Teatrul Moldovei

1920-1940 ... și teatru contemporan.

În trupa Teatrului Național din Chișinău care poartă astăzi numele lui
Mihai Eminescu, actorii s-au remarcat: Eugeniu Ureche, Constantin
Constantinov, Domnica Darienco, Valeriu Cupcea, Constanța Tîrțău, Victor
Ciutac, Vitalie Rusu ș.a.
1920 este fundația Teatrului Popular, transformat un an mai târziu în
Teatrul Național și subvenționat de guvern și de primăria Chișinău. Marele
eveniment cultural a avut loc la 6 octombrie 1921 cu spectacolul de
deschidere răzvan și Vidra de B.-P. Hașdeu. Publicul apreciază foarte mult
limbajul său și conștiința națională.
În 1960, un grup de studenți moldoveni de la Școala Dramatică șciukin
din Moscova s-au întors la Chișinău pentru a forma Teatrul „Luceafărul”.
În 1957 a fost fondată trupa de teatru în limba română din Bălți. În 1970 a
devenit „Teatrul muzical - Dramatic V. Alecsandri” alături de celebrul actor
Mihai Volontir.
În repertoriul teatrului sunt introduse piese de autori români clasici și
contemporani - B. delavrancea, V. Alecsandri, I.L. Caragiale, I. Minulescu,
C. Petrescu, N. Iorga - și străini - Racine, Molière, Shakespeare, Al. Dumas-
fils, M.Pagnol, N. Gogol, L. Tolstoy, A. Tchekov și alții.
După declarația de independență a Moldovei, în viața teatrală a avut
loc o renaștere estetică. Apar noi teatre: „Eugène Ionesco”, „Satiricus”,
„B.P. Hasdeu ”din Cahul. Se formează o nouă generație de regizori: Petru
Vutcărău, Mihai Fusu, Sandu Grecu, Sandu Vasilachi. Numele noi sunt
titluri: A. Menșicov, V. Ciobanu, S. Luca. Leonid Cemortan.

Cinema și eu
Scrisoarea, din care este preluat acest pasaj, a fost scrisă de Sacha
Guitry însuși. Datează din 1912. Cred că cinematografia nu mai este deja la
apogeu! Cred că influența sa a fost deplorabilă - nu atât pe scenă,
bineînțeles - cât și asupra publicului. Cred că cinematografia a încercat să
creeze o concurență neloială cu teatrul prin trucarea și trunchierea operelor
dramatice. În sfârșit, cred că autorii sunt vinovați de încurajarea extinderii
înșelătoare a unei invenții minunate care nu ar fi trebuit să înceteze să fie
ceea ce este cu adevărat: pur științific.