FACULTATEA: PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

DEPARTAMENTUL PEDAGOGIA INVATAMANTULUI

PRIMAR SI PRESCOLAR

REFERAT:
Psihologia personalitatii
 Temperamentul- latura
dinamica energetica a personalitatii

Anul I
Studenta :LEMNARU STEFANIA FLORENTINA
 TEMPERAMENTUL-
latura dinamica energetica a personalitatii

Personalitatea umana este un univers fascinant si ,in

acelasi timp cel mai complicat obiect de cunoastere si
caracterizare. Cu toate acestea, aproape zilnic ne aflam in
situatia de a ne pune intrebari cu privire la diferitele laturi ale
personalitatii celor cu care venim in contact: ce fel de om este?
cum se comporta?ce intentii are?ce capacitati si ce aptitudini il
caracterizeaza? Incercam sa ne formam astfel o imagine
adecvata despre profilul personalitatiicelor in milocul carora
traim.
Varietatea comportamentelor umane arata ca fiecare
om este unic in felul lui. Nu exista un om in genere, ci oameni pe
care psihologia trebuie sa-i cunoasca in toata diversitatea lor. In
urma cu peste 2000 de ani, filosoful grec Teofrast se
intreba:”Cum se face ca noi,grecii,desi traim sub acelasi cernu
avem parte de aceeasi fire?”. Teofrast nu a oferit un raspuns la
aceasta intrebare,ci s-a multumit sa descrie anumite tipuri de
oamenicare prezentau supradimensionari ale unor caracteristici
existente in mod curent la semenii nostri:zgarcenia, prefacatoria,
umilinta, linguseala
Cum se explica aceste diferente individuale dintre
oameni? Cunoasterea unor anumitor laturi ale
personalitatii(temperament, aptitudini, caracter) ne poate ajuta
sa obtinem raspuns la aceasta intrebare.
„Nimic in copilaria lui Napoleon nu anunta omul
extraordinar de mai tarziu. Cu o oarecare precocitate in
rationamente, ambitios, voluntar, in jocurile cu copiii, el vrea
intotdeauna sa comande si, ca oricecorsican neaos, e gata sa
sara la bataie pentru cel mai mic lucru .Incaleca pe ascuns si,
fara frica, goneste in galop spre munti urmarit de privirile
speriate ale taranilor, schimba mancarea pe care i-o da Letitia
pe galetii soldatilor francezi de la care invata primele cuvinte
frantuzesti,il bate pe fratele sau mai mare,il musca, il zgarie si
tot el este cel care plange primul mamei”(Gh. Eminescu,
Napoleon Bonaparte, Editura Academiei, Bucuresti,1986).
Fragmentul dezlantuie o mica parte din personalitatea
complexa a celui care va fi imparat al Frantei. Desi inca un
copil, descoperim cu usurinta predispozitia acestuia spre
actiune, dinamismul, energia care il vor insoti toata viata si-l vor
impune ca pe un mare conducator. In egala masura,Napoleon
este un dominator, un om caruia ii placa sa se impuna si sa
comande, sa se faca temut si ascultat fara impotrivire.
In viata de zi cu zi, fiecare dintre noi suntem
confruntati cu situatii sau evenimente care pun in evidenta
moduri diferite de a reactiona. Unii sunt rapizi, prompti, se
angajeaza imediat intr-o activitate, altii sunt lenti, fac lucrurile
parca impotriva vointei lor, unii sunt impulsivi, nerabdatori,
agitati, in timp ce altii sunt calmi,linistiti, aproape impasibili,
unii sunt vesli, optimisti,cauta mereu compania celorlalti, altii
sunt mai posomorati, pesimisti, prefera momentele de
singuratate. Toate aceste insusiri care se refera la
comportamentul exterior concretizat in motricitate si vorbire, la
reactiile afective ori la cantitatea de energie de care dispune o
persoana apartin temperamentului.
Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetica a
personalitatii care se exprima cel mai pregnant in conduita.
Dinamica, deoarece ne furnizeaza informatii cu privire la cat de
iute sau lenta, mobila sau rigida,accelerata sau domoala,
uniforma sau neuniforma este conduita individului. Energetica,
pentru ca ne arata care este cantitatea de energie de care
dispune un individ si mai ales modul cum este consumata aceea.
O serie de indicatori phiso comportamentali ne pot
ajuta pentru a identifica cu usurinta temperamentele:
 Ritmul si viteza desfasurarii trairilor si starilor psihice
 Vivacitatea sau intensitatea vietii psihice
 Durabilitatea, extensia in timp a manifestarilor
psihocomportamentale
 Intrarea, persistenta si”iesirea” din actiune
  Impresionalitatea si impulsivitatea
 Tempoul(frecventa pe unitatea de timp a trairilor psihice)
 Egalitatea sau inegalitatea manifestarilor psihice
 Capacitatea de adaptare la situatii noi
 Modul de folosire, de consumare al energiei disponibile
Trasaturile temperamentale se manifesta in conduita
individului de la varste foarte fragede si raman aproape
neschimbate pe tot parcursul vietii. Prin educatie putem modela
anumite trasaturi, le putem compensa pe altele, dar nu le putem
schimba radical. Nu exista temperamente bune sau rele. Fiecare
temperament prezinta calitati, dar si riscul unor defecte.
Cunoasterea temperamentului este o conditie pentru ca omul sa-
si poata lua in stapanire propriile manifestari temperamentale si
sa actioneze pentru modelarea unor insusiri.
In cazul temperamentelor, indicatorii
comportamentali sunt foarte pregnanti. De aceea,trasaturile si
tipurile temperamentale sunt cea mai accesibila si usor
constatabila latura a personalitatii. Cu greu vom afla ce
gandeste omul, ce semtimente incearca, pe unde i se aventureaza
fantazia. Dar urmarindu-i comportamentul vom putea in scurt
timp sa spunem daca este energic, iute, cumpanit sau nu.

TIPOLOGII TEMPERAMENTALE

Fiind cea mai expresiva si usor de constatat latura a

personalitatii, preocuparile pentru descrierea si explicarea
temperamentului sunt vechi si numeroase.
Cum le spune si numele, ele pornesc de la luarea in
considerare a unor substante existente in corpul omenesc. Dat
fiind faptul ca aceste substante pot fi, dupa natura lor, lichide
sau
solide. Au fost eloborate si in acest caz tipologii
corespunzatoare. Hipocrate si Galenus au pus la baza
clasificarii temperamentelor diferite umori prezente in corpul
omenesc(sange,limfa,bila galbena,bila neagra). Ei credeau ca
amestecul potrivit, temperat al acestor substante duce la o stare
perfecta de sanatate, implicit pentru un temperament perfect, in
timp ce excesul unei umori produce temperamente imperfecte.
Tipologiile constitutionale pornesc in clasificarea
temperamentelor de la constitutia corporala, morfologica a
individului, considerand ca o anumita constitutie predispune la
un anumit comportament.
Tipologiile psihologice utilizeaza in calitate de criteriu
de calitate fapte, fenomene de natura psihica
Tipologiile psihofiziologice iau in considerare in
clasificarea temperamentelor criterii atat de ordin psihologic cat
si fiziologic incercand sa realizeze o sinteza intre subiectiv si
obiectiv.
Tipologiile psihosociologice au aparut ca urmare a
raportarii omului la mediul socio-cultural existential, la sistemul
valorilor.
Tipologiile psihopatologice pornesc, de la cum le spune
si numele, de la criterii psihopatologice vizand in principal
destructurarile manifestarilor temperamentale.
Tipul de activitate nervoasa superioara reprezinta
nucleul temperamental. Dar nu trebuie uitat ca si celelalte
particularitati tipologice au si ele o insemnatate, fie si una
secundara, nuantand manifestarile temperamentale. Astfel, un
coleric poate sa-i corespunda tipul de sistem nervos, dar
neechilibrat si in aceasta cauza comportamentul lui este unul
necontrolat, cu un dinamism exagerat, facandu-l dificil de
integrat in disciplina muncii si in viata de colectiv.
Melancolicului ii corespunde ca baza organica tipul de
sistem nervos slab, adica acela la care atat excitatia cat si
inhibitia se manifesta fara forta, anemic. Cel care are un
temperament cu o asemenea baza organica se va manifesta ca
lipsit de incredere in sine, ca un pesimist, interiorizat si timid,
lipsit de vlaga si de dinamism
Sangvinicul pare a fi un temperament ideal, caci
datorita echilibrului dintre excitatie si inhibitie el este un
echilibrat in tot ceea ce face, avand masura in vorbe si in fapte.
Are si o mare putere de munca datorita fortei excitatiei, isi
recupereaza repede energia datorita echilibrului dintre excitatie
si inhibitie.
La polul opus colericului se afla flegmaticul, la care
predomina inhibitia datorita careia comportamentul sau este
lent. Flegmaticul se porneste greu la vorba si la fapta, dar avand
perseverenta, duce la bun sfarsit si cele mai dificile misiuni.
Din aceasta descriere a modului de exprimare a
temperamentului in comportamentul omului se poate remarca
„impregnarea” lui cu elemente de caracter. Caci lipsa de
incredere in sine (a melancolicului), nesociabilitatea(colericul)
sau perseverenta(flegmaticul) sunt niste trasaturi caracteriale.
Aceasta a facut pe unii psihologi sa considere temoeramentul ca
fiind subordonat aptitudinilor si caracterului. De fapt
temperamentul nu constituie o particularitate de continut a
psihicului, ci una de forma, de manifestare motiv pentru care
temperamentul, oricare ar fi el, nu poate fi considerat bun sau
rau, ci valoarea lui este data de modul in care este exploatat.
Asa,de exmplu, harnicia la coleric se manifesta prin rapiditate
indeprinirii sarcinilor, iar la flegmatic prin staruinta care o
depune pentru a le duce la bun sfarsit.
Fara indoiala ca, prin modul de manifestare, unele
temperamente creeaza „posesorului”lor dificultati:melancolicul
e neincrezator si comlpexat, colericul este nestapanit, iar
flegmaticul „se urneste greu din loc”. prin munca educativa si
prin autoeducatie aceste minusuri ale temperamentelor pomenite
pot fi compensate sau estompate.
Important este ca in folosirea rationala a fortei
umane sa tinem seama si de trasaturile temperamentale si sa
utilizam „omul potrivit la locul potrivit”. Sunt profesii care, in
executarea lor, cer iuteala, repeziciune, promptitudine, deci
temperamente colerice, dupa cum altele necesita, pentru a fi
indeplinite cu succes, perseverenta, mare putere de munca,
asadar, temperamente flegmatice. Deci, alaturi de aptitudini, in
orientarea spre o profesie sau alta trebuie se tinem cont si de
temperamentul celui in cauza.

BIBLIOGRAFIE:

1. „Personalitate si temperament”-Patricia Hedges, Editura

Humatitas

2. „Psihologia pentru toti”-Ion Dragan, Editura Stiintifica,

Bucuresti,1991

3. „ Psihologie”-Paul Popescu Neveanu

-Mielu Zlate, Editura Didactica si
Pedagogica. Bucuresti,1990

4. „Fundamentele Psihologieie”-Mielu Zlate, Editura Pro

Humanitas, Bucuresti2000

5. „Psihologie”-Adrian Neculau, Editura Polirom

 EXPANSIUNEA PERSONALITATII
SI
COMPORTAMENTUL ADOLESCENTULUI

Comsiderata ca perioada de tranzitie intre copilarie si

maturitate, adolescenta se caracterizeaza printr-o serie de
trasaturi generale si specificecare conditioneaza si termina
procesul de cristalizare a personalitatii tanarului. Incluzand
indivizi a caror varsta este cuprinsa intre 13 si 18 ani(unii autori
extind acest interval de la 11 la 20 de ani), adolescenta cuprinde
doua subperioade principale aflate una in prelungirea celeilalte:
a) preadolescenta, cuprinzand copiii intre 13(14) si 16
ani, caracterizata prin stabilizarea maturitatii biologice si
dobandirea unei individualitati mai nuantate
b) adolescenta propriu-zisa(sau marea
adolescenta)cuprinzand tinerii intre 16 si 18-20 ani, care se
caracterizeaza prin fundamentareaprincipalelor trasaturi de
caracter. Se poate spune ca la capatul acestei perioade tulburi,
plina de convulsii in plan relational, din punctul de vedere al
psihologiei, profilul de baza al personalitatii apare pe deplin
conturat in liniile sale definitorii.
Sfera notiunii de adolescenta fiind foarte larga, de unde si
dificultatea realizarii unei circumscrieri precise a acesteia,
pentru a putea evalua caracteristicile si tendintele sale sunt
necesare surprinderea trasaturilor particulare ale mediului
social al adolescentului si observarea evolutiei ulterioare din
perspectiva schimbarilor care intervin in modurile de a gandi si
de a actiona.
Fiind o perioada de dependenta economica si afectiva, care
se opune participarii active cu drepturi depline la exigentele
normative ale vietii sociale, adolescenta reflecta atat
particularitatile climatului familiar si educational, cat si
transformarile complexe ale mediului social, ceea ce impune
analiza detaliata a fiecaruia dityre factorii implicati in acest
proces, o asemenea analiza nu poate ignora problemele sociale
particulare ca care se confrunta adolescentul, care se
caracterizeaza prin structuri mentale si aptitudini specifice,
deosebite de cele ale adultului. Uitand adeseori aceasta realitate,
riscam sa comparam in mod mecanic comportamentul
adolescentului cu cel al adultului, atribuindu-i primului
imperativele morale si cerintele sociale ale ultimatului. Pentru
acest motiv , studiul personalitatii adolescentului nu se reduce la
prezentarea caracteristicilor genetice sau a celor fizice, de ordin
biologic-ereditar, ci presupune interpretarea diferentiata a
factorilor de personalitate, in functie de caracteristicile
particulare ale mediului social si familial. In acord cu noile
comceptii psihologice, accentul cade tocmai pe aceasta cercetare
cu caracter concret, interpretarea nemaifacandu-se in termeni
ereditari, ci in functie de mediul inconjurator.
Cele doua faze ale adolescentei sunt dificil de delimitat net
datorita continuitatii proceselor de baza, de crestere fiziologica
si de maturare psihologica care se petrec in aceasta perioada si
care fac ca problemele delimitarii-diferentiate sa se produca in
termeni de deplasari de accente si aspecte de ordinul nuantelor.
Preadolescenta este numita si varsta scolaritatii mijlocii,
asimilabila si notiunii de pubertate este caracterizata printr-o
serie de insusiri, precum aceea ca personalitatea elevului
preadolescent releva nu atat trasaturi stabilizate, ci mai degraba
relatii intre trasaturi. Un exemplu ar fi acela ca nu intotdeauna
rezultatele scolare isi gasesc corespondenta in nivelul
capacitatilor intelectuale, ci se interpun relatii ca acelea dintre
psihic si ambianta si isi exercita influenta o serie de factori
precum motivatia, interesul, echilibrul emotional, imaginea
despre sine si despre altii. O alta trasatura specifica
preadolescentei este lupta dintre extrovertire si introvertire fapt
ce iese in relief prin manifestarile excentrice abundente adesea
contradictorii, socante teribiliste, negative.
In ceea ce priveste deschiderea adolescentului spre sfera
social umana, determinant si dominant este factorul de orientare
cultural-umanist-estetic. Aceasta deschidere apare ca urmare a
aparitiei unui interes general si nedivizat pentru oameni, pentru
problematica umana si exprima dorinta fireasca a copilului de a
fi ocrotit, inteles si ajutat si deopotriva de a-si proba la randu-i
in actiuni independente, capacitatea de a-i ocroti, intelege si
ajuta pe altii, raspunzand cu afectiune, cu prietenie oricaror
solicitari de acest fel.
Asimilarea valorilor morale si a structurilor atitudinii
morale la preadolescenti consta in felul de relationare a elevului
cu sfera moralului reflectata la randu-i prin intermediul
relatiilor puternice dintre el si microgrupul(familia, clasa,
grupul stradal). Profilul moral al varstei sugereaza unele
tendinte centrale. Factorul motor rezida in relatia dintre tendinta
de anulare a conduitelor caracteristice etapei precedente bazate
pe teama de adult, pe de o parte, si noile tendinte ale adaptarii
sociale necesare in etapele urmatoare, pe de alta parte. Este
deosebit de important ca in aceasta etapa copilul sa fie asistat in
consolidarea componentelor constiintei morale: tendinta de
autodepasire, decizia morala autonoma, respectul pentru norme,
pentru profesori si pentru colectivul clasei.
Adolescenta este perioada in care se incheie in linii mari
procesele de crestere si maturare din perioada pubertatii.
In aceasta etapa, sub raportul dezvoltarii
psihocomportamentale, se produc cele mai semnificative
transformari si achizitii care vor contura structura si profilul
personalitatii. Spre deosebire de etapele anterioare, conturarea
personalitatii are loc in conditiile aportului sporit al
autoeducatiei.
Ado;lescenta, spre deosebire de perioada pubertatii, sta
sub semnul pudorii,al sensibilitatii, al autoreflectiei si al
autoanalizei. In plan intelectual, se consolideaza elaborarea
mintala si structurile superioare ale gandirii, rationamentul de
tip analogic-deductiv. Aceasta permite de acum o abordare
critica a realitatii, constientizarea problemelor de importanta
majora din diferitele sfere ale vietii si activitati sociale,
formularea explicita a unor intrebari nodale vizand locul si
menirea pe lume a propriei persoane.
In conceptia celor mai multi psihologi si pedagogi din
Romania . adolescenta nu este numai o etapa adaptativa, ci si o
perioada marcata de un ritm sporit de participare si de
creativitate sociala.
Analiza comportamentului minorilor la diverse varste
concentreaza atentia asupra propensiunii spre devianta si asupra
tendintelor de incalcare a normelor morale ca forme obisnuite
ale dezvoltarii contradictorii a personalitatii. Evaluarea
complexa a studiilor si cercetarilor intreprinse in acest domeniu
lasa sa se intrevada sensul comun si imaginea stereotipa
atribuite notiunii de criza adolescentina, criza morala sau criza
juvenila in raport cu particularitatile generale si specifice ale
comportamentul;ui, personalitatii si evolutiei psihologice de la
cea mai frageda varsta a tanarului. Srevind multa vreme ca
explicatie generala a oscilatiei personalitatii intre normal si
patologic si a tendintelor de devianta constanta a
comportamentului, notiunea de criza a adolescentei se refera de
fapt la trasaturile psihologice contradictorii ale etapelor de
dezvoltare a personalitatii, care la unii adolescenti se manifesta
mai accentuat decat la altii.
Din imbinarea predispozitiilor, caracterizate printr-o mare
plasticitate si printr-un potential evolutiv polivalent, cu
influentele adecvate ale mediului social si cultural decurge
dezvoltarea armonioasa a personalitatii adolescentului,
adaptarea si integrarea sa treptata in noul mediu social, potrivit
cu statusul dobandit. Se poate considera ca dezvoltarea normala
a personalitatii adolescentului si tanarului apare ca un proces
complex si treptat de adaptare-acomodare-socializare-integrare
datorita interactiunii conjugate a unui mare numar de factori
interni si externi de o anumita calitate ce actioneaza in anumite
proportii si in anumite momente si din care rezulta un echilibru
dinamic. In mod normal, actiunea acestor factori conduce la
dezvoltarea armonioasa a personalitatii tanarului si la
adaptarea ei treptata la conditiile vietii sociale, ceea ce se
reflecta intr-un comportament adecvat tuturor imprejurarilor(un
comportament social pozitiv). Dimpotriva, din interactiunea
factorilor interni si a celor externi cu actiunea nociva sua
negativa in perioada dezvoltarii personalitatii tanarului rezulta
de cele mai multe ori perturbari grave ale procesului normal de
adaptare si integrare in viata sociala. Aceste devieri
comportamentale se pot intinde pe un evantai foarte larg si pot
imbraca diferite forme de manifestare.
 DEPARTAMENTUL PEGAGOGIA INVATAMANTULUI
PRIMAR SI PRESCOLAR

REFERAT:
Psihologia adolescentului si varstei adulte
 Expansiunea personalitatii si a
Comportamentului adolescentului

Anul I
Studenta :LEMNARU STEFANIA FLORENTINA
 BIBLIOGRAFIE:

1. „Manifestari tipice ale devierilor de comportament la

elevii preadolescenti si adolescenti”-Emilia Albu, Editura
ARAMIS

2. „Adolescentii si familia”-D. Baciu, M. Voicu, Editura

Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

3. „Psihologia copilului(de la nastere la adolescenta)”-

M.Debesse.Editura Didactica si Pedagogica
 MOTIVATIA IN ACTIVITATEA DE INVATARE

Mereu ne punem intrebari si cautam explicatii pentru

actiunile noastre sau ale semenilor. De ce invatam si de ce nu
invatam? De ce decidem sa mergem la film, desi avem de
pregatit o lucrare scrisa pentru maine? De ce prietenul meu nu a
venit la intalnire?
Raspunsurile acestor intrebari trebuie cautate in domeniul
motivatiei.
Motivatia reprezinta ansamblul factorilor care
declanseaza activitatea individului, o orienteaza catre anumite
scopuri si o sustine energetic. Motivatia reprezinta ansamblul
mobilurilor interne ale conduitei, inascute sau dobandite,
constiente sua inconstiente, simple conduite fiziologice sau
idealuri abstracte. Astfel definita, motivatia sta in spatele
tuturor deciziilor, atitudinilor si actiunilor umane fiind de
aceea numita”cauzalitatea interna” a conduitei umane.
Acesti factori au fost numiti generic motive.
Orice act de conduita este motivat, chiar daca uneori nu ne
dam seama de ce facem o actiune sau alta. Studiul motivatiei are
in vedere analiza factorilor care determina comportamentul si a
mecanismelor care le explica efectele. Sub efectul stimularilor
interne sau externe, motivele aduc individul in stare de actiune si
ii sustin activitatea pe o perioada de timp, in ciuda obstacolelor
care pot aparea. De asemenea, ele pot determina individul sa
urmareasca un scop sau altul si sa stabileasca a anumita
ierarhie intre scopurile posibile.
Deducem, asadar, ca motivatia are rolul de a
activizare si de mobilizare energetica, precum si de orientare,
de directionare a conduitei intr-un anumit sens. Motivatia este
 o sursa de activitate si de aceea este considerata „motorul”
personalitatii.
Prin conceptul de motivatia invatarii scolare desemnam
ansamblul factorilor interni ai personalitatii elevului care-i
determina, orienteaza, organizeaza si sustin eforturile in
invatare. Acesti factori interni sau motivele(acele cauze de
ordin mintal-imagini, judecati, idei) apar ca rezultat al
reflectarii in constiinta scolarului, a obiectelor, situatiilor si
cerintelor mediului, urmand ca apoi sa sa intre in relatie cu
trebuintele sale, determinandanumite tensiuni emotionale.
Astfel motivele care ii determina pe elevi sa invete sunt
de mai multe feluri:sociale,cognitive,afective,profesionale,
succesul sau insuccesul scolar, aptitudinile speciale,etc.
Repertoriul motivational al personalitatii este extrem de
divers. El include:trebuinte, impulsuri, dorinte, aspiratii, intentii,
interese. De asemenea motivatia umana se caracterizeaza prin
varietate si ierarhie. Propunerile de sistematizare a motivelor
sunt numeroase si diverse.
O prima distinctiese realizeaza intre trebuintele(motivele)
primare si trebuintele(motivele) secundare. Trebuintele primare
sunt innascute, iar satisfacerea lor este absolut necesara pentru
mentinerea echilibrului organismului. Din aceasta categorie fac
parte trebuintele biologice, precum foamea, setea, impulsul
sexual. La acestea se adauga trebuintele de explorare, de
activitate, de manipulare a obiectelor, numite si trebuinte
functionale. La om ele sunt modelate de viata sociala , de
cultura, de experienta individului. O trebuinta precum foamea
declanseaza mecanisme de reglare psihologica pe care le putem
considera identice la om si la animale superioare.
Trebuintele secundare sunt trebuinte dobandite pe
parcursul vietii sub influenta experientei si a conditiilor socio-
culturale. Din aceasta categorie fac parte: trebuinta de
comunicare, trebuinta de succes, trebuinta de aprobare,
trebuinta de autorealizare, trebuinta de cunoastere.
O alta distinctie se face intre motivele extrinseci si
motivele intrinseci. In practica educationala constatam ca
activitatea de invatare este motivata atat extrinsec cat si
intrinsec. Un elev poate sa invete la o disciplina pentru ca il
intereseaza domeniul respectiv, dar si pentru faptul ca doreste
sa-si impresioneze atat colegii cat si profesorii prin cunostintele
sale. De asemenea in anumite conditii, o motivatie extrinseca
poate da nastere uneia extrinseci. Un elev care invata la inceput
pentru a lua note bune sau pentru a le face pe plac parintilor,
poate ajunge sa invete din interes si pasiune pentru domeniul
respectiv.
Teorii asupra motivatiei
Cercetatorii asupra procesului motivational pornesc de
la asumptia existentei a trei factori importanti, ce concura la
explicatia motivatiei:biologici, de invatare si cognitivi. Prin
ansamblul acestor dimensiuni rezulta motivatia
comportamentelor noastre. Pornind de la acestea s-au dezvoltat
trei categorii de teorii asupra motivatiei si anume:teoria
biologica, teoria invatarii si teoria cognitiva.
Teoria biologica este prima abordare sistematica
explicativa asupra motivatiei. Ele atribuie cauza
comportamentului existentei unor instincte. Aceste instincte se
manifesta sub forma unor tipare innascute de comportament, ce
se regasesc in mod normal la toti membrii unei specii intr-un
set de conditii date. William James unul din promotorii acestei
teorii sustine ca oamenii sunt influenti nu atat de instinctele
biologice, cat mai ales de cele psihosociale cum ar fi:gelozia,
simpatia,sociabilitatea,curiozitatea, nevoia de afiliere, nevoia
de-a achizitiona.
Teoria invatarii.cel mai reprezentativ exponent al
acestei teorii este Skinner, care conform teoriei lui,
comportamentele noastre pot fi invatate prin recompensele pe
care le oferim unui individ imediat dupa executia unui
comportament dezirabil, pedepsele pentru un comportament
indezirabil. Conform acestei teorii, profesorul trebuie sa ia in
calculideea de a intari sau nu unele valori, trebuinte, aspiratii
si interese cand incearca sa intareasca comportamentul unui
elev anume. De asemenea, daca cunoastem motivatia
 comportamentului de achizitionare a unor cunostinte putem
estima timpul pe care un elev il aloca invatarii acestora. Timpul
alocat este un bun predictor sau indiciu al potentialelor
achizitii ulterioare ale elevilor.
Teoria cognitiva porneste de le explicatia motivatiei
comportamentelor umane incercand sa dea un raspuns la
intrebarea „de ce facem ceea ce facem?”. Modul cum
raspundem diferitelor situatii de viata, depinde de interpretarea
pe care o dam acestor situatii. Motivatia unui comportament
orientat spre scop, depinde de modul in care evaluam doi
factori:valenta si expectanta.
Motivatia scolara constituie ansamblul de motive care il
determina pe elev sa vina la scoala si sa invete.
Care sunt motivele care-l fac pe copil sa vina la scoala, sa
asculte pe profesor, sa invete?
O grupa de motive sunt cele extrinseci cand scolarul nu are
interes direct pentru scoala, ci urmareste anumite recompense
morale:
 dorinta de afiliere, cand elevul merge la scoala pentru a
face placere parintilor. Uneori si pentru a corespunde cerintelor
invatatorului pe care-l stimeaza. Mai intervine si dorinta de a fi
impreuna cu unii copii din cartier
 tendintele normative: obisnuinta de a se supune regulilor,
cerintelor categorice ale parintilor si ale societatii in
genere.
 Teama de consecintele neascultarii, ale ramanerii fara o
diploma, mai prejos decat ceilalti.
 Ambitia, dorinta de a-i intrece pe altii, de a fi in frunte.
Aceasta poate avea efecte negative: rivalitatea si chiar
ostilitatea din partea unor colegi.
Alte motive sunt intrinseci, atunci cand invatatura, dobandirea
de cunostinte il intereseaza in mod direct pe scolar:
 Curiozitatea:dorinta de a afla cat mai multe, carew are la
baza un impuls nativ sau mentinerea lui treaza. Se manifesta in
functie de maiestria profesorilor.
  Aspiratia spre competenta, dorinta de a deveni un bun
profesionist(mecanic, inginer, medic, etc.).In acest caz,se
canalizeaza spre disciplinele avand legatura cu profesia
admirata.
Profesorul trebuie sa utilizeze toate motivele, dar trebuie sa
cultive prin toate mijloacele motivatia intrinseca, interesul
pentru cultura, pentru cunoastere, pentru frumos. O asemenea
motivatie presupune formarea unor trainice sentimente
superioare.
Starile afective. Formarea sentimentelor.
Stareile afective sunt trairi ce exprima gradul de
concordanta sau neconcordanta dintre un obiect sau o situatie si
tendintele noastre. Ele sunt indisolubil legate de trebuintele,
tendiuntele, dorintele noastre si oglindesc relatiile lor cu situatia
prezenta si cu rezultatele conduitei noastre, conduita pe care o
regleaza in mare masura. Cand un obiect e in concordanta cu
tendintele prezente, ne apare placut, si invers, contrazicerea
impulsurilor il face neplacut.
Starile afective sunt statice cand, desi duc la unele reactii
prompte, nu initiaza o activitate sustinuta. Asa sunt: agreabilul si
dezagreabilul care insotesc toate perceptiile noastre;dispozitiile,
stari destul de durabile, dar difuze(suntem indispusi o zi
intreaga); emotiile- stari afective de scurta durata, care exprima
un specific al relatiilor noastre cu un obiect sau o situatie(frica,
bucuria, regretul, simpatia, rusinea, nehotararea, etc.).
Starile afective dinamice sunt motive principale ale
activitatii noastre, dinamizandu-le luni si ani de zile:sentimentele
si pasiunile. Diferenta dintre ele este mai intensa-pasiunile sunt
mai puternice, titanice, acaparatoare.
Sentimentele pot fi inferioare cand urmaresc interese
personale(fara a fi condamnabile din punct de vedere moral: nu
e daunator sa lupti ani de zile pentru a-ti construi o casa) sau
superioare, care contin aspiratii valoroase pe plan social. E
vorba de sentimentele morale, intelectuale si estetice.
Sentimentele dirijeaza, in mare masura, conduita, fiind
principalul factor motivational. Ele organizeaza impulsurile,
dorintele, influenteaza mereu atitudinile si interesele noastre, in
functie de situatie. Ele sunt surse ale diferitelor emotii care apar
in variate situatii. Sentimentele sunt trans-situationale, actoinand
si in absenta fiintei iubite sau a dusmanului detestat. In fine,
sentimentele sunt puternic influentate de madiul social, de
familie si de ambitia scolara. Este o obligatie a profesorilor de a
contribui la aparitia si dezvoltarea sentimentelor superioare,
valoroase din punct de vedere social
Dezvoltarea sentimentelor presupune mai multi factori. Un
prim factor este existenta unor obstacole in calea tentatiilor
negative ce apar spontan in primii ani. E nevoie de o anumita
tensiune pentru structurarea, complicarea vietii afective.
Familiile ce isi rasfata excesiv copiii constata cu tristete absenta
unor sentimente pozitive, chiar in ceea ce priveste parintii!
Imitatia atitudinilor si a emotiilor are de asemenea un rol
important. Copilul ii imita cu usurinta pe adulti. Repetarea
emotiilor favorizeaza instalarea unei atitudini perene. O alta
caracteristica a dezvoltarii sentimentelor o constituie transferul
activ. Aceasta inseamna ca in cazul cand o persoana ne inspira o
afectiune puternica, incep sa ne impresioneze pozitiv si cainele
cu care se plimba, casa in care locuieste, rudele ce o insotesc
adesea. Compozitia sentimentelor este un alt factor, este un
fenomen prin care mai multew stari afective produse de acelasi
obiect tind sa se combine dand nastere unui sentiment complex.
Astfel, casa in care cineva a ;locuit in copilarie multi ani si unde
a trait numeroase emotii, si pozitive si intristatoare, ajunge sa fie
indragita, sa-i inspire,dupa ani, induiosare, nostalgie.
In cazul vietii scolare, motivatia se formeaza avand la baza
o serie de indicatori(de sarcini educative). O prima sarcina
educativa este dezvoltarea la elevi a semntimentului de
comuniune scolara, adica a dispozitiei spre colaborare,
intrajutorare, al solidaritatii sociale, simtamant esential intr-o
societate democratica. Invatamantul nostru, aproape exclusiv
frontal, nu inlesneste colaborarea(ba chiar o interzice).
Activitatile didactice pe grupe, de care am amintit, favorizeaza
insa colaborarea si solidaritatea, prieteniile, lucru constata intr-
un studiu experimental efectuat la un liceu din Iasi, timp de doi
ani. Acelasi lucru se poate observa si in alternativa Step By Step,
unde copiii in cadrul activitatii pe centre lucreaza, se consulta si
duc la bun sfarsit sarcinile in urma lucrului pe echipe.
Apropierea dintre copii, solidaritatea, mai sunt favorizate
si de activitatile din afara clasei si extrascolare in care, prin
natura lor, sunt necesare diviziunea muncii si coloborarea. Asa
sunt serbarile scolare(montarea unei piese de teatru ii motiveaza
pe copii extrem de mult), excursiile in care elevii isi impart
sarcinile, intrecerile sportivesi chiar unele activitati de munca
voluntara. Bineinteles ca toate acestea au rezultate educative
numai daca sunt bine organizate si duc la succese vadite, numai
atunci se producfenomene favorabile de transfer si compozitie
efectiva.
Un alt indicator de natura educativa, ce pune in evidenta
dezvoltarea motivatiei la elevi in constituie recompensa
meritata,care este un factor deosebit de stimulator: satisfactia
succesului se transfera treptat asupra obiectului de invatamant
respectiv, care incepe sa-l atraga pe copil. Dupa cum insuccesul
are efect contrar, materia devine „plictisitoare”.
Exigenta ridicata constituie o alta sarcina educativa
importanta. Aceasta inseamna ca nu trebuie ca pretentiile sa fie
coborate pentru ca oricine sa aiba succes. Gresesc acei
profesori care socotesc binefacatoare indulgenta. Mai intai ca
fara eforturi serioase elevii nu progreseaza intelectual, in al
doilea rand,fiinca un succes obtinut fara efort nu provoaca
adevarate satisfactii. Dificultatea unei munci depinde de felul in
caree privata. Mark Twain observa ca a inregistra hartii intr-
un registru este o munca obositoare, dar sa urci pe un munte cu
un sac de 20 de kilograme in spinare este o adevarata
distractie. In situatia in care elevii reusesc sa rezolve o sarcina
cel mai frecvent tind sa atribuie succesul faptului ca au depus
un efort sustinut ca sunt inteligenti, si nu a faptului ca au avut
noroc sau ca sarcina a fost usoara. In schimb elevii ce obtin
performante reduse in rezolvarea unor sarcini scolare vor
 considera ca sansa n-a fost de partea lor, fapt ce le va afecta
performantele ulterioare.
Un mod de a motiva elevul in activitatea de predare-
invatare-evaluare este si expunerile profesorilor, care au rolul
de a cristaliza unele sentimente, precum patriotismul. Dar o
povestire nu are influenta decat daca, prin ton si atitudine, se
vadeste ca profesorul este impresionat;atunci se produce o
contagiune afectiva si elevii traiesc emotii care treptat contribuie
la nasterea unui sentiment complex.
De asemenea, interesul pe care profesorul il arata
disciplinei pe care o preda se transmite scolarilor. Dimpotriva,
cand profesorul isi face datoria formal, fara participare
sufleteasca, copiii, cu atat mai mult, nu vor da importanta
disciplinei respective.
Personalitatea profesorului- un lucru destul de motivant
pentru elevi in activitatea instructiv educativa- trebuie sa
devina un model admirat si respectat de elevii care il vor imita
cu sarguinta. Exista un numar semnificativ de factori
ambientali, pe care profesorii ii pot utiliza pentru a creste
nivelul de performante al elevilor sai si desigur a motivatiei.
Printre acestia se innumara inceperea lectiei prin a da elevilor
un motiv de-a fi motivat(este deajuns o fraza pentru ca elevii sa
fie motivati-„cred ca o sa va placa si o sa va fie util in viata”);
expectante clare(profesorii nu ofera suficiente date despre
sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca elevii); fixarea
unor obiective pe termen scurt; aprecieri verbale si
scrise(comentariile ar putea motiva un elev pentru a obtine sau
nu performantele dorite de profesor); utilizarea judicioasa a
notarii; stimularea descoperirii, explorarii si curiozitatii
epistemice(stimuli noi, surprize,lucruri neasteptate de elevi le
pot stimula motivatia); stimularea apetitului; utilizarea unor
materiale familiare pentru exemple; minimalizarea atractivitatii
motivatiei competitionale si nu in ultimul rand minimalizarea
cerintelor neplacute ale implicarii elevilor in scoala.
Prin urmare, un cadru didactic, in activitatea instructiv-
educativa trebuie sa-si coordoneze gesturile, limbajul,
comportamentul, afectivitatea fata de elevii sai, felul cum isi
selecteaza, prelucreaza si transmite informatiile elevilor, si
chiar si metodele si mijoacele folosite in intermediul lectiilor,
adaptate bineinteles in functie de nivelul psihologic de varsta,
nivelul clasei, personalitatea elevilor si a cadrului didactic,
stilul de invatare si predare propus, cat si relatiile profesor-
elev. nu exista un comutator magic al motivatiei care sa
determine oamenii sa doreasca sa invete, sa lucreze mai mult,
sa actioneze intr-o maniera mai responsabila. Facilitatea si nu
controlul ar trebui sa ne ghideze ideile, cand incercam sa
schimbam anumite comportamente in scoala. Chiar cand o
persaoana este intr-o pozitie de autoritate, cum este profesorul,
eforturile de a motiva elevii intr-o anumita directie vor avea un
succes mai semnificativ, daca relatia profesor-elev este
considerata una de colaborare intre persoane ce pot sau nu sa
impartaseasca aceleasi sentimente, asteptari si scopuri. Astfel
interventiile motivationale ce nu respecta scopurile, emotiile si
convigerile unei persoane legate de o anumita situatie pot
produce efecte pe termen scurt, dar pe o perioda mai mare de
timp aceste interventii pot sa esueze.
DEPARTAMENTUL PEGAGOGIA INVATAMANTULUI
PRIMAR SI PRESCOLAR

REFERAT:
Psihologia educatiei
 Motivatia in activitatea de invatare

Anul I
Student: LEMNARU STEFANIA FLORENTINA
 BIBLIOGRAFIE:

1. Bogdan Balan, Constantin Cucos –

„PSIHOPEDAGOGIE”, Editura Polirom,1998

2. Adrian Neculau –
„PSIHOLOGIE” , Editura Polirom
Subiect: „Psihopedagogie prescolara si scolara – recenzie”
Student: Lemnaru Stefania Florentina
Anul: I
Profesor: Malureanu Flavia
 In ultimii ani foarte putine carti de pedagogie au fost
publicate, care insa in vremurile comtemporane sunt partial
depasite si epuizate.De aceea, profesori si asistenti universitari au
hotarat sa elaboreze un volum nu doar pentru creerea unui reper
bibliografic cadrelor didactice din invatamantul prescolar si
primar, ci si pentru rezultate mai bune obtinute de cadrele
didactice la examenele de definitivare in invatamant si de
obtinere a gradului didactic II.Un alt motiv pentru care s-a decis
editarea acestei carti-„Psihopedagogie prescolara si scolara” ar fi
acela ca accesul la sursele de informare este dificil.
Coordonatorul acestei lucrari este profesorul
universal Gheorghe Tomsa, profesor la Universitatea din
Bucuresti, la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei si nu
in ultimul rand director al Departamentului Pedagogia
Invatamantului Primar si Prescolar din Focsani.Doctor in
pedagogie a publicat 6 titluri in domeniul pedagogiei si
consilierii scolare cum ar fi: „Consilierea si orientarea in
scoala”, „Orientarea si dezvoltarea carierei la elevi”,
„Dictionar de orientare scolara si profesionala”, „Ghid de
orientare scolara si profesionala”, „Structuri, strategii si
performanta in invatamant(in colectiv)”
Alaturi de un colectiv de cadre didactice, psihologi
si pedagogi, fie de la Departamentul Pedagogia Invatamantului
Primar si Prescolar, fie din cadrul Universitatii din Bucuresti
sau a Universitatii Titu Maiorescu din Bucurestis-a realizat o
expunere sintetica a tematicii ce face obiectul verificator in
cadrul examenelor de definitivat si gradul II. Acest material-
suport pentru studiul individual al educatoarelor, invatatoarelor
si institutorilor este elaborat in conformitate cu programele
oficiale, temele fiind reunite intr-o tratare unica pentru
invatatori si educatoare si doar acolo unde e cazul sunt
specificate capitolele si subcapitolele special destinate fie numai
invatatoarelor, fie numai educatoarelor,
Autorii au cautat sa trateze tematica abordata intr-
un limbaj accesibil, pastrand acuratetea stiintifica a ideilor in
cele 17 teme fundamentale ale programelor de definitivare si
gradul didactic II in invatamant.
Primul capitol intitulat „Problematica educatiei si
invatamantului in societatea contemporana.Inovotie si reforma
in scoala romaneasca” abordeaza educatia ca fiind un proces in
continua desfasurare si care trebuie sa raspunda la imperativele
lumii comtemporane.Aceasta implica noile educatii cum ar fi
educatia relativa la mediu, educatia pentru pace si cooperare,
educatia pentru democratie si participare, educatia economica si
casnica moderna, educatia pentru drepturile omului, educatia
pentru schimbare si dezvoltare, educatia demografica, educatia
pentru comunicare si mass-media. Toate aceste tipuri sunt
descrise si analizate din punctul de vedere a finalitatilor,
continuturilor si a obiectivelor.
Intr-un alt capitol – capitolul V –„Finalitatile
educatiei:idealuri, scopuri, obiective” lectorul universitar
doctorand Cornelia Stefanescu abordeaza actiunea educationala
din prisma intentiilor urmarite si a rezultatelor obtinute,
defineste, caracterizeaza si clasifica finalitatile educatiei, idealul
educativ, scopul educativ si obiectivele educationale.
In capitolul XI – „Evauarea in procesul de instructie
si educatie” tot acelasi lector universitar defineste si analizeaza
conceptul de evaluare, precizeaza si caracterizeaza functiile si
formele educatiei, dar si principalele metode si tehnici de
evaluare cat si factorii perturbatori in evaluare. De asemenea
prezinta si metode mai eficiente de evaluare pentru a putea astfel
sa se formeze capacitati de evaluare si autoevaluare din
perspectiva elevilor din invatamantul primar
Capitolele XIV si XV sunt in stransa legatura
deoarece ambele abordeaza o tema principala si importanta si
anume managementul clasei de elevi.In primul capitol sunt
delimitate teoretic conceptele de consiliere, orientare scolara si
profesionala, managementul organizatiei scolare, managementul
clasei, microgrupul scolar, apoi toate aceste concepte sunt
analizate prezentate intr-un limbaj clar si precis fara a se omite
ideile stiintifice si acuratetea lor.In cel de-al doilea capitol,
managementul clasei de elevi este abordat si din punct de vedere
istoric,social,psihologic si managerial, apoi sunt prezentate
paradicmele explicativ-conceptuale ale studiului
managementului clasei, factorii determinanti ai managementului
clasei de evevi, managementul clasei si disciplina, managementul
clasei si inceputul anului scolar, consecintele unui management
al clasei defectuos si gestionarea situatiilorde „criza”
educationala in clasa de elevi.
Ultimele doua capitole ale acestei lucrari depind in
mare parte de cadrul didactic.Primul, scris de asistentul
universitar Corina Iurea-„Relatiile si interactiunile
educationale”, pune in evidenta tactul pedagogic pe care trebuie
sa-l aiba un cadru didactic in relatiile ce le stabileste cu
colectivul de elevi.Aceasta idee reiese nu tocmai prin definirea si
analiza conceptului de relatie educationala,ci prin relatii si
interactiuni educationale in gradinita si in clasa de elevi,
implicarea sociala si personalitatea copilului/ elevului, atractia
interpersonala in gradinita/ in clasa de elevi, comunicarea
interpersonala, climatul educational in gradinita/ in clasa de
elevi. Ultimul capitol se refera la personalitatea cadrului
didactic.Asistentul universitar doctorand Flavia Malureanu
prezinta aceasta tema punand accent pe structura personalitatii
cadrului didactic, statutele si rolurile cadrului didactic,
recrutarea, selectia si informarea cadrelor didactice si
deontologia pedagogica.
Citind si aprofundand aceasta carte putem spune ca
scopurile si obiectivele urmarite au fost duse la bun sfarsit, ca
infomatiile incluse in acest volum constituie materialul necesar
candidatilor la definitivare in invatamant si gradul didactic II si
in plus aceasta editie ofera cunostinte de specialitate,
directioneaza formarea capacitatilor si competmntelor
profesionale de baza.