Olanda

Burcea Ioana, Mateescu Alin,

Gradinaru Andra, Ghenciulescu
Nora, Stefan Alexia
Asezare geografica
• Asezare geografica: Europa de Vest; mărginită de Marea Nordului la nord și vest, Germania la est și Belgia la
sud.  
• Suprafață:

total: 41.526 km²

pământ: 33.881 km²

apă: 7645 km²

•
• Graniță:

total: 1027 km

țări vecine: Belgia și Germania
• Linie de coastă: 451 km
• Extremele altitudinii:
cel mai scund punct: NieuwekerkaandenIJssel, -6,71 m
cel mai înalt punct: Vaalseberg, 321 m

•
Relief
• Insule în sudvestul și nordul țării; lacuri in Nord. Dacă Olanda ar pierde
protecția dunelor și digurilor sale, cea mai dens populată parte a țării ar
fi inundată (în mare parte de mare, dar și parțial de râuri). Această parte
foarte dezvoltată a Olandei, care, în general, nu se află la mai mult de un
metru deasupra nivelului mării, acoperă mai mult de jumătate din
suprafața totală a țării. Un sfert din teritoriul Țărilor de Jos se află sub
nivelul mării, statul având cea mai joasă altitudine din lume.
•
Zona inferioară este formată în
principal din câmpie de coastă
şi teren recuperat (poldere),
formatiuni de mica înălțime cu
un aspect foarte plat. Pe un
astfel de teren, construcția este
posibilă numai pe „plute”,
grămezi de beton, uneori cu
inaltimi de până la 20 de metri,
introduse în stratul de nămol.
• În cealaltă zonă mai înaltă, straturile de nisip și pietriș din partea de est
a țării au fost împinse lateral și în sus, în unele locuri, de limbile de
gheață din Etapa glaciară Saale, formând creste alungite care pot
atinge o înălțime de peste 100 de metri și sunt caracteristica principală
a Parcului Național “Hoge Park Veluwe”. Singura parte a țării în care
inaltimea depășește 105 metri este zona de frontieră a Ardenilor.
•
O regiune cu un caracter foarte
specific a fost formată de marile
râuri - Rin, Lek, Waal și Maas
(Meuse) - care curg de la est la vest
prin partea centrală a țării. Peisajul
din această zonă se caracterizează
prin diguri înalte de-a lungul râurilor
largi, livezi de-a lungul digurilor
formate de râuri și numeroase poduri
mari peste care trec drumurile și
căile ferate care leagă Țările de Jos
centrale de provinciile sudice.
Recuperarea pamanturilor
• Aproximativ 6.500 km pătrați (6.500 km pătrați) din Olanda constau în terenuri recuperate,
rezultatul unui proces de gestionare atentă a apei datând din epoca medievală. De-a lungul
coastelor, pământul a fost recuperat de la mare și, în interior, lacurile și mlaștinile au fost drenate.
Tot acest nou pământ a fost transformat în poldere, de obicei înconjurat de diguri. Inițial a fost
folosita tractiunea cailor pentru a recupera pământul, dar ulterior a fost înlocuita de mori de vânt,
cum ar fi rețeaua de mori de la Kinderdijk-Elshout, acum un sit al Patrimoniului Mondial
UNESCO. Cele mai mari scheme de control al apei au fost realizate în a doua jumătate a secolului
al XIX-lea și în secolul al XX-lea, când au intrat în funcțiune pompele de abur și, mai târziu,
pompele electrice sau diesel.

•
 Solurile
• În epoca târzie a Pleistocenului (cu aproximativ 126.000 - 11.700 de ani în urmă), stratul de gheață
scandinav a acoperit jumătatea nordică a Olandei. După această perioadă, o zonă extinsă din nordul a
ceea ce este acum Olanda a fost lăsată acoperită de morenă (acumulare glaciară de pământ și resturi de
roci). În centru și sud, râurile Rin și Maas au descărcat straturi groase de nămol și pietriș transportate
din lanțurile montane europene. Mai târziu, în timpul epocii Holocenului (adică, în ultimii 11 700 de
ani), argila a fost depusă în lagunele adăpostite din spatele dunelor de coastă, iar solul de turbă s-a
dezvoltat adesea în aceste zone. Dacă solul de turbă a fost spălat de mare sau sapat de oameni (pentru
producerea de combustibil și sare), s-au creat lacuri. Multe dintre acestea au fost recuperate în secolele
ulterioare (așa cum am menționat mai sus), în timp ce altele formează acum zone de agrement în aer
liber foarte apreciate.
•
Resursele naturale
• gaze naturale,

• petrol,

• turbă,

• calcar,

• sare,

• nisip şi pietriş,

• pământ arabil
Hidrografie

• Olanda, fiind al doilea cel mai mare producător agricol după SUA,
depinde în mare măsură de râurile sale pentru irigații. Apele sunt
extrase din aceste râuri folosind tehnologii moderne care facilitează
irigarea. Olanda se bazează, de asemenea, pe râuri pentru transportul
produselor agricole către diferite provincii și municipalități.
Râul Rin este cel mai lung
râu din Olanda, acoperind o
distanță de 764 mile. Este, de
asemenea, al doilea cel mai
lung râu din Europa Centrală
și de Vest. Râul trece prin
șase țări: Olanda, Franța,
Germania, Elveția, Austria și
Liechtenstein.
Râul Rin începe din cantonul elvețian
Graubunden din Alpii Elvețieni și curge prin
Renania și se varsă în Marea Nordului în Olanda.
În Olanda, Rinul trece prin mai multe orașe,
inclusiv Arnhem, Nijmegen, Utrecht și
Rotterdam. Rinul este împărțit în Rinul inferior,
Rinul mijlociu care traversează Germania, Rinul
superior care trece prin Basel și Rinul înalt care
iese din lacul Constance. Rinul este principala
sursă de apă menajeră pentru majoritatea orașelor
prin care trece. Apele Rinului au fost folosite
pentru agricultură în Olanda. Este, de asemenea,
o rută de transport eficientă în toate cele șase țări
și o granita importantă în Elveția, Germania,
Liechtenstein și Franța.
• Alte rauri importante:
•   Meuse, 
• Ems,
• Schelde,
• Roer,
• Dommer,
• Linge,
• IJssel,
• Waal,
•  Lek

•
Clima
• Clima este temperat-oceanică, blândă, umedă, cu vânturi permanente, ceea ce a dus la folosirea
intensivă a morilor de vânt, care au devenit, în timp, un simbol al Olandei. În Olanda vara este
caldă, temperatura medie a lunii iunie este de 16–17°C. Iarna este este un anotimp răcoros,
temperatura medie a lunii ianuarie pe coastă fiind în jur de 2°C, în interiorul țării mai scăzută.
Masele de aer polar fac ca în multe ierni temperatura aerului să scadă sub temperatura de îngheț.
Atunci când ninge canalele și lacurile se acoperă cu gheață. Cantitatea anuală de precipitații este
în jur de 800 mm, în ținuturile aflate mai departe de mare este ceva mai mică. Cele mai uscate
luni sunt februarie, martie, aprilie și mai. Precipitațiile medii sunt cele mai ridicate vara (august)
și toamna și cele mai scăzute primăvara. Țara este cunoscută - nu în ultimul rând prin peisajele
magnifice ale pictorilor olandezi - pentru norii sai; într-o zi, in medie, trei cincimi din cer sunt
înnorate.

•
Flora si fauna
• Vegetația naturală a făcut loc în mare parte culturilor agricole și pășunilor; doar în
est și nord există încă suprafețe însemnate de turbării și landă (formație vegetală
tipică zonelor nisipoase). În sud-est, pădurile de foioase (fag și stejar) au o
extindere importantă. Vegetația este halofilă și arenicolă, iar fauna cuprinde
păsări de apă (bâtlanul pur­puriu, cormoranul, lopătarul etc.), păsări migratoare,
mamifere mari concentrate în rezervații. Unele specii ca porculmistreț si castorul
au fost introduse local sau reintroduse, iar reptilele sunt în pericol de dispariție.
Unele specii de animale și plante sunt protejate de lege, iar dintre rezervații cele
mai cunoscute sunt Naardermeer din Amsterdam, Parcul Național Hoge Veluwe și
Oostvaardersplassen din South Flevoland.
•
Economie
• Conform Economist Intelligence Unit, Olanda este una dintre cele mai sigure destinații de
afaceri, bucurându-se de un climat politic stabil, o bază macroeconomică puternică, un
cadru legal clar și relații comerciale bine dezvoltate. Plasată pe coordonatele economiei
vest-europene, de care este legată printr-un sistem de relații speciale, fiind membră a
uniunii vamale Benelux, a ComunitățiiEconomiceEuropene, a ComunitățiiEuropenea
CărbuneluișiOțelului, a Comunității Europene pentru Energie Atomică, a Organizației
EconomicepentruCooperareșiDezvoltare.
• Economia olandeză se bazează în mare măsură pe comerțul exterior și se remarcă prin
relațiile industriale stabile, șomaj și inflație moderate, balanță comercială excedentară și
rolul de important punct european de transport.

•
Structura economiei olandeze

• Activitățile industriale sunt concentrate în domenii de înaltă tehnologie:

biotehnologie, chimie fină, industrie farmaceutică, electronică, telematică, IT&C,
tehnologie medicală, realizarea de materiale noi, industria alimentară,
imprimerie. Industria metalurgică și electrotehnică utilizează 25% din personalul
angajat în industrie și prezintă un profil foarte variat. Sectorul metalelor
neferoase este reprezentat printr-o serie de întreprinderi importante producând 
aluminiu (123 de mii de tone anual), plumb (45 de mii de tone), zinc (60 de mii
de tone), cositor (7 mii de tone), precum și unele metale speciale ca indiu.
• De reputație internațională bine stabilită se bucură construcțiile navale, aeronautice,
ramura electronicii și electrotehnicii. Șantierele navale sunt concentrate îndeosebi
la Rotterdam și la Amsterdam, iar construcțiile de vase plasează Olanda pe locul
III printre țările pieței comune, cu o producție de 3% din producția mondială. Se
construiesc vase pentru cabotaj sau navigația internă, drăgi, platforme de foraj,
petroliere cu capacitate depășind 200.000 de tone. Construcția aeronautică s-a
afirmat prin avioanele de transport turbo-propulsoare ale uzinelor Fokker N. V.,
după cum bine primite pe piața internațională sunt automobilele DAF. Industria
electrotehnică și electronică este reprezentată îndeosebi prin concernul Philips,
care asigură circa 11% din întregul export al țării
• . Industria alimentară se situează pe locul al doilea în cadrul industriilor
manufacturiere, iar Unilever, grupul anglo-olandez cu acest profil, este în prezent
cel mai important din lume. Producția acestei ramuri industriale este dirijată către
piețele externe în proporție de circa 25%. Profilul industriei mai este completat de
industria textilă, industria hârtiei (Olanda fiind primul exportator mondial de
pastă de hârtie pentru fabricarea cutiilor și cartonului ondulat), industria ceramicii
și a sticlei, industria poligrafică, cu tradiții multiseculare, ca și industria 
diamantului.

•
 
Datorită comerțului cu lalele, Olanda și-a câștigat supranumele de „țară a lalelelor”. Agricultura
Olandei este una dintre cele mai performante din lume.
. Reputația Olandei ca mare
producătoare de produse lactate este
foarte veche, untul de Delft sau cel de
Leida bucurându-se de o largă
preferință pe piața internațională. În
prezent, circa 40% din producția de
lapte este industrializată în vederea
exportului, Olanda situându-se pe
primul loc în exportul mondial de
brânzeturi și de laptecondensat.
Aceeași atenție este acordată creșterii
păsărilor, Olanda fiind cea mai mare
exportatoare de ouă de pe piața
mondială.
Resurse naturale
• Olanda (inclusiv sectorul olandez al MăriiNordului) este cel mai mare producător și exportator de
gaze naturale din UE. Între 15% si 20% din consumul total anual de gaze naturale al Uniunii
Europene este produs în Olanda. Astfel, în ultimii 40 de ani, industria națională de gaze naturale a
avut, și continuă să aibă, o contribuție importantă la prosperitatea Olandei. Producția de gaze
naturale generează peste 2% din PIB-ul olandez și asigură aproximativ 11.000 de locuri de
muncă, predominant în partea de nord a țării. Anual, în Olanda se extrag circa 70 miliarde m³, din
care jumătate pentru consumul propriu, iar jumătate pentru export (9 miliarde de euro). Rezervele
sunt estimate la aproximativ 1.600 miliarde m³, dar având în vedere faptul că până în anul 2025
acestea se vor sfârși, guvernul olandez plănuiește să creeze un „hub” de gaz în Europa,
asigurându-și astfel poziția importantă în producția, tranzitul, depozitarea, comercializarea și
cercetarea în acest sector. Două treimi din volumul total al resurselor sunt offshore.
• Pana în 1975 în Limburg se extrăgea cărbune. În localitățile Hengolo și Delfzijl sunt mine de sare,
producția anuală fiind de 4 milioane de tone. De asemenea, se extrage și o cantitate destul de mică
de țiței.