Pilda semănătorului

 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi S-a aşezat lângă mare. Mari mulţimi de oameni 
s-au adunat în jurul Lui, astfel că El s-a suit într-o barcă şi s-a aşezat acolo; întreaga
mulţime stătea pe ţărm.  El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis:
[ a

„Iată, semănătorul a ieşit să semene!  În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut
lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.  O altă parte a căzut în locuri stâncoase,
unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc,  dar când
a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat.  O altă parte a căzut
între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o.  Alta însă a căzut pe un pământ bun şi a
dat rod: un grăunte a rodit o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci.  Cine are urechi, să
audă!“

Ucenicii au venit la El şi L-au întrebat:

 

– De ce le vorbeşti în pilde?

Isus le-a răspuns:

 

– Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele  Împărăţiei Cerurilor, dar lor nu le-a
[b]

fost dat.  Căci celui ce are i se va da şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce nu are se
va lua chiar şi ce are.  De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi
măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.  Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia,
care zice:

„Veţi asculta întruna, dar nu veţi înţelege şi veţi privi mereu, dar nu veţi pricepe. Căci
inima celor din acest popor s-a împietrit.  Urechile lor aud greu şi ochii li s-au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile , să înţeleagă cu inima, să se
întoarcă la Mine şi să-i vindec“ .
[c]

Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că mulţi
profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă
ceea ce auziţi voi, dar n-au auzit!

Ascultaţi deci ce înseamnă pilda semănătorului. Când cineva aude Cuvântul Împărăţiei şi

nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta
este sămânţa care a fost semănată lângă drum.  Sămânţa care a fost semănată în locuri
stâncoase este cel care aude Cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie,  dar nu are
rădăcină în el, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din
pricina Cuvântului, el se poticneşte imediat.  Sămânţa care a fost semănată între spini
este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările vieţii şi înşelăciunea bogăţiei sufocă
Cuvântul şi acesta devine neroditor.  Sămânţa care a fost semănată în pământ bun este
cel care aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce într-adevăr rod: un grăunte dă o sută, altul
– şaizeci, altul – treizeci.