Sunteți pe pagina 1din 13

Tema 2. Infrastructuri verzi. Spații verzi multifuncționale și specializate.

I. Spații verzi multifuncționale. Principii de proiectare. Zonificarea funcțională.


Etape /faze de proiect. Norme și recomandări generale.
II. Spații verzi specializate. Tipuri.

I. Spații verzi multifuncționale:


 Parc multifuncțional – element al infrastructurii verzi la nivel mezoteritorial, (urban
și extravilan) ce încorporează simultan mai multe unități funcționale recreative (sport,
promenadă, manifestări culturale, expoziții, etc).
- Parcurile multifuncționale se amenajează pe terenuri naturale sau
dezafectate ;
- Una din condiții este asigurarea accesului facil din toate sectoarele orașului;

 Principii de proiectare pentru PM :

1. Valorificarea potențialului peisagistic al sitului (adoptarea funcțiunilor adecvate pentru


o anumită zona);
2. Amplificarea calităților estetice și atenuarea celor neatractive;
3. Îmbinarea armonioasă a mai multor tipuri de recreație, agrement, inclusiv asigurarea
beneficiilor pentru toate categoriile de mobilitate, vârsta și interese;
4. Corelarea regimului de utilizarea a zonelor în funcție de anotimp;
5. Teritoriul parcului poate fi creat in baza unui peisaj prototip (grădina/cultural, pădure,
câmpie, zonă ripariană (acvatice, insulare);
6. Sarcina recreațională proiectată este determinată de capacitatea de rezistență a
ecosistemului suport;
7. Orice parc multifuncțional presupune exploatarea condițiilor existente ale sitului cu o
eficienta maxima (în limitele capacității recreaționale ale teritoriului).

 Zone funcționale:
- Manifestări culturale (concerte, festivaluri, filme în aer liber, competiții)
inclusiv clădiri (săli de lectură, concerte, săli expo, platforme dans;
- zone sport - terenuri sportive, piscine, stații canotaj, piste, pationar, etc;
- Curative- plaje, rute terapeutice speciale, zone odihnă;
- Copii –terenuri de joacă, sport, distracție, educație, excursii, atracțioane;
- Administrativă- administrația, ateliere, depozite, sere, stații de închiriere a
echipamentelor;
- Diverse- alte funcții compatibile, zone protejate, muzee, etc.

 Zonificarea funcțională:
Orice parc multifuncțional include 3 zone de capacitate recreațională :

A - Zone cu o concentrație maximă de funcțiuni și dotări, 100 pers/ha, alei și suprafețe


pavate-30%;
B - Zone cu o concentrație medie de funcțiuni și dotări, 50-100 pers/ha;
C - Zone cu o concentrație minimă de funcțiuni - 50 pers/ha.

1
Distribuirea zonelor A, B, C
este determinată de aria parcului (normă valabilă în special pentru terenuri compacte):

 Principii de proiectare pentru PM:


Elaborarea proiectului este precedată de colectarea datelor despre sit (studiu preventiv
complex);
I.Studiul include:
I.1.- ridicarea topografică a teritoriului;
I.2.- cartarea caracteristicilor geologice și pedologice ale sitului;
I.3.- amplasarea conductelor, rețelelor de infrastructură;
I.4.- identificarea situațiilor de risc și zonelor vulnerabile (alunecări de teren,
eroziunea solului etc);
I.5.- materialele taxării dendrologice (arbori și arbuști existenți, amplasarea,
specii, starea igienică, valoarea peisagistică);
I.6.- fotofixări, vederi panoramice, schițe comentate;
In baza materialelor acumulate se întocmește planul de evaluare peisagistică a teritoriului
cu identificarea capacităților recreaționale ale sitului.

II.Proiectul cuprinde următoarele etape :


II.1. Zonificarea funcțională și peisagistică a teritoriului (în baza planului de evaluare
peisagistică și caietului de sarcini );
II.2. Se decide compoziția parcului în ansamblu:
- limitele teritoriului,
- amplasarea construcțiilor și edificiilor importante,
- direcțiile aleilor și intersecțiilor principale,
- conturul oglinzilor de apă,
- amplasarea masivelor plantate și spațiilor deschise,
- elemente de amenajare,
- puncte de racordare la rețele existente,
II.3. Se aprobă și se detaliază componentele precedente;
II.4. Se elaborează în detaliu planurile aleilor, potecilor cu secțiuni, specificări, date
necesare ;

2
II.5. Se elaborează proiecte de execuție pentru construcții, elemente de arhitectură
mica, elemente de amenajare, ziduri de sprijin, scări, platforme si mobilier ;
II.6. Se întocmesc planurile dendrologice (cu toate componentele incluse– planuri,
secțiuni, detalii, desfășurate, specificări, note și unele recomandări pentru
plantare și îngrijire ulterioară);
II.7. Se elaborează un calcul preventiv de cheltuieli și planul calendaristic pentru
organizarea corectă și rațională al lucrărilor pe etape.

 Norme și recomandări generale:

1. Zone cu regim de funcționare permanentă (și iarna) se amplasează în raza de 150m


de la intrările principale;
2. Orice parc multifuncțional include pe perimetru o zonă de protecție, constituind 1/10
parte din profunzimea masivului verde (min.10 și max. 150 m);
3. Intrările se organizează la o distanță de 300-1500m și se racordează la rețea
stradală existentă, stații de transport public, parcări;
4. Accesul pentru transport intern este permis doar pentru sp.v. aria cărora
depășește300ha, (în condiții orografice dificile – 100-300 ha);
5. Structura spațio-volumetrică și planimetrică este determinată de zonificarea
funcționala pentru tipul dat de parc și de structura naturală a sitului;
6. Materiale de construcție din considerente economice trebuie să fie de proveniență
locală;
7. Materialul săditor se recomandă să fie local sau majoritar local (în proiect se indică
materialul săditor introdus cu precizarea perioadelor și măsurilor agrotehnice ce se
vor impune);
8. Pentru a atinge efectul ornamental maxim într-o perioada cât mai scurtă, în cele mai
reprezentative compoziții și zone peisagistice se includ arbori maturi (până la
10% din asortiment). Se permite și îndesirea plantațiilor, însă în proiect se va indica
perioada de toleranță a plantelor, după care plantațiile îndesite vor fi rarefiate;
9. Gazonul se plantează în funcție de tip de condiții de creștere, se utilizează în special
mix de gazon compus din semințe de plante rezistente la regim de utilizare, tolerante
la condiții de deficit de lumină;
10. Amenajarea cu flori se realizează conform tipului de vegetație edificatoare. În sp.v.
create artificial (ecosisteme artificiale), în special, în zone urbane centrale,
amenajarea cu flori va urma principiile ornamentale și de compatibilitate ecologică;
11. În condiții de parcuri amenajate în zone cu vegetație silvică sau de luncă, se va
respecta autenticitatea peisajului natural;
12. Construcțiile în parc se grupează pentru reducerea sarcinii recreaționale asupra
teritoriului;
13. Înălțimea construcțiilor nu va depăși 1/3 - 2/3 H al arborilor, în cazuri excepționale
(pentru dominante compoziționale) poate depăși cu ¼ H
arborilor.

Exemple:
Parcuri multifuncționale or.Chișinău

3
II. Parcuri (spații verzi) specializate:
 Parc specializat – este un s.v. public, în care, dintr-un ansamblu de funcţii, una este
dominantă (tematică).
- Parcuri specializate fac parte din infrastructura urbană verde;
- Parcuri specializate se regăsesc în cadrul teritoriilor urbane şi în zonele rezidenţiale;
- Specializarea parcurilor este determinată de mediul cultural-istoric și structura
funcțională și economică existentă;
- Structura parcului specializat este determinată de cerinţe funcţionale,
caracteristicile sitului, contextul urbanistic şi de infrastructură.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

4
Parcuri specializate
Tip - comunicarea cu natura:
 Grădini botanice:
Grădina botanică, conform definiţiei BGCI (Botanic Gardens Conservation International,
1987) este o instituție ce păstrează şi documentează colecţii de plante vii în vederea
cercetării şi demonstrării lor, conservării biodiversităţii, având totodată şi scopuri
educaţionale.
 Astăzi o grădină botanică îmbină funcţii de :
- cercetare ştiinţifică;
- de familiarizare a publicului larg;
- conservarea genofondului plantelor culturale şi extinderea asortimentului grație
activităților de aclimatizare și selecţie;
- educaţie;
- recreație;

 Primele Grădini botanice:


Numite şi hortus botanicus, au evoluat din
grădinile mănăstireşti, de plante medicinale şi
aromatice, ce datează din Evul Mediu şi Renaştere.
Deşi preocupările pentru colecţionarea şi
inmulţirea plantelor au o istorie foarte lungă, se
consideră că prima grădină botanică a fost fondată
de catre Matthaeus Silvaticus (1280- 1342,
botanist şi scriitor medieval latin) în şcoala
medicală din Salerno, Italia.

Giardino della Minerva

5
 Primele grădini botanice din lume și în regiune:
Italia: Salerno-1320, Veneția-1333, Pisa-1544, Padova-1545;
România: Iaşi-1856, Bucureşti-1860;
Moldova: Grădina Şcolii de Horticultură din Basarabia-1842, (cca 20-22 ha), Chișinău
Grădina botanică din incinta Muzeului Național de etnografie din Chişinău-1889(0,5 ha)
Parcul dendrologic-1950 (83 ha), Chişinău
Grădina botanică-1964 (104 ha), Chişinău.

 Principii de organizare pentru zona expozițională:


Zonele expoziţionale se sistematizează conform principiilor de organizare botanică:
- Sistematic;
- Botanico – geografic;
- Ecologic;
- Ornamental – peisagistic;
- Combinat;

6
==============================================================

II.Parcuri specializate
Tip –Gradini zoologice

S=min.10 ha
Sp. deschise – 30%

Gradinile zoologice sunt destinate pentru familiarizare cu lumea animala in context


peisager.
Zonificarea functionala:
- Expozitie
- Stiintifica (cercetare)
- Copii
- Naturala (deservire, recreere)
- Administrativa

7
Grădina zoologică (menagerie) –instituție (științifică) dotată cu o suprafață de teren special
amenajată, unde sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale din diverse
regiuni ale Pământului.

 Zona expozitie se organizeaza dupa principii:


- Sistematic (mamifere, reptile, pasari etc.)
- Zoogeografic (America, Australia etc.)
- Ecologic (stepa, tundra, padure ecuatoriala etc.)
- Evolutie (zoologie, paleozoologie etc)
Sit natural cu zone diverse (relief, elemente acvatice, vegetatie sanatoasa)
===============================================================

II.Parcuri specializate
Tip – pentru copii (parcuri, grădini, complexe).
Parcurile pentru copii sunt destinate pentru activități cognitive, educativ-creative, sportive
și de joacă în cadrul naturii. Obiectivul principal- asigurarea celor mai bune condiții pentru
activitățile copiilor în aer liber.
 Recomandări pentru organizare și proiectare:
1. Parcurile pentru copii pot ocupa integral un teritoriu (amenajări independente) sau
pot fi organizate sub forma unor zone de importanță locală din cadrul parcurilor
mari (multifuncționale, sportive sau distractive).
2. Parcurile pentru copii se amenajează, de regulă, în raza de accesibilitate pietonală
de la zone de concentrație a publicului-țintă.
3. Organizarea optimă a rețelei de parcuri pentru copii cuprinde o serie de spații verzi
situate relativ uniform pe teritoriul urban.
4. Tipologic se evidențiază următoarele categorii de parcuri pentru copii:
- Parcuri cu atracțioane;
- Parcuri cu caracter unic,
- Specializate (gr.botanice, zoo-pentru copii);
- Multifuncționale;
5. Aria parcului pentru copii variază între 3 și 20 ha.
6. Zonificarea funcțională se bazează pe următoarele norme:
- Aria totală a parcului se calculează ca 60-100 pers/ha;
- În cazul parcurilor de importanță urbană copiii constituie cca 20% din
nr.total a populației orașului. În cazul spațiilor verzi de cartier – 30%.
1. Norme aproximative pentru terenuri de joacă:
- Copii până la 3 ani, m2 ……………..200-250
- Copii 4-6 ani, m2 ………………………...450
- Copii 7-12-15 ani, m2 ……………...800-1200
2. În spații verzi, aria cărora depășește 10 ha devine posibilă evidențierea zonelor
funcționale: cultural-educative, sportive, pentru jocuri și distracții, cunoaștere a
naturii, plimbări, etc.
3. Structura planimetrică este rezultatul adoptării nevoilor și funcțiilor la condițiile
terenului.
4. Organizarea peisagistică a parcului trebuie să răspundă obiectivelor:
- Diversitatea peisajelor (la scară mică);
- Expresivitatea și diversitatea de forme artistice, naturale și o paletă
coloristică bogată;

8
- Caracterul inedit a peisajelor, inclusiv cu elemente-surpriză, peisaje din
povești, etc.;
- Predominarea spațiilor deschise cu peluze însorite;
- Forme mici și instalații de joacă raportate la scara de percepție a copiilor
(1:2, 1:4 sau 1:10, 1:20 (de la dimensiunile reale);
- Utilizarea formelor de relief artificiale (geoplastică, terase, labirinturi);
- Evitarea speciilor de arbori și arbuști toxici și alergogeni.

Recomandari generale:

• Separarea terenurilor pentru grupuri de varste


• Crearea micropeisajelor diverse
• Varietatea cromatica
• Spatii-surprise, trezirea interesului, a curiozitati
• Predominarea spatiilor deschise
• Scara redusa a elementelor
• Jocuri de dezvoltare
• Zone tematice
• Material saditor specific, asortiment limitat

===============================================================

II.Parcuri specializate
Tip – sportive

Sporturi tradiționale (fotbal, volei, tenis, atletism, etc)


Sporturi extreme (skate, BMX, alpinism, paintball, etc), S sp.deschise=80%
1. Obligatoriu se proiectează pentru utilizare permanentă;
2. Optime pentru parcuri sportive se consideră terenurile plane;
3. Pentru asigurarea izolării fonice și vizuale terenurile sportive se proiectează cu
intervaluri cu plantații dense;
4. Terenuri sportive se proiectează conform Normelor pentru dotări sportive
(dimensionarea proporțională, orientarea terenurilor, amplasarea tribunelor, etc);
5. Prezența oglinzilor de apă este binevenită;
6. Obligatoriu se asigură acces cu diferite tipuri de transport și parcări;
7. Amenajarea terenurilor se realizează cu ajutorul mijloacelor peisagistice și
geoplastice;
8. Se plantează specii de arbori și arbuști cu efect fitoncid pronunțat. Se exclud specii
alergogene și otrăvitoare.

===============================================================

II.Parcuri specializate
Tip – cultural-educative
 Parc memorial:
(în memoria unui eveniment, personalitate, idee etc)
 Recomandări pentru organizare și proiectare:
1. Zonificarea funcțională – zona intrări și zona expoziție;

9
2. Organizarea rutelor este similară cu rute muzeale (inclusiv rute opționale-
individuale și pentru grupuri ghidate);
3. Zona centrală include suprafețe pavate mari pentru manifestații masive (capacitatea
recreațională max.-2000-3000 pers/ha, medie- 100-130 pers/ha);
4. Asortimentul plantelor ornamentale este determinat de conținutul tematic și mesajul
principal al parcului.
===============================================================

II.Parcuri specializate
Tip – distractive (luna-parc, atracțioane, Legoland-uri, etc).
 Elementul central al parcului – set/complex atracțioane.
Capacitate:
- Mici - 5-20 pers.;
- Medii – 20-50 pers.;
- Mari – peste 50 pers.
Nu se permite amplasarea atracțioanelor în parcurile memoriale și istorice.
 Recomandări pentru organizare și proiectare:
1. Pentru un vizitător se prevede norma de 65-70 m2 ;
2. Capacitatea recreațională a teritoriului-150 pers./ha;
3. Teritoriul se divizează în trei zone funcționale: generală, specializată și odihnă/
promenadă;
3.1.Zona generală - cea mai intens vizitată. Este polivalentă, diversificată, cu
puncte de alimentație publică, informații, etc.;
3.2.Zona specializată – cu locuri prevăzute în plan pentru anumite funcții și
instalații, cu o pondere mare de spații verzi;
3.3.Zona odihnă/promenadă – de obicei, amplasată la periferia parcului, combinată
cu mase verzi, terenuri de joacă pentru copii, peluze, plaje. Sistemul planimetric
- dezvoltat linear pe perimetru (circular).
4. Organizarea peisagistică a teritoriului trebuie să faciliteze activități recreative, să
creeze barieră vizuală și fonică de la mediul urban existent.
5. Organizarea reliefului trebuie să asigure diferențierea funcțională a terenurilor;
6. Elementele verzi trebuie să asigure următoarele funcțiuni:
- De protecție și divizare (ecrane, organizarea traficului, benzi separatoare,
izolare fonică, vizuală, fundal verde;
- Tematică – crearea peisajelor scenice sau fantastice;
- Ornamentală.

===============================================================

II.Parcuri specializate
Tip – terapeutic, curative de profil
(parte a institutiilor medicale speciale

S=min.0,20 ha
Sp. deschise – 50%

Parc balnear, sanatoriu Parcurile balneare se amenajează în zone naturale cu o valoare


estetică reprezentativă (pădure, malul mării, munți etc). Parcurile balneare și ale
sanatoriilor se răspândesc după dezvoltarea cărilor ferate (sec.XIX) și recunoașterea

10
efectului terapeutic produs de mediul natural. Actualmente parcurile curative pot fi de
profil (specializate) și universale.
 Recomandări pentru organizare și proiectare:
1. Complexul balnear este constituit din edificiile sanatoriului și parc (spațiul verde,
zone sportive, plaje etc);
2. Norma de spațiu verde pentru un pacient: 100m2 ;
3. Spațiile verzi constituie cca 75-80% din aria totală;
4. Spațiile verzi trebuie să asigure posibilitatea de utilizare simultană a 55% din
numărul total al pacienților,
5. Teritoriile înstrăinate pentru trebuie să posede o serie de calități peisagistice
estetice: relieful expresiv, curse sau oglinzi de apă, vegetație sănătoasă și
abundentă;
6. Raza de accesibilitate pietonală (de la clădirea instituției curative) va consttitui cca
1000-1500 m, capacitatea recreațională a parcului – 3-10 000 pers./zi;
7. Pentru 1000 locuri sunt necesare cca 2-2,5 ha teritoriu;
8. În parc obligatoriu se organizează rute curative, destinate pentru o activitate fizică
moderată în cadrul naturii;
9. Ruta curativă poate fi proiectată pentru o singură instituție curativă sau pentru un
grup de sanatorii ce utilizează un teritoriu mare în comun;
10. Traseul rutei curative se divizează în porțiuni de 50-100m ce asigură alternarea
condițiilor de solicitare fizică;
11. Traseele pot fi de trei categorii de dificultate:
- Ușoare: 500-600m sau trasate pe terenuri plate;
- Medii: 1500-2000m sau mai mici pe terenuri cu panta de 5-10 0/00 ;
- Dificile: 3000-3500m sau mai mici pe terenuri cu panta de 10-15 0/00 și mai
mult;
12. Platforme și zone de odihnă pe ruta curativă ușoară/ circulară se amplasează la
fiecare 30-50m. În cazul rutelor mari-la 100-200m. Numărul traseelor, panta și
gradul de dificultate sunt definite în partea medicală a sarcinii pentru proiect;
13. Se aleg cu grijă speciile de plante, gama cromatică, puncte de repaus și vederile ce
se deschid. Asortimentul plantelor prevede specii cu efect sanogen maxim;
14. Se iau în considerație și efecte psihologice și fiziologice produse de grupuri
vegetale ornamentale (stimulator, calmant, iritant, etc);

===============================================================

II.Parcuri specializate: Scuaruri


Scuar - spaţiu verde mic, destinat odihnei de scurta durată.

S=0,5-3 ha.
Se amenajeaza la intersectii urbane, cladiri publice, centre comerciale, intre cladiri.

Vizitate si nevizitate

Înverzirea străzilor
Staţionară / mobilă
Liniară / neformală

11
Grădini frontale / fâşii despărţitoare
Ornamentală / de protecţie
Grădini de buzunar

Înverzirea spatiilor de interior


Gr. Intensive/ extensive
Staţionare / mobile
Orizontale/vertical
Publice/private
Principii de organizare
Rol compositional (accent, centrul compositional, spatiu de tranzitie etc)
Design

Tipologia gradinilor de interior

A- pe dimensiunea verticala
B- pe dimensiunea orizontala

12
13