valabilitatea permiselor din prima generaţie va fi de 2
ani, urmând ca în caz de “bona fidae” valabilitatea celui de al doilea permis să fie extinsă până la 5
ani.
Condiţii de eliberare a unui permis de mic trafic de frontiera pentru cetățenii moldoveni:
48
să deţină un document valabil de trecere a frontierei de stat;
să nu facă obiectul unei expulzări sau interdicţii ori împotriva lor nu au fost introduse alerte
în bazele de date ale părţilor contractante, în scopul de a le fi refuzată intrarea.
Atunci când se constată că titularul permisului a încălcat regimul de mic trafic de frontieră sau dacă
se constată că, ulterior, străinul nu mai îndeplineşte condiţiile de acordare, permisul de mic trafic de
frontieră poate fi anulat sau revocat, în străinătate de către misiunile diplomatice sau oficiile
consulare ale României, iar în ţară de către autoritățile poliţiei de frontieră, cu ocazia controlului
pentru trecerea frontierei de stat sau de către Inspectoratul General pentru Imigrări atunci când
străinii se află pe teritoriul statului român, putându-se aplica, totodată, sancţionarea
contravenţională a străinilor, precum şi măsuri de îndepărtare de pe teritoriul României şi instituirea
măsurii de interdicţie pe teritoriul României.
1. Locuinţa
În România opţiunile de cazare diferă considerabil între Bucureşti şi provincie. Casele unifamiliale
sunt răspândite în sate şi oraşele mici. În marile oraşe sunt des întâlnite blocurile şi vilele. Numărul
proprietarilor este foarte mare, depăşind cu mult media celor din UE. Închirierea pe termen lung nu
este foarte răspândită şi din acest motiv nu este uşor să găseşti blocuri de chiriaşi. Totuşi în
49
România puteţi găsi case şi apartamente închiriate de către proprietarii care nu locuiesc în acestea.
Valorea chiriei variază în funcție de mediu, căi de acces, starea imobilului, etc.
Conform unui studiu despre condiţiile de viaţă în România, realizat de Institutul Naţional de
Statistică, 95.8% dintre locuinţele din România sunt proprietate personală, în vreme ce 1,6% sunt
locuinţe închiriate de la particulari, iar 1% închiriate de la stat. Doar 0,2% dintre cei intervievaţi
stau în imobile închiriate de la societăţi comerciale, iar 1,4% stau în locuinţe cu titlu gratuit.
Cei care vor sa aibă o casă au mai multe variante, şi anume cumpărarea sau închirierea unor
locuinţe noi sau deja folosite.
Prima, şi cea mai comodă, o reprezintă achiziţionarea unui imobil "la cheie" de la un dezvoltator de
proiecte imobiliare (ex.:cu aproximativ 100.000 de euro se poate achiziţiona o casă cu o suprafaţă
de până la 110 de metri pătraţi şi cu o curte). Cei care vor ca imobilul în care vor locui să fie exact
aşa cum au visat pot fie să-l realizeze în regie proprie, prin angajarea unei echipe de constructori
care lucrează pe cont propriu, fie să încheie un contract cu o firmă de construcţii.
În cazul cumpărării unei locuinţe contractul de vânzare-cumpărare devine act public. Contractul se
semnează în faţa unui notar pe care îl prezintă la Cartea funciară pentru certificarea actului de
vânzare-cumpărare.
În cazul închirierii, se va prezenta un document privat încheiat între cele două părţi, care urmează a
fi înregistrat la administrația financiară de pe raza în care locuiește.
Piaţa bancară din România dispune de o gamă variată de produse de finanţare pentru cumpărarea
sau construcţia unei case. Un element extrem de important de care trebuie să ţină seama persoana
care s-a decis să apeleze la un credit ipotecar/imobiliar este reprezentat de faptul că alegerea unui
produs trebuie să se facă după o analiză amănunţită a ofertelor de pe piaţă.
Pentru o bună informare cu privire la alegerea unei locuinţe vă recomandăm să solicitaţi sfatul
agenţiilor imobiliare, care vă vor putea oferi cele mai pertinente sugestii şi servicii.
Cheltuielile fiscale reprezintă impozitele şi taxele de notar generate de cumpărarea unei proprietăţi,
precum şi impozitele pe proprietate şi pe venitul din chirii. Aceste cheltuieli sunt categoric reduse în
România în comparaţie cu restul Europei contribuind astfel la creşterea într-o oarecare proporţie a
preţului de piaţă al bunului imobiliar.
50
Studenţii care călătoresc pentru a studia, au următoarele opţiuni: cămine studenţeşti, reşedinţe,
apartamente.
Servicii
Facturile pentru aceste servicii (gaz, electricitate, telefon, cablu TV) trebuie să fie plătite la timp, de
regulă lunar, dacă nu livrarea acestora poate fi întreruptă.
Linkuri utile:
2. Sistemul sanitar
Orice persoană considerată ca fiind asigurat este îndreptăţită să beneficieze de prestaţii în sistemul
de furnizare de servicii de sănătate din România. Furnizarea unor astfel de servicii are loc pe baza
unei asigurări care constă în plata unei contribuţii de o anumită valoare. Apartenenţa la sistemul de
51
asigurări sociale pentru cetăţenii Statelor Membre UE poate fi dovedită cu ajutorul unui formular
corespunzător A1.
Fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate este administrat de către Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate (CNAS) şi de către unităţile sale teritoriale. Anumite categorii de persoane
sunt asigurate, fără obligativitatea de a plăti contribuţia de asigurare:
toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt
elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3
luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;tinerii cu vârsta de până la
26 de ani, inclusiv cei care părăsesc sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri
din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat conform legii; soţul, soţia şi
părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
femeile însărcinate şi lăuze dacă nu realizează venituri sau dacă veniturile lor sunt mai mici
decât salariul minim brut pe economie.
Asistenţa medicală primară poate fi asigurată prin practica individuală a medicilor de familie sau
prin diversele forme de asociere în grupuri de practicieni, în locaţii obişnuite sau prin integrarea
funcţională a anumitor oficii cu locaţii distincte.
Cabinetul medicului de familie furnizează servicii medicale pentru pacienţi (persoane asigurate şi
înregistrate; persoane neasigurate). Cabinetul medicului de familie poate oferi servicii medicale de
bază, extinse şi adiţionale.
52
asistenţă în situaţiile de urgenţă;
monitorizarea afecţiunilor cronice, care cuprind: supravegherea medicală activă pentru cele
mai frecvente afecţiuni cronice, reţete pentru tratamente medicale sau/şi tratamente constând
în dietă şi igienă, coordonarea controalelor periodice efectuate de către medici specializaţi;
Link-uri utile:
Bucureştiul oferă multe posibilităţi de petrecere a timpului liber: începând cu sălile de cinema care
se găsesc în tot oraşul, Grădina Botanică, parcuri, teatre, muzee, operă (pentru spectacolele
muzicale şi de balet). Ca rezultat, iubitorii de artă pot să savureze minunate momente de relaxare.
Există posibilitatea de a merge la teatru sau de a practica diverse sporturi în mai toate oraşele din
România.
Internetul reprezintă un motor de căutare foarte solicitat şi de către cei care doresc să se informeze
în domeniul petrecerii timpului liber sau pentru organizarea unei vacanţe în România. Numărul
persoanelor care folosesc internetul este tot mai mare şi companiile din diverse domenii au început
campanii în acest sens pentru a creşte numărul clienţilor.
53
Din punct de vedere turistic, chiar numele ţării, România, ne reaminteşte faptul că civilizaţia Romei
antice a avut o influenţă decisivă asupra evoluţiei acestei ţări şi multe monumente datează din
perioada respectivă.
Un turist poate alege dintr-o gamă extrem de variată de activităţi şi de locuri de vizitat. Se poate
schia în stațiuni montane tradiționale sau construite în acest scop, sau se pot face băi de soare pe
plajele Mării Negre.
Unul dintre multiplele aspecte extraordinare care caracterizează România, este patrimoniul ei
folcloric. Fiecare parte a României are locuri de petrecere a timpului liber. Delta Dunării şi
mănăstirile din Nordul Moldovei, aflate în patrimoniul UNESCO reprezintă repere turistice de mare
atractivitate pe harta Europei.
Se pot admira, de asemenea, fortăreţe medievale, mănăstiri construite în stil bizantin, cu picturi
murale exterioare şi case ţărăneşti decorate în funcţie de specificul fiecărei regiuni, iar castelul lui
Dracula este doar unul dintre numeroasele castele şi palate impresionante care pot fi vizitate.
Activitățile în aer liber sunt practicate cu entuziasm în România, de multă vreme. De fapt, cuvântul
"turism" înseamnă pentru o mare parte dintre români drumeţii montane. Dar nu trebuie uitat că
Marea Neagră oferă condiţii excelente pentru practicarea sporturilor acvatice.
Mai mult decât atât, se pot vizita toate aceste locuri profitând de confortul oferit de tot mai multe
hoteluri şi restaurante, de reţeaua internă de transport aerian, pe calea ferată sau cu autobuzul.
Specialităţile culinare locale şi vinurile de regiune sunt o adevărată revelație.
Linkuri utile:
Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul
unei persoane. Certificatele de naştere, căsătorie şi botez se întocmesc în registre de stare civilă, în
două exemplare, ambele originale şi se completează manual cu cerneală specială de culoare neagră.
Cetăţenii străini care au domiciliul (sau se află temporar în România) pot cere înregistrarea actelor
şi faptelor de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români.
Eliberarea certificatului de naştere se face de către serviciul public comunitar local de evidenţa
persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs evenimentul, pe baza actului de
identitate al mamei şi al declarantului, a certificatului medical constatator de naştere eliberat de
instituţia medicală unde a avut loc naşterea.
În România, căsătoria este oficiată de către ofiţerul de stare civilă, la sediul serviciului public
comunitar local de evidenţă a persoanelor în raza căruia unul dintre soţi îşi are domiciliul. Ofiţerul
stării civile eliberează imediat certificatul de căsătorie.
Declaraţia de căsătorie se face personal, în scris, de către viitorii soţi, la serviciul public comunitar
local de evidenţa persoanelor unde urmează a fi oficiată căsătoria.
La încheierea căsătoriei între cetăţeni străini sau între un cetăţean străin şi un cetăţean român, dacă
unul dintre soţi nu cunoaşte limba română sau dacă unul sau ambii soţi sunt surdo-muţi, este
necesară prezenţa unui interpret autorizat, încheindu-se un proces verbal.
Eliberarea certificatului de deces se face de către serviciul public comunitar local de evidenţa
persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs evenimentul. Acesta se eliberează pe
baza unei declaraţii verbale făcute de către membrii familiei decedatului, persoanele co-locatare cu
decedatul, medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul şi a certificatului
medical constatator al decesului.
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin intermediul caselor de
pensii teritoriale, acordă ajutoare de înmormântare. Valoarea ajutoarelor de înmormântare se
stabileşte anual (vezi Cap. VII, punctul 8).
Linkuri utile:
55
- www.mmuncii.ro (Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice)
- www.dsclex.ro (noutăţi legislative).
5. Transport
România are o largă reţea de cale ferată, drumuri internaţionale, naţionale şi judeţene. După intrarea
în UE, graniţele nordice şi estice au devenit frontiere UE, ceea ce probabil va îngreuna traficul şi
transportul.
Un trafic intens este pe autostrada Bucureşti – Piteşti (A1), Bucureşti – Constanţa (A2, care face
legătura dintre capitală şi Marea Neagră), precum şi pe autostrada București – Ploiești (A3).
Noul Cod Rutier stabileşte limitele de viteză: pe autostrăzi – 120 km/oră; drumuri naţionale (în
afara localităţilor) – 90 km/oră, în timp ce în localităţi este de 50 km/oră.
Există unele facilităţi pentru persoanele care călătoresc cu trenul, autobuzele locale sau cu
autobuzele care leagă judeţele:
persoanele care încă urmează cursurile unei instituţii de învăţământ beneficiază de reduceri
de preţ pentru biletele de tren şi de reducerea abonamentului pentru transportul în comun,
pensionarii beneficiază de 12 călătorii gratuite cu trenul pe an şi de 50% reducere pentru
biletele de transport în comun;
În România, traficul fluvial pe Dunăre este foarte intens şi traficul maritim pe Marea Neagră
precum şi în oraşe port ca: Brăila, Constanţa, Galaţi şi Sulina sunt cunoscute în întreaga lume.
Transportul local urban se efectuează în toate oraşele ţării. Autobuze sunt în toate oraşele, şi
realizează legătura în zonele suburbane şi platformele industriale din afara oraşelor. În oraşele mari
există tramvaie şi troleibuze. Preţul unui bilet pentru autobuzele locale este convenabil și o mare
parte a populaţiei foloseşte transportul în comun.
Metroul din Bucureşti are 4 magistrale care leagă cele 6 sectoare (preţul unei cartele cu 2 călătorii
este de 4 LEI).
56
Linkuri utile :
1. Ordonanța de Urgență nr. 56 din 20 iunie 2007, privind încadrarea în muncă și detașarea
străinilor pe teritoriul României, cu modificările și completările ulterioare;
2. Ordonanța de Urgență nr. 194 din 12 decembrie 2002, republicată, privind regimul străinilor în
România;
57
3. Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice;
4. Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru
profesiile reglementate din România;
5. Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, republicată - Codul Muncii, cu modificările și completările
ulterioare;
6. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu completările și modificările
ulterioare;
7. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de
muncă, cu completările și modificările ulterioare;
8. Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare.
58
www.ori.mai.gov.ro (Inspectoratul General pentru Imigrări)
www.insse.ro (Institutul Național de Statistică)
www.mfinante.ro (Ministerul Finanțelor Publice)
www.cnas.ro (Casa Națională de Asigurări de Sănătate)
www.anofm.ro (Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă)
www.cnpas.org (Casa Națională de Pensii Publice)
59