Sunteți pe pagina 1din 3

Plumb

George Bacovia , supranumit poetul "toamnelor târzii


" , este cel mai de seamă reprezentant al simbolismului
românesc și creează în lirica sa o imagine a dezolării
ființei alineate care nu-și poate găsi locul.

Poezia" Plumb" deschide volumul de debut omonim


apărut în 1916 și este una dintre creațiile literare
semnificative ale universului bacovian. Opera se înscrie
în lirica simbolistă prin cultivarea simbolurilor și
utilizarea laitmotivului .

La nivelul textului se remarcă o serie de simboluri ce


conturează atmosfera sumbră, marcată de iminența
morții : precum cimitirul care reprezintă imaginea
societății lipsite de idealuri și incapabile să-l înțeleagă
pe poet, cavoul și sicriul sunt spațiile închise și
apăsătoare ce limitează existența ființei umane , iar
metafora "aripile de plumb " sugerează zborul frânt sau
inevitabila prăbușire.

De asemenea, se remarcă utilizarea laitmotivului prin


repetiția cuvântului plumb de 6 ori în cadrul unor
structuri metaforice :"aripile de plumb" , "coroane de
plumb" și " florile de plumb " , ce reflectă mineralizare
sau împietrirea a tot ce e viu sub influența metalului
toxic .

Tema centrală a poeziei este condiția de condamnat a


poetului într-o societate meschină, artificială și
incapabilă să înțeleagă și să aprecieze valoarea artei
adevărate.

Viziunea poetului asupra lumii e tragică deoarece în


această lume eul poetic se simte încătușat și sufocat
spiritual fără a avea o posibilitate de a evada.

O secvență poetică relevantă este strofa 1 care exprimă


simbolic spațiul închis și apăsător în care trăiește poetul
,fiind reprezentat de cimitir, cavou și "coroanele de
plumb " , ce semnifică iminența morții și încarcerarea
eului poetic în sine . Sintagma " stau singur " redă
starea de solitudine a poetului , care împreună cu
celelalte simboluri conturează pustietatea sufletească "
era vânt " și "scârțâiau " .

O altă secvență relevantă este cea de a doua strofă a


poeziei ce sugerează spațiul poetic interior prin
sentimentul de iubire ce doarme întors și care exprimă
absența trăirilor interioare " Dormea întors amorul meu
de plumb " . Dragostea e rece și nu există nicio
perspectivă de împlinire a acesteia, fapt ce cauzează
căderea surdă a poetului din care nu se mai poate
înălța " și-i atârnau aripile de plumb ". Disperarea
poetului e redată prin sintagma " și-am început să-l
strig " , acutizată de o singurătate morbidă " stam
singur lângă mort ".

Titlul este simbolul "plumb" care are drept


corespondent în natură metalul ale cărui trăsături
sugerează stările sufletești ale poetului . Culoarea
cenușie a metalului redă monotonia angoasă , iar
maleabilitatea acestuia exprimă labilitatea psihică a
poetului. Sonoritatea cuvântului alcătuit din 4
consoane și o vocală evidențiază închiderea spațiului
existențial.

Muzicalitatea versurilor este dată de forma la imperfect


a verbelor " dormea" , " stam " , "era" , de cuvintele cu
sonoritate închisă " veștmânt " și " vânt ", dar și de cele
onomatopeice și stridente " scârțâiau " și " frig. "