UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” – IAŞI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

DOMENIUL DE DOCTORAT: MEDICINĂ VETERINARĂ
SPECIALIZAREA: BOLI INFECŢIOASE

RAPORT DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ NR.1

INVESTIGAŢII PRIVIND PREZENŢA ŞI PREVALENŢA CALICIVIROZEI FELINE

ŞI
CORELAREA INFECŢIEI CU HERPESVIRUSUL FELIN TIP 1

Conducător Ştiinţific,
Prof. univ. dr. Elena Velescu
Doctorand,
Daraban P. Gabriela

IAŞI
2011
 CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I DATE BIBLIOGRAFICE PRIVIND CALICIVIROZA FELINĂ

1.1. ETIOLOGIE
1.2. CARACTERE EPIZOOTOLOGICE
1.3. PATOGENEZĂ
1.4. TABLOUL CLINIC
1.5. TABLOUL ANATOMOPATOLOGIC
1.6. DIAGNOSTIC
1.7. PROFILAXIE
1.8. COMBATERE

CAPITOLUL II CERCETĂRI PROPRII PRIVIND PREZENŢA ŞI PREVALENŢA CALICIVIROZEI FELINE

ŞI CORELAREA INFECŢIEI CU HERPESVIRUSUL FELIN TIP 1
2.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR
2.2. CERCETĂRI EPIDEMIOLOGICE
2.2.1. Material şi metode
2.2.2. Rezultate şi discuţii
2.3. ASPECTE CLINICE
2.3.1. Material şi metode
2.3.2. Rezultate şi discuţii
2.4. ASPECTE MORFOPATOLOGICE
2.4.1. Material şi metode
2.4.2. Rezultate şi discuţii

CAPITOLUL III CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
 CAPITOLUL II

CERCETĂRI PROPRII PRIVIND PREZENŢA ŞI PREVALENŢA CALICIVIROZEI FELINE

ŞI
CORELAREA INFECŢIEI CU HERPESVIRUSUL FELIN TIP 1

O boală care se propagă rapid în adăposturile şi coloniile mari de pisici, fiind considerată adesea o „boală fatală”, ca
urmare a contagiozităţii crescute, a ratei mari de morbiditate şi, în unele cazuri, chiar şi a mortalităţii, este boala tractului respirator
anterior (URTD – Upper Respiratory Tract Disease), considerată ca fiind a doua cauză de eutanasiere a pisicilor în adăposturi,
după supraaglomerare.

În producerea bolii tractului respirator anterior sunt implicaţi cel puţin cinci agenţi patogeni:
- Feline calicivirus (FCV);
- Feline herpesvirus serotipul 1 (FHV-1);
- Bordetella bronchiseptica;
- Chlamydophila felis;
- Mycoplasma sp.
Dintre aceşti agenţi, calicivirusul felin şi herpesvirusul felin serotipul 1 sunt cel mai frecvent implicaţi în producerea bolii
tractului respirator anterior.

Feline calicivirus (FCV), agentul etiologic al calicivirozei feline, a fost izolat pentru prima dată de către Fastier şi
colaboratorii în anul 1957.
Rinotraheita infecţioasă felină, produsă de Feline herpesvirus serotipul 1 (FHV-1), a fost identificată ca entitate
distinctă în SUA de către Crawdell şi colab. (1957), care au reuşit izolarea agentului etiologic al bolii. Ulterior, s-a dovedit că boala
este larg răspândită, fiind identificată în Canada (Ditchfuield, 1965), Elveţia (Burckie, 1963), Ungaria (Horvath, 1965), Anglia
(Johnson, 1966).
2.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR

Importanţa bolii tractului respirator anterior este conferită de incidenţa foarte mare, de
uşurinţa cu care se transmite virusul şi de faptul că 80 - 90% dintre bolile infecţioase respiratorii ale pisicilor au ca agent cauzal
calicivirusul felin sau herpesvirusul felin serotipul 1.

La noi în ţară, literatura de specialitate nu a semnalat date cu privire la cercetări ştiinţifice care să vizeze caliciviroza
felinelor.
Acest aspect, coroborat cu importanţa bolii la pisici, reprezintă MOTIVAŢIA tezei, SCOPUL practic al acestui raport de
cercetare ştiinţifică fiind:
- stabilirea prevalenţei calicivirozei la pisicii;
- corelarea infecţiei cu herpesvirusul felin tip 1;
epidemiologice;
- descrierea particularităţilor clinice;
morfopatologice.

OBIECTIVELE principale propuse în vederea îndeplinirii scopului tezei sunt:

- stabilirea ponderii anuale a calicivirozei la pisici, pe teritoriul judeţului Iaşi;
- monitorizarea evoluţiei bolii în timp (1 ian. 2010 – 31 aug. 2011);
rasă;
- corelarea infecţiei cu diferiţi factori intrinseci vârstă;
sex.
extrinseci modul de viaţă şi de creştere al pisicilor.
- depistarea şi monitorizarea asocierii calicivirozei feline cu herpesvirusul felin tip 1;
- descrierea aspectelor clinice şi corelarea acestora cu rezultatele etiopatogenetice.
 Atingerea acestor obiective principale, enunţate anterior, presupune parcurgerea secvenţială şi rezolvarea unor
obiective şi activităţi subsidiare, prezentate în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1.
Cercetări privind caliciviroza felinelor – obiective şi activităţi

Perioada Obiective şi activităţi

- documentare ştiinţifică;
-elaborarea proiectului de cercetare ştiinţifică;
2009-2010 - recoltare probe biologice de la pisici bolnave, suspecte de boală şi de la pisici clinic
sănătoase;
- conservarea probelor biologice prelevate.
- documentare ştiinţifică;
- stabilirea prevalenţei pe baza investigaţiilor epidemiologice;
- investigaţii clinice şi morfopatologice;
- recoltare probe biologice de la pisici bolnave, suspecte de boală şi de la pisici clinic
sănătoase;
- conservarea probelor biologice prelevate;
2010-2011
- depistarea şi monitorizarea asocierii calicivirusului felin cu herpesvirusul felin serotipul 1,
pe baza semnelor clinice;
- corelarea calicivirozei la pisici cu diferiţi factori intrinseci (rasă, vârstă, sex) şi extrinseci
(modul de viaţă şi de creştere al pisicilor);
- centralizarea şi analizarea datelor obţinute;
- elaborarea raportului de cercetare ştiinţifică.
- documentare ştiinţifică;
- investigaţii epidemiologice şi clinice;
- recoltare probe biologice de la pisici bolnave, suspecte de boală şi de la pisici clinic
sănătoase;
- conservarea probelor biologice prelevate;
2011-2012 - examene de laborator pentru confirmarea diagnosticului – testul imunoenzimatic (ELISA)
şi reacţia polimerazică în lanţ (PCR);
- stabilirea incidenţei calicivirozei la pisici;
- centralizarea şi analizarea datelor obţinute;
- elaborarea şi publicarea de lucrări ştiinţifice;
- elaborarea raportului de cercetare ştiinţifică.
- documentare ştiinţifică;
- investigaţii epidemiologice şi clinice;
- recoltare probe biologice de la pisici bolnave, suspecte de boală şi de la pisici clinic
sănătoase;
2012-2013 - conservarea probelor biologice prelevate;
- cuantificarea impactului şi a ratei de succes a măsurilor profilactice şi curative la pisici;
- centralizarea şi analizarea datelor obţinute;
- elaborarea raportului de cercetare ştiinţifică;
- susţinerea în şedinţă publică a tezei de doctorat.
2.2. CERCETĂRI EPIDEMIOLOGICE

Prezenţa şi prevalenţa calicivirozei feline, precum şi corelarea infecţiei cu herpesvirusul felin tip 1, s-au suspicionat pe
baza datelor oferite de tabloul clinic şi tabloul anatomopatologic. Coroborând datele epizootologice cu cele clinice s-a stabilit un
diagnostic prezumtiv al bolii.
Confirmarea suspiciunii de caliciviroză felină şi a asocierii infecţiei cu herpesvirusul felin tip 1 va fi stabilită pe baza testului
imunoenzimatic (ELISA) şi a reacţiei polimerazice în lanţ (PCR), în perioada 2011 – 2012, conform proiectului de cercetare ştiinţifică
privind caliciviroza felinelor, expus în tabelul anterior.

2.2.1. Material şi metode

○ Perioada: 1 ianuarie 2010 – 31 august 2011

○ Observaţii periodice pe teren
○ Cadrul natural, organizatoric şi instituţional:
– Clinica Medicală şi Clinica de Boli Infecţioase din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi
Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi;
– 5 cabinete veterinare din oraşul Iaşi;
– 24 gospodării din zona rurală a judeţului Iaşi;
– 3 colectivităţi de pisici (10-20 indivizi/colectivitate) din zona urbană a oraşului Iaşi;
– 3 asociaţii de protecţie a animalelor de pe teritoriul judeţului Iaşi.
○ 458 pisici examinate
○ De la un număr de 112 pisici s-au prelevat probe biologice, care au fost conservate prin congelare la -20ºC (seruri) şi la -80ºC
(secreţii nazale, conjunctivale şi orofaringiene, organe), în vederea stabilirii diagnosticului de certitudine prin examene de laborator.
 2.2.2. Rezultate şi discuţii

Pentru a avea o imagine de ansamblu cu privire la situaţia epidemiologică a afecţiunilor respiratorii întâlnite la pisicile
din judeţul Iaşi, s-au examinat registrele de consultaţii şi tratamente de la Clinica Medicală şi Clinica de Boli Infecţioase din cadrul
Facultăţii de Medicină Veterinară, Iaşi. Rezultatele sunt redate în tabelul 2.2., transpus sub formă de grafic în figura 2.1.

Tabelul 2.2.
Prevalenţa afecţiunilor întâlnite la pisicile consultate în cadrul Clinicii Medicale
şi a Clinicii de Boli Infecţioase – Facultatea de Medicină Veterinară, USAMV Iaşi
(Sursa: Registru de consultaţii şi tratamente Clinica Medicală şi Clinica de Boli Infecţioase - FMV Iaşi)

F.M.V. Iaşi
Anul 2007 2008 2009 2010
Nr. cazuri

Afecţiuni digestive 32 62 45 49

Afecţiuni respiratorii 52 63 51 76
2007 2008 2009 2010
Afecţiuni _ 1 _ 1
cardiovasculare
Afecţiuni 100
52 91 67 68
urinare 90

Afecţiuni locomotorii 1 1 2 7
80

Afecţiuni ale 7 14 9 21 70
sistemului nervos
60

Nr.cazuri
Afecţiuni ale 7 17 12 24
sistemului endocrin 50

40
Afecţiuni ale pielii 21 40 25 37
30

Alte afecţiuni 30 21 31 20 20

10

TOTAL 202 310 242 303 0

e
tiv

rii
es

re
to

e
la
ig

ra

ar

ii
cu
D

pi

rin

or

s
es

as

vo
ot
U

rin
R

ov

er

e
oc

el
co
di

le
.n

Pi
nd
ar

lte
Lo

st
C

.e

A
Si

st
Si
Afecţiuni

Fig. 2.1.
Prevalenţa afecţiunilor întâlnite la pisicile consultate în cadrul Clinicii Medicale
şi a Clinicii de Boli Infecţioase – Facultatea de Medicină Veterinară, USAMV Iaşi
(Sursa: Registru de consultaţii şi tratamente Clinica Medicală şi Clinica de Boli Infecţioase - FMV Iaşi)
 Rezultatele anchetei epidemiologice efectuate în perioada 1 ianuarie 2010 – 31 august 2011, pe teritoriul
judeţului Iaşi, au fost consemnate şi ilustrate în tabelul 2.3., respectiv figura 2.2.

Tabelul 2.3.
Prevalenţa cazurilor suspecte de caliciviroză şi herpesviroză felină
Pisici suspecte de Pisici suspecte de Pisici aparent Pisici Probe
caliciviroză herpesviroză sănătoase examinate prelevate
Jud. IAŞI
1 ian. 2010 – 31 aug. 2011
Probe Probe Probe
Nr. % Nr. % Nr. Nr. Nr.
prelevate prelevate prelevate

Clinica Medicală
şi Clinica de Boli Infecţioase – 20 16,1 10 15 12,09 10 89 8 124 28
F.M.V. Iaşi

Cabinete veterinare 12 14,6 5 8 9,75 4 62 6 82 15

Gospodării din zona rurală 23 25,5 8 19 21,1 8 48 4 90 20

Colectivităţi de pisici
12 28,5 7 9 21,4 5 21 2 42 14
din zona urbană

Asociaţii de protecţie a Cazuri suspecte de caliciviroză Cazuri suspecte de herpesviroză

37 30,8 15 31 25,8 15 52 5 120 35
animalelor

35

TOTAL 104 22,70 45 82 17,90 42 272 25 458 112

30

25

20

%
15

10

0
C linic a M e dic a lă C a bine t e G o s po dării din C o le c t iv it ăţi de A s o c ia ţii de
şi C linic a de v e t e rina re zo na rura lă pis ic i din zo na pro t e c ţie a
B o li Inf e c ţio a s e urba nă a nim a le lo r
F M V Ia şi

Fig. 2.2.
Rata prevalenţei cazurilor suspecte de caliciviroză şi herpesviroză felină
 Pentru a urmări şi o dinamică a cazurilor suspecte de caliciviroză felină, pe teritoriul judeţului Iaşi, s-au ales ca
grup de studiu pisicile prezentate la consultaţie în Clinica Medicală şi Clinica de Boli Infecţioase din cadrul Facultăţii de Medicină
Veterinară Iaşi, în perioadele 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 – 31 august 2011. Rezultatele
privind incidenţa cazurilor suspecte de caliciviroză felină sunt redate în tabelul 2.4., transpus sub formă de grafic în figura 2.3.

Tabelul 2.4.
Incidenţa cazurilor suspecte de caliciviroză felină

Nr. cazuri noi

suspecte de
caliciviroză Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
felină
(F.M.V. Iaşi)

2010 2 1 2 1 - 1 - - 1 3 3 2

2011 1 1 1 - - - - 1
2010 2011

Nr. caz. suspecte de caliciviroză felină

2.5

1.5

0.5

0
Ian Feb Mar
Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec

Fig. 2.3.
Incidenţa cazurilor suspecte de caliciviroză felină
 În cadrul anchetei epidemiologice s-au urmărit şi eventualele corelaţii între diverşi factori intrinseci (rasă,
vârstă, sex) şi frecvenţa bolii. În acest scop s-au ales ca grup de studiu pisicile prezentate la consultaţie în Clinica Medicală şi
Clinica de Boli Infecţioase din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară Iaşi, în perioada 1 ianuarie 2010 – 31 august 2011, pisici
care prezentau semne clinice atribuite calicivirozei feline. În acest cadru organizatoric şi instituţional, în perioada 1 ianuarie 2010 –
31 august 2011, s-au înregistrat 20 de cazuri suspecte de caliciviroză felină.

Rezultatele sunt redate şi ilustrate în tabelul 2.5., respectiv figurile 2.4. – 2.6.

Tabelul 2.5.
Cazuri suspecte de caliciviroză felină prezentate în cadrul Clinicii Medicale
şi a Clinicii de Boli Infecţioase – Facultatea de Medicină Veterinară, USAMV Iaşi

F.M.V. Iaşi
Pisică suspectă Sex Vârstă Rasă
de caliciviroză
1 Femelă 8 luni Siameză
2 Femelă 12 ani Europeană
3 Mascul 8 ani Europeană
4 Femelă 9 luni Albastru de Rusia
5 Femelă 1 – 2 ani Siameză
6 Femelă 2 – 3 ani Europeană
7 Mascul 4 – 5 ani Europeană
8 Femelă 11 luni Birmaneză
peste 10 ani
9 Femelă 10 luni Europeană 6 - 10 ani
5%
5%
10 Femelă 3 ani Birmaneză
11 Femelă 2 ani Europeană sub 1 an
3 - 6 ani 40%
12 Mascul 11 – 12 luni Europeană
15%
13 Femelă 10 luni Birmaneză
14 Mascul 5 ani Europeană
15 Femelă 5 ani Birmaneză
16 Femelă 9 luni Siameză
17 Femelă 2 ani Siameză 1 - 3 ani
35%
18 Mascul 2 – 3 ani Europeană
19 Femelă 11 – 12 luni Birmaneză
20 Femelă 1 – 2 ani Europeană

Fig. 2.4.
Frecvenţa cazurilor suspecte de caliciviroză felină în funcţie de vârstă
 Albastru de
Rusia
Mascul
5%
25%
Siam eză
20%

Europeană
50%
Fem elă
75%

Birm aneză
25%

Fig. 2.5.
Frecvenţa cazurilor suspecte de caliciviroză felină în funcţie de sex
Fig. 2.6.
Frecvenţa cazurilor suspecte de caliciviroză felină în funcţie de rasă

Rezultatele privind eventualele corelaţii între factorii extrinseci (modul de viaţă şi de creştere al pisicilor) şi frecvenţa cazurilor
suspecte de caliciviroză felină, rezultate înregistrate pe teritoriul judeţului Iaşi, au fost redate în tabelul 2.3., tabel ilustrat în figura 2.7.

35

30

25

20
%
15

10

Pisici de apartament
Pisici care trăiesc în
libertate Pisici din adăposturi
de salvare a
animalelor
Cazuri suspecte de caliciviroză felină pe teritoriul
judeţului Iaşi

Fig. 2.7.
Frecvenţa cazurilor suspecte de caliciviroză felină în funcţie de modul de viaţă şi de creştere al pisicilor
 2.3. ASPECTE CLINICE

2.3.1. Material şi metode

○ Perioada: 1 ianuarie 2010 – 31 august 2011

○ Marile metode semiologice inspecţie;
palpaţie;
percuţie;
ascultaţie;
termometrie.
○ Cadrul natural, organizatoric şi instituţional:
– Clinica Medicală şi Clinica de Boli Infecţioase din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi
Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi;
– 5 cabinete veterinare din oraşul Iaşi;
– 24 gospodării din zona rurală a judeţului Iaşi;
– 3 colectivităţi de pisici (10-20 indivizi/colectivitate) din zona urbană a oraşului Iaşi;
– 3 asociaţii de protecţie a animalelor de pe teritoriul judeţului Iaşi.
○ 458 pisici examinate

2.3.2. Rezultate şi discuţii

Semnele clinice atribuite calicivirozei feline, observate mai frecvent la pisicile suspecte de boală, au fost:
→ febră; anorexie; apatie; rinită cu secreţii seroase si seromucoase; respiraţie stertoroasă; dispnee; pneumonie; ulcere superficiale cu
marginile regulate, localizate pe partea dorsală a limbii şi la nivelul nasului; salivaţie moderată; stomatită; gingivită; faringită; mai rar
conjunctivită cu secreţii seroase sau seromucoase.
Aspectele clinice atribuite calicivirozei feline şi constatate la pisicile suspecte de boală sunt ilustrate în figurile 2.8. – 2.14.