Sunteți pe pagina 1din 279

Noţiuni fundamentale

de Laser

Lector univ. dr. Ion GRUIA

3/15/2009 1
Facultatea de Fizica
Cuprins

z 1. Radiaţia laser şi proprietăţile ei.


z 2. Mecanismele Laserului.
z 3. Sistemul laser
z 4. Cavitatea optică şi modurile de oscilaţie.
z 5. Amplificarea laser – Câştigul laser..
z 6. Tipuri de lasere şi caracteristicile lor.
z 7. Caracteristicile radiaţiei laser.
z 8. Aplicaţii ale laserelor

3/15/2009 2
Facultatea de Fizica
Radiaţia laser şi proprietăţile ei

z Radiaţia electromagnetică
• Radiaţia electromagnetică în vid
• Radiaţia electromagnetică în materie
z Proprietăţile radiaţiei laser
• Monocromaticitatea
• Direcţionalitatea
• Coerenţa

3/15/2009 3
Facultatea de Fizica
Radiaţia laser şi proprietăţile ei
Introducere
LASER = Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation
Laserul este un dispozitiv care transformă diverse forme de energie
(radiaţie electromagnetică, energie electrică, energie chimică,
etc.) în radiaţie electromagnetică (include radiaţia optică).
Termenii de bază folosiţi la descrierea undelor electromagnetice:
- Lungimea de undă
- Frecvenţa
- Perioada
- Vieza luminii
- Indicele de refracţie

3/15/2009 4
Facultatea de Fizica
Radiaţia electromagnetică,
interacţia ei cu materia

Radiaţia electromagnetică produsă de un laser, se poate situa


în regiunea spectrală ce include:

domeniul spectral vizibil,

spectrul ultra-violet (UV),

spectrul infra-roşu (IR),

alt domeniu.

3/15/2009 5
Facultatea de Fizica
Radiaţia electromagnetică în vid

Radiaţia electromagnetică este o undă transversală, care se


propagă în vid cu o viteză constantă, ce coincide cu viteza
luminii c ≅ 3 ⋅ 10 8 m / s .
Aspectul discret al radiaţiei electromagnetice este rezultatul muncii
lui Albert Einstein (1879-1955) la începutul secolului XX.

3/15/2009 6
Facultatea de Fizica
Radiaţia electromagnetică în vid
Lungimea de undă (λ )
distanţa dintre două puncte consecutive ale unei unde ce
au aceeaşi fază.
Frecvenţa (ν )
numărul de oscilaţii într-o secundă (numărul de perioade
de oscilaţie într-o secundă).
Relaţia dintre cei doi parametrii este:

c = λ ⋅ν
Frecvenţa radiaţiei eletromagnetice este invers proporţională
cu lungimea de undă.

3/15/2009 7
Facultatea de Fizica
Radiaţia electromagneticăîn vid
Lungimea de undă

Deplasarea în funcţie de coordonata spaţială (la un timp dat).


A= amplitudinea

Comparaţia a două lungimi de undă diferite


3/15/2009 8
Facultatea de Fizica
Radiaţia electromagnetică în vid
Frecvenţa

Deplasarea în funcţie de timp (a unui punct din spaţiu)

Perioada (T)

reprezintă distanţa minimă între două puncte adiacente


ce au aceeaşi fază.

3/15/2009 9
Facultatea de Fizica
Radiaţia electromagnetică în vid
Spectrul electromagnetic

Spectrul vizibil este o regiune mică din spectrul electromagnetic.


3/15/2009 10
Facultatea de Fizica
Radiaţia electromagnetică în materie
Viteza luminii prin materie

• Radiaţie electromagnetică ≈ lumina

• Radiaţia electromagnetică ce traversează materia se va


c
deplasa cu viteza mai mică decât viteza luminii în vid; v =
c n
• Indicele de refracţie (n): n =
v
• Indicele de refracţie pentru gaze, inclusiv aerul, este egal
cu cel al vidului n0 = 1

• Valorile indicilor de refracţie pentru multe materiale


transparente în spectrul vizibil, se situează între 1,4 ÷ 1,5
Pentru materialele transparente în IR valorile sunt între 2,0 ÷ 4,0

3/15/2009 11
Facultatea de Fizica
Radiaţia electromagnetică în materie
Lungimea de unda prin materie

Evolutia lungimii de undă în materie

Viteza luminii în materie este mai mică decât în vid.

Aceasta este asociată cu lungimea de undă redusă,


λ0
n
Frecvenţa este permanent aceeaşi

3/15/2009 12
Facultatea de Fizica
Radiaţia electromagnetică în materie
Fenomenul refracţia luminii – Legea lui Snell

• Refracţia razei de lumină implică scăderea vitezei luminii în


materie, şi micşorarea lungimii de undă.
• Ecuaţia lui Snell: n1 ⋅ sin θ1 = n2 ⋅ sin θ 2

Exemplu: Viteza luminii roşii (λ0 = 0,6μm ) într-un mediu este v = 1,5 ⋅ 10 m / s
8

Care este lungimea de undă a luminii prin acest mediu?


Solutie: λ0 0,6 μm
c 3 ⋅ 10 8 m / s λn = = = 0,3μm
n= = = 2,0
v 1,5 ⋅ 10 m / s
8 n 2,0

Concluzie: Lungimea de undă a luminii roşii într-un mediu cu


indicele de refracţie n=2,0 este λ n = 2 , 0 = 0,3μm .

3/15/2009 13
Facultatea de Fizica
Proprietăţile radiaţiei laser
Monocromaticitatea

Monocromaticitatea înseamnă o culoare; la trecerea luminii albe


printr-o prismă, aceasta se divide în diferite componente colorate.

Lumina albă la trecerea printr-o prismă

3/15/2009 14
Facultatea de Fizica
Proprietăţile radiaţiei laser
Monocromaticitatea

În sens teoretic o culoare, ce este caracterizată de o linie spectrală,


semnifică o lungime de undă, (λ0 ) (o frecvenţă).

În realitate, linia spectrală are o lăţime spectrală finită, (Δλ ) , în jurul


lungimii de undă centrale, (λ0 ) .

Lărgimea de bandă a radiaţiei laser în teorie şi în realitate


3/15/2009 15
Facultatea de Fizica
Proprietăţile radiaţiei laser
Direcţionalitatea

Radiaţia emisă de un laser, într-o direcţie dată, este dispersată într-un


con cu un unghi de divergenţă (θ ) definit.

Comparaţie dintre lumina emisă de un laser, şi cea emisă de o lampă


cu incandescenţă

3/15/2009 16
Facultatea de Fizica
Proprietăţile radiaţiei laser
Direcţionalitatea

Unghiul de divergenţă: unghiul determinat de apertura fasciculului


(de ordinul mili-radianilor).
Relaţia dintre radiani şi grade este dată de: 360 o = 2 ⋅ π radiani

⇒ 1 radian = 57,3o iar 1 miliradian = 1 mrad = 0,057 o = 0,057 ⋅ 60' ≅ 3,5'


Cunoscând divergenţa, (θ ) , a unui fascicul laser şi diametrul
fasciculului la ieşire din laser 2r , putem determina cât este spotul
⎛θ ⎞ R − r θ
laserului la o distanţă oarecare, L, cu ajutorul relaţiei: tan⎜ ⎟ = ≈
⎝2⎠ L 2

3/15/2009 17
Facultatea de Fizica
Proprietăţile radiaţiei laser
Direcţionalitatea

Exemplu
Un laser cu divergenţa de 1 miliradian, produce la o distanţă de 10 m
un spot de 10 mm. Puterea medie a laserului pe unitatea de suprafaţă
defineşte densitatea de putere. Acceastă radiaţie pentru un laser de
5 mW se consideră periculoasă, în comparaţie cu lumina de la o
lampă cu incandescenţă de 100 W care nu este!
Calculaţi densitatea de putere a radiaţiei unei lămpi cu incandescenţă
de 100 W, pe unitatea de arie, la o distanţă de 2 metri, comparaţi cu
cea a unui laser He-Ne de 1 mW ce are la ieşirea din laser un diametru
de 2 mm, şi divergenţa este de 1 mrad.

3/15/2009 18
Facultatea de Fizica
Proprietăţile radiaţiei laser
Direcţionalitatea

Soluţie:
Lumina lămpii cu incandescenţă este emisă în toate direcţiile, sub
forma unei distribuţii uniforme pe suprafaţa unei sfere cu raza de 2 m.
Aceasta are suprafaţa π ⋅ R 2 , iar densitatea de putere pe unitatea de
100 ⋅ W mW
suprafaţă la distanţa de 2 m va fi: = 0,2 ⋅ 2 .
π ⋅ 200 ⋅ cm
2 2
cm

3/15/2009 19
Facultatea de Fizica
Proprietăţile radiaţiei laser
Direcţionalitatea

Soluţie (continuare):
În comparaţie cu lampa cu incandescenţă, diametrul fasciculului
laser la o distanţă de 2 m va fi de 4 mm.
⎛θ ⎞ R − r θ ⎛θ ⎞
tan ⎜ ⎟ = = (in radiani ) ⇒ R = r + L ⋅ tan ⎜ ⎟ = 1 ⋅ mm + 2000 ⋅ tan (0,5 ⋅ mrad ) = 2,1 ⋅ mm = 0,21 ⋅ cm
⎝2⎠ L 2 ⎝2⎠
1 ⋅ mW mW
Densitatea de putere a radiaţiei laser este: = 8 ⋅
π ⋅ 0,212 ⋅ cm 2 cm 2

Concluzie: la o distanţă de 2 m de aceste radiaţii, densitatea de


putere a radiaţiei laser este de 40 ori mai mare decât cea a lămpii,
chiar dacă puterea lămpii este cu 5 ordine de măsură mai mare decât
puterea laserului.

3/15/2009 20
Facultatea de Fizica
Proprietăţile radiaţiei laser
Coerenţa

Radiaţia electromagnetică este un fenomen ondulatoriu, iar unda


electromagnetică se poate descrie ca o sumă (superpoziţie) de unde
sinusoidale în funcţie de timp.
Conform teoriei ondulatorii, orice undă poate fi descrisă printr-o funcţie
de undă: y = A ⋅ cos(ω ⋅ t + φ )
unde:
A= amplitudinea,
ω = 2 ⋅ π ⋅ν = frecvenţa unghiulară,
φ= faza iniţială a undei,
(ω ⋅ t + φ ) = faza undei.

3/15/2009 21
Facultatea de Fizica
Proprietăţile radiaţiei laser
Coerenţa

Unde coerente

Superpoziţia undelor

3/15/2009 22
Facultatea de Fizica
Proprietăţile radiaţiei laser
Coerenţa

Unde care au aceeaşi lungime de undă, dar nu sunt coerente una cu


cealaltă.

Unde cu lungimile de undă diferite


Unde cu lungimi de undă diferite pot avea aceeaşi fază iniţială, dar nu
pot păstra aceeaşi fază relativă pe o distanţă spaţială

3/15/2009 23
Facultatea de Fizica
Proprietăţile radiaţiei laser
Concluzii
• Monocromaticitate
• Radiatia laser are grad inalt de monocromaticitate
• Radiaţia are aceeaşi lungime de undă, acurateţea spectrală
• Direcţionalitatea
• Divergenţa fasciculului este foarte mică
• Fasciculul este ca un fascicul paralel şi păstrează direcţia
spaţială
• Coerenţa
• Coerenţa depinde de monocromaticitate
• Coerenţa este importantă în aplicaţii precum interferenţa şi
difracţia, şi în procesul holografic
3/15/2009 24
Facultatea de Fizica
Mecanismele Laserului
cuprins

1. Modelul atomic Bohr


2. Fotonii şi diagramele de energie
3. Absorbţia de radiaţie electromagnetică
4. Emisia spontană de radiaţie electromagnetică
5. Echilibrul termodinamic
6. Inversia de populaţie
7. Emisia stimulată
8. Ecuaţiile vitezei emisiei spontană
9. Tranziţiile stimulate
1. Ecuaţiile vitezei de absorbţie
2. Ecuaţiile vitezei emisiei stimulate
3. Constanta de proporţionalitate
10. Amplificarea

3/15/2009 25
Facultatea de Fizica
Mecanismele Laserului

Pentru a înţelege procesul laser precizăm câteva


concepte de fizică:
• Elementele de bază a structurii materiei – atomul.
• Teoria ondulatorie –în special undele
electromagnetice.
• Interacţia radiaţiei electromagnetice cu materia.

3/15/2009 26
Facultatea de Fizica
Modelul atomic Bohr
Efectul laser este un proces ce are loc în materie. Cum materia este
compusă din atomi, aceasta implică cunoaşterea structurii atomului, şi a
nivelelor sale energetice.

Descrierea modelului atomic Bohr (1913)

Nucleul conţine compactă sarcina electrică pozitivă (Z·e), unde Z este


numărul de protoni din nucleu, iar e=1,6·10-19coulomb este sarcina
elementară a electronilor

3/15/2009 27
Facultatea de Fizica
Modelul atomic Bohr
Stările energetice

Starea fundamentală
Este starea energetică preferată în mod normal. Dacă nu
se transmite energie atomului, electronul este în
permanenţă în starea fundamentală.

Stare excitată
Când atomul recepţionează energie (energie electrică,
energie optică, orice altă formă de energie), această
energie este transferată unui electron, şi acesta se excită
pe un nivel de energie superior.

3/15/2009 28
Facultatea de Fizica
Modelul atomic Bohr
Stările energetice

Electronul nu poate sta între stări „stări energetice


permise”, dar poate sări de pe un nivel de energie pe altul,
absorbind sau emiţând o cantitate specifică de energie.
Această cantitate specifică de energie este egală cu
diferenţa dintre energiile celor două nivele energetice permise
ale atomului.
Cantitatea de energie este numită cuantă de energie
(denumirea din Teoria Cuantică provine de la stări discrete
decantităţi energetice).

3/15/2009 29
Facultatea de Fizica
Modelul atomic Bohr
Transferul energetic de la un atom la alt atom

Transferul energetic de la un atom la alt atom se poate realiza în


două moduri dinstincte:

1. Ciocnirea celor doi atomi, şi transferul de energie cinetică este o


consecinţă a ciocnirii. Această energie cinetică este transferată
ca energie internă atomului.

2. Absorbţia şi emisia de radiaţie electromagnetică.

3/15/2009 30
Facultatea de Fizica
Fotonii şi diagramele de energie
Radiaţia electromagnetică, în general descrisă ondulatoriu, poate fi
analizată privind aspectul de comportament ca particulă.
În acest caz, radiaţia electromagnetică se comportă precum un conţinut
de unităţi discrete de energie, denumiţi Fotoni.
Relaţia dintre cantitatea de energie (E) transportată de un foton, şi
frecvenţa sa (ν) , este determinată de formula: E = h ⋅ν
unde h = 6,626 ⋅ 10 ( J ⋅ s ) este constanta lui Planck.
−34

Daca se utilizează frecvenţa unghiulară (ω) în loc de frecvenţa (ν), atunci


h
se utilizează constanta lui Plank corectată h= = 1,054 ⋅ 10 −34 ( J ⋅ s )

Energia este dată de: E = h ⋅ν = h ⋅ 2 ⋅ π ⋅ν = hω .

Din relaţia de legătură a frecvenţei cu lungimea de undă, c = λ ⋅ν


c
obţinem E = h ⋅ .
λ
3/15/2009 31
Facultatea de Fizica
Absorbţia de radiaţie electromagnetică

Procesul de absorbţie de fotoni pentru un atom, implică un proces de


excitare al atomului (ai electronilor atomului) trecând de pe un nivel de
energie mai mic pe un nivel de energie mai mare (stare excitată), saltul
energetic fiind egal cu energia fotonului absorbit.
Pentru un sistem macroscopic, când radiaţia electromagnetică
traversează materia, o parte din ea se transmite şi o parte este absorbită
de către atomi.

Intensitatea, (I),a radiaţiei transmise la trecerea printr-un material


omogen de grosime (x), este dată experimental de o ecuaţie, de absorbţie
−α ⋅ x
exponenţială (Legea lui Lambert): I = I 0 ⋅ e
unde I0 = intensitatea radiaţiei incidente
α = coeficientul de absorbţie (este o caracteristică de material).

3/15/2009 32
Facultatea de Fizica
Absorbţia de radiaţie electromagnetică

Transmisia unui material este dată de raportul dintre intensitatea


I
transmisă, I, şi intensitatea incidentă, I0 : T =
I0

Tinand cont de relatia de mai sus si de faptul ca I = I 0 ⋅ e −α ⋅ x, atunci putem


exprima transmisia (transmitanţa) ca: T = e −α ⋅ x

Unele materiale sunt transparente la diferite lungimi de undă, deoarece


coeficientul de absorbţie (α) este în funcţie de lungimea de undă: α (λ ) .

3/15/2009 33
Facultatea de Fizica
Emisia spontană de radiaţie
electromagnetică

Un principiu de bază din Termodinamică spune că: sistemul


preferă în mod natural pe un nivel de energie mai scăzut (inferior).
Când se aplică energie unui sistem atomii din material se excită şi se
populează un nivel energetic superior.
Terminologia „atomi excitaţi”, „stări excitate”, şi „electroni
excitaţi” se utilizează fără a face vreo deosebire.
Electronii se află permanent, în timp, într-o stare excitată, şi
atunci se întorc pe stările joase de cea mai scăzută energie, emiţând
exact cantitatea de energie, care coincide diferenţei dintre nivelele de
energie (ΔE ) .
Dacă aceste pachete de energie se transmit ca radiaţie
electromagnetică, atunci ele se numesc fotoni.

3/15/2009 34
Facultatea de Fizica
Emisia spontană de radiaţie
electromagnetică

Emisia unui foton individual este aleatorie, realizându-se


individual pentru orice atom, fără nici-o relaţie între fotonii emişi de unii
atomi sau alţii.
Când fotonii sunt emişi aleatoriu de diferiţi atomi la diferite
momente de timp, acest proces se numeşte emisie spontană.
Această emisie este independentă de influenţele externe, nu
există direcţii preferenţiale pentru diferiţi fotoni, şi nu există vreo relaţie
între fazele fotonilor emişi de diferiţi atomi.

3/15/2009 35
Facultatea de Fizica
Emisia spontană de radiaţie electromagnetică
Procesul de relaxare

Emisia spontană este un proces denumit şi proces de relaxare,


pentru atomii excitaţi ce revin la echilibru (în starea fundamentală).
Această explicaţie clasică spune că frecvenţele specifice emise
de un atom excitat sunt acelaşi cu frecvenţele caracteristice ale atomului,
care înseamnă că spectrul de emisie este identic cu spectrul de
absorbţie.
Câteva fenomene fizice nu le putem explica cu această
aproximaţie clasică, precum:
1. Fluorescenţa: se tratează ca un proces în care se emite o
lungime de undă mai mare decât cea absorbită. Emisia de la un
moment este de la care excită.
2. Fosforescenţa: se tratează ca un proces în care se emite după
un timp mare de la procesul de absorbţie. Un exemplu sunt culorile
speciale utilizate ce strălucesc noaptea când sunt expuse în
prealabil la lumină.
Acţiunea unui laser cu o singură lungime de undă poate realiza
emisia de fluorescenţă a unor materiale.
3/15/2009 36
Facultatea de Fizica
Emisia spontană de radiaţie electromagnetică
Viteza de dezexcitare

Energia pierdută de un atom excitat poate fi eliberată prin două moduri


fundamentale:
• Dezexcitarea neradiativă – prin transferul energiei ca o vibraţie
mecanică, la atomii învecinaţi. Rata pentru acest tip de
dezexcitare este γ nr . Efectul macroscopic al acestor vibraţii
este de încălzire (cu o anumită temperatură).
• Dezexcitarea radiativă – pentru emisia spontană cu rata γ rad.
Rata totală de dezexcitare a unui nivel, este suma ratelor de
dezexcitare a celor două procese: γ = γ nr + γ rad
Valorile ordinelor timpilor de viaţă de dezexcitare pentru atomi:
Dezexcitarea neradiativă: picosecunde microsecunde (10 −12
÷ 10 −6 s )
Dezexcitarea radiativă: microsecundemilisecunde (10 −6
÷ 10 −3 s )

3/15/2009 37
Facultatea de Fizica
Echilibrul termodinamic

Din punct de vedere al termodinamicii un ansamblu de atomi,

la o temperatură T [K ] , este în echilibru termodinamic când în jurul său,

se distribuie de o asemenea formă care pe orice nivel de energie există

în medie un număr sigur (cert) de atomi.

Numărul ( N i ) de atomi de pe un nivel de energie specific (E i )

este denumit şi densitate de populaţie.

3/15/2009 38
Facultatea de Fizica
Echilibrul termodinamic

Ecuaţia lui Boltzmann determină relaţia dintre numărul de populaţie a


unui nivel energetic specific şi temperatură:
Ei

N i = const. ⋅ e kT

Unde:
Ni = densitatea de populaţie = numărul de atomi pe unitatea de volum
de pe nivelul energetic ;
k = 1,38 ⋅ 10 23 [J / K ] = constanta lui Boltzmann;
Ei = = energia nivelului i (considerăm că E i > E i −1 )
const. = constanta de proporţionalitate;
T= = temperatura absolută.
Din această ecuaţie observăm că:
1. Când creşte temperatura, creşte şi numărul de populaţie.
2. Când creşte nivelul energetic, numărul de populaţie este mai mic.

3/15/2009 39
Facultatea de Fizica
Echilibrul termodinamic
Populaţia relativă

Densitatea relativă (N 2 N 1 ) dintre două nivele de energie: E1 şi E2 şi


este: −
E2
(E − E )
⎛ N2 ⎞ const. ⋅ e kT − 2 1
⎜⎜ ⎟⎟ = E1
= e kT
⎝ N1 ⎠ −
const. ⋅ e kT

1. Relaţia dintre cele două densităţi de populaţie (N 2 N 1 ) nu depinde


de valorile de energie ale celor două nivele E1 şi E2, dar depinde de
diferenţa dintre ele: E 2 − E1.
2. Pentru o diferenţă de energie dată, când temperatura creşte, creşte
şi densitatea relativă.
3. Densitatea relativă poate fi între 0 şi 1.
3/15/2009 40
Facultatea de Fizica
Echilibrul termodinamic
Populaţia la echilibrul termodinamic

Figura de mai jos (histograma) arată densitatea pe fiecare nivel de


energie la echilibrul termodinamic.

Densităţile de populaţie pentru o Populare normală

3/15/2009 41
Facultatea de Fizica
Echilibrul termodinamic
Diferenţa dintre densităţile de populaţie

Diferenţa dintre două numere de populaţie (N1,N2) ale nivelelor de


energie E1 şi E2 este dată de expresia:
h ⋅ν
⎡ − ⎤
N 1 − N 2 = N 1 ⋅ ⎢1 − e k ⋅T ⎥
⎣ ⎦
unde ν = ν 2 − ν 1 este frecvenţa ce corespunde diferenţei de energie dintre
cel două nivele E1 şi E2

Concluzii:
1. La echilibrul termodinamic, densitatea de populaţie al unui nivel de
energie superior, este totdeauna mai mic decât densitatea de
populaţie al unui nivel de energie inferior.
2. Când diferenţa energetică scade dintre nivelele de energie, scade şi
diferenţa dintre populaţia acestor nivele.
3/15/2009 42
Facultatea de Fizica
Echilibrul termodinamic
Diferenţa dintre densităţile de populaţie

Exemplu:
Calculaţi relaţia dintre densităţile de populaţie (N1,N2) ale nivelelor de
energie E1 şi E2 când sistemul este la temperatura ambiantă 300[K], şi
diferenţa de energie dintre nivelele de energie este de 0,5 [eV]. Care
este lungimea de undă (λ ) a fotonului emis la tranziţia de pe nivelul E2
pe nivelul E1?
Soluţie:
Calculând densitatea relativă dintre două ⎛
nivele
J ⎞
de energie obţinem:
0 , 5⋅eV ⋅⎜ 1, 6⋅10 −19 ⋅ ⎟
⎝ eV ⎠

( E2 − E1 ) ⎛ − 23 J ⎞
⎛ N2 ⎞ − ⎜ 1, 38⋅10 ⋅ ⎟⋅300⋅ K
⎜⎜ ⎟⎟ = e k BT
=e ⎝ K⎠
= 4 ⋅ 10 −9
⎝ N1 ⎠
Calculul lungimii de undă: se obţine o lungime de undă situată în spectrul
infraroşu îndepărtat (NIR).
h⋅c
− 34
(6,626 ⋅ 10
⎛ 8 m⎞
)
⋅ J ⋅ s ⋅ ⎜ 3 ⋅ 10 ⎟
s⎠

λ= = = 2,48 ⋅ μm
ΔE
(0,5 ⋅ eV ) ⋅ ⎛⎜1,6 ⋅ 10 −19 ⋅ J ⎞

⎝ eV ⎠
3/15/2009 43
Facultatea de Fizica
Echilibrul termodinamic
Diferenţa dintre densităţile de populaţie

Exerciţiu

Un sistem este în echilibrul termodinamic la temperatura

ambiantă 300[K]. Lungimea de undă a fotonului emis în tranziţia

dintre două nivele este 0,5 [μm] (radiaţie vizibilă).

Calculaţi relaţia dintre populaţiile celor două nivele.

3/15/2009 44
Facultatea de Fizica
Inversia de populaţie

Populare normală: la echilibrul termodinamic, conform ecuaţiei


lui Boltzmann: N1 > N 2 > N 3
Populaţia nivelelor joase de energie este mai mare decât cea a
nivelelor energetice superioare; un foton incident pe un sistem
este absorbit, şi excită un atom de pe un nivel energetic pe altul.
Inversie de populaţie: furnizarea de energie unui sistem atomic.

„Populaţia normală” comparată cu „Inversia de populaţie”


3/15/2009 45
Facultatea de Fizica
Inversia de populaţie

În situaţia inversiei de populaţie, cel puţin un nivel de


energie superior conţine mai mulţi atomi decât un nivel de
energie inferior; aceasta este una din condiţiile necesare
producerii efecului laser.

Pompaj: procesul de creşterea a numărului de atomi excitaţi.

Pompaj optic: procesul de creşterea a numărului de atomi


excitaţi ce se referă la o excitare optică (radiaţie
electromagnetică).

3/15/2009 46
Facultatea de Fizica
Emisia stimulată

Atomii stau într-o stare excitată o perioadă scurtă de timp (de


ordinul a 10 [s), ] şi după aceea se pot întoarce pe un nivel energetic mai
−8

inferior prin emisie stimulată.


Orice nivelul energetic are un timp de viaţă mediu caracteristic, care este
timpul în care se dezexcită un număr egal cu 1/e (în jur de 37%) din atomii
excitaţi permanent din toţi cei aflaţi în starea excitată.
În acord cu teoria cuantică, tranziţia de pe un nivel energetic pe altul poate
fi descrisa de o probabilitate statistică.
Probabilitatea de tranziţie de la un nivel energetic superior pe altul inferior
descreşte invers proporţional cu timpul de viaţă al nivelului energetic
superior.
În realitate, probabilitatea pentru diferite tranziţii este caracteristică fiecărei
tranziţii, în acord cu regulile de selecţie.

3/15/2009 47
Facultatea de Fizica
Emisia stimulată

Când probabilitatea de tranziţie este mai scăzută decât o tranziţie


specifică, timpul de viaţă al acestui nivel energetic este mare (de ordinul a
), şi este denumit [s ]un nivel „metastabil”. Acest nivel metastabil poate fi
10 −3ca
populat cu o cantitate mare de atomi; este nivelul ce trebuie să existe
pentru producerea efectului laser.
Când populaţia unui nivel de energie superior este mai mare decât
populaţia unui nivel de energie inferior, se îndeplineşte condiţia de
„inversie de populaţie”.
Dacă există o inversie de populaţie între două nivele de energie, există o
altă propbabilitate ca un foton incident să stimuleze un atom excitat să se
dezexcite pe un nivel de energie inferior, emiţând alt foton. Probabilitatea
acestui proces depinde de coincidenţa dintre energia fotonului incident şi
diferenţa de energie ale celor două nivele.

3/15/2009 48
Facultatea de Fizica
Emisia stimulată
Absorbţia de fotoni

Un foton cu frecvenţa ν 12
ciocneşte un atom relaxat (partea
stângă) şi îl excită pe un nivel de energie superior (E 2 )ce
în timp
absoarbe un foton.

3/15/2009 49
Facultatea de Fizica
Emisia stimulată
Emisia spontană de un foton

Un atom într-o stare excitată (partea stângă) emite un foton


de frecvenţa şi trece
ν 12 pe un nivel de energie inferior (E1 )

3/15/2009 50
Facultatea de Fizica
Emisia stimulată
Emisia stimulată de un foton

Un foton cu frecvenţa ν 12
ciocneşte un atom excitat (partea
stângă) şi se produce emisia de doi fotoni cu frecvenţa în timp ce ν 12
atomul trece pe un nivel de energie inferior E1

3/15/2009 51
Facultatea de Fizica
Ecuaţiile vitezei emisiei spontane

Se consideră că

1. Sistemul este compus din mulţi atomi identici.

2. Fiecare atom ocupă numai nivelele de energie E1 şi E2.

3. Singurul mecanism de depopulare a nivelului de energie E2


este emisia spontană.

4. La timpul t sunt N1 atomi cu acelaşi nivel energetic E1 şi N2


atomi cu nivelul energetic E2.

3/15/2009 52
Facultatea de Fizica
Ecuaţiile vitezei emisiei spontane

dN 2 (t ) N 2 (t )
= − g 21 ⋅ N 2 (t ) = −
dt τ2

Viteza cu care populaţia atomilor excitaţi N 2 (t ) se dezexcită de


pe nivelul energetic (E 2 ) pe nivelul energetic (E1 ) , prin emisie
stimulată, este dată de coeficientul de dezexcitare g 21 multiplicat
cu numărul populaţiei instantanee de pe acest nivel N 2 (t ) .

Această ecuaţie defineşte timpul de viaţă τ2 al nivelului de


1
energie E2 : τ2 =
g 21

3/15/2009 53
Facultatea de Fizica
Ecuaţiile vitezei emisiei spontane

dN 2 (t ) N 2 (t )
Solutia ecuatiei: = − g 21 ⋅ N 2 (t ) = −
dt τ2
t
− ⋅
este N 2 (t ) = N 2 (0) ⋅ e − g 21 ⋅t
= N 2 (0) ⋅ e τ2

Concluzie: Dacă la un moment specific (t = 0) numărul de atomi din starea


excitată E2 este N2(0) atunci când nu există influenţe externe asupra sistemului,
numărul de atomi din starea excitată scade exponenţial în acord cu ecuaţia
anterioară.
Observăm că pentru emisia spontană, populaţia N1(t) a nivelului de energie
inferior (E1) nu este importantă.

3/15/2009 54
Facultatea de Fizica
Tranziţiile stimulate (forţate)
Amplitudinea unui semnal optic (numărul de fotoni) este descrisă de:
z Intensitatea (I), care este dată pentru puterea medie pe o arie specifică (şi
care putere este cantitatea de energie medie în timpul respectiv, intensitatea
este cantitatea de energie medie pe timp şi arie superficial determinate).
z Densitatea de energie n(t) = numărul de fotoni pe unitatea de volum = energia
radiaţiei electromagnetice în unităţi h.ν sau hω/2π.
Un semnal optic este un câmp electromagnetic oscilant, şi un atom poate fi descris
ca un dipol electric.
Când un semnal optic cu frecvenţa corectă (h.ν egală cu diferenţa de energie dintre
cele două nivele de energie E2-E1) se aproprie de un atom, atomii de pe nivelul
de energie inferior şi cei de pe nivelul de energie superior E2 încep să oscileze.
Această comportare poate crea două procese forţate: absorbţia şi emisia
stimulată.

3/15/2009 55
Facultatea de Fizica
Ecuaţiile vitezei de absorbţie
Semnalul optic incident (fotonii) provoacă un salt al atomilor de pe nivelul
de energie inferior E1 pe nivelul de energie superior E2.
Viteza de absorbţie este proporţională cu produsul dintre densitatea de
fotoni incidenţi (numărul de fotoni pe unitatea de volum) cu numărul de
atomi N1(t) de pe nivelul de energie inferior :
dN 2 (t )
= K ⋅ n(t ) ⋅ N1 (t )
dt
Fiecare foton excită un atom de pe un nivel de energie pe alt nivel de
energie mai ridicat.
K= constanta de proporţionalitate este o medie a amplitudinii relative a
răspunsului unui atom la radiaţia incidentă pentru o tranziţie specifică.

3/15/2009 56
Facultatea de Fizica
Ecuaţiile vitezei emisiei stimulate
Semnalul optic incident (fotonii) produce oscilaţia atomilor de pe
nivelul de energie superior (oscilaţie forţată) şi provoacă o
tranziţie pe nivelul de energie inferior E1.
În acest proces se emit doi fotoni simultan: fotonul incident şi fotonul
generat prin emisie stimulată cu energia de tranziţie h.ν = E2-E1.
Rata emisiei stimulate este proporţională cu produsul n(t) a fotonilor
incidenţi (numărul de fotoni pe unitatea de volum) şi cu numărul
de atomi N2(t) aflaţi pe nivelul de energie superior :

dN 2 (t )
= K ⋅ n(t ) ⋅ N 2 (t )
dt

3/15/2009 57
Facultatea de Fizica
Constanta de proporţionalitate
Din consideraţii cuantice, constanta de proporţionalitate K pentru
emisia stimulată şi cea a absorbţiei, sunt identice.
Această constantă depinde de frecvenţa ν a fotonului incident.
Valoarea constantei K este maximă când frecvenţa fotonului incident
este egală cu frecvenţa de tranziţie ν21.
Când aceasta este diferită de frecvenţa tranziţiei, valoarea
constantei de proporţionalitate este mai mică, aceasta tinzând la
zero.
Fiecare tranziţie prezintă o lărgire a liniei Δν în jurul frecvenţei de
tranziţie. Această lărgire a liniei arată care este domeniul de
frecvenţă pe care poate să-l ocupe tranziţiile.
Dacă frecvenţa fotonului incident nu este cuprinsă în domeniul
ν21±Δν, atunci valoarea constantei K este zero.

3/15/2009 58
Facultatea de Fizica
Diagrama de populaţie a nivelelor de energie

Rezumatul tuturor tranziţiilor este în diagrama de populaţie a nivelelor de energie:

Ecuaţia ratei de populare a nivelului de energie E2 conţine emisia spontană şi cele două emisii
stimulate, pentru cazul simplu a unui sistem cu două nivele:
dN2 (t ) dN2 (t ) dN2 (t ) dN2 (t ) dN1 (t )
= + + = +Kn (t ) ⋅ [N1 (t ) − N2 (t )] − g21 ⋅ N2 (t ) =
dttot dtabsorbit dtstimulat dtspontan dttotal
Trebuie amintit că emisia spontană şi emisia stimulată au loc în acelaşi timp, şi independent una de alta.
Procesul de emisie stimulată este rezultatul răspunsului rezonant al atomului la semnalul stimulant, pentru o
oscilaţie la aceeaşi frecvenţă, şi sunt coerente spaţial şi temporal (cu aceeaşi fază şi amplitudine).
Pe de altă parte, emisia spontană se produce în toate direcţiile din spaţiu, şi orice foton este emis aleatoriu.

3/15/2009 59
Facultatea de Fizica
Amplificarea
Observăm în ecuaţia vitezei că:
z Avem două procese care diminuează populaţia nivelului excitat:
emisia spontană şi emisia stimulată.
z Avem un proces care creşte populaţia nivelului excitat –
absorbţia.
Şi energia implicată într-o tranziţie este aceeaşi în ambele sensuri,
atunci viteza cu care se absoarbe energia pe unitatea de volum
de atomi este dată de viteza de tranziţie multiplicată cu energia
tranziţiei:
dUa
= K ⋅ n(t ) ⋅ [N1 (t ) − N2 (t )] ⋅ h ⋅ν
dt
Ua densitatea de energie în tranziţiile stimulate.

3/15/2009 60
Facultatea de Fizica
Amplificarea
Exerciţiu: Comparaţi această ecuaţie cu ecuaţia vitezei. Care este
diferenţa dintre ele ?
Energia incidentă este: U stimulare t = n t ⋅ h ⋅ν () ()
Energia absorbită provine de la semnalul incident, iar viteza de
pierdere a energiei din semnalul incident este:
dU stimulare
= − K ⋅ n(t ) ⋅ [N 1 (t ) − N 2 (t )] ⋅ h ⋅ν = − K ⋅ [N 1 (t ) − N 2 (t )] ⋅ U stimulare
dt
Putem scrie aceeaşi ecuaţie pentru densitatea de fotoni:
dn(t )
= − K ⋅ [N 1 (t ) − N 2 (t )] ⋅ n(t )
dt
Exerciţiu: În acord cu ce cunoaştem despre condiţiile pentru producerea efectului
laser:
Este posibil ca să se producă efect laser într-un sistem cu două nivele (E1 şi E2) ?
Poate exista un nivel metastabil într-un sistem cu două nivele ?
3/15/2009 61
Facultatea de Fizica
Absorbţia sau amplificarea
În ecuaţia vitezei de pierdere a energiei din semnalul incident, vedem că
semnul diferenţei de populaţie a celor două nivele ΔN=N1(t)-N2(t)
determină dacă densitatea de energie a semnalului incident are o
anumită diminuare cu timpul.
Considerăm două situaţii posibile:
1. Când un ansamblu de atomi se află într-o distribuţie normală de populaţie
(Echilibrul termic), populaţia nivelului inferior de energie E1 este mai mare
decât populaţia nivelului superior de energie E2: N1(t)>N2(t).
În această situaţie este posibilă doar absorbţia, şi în consecinţă, atomii
reprimesc energia de la semnalul incident, care descreşte în amplitudine.
2. Când un ansamblu de atomi se excită într-o situaţie de inversie de
populaţie, semnul diferenţei scrise între paranteze este negativ, aceasta
implică că semnalul se măreşte şi avem amplificare.
Energia ansamblului de atomi se transferă semnalului incident amplificat cu
o viteză ce este proporţională cu diferenţa de populaţie a celor două
nivele şi cu intensitatea semnalului incident.

3/15/2009 62
Facultatea de Fizica
Absorbţia sau amplificarea
Concluzie:
Dacă un sistem este în echilibru termic, poate numai să producă absorbţie, şi
niciodată amplificare.
Pentru producerea amplificării, sistemul trebuie să aibe o inversie de populaţie în care
mai mulţi atomi se află într-o stare excitată în raport cu starea de energie joasă.
La procesul de absorbţie într-un mediu laser, coeficientul de absorbţie α depinde de
material, şi de diferenţa de populaţie ΔN=N1(t)-N2(t) dintre nivelele de energie E1
şi E2, de forma:
α = K ⋅ (N1 − N 2 )
Constanta de proporţionalitate K depinde de material şi de lungimea de undă a
radiaţiei laser.
În timp ce se îndeplineşte N1(t)>N2(t), α este pozitiv, şi se produce absorbţie.
În situaţia de inversie de populaţie, N1(t)-N2(t)<0, adică N1(t)<N2(t), atunci α este
negativ.
, factorul (− α ⋅ x ) este pozitiv, ceea ce
I = I 0 ⋅ e −α ⋅ x
De acord cu legea lui Lambert:
semnifică faptul că la intensitatea de la ieşire (I) este mai mare decât intensitatea
de la intrare (I0), aceasta este amplificarea (câştigul de energie).
În cazul amplificării, se cunoaşte ca coeficient de câştig.
3/15/2009 63
Facultatea de Fizica
Absorbţia sau amplificarea
Atenţie!
Probabilitatea tranziţiei stimulate pentru o radiaţie incidentă, este aceeaşi
pentru cele două procese (absorbţie şi emisie). Procesul (net) clar care
se întâmplă depinde de populaţia nivelelor de energie în orice moment.
Exemplu: Dependenţa amplificării de lungimea laserului.
Un laser are o lungime de 15 cm. Pentru o lungime de undă determinată,
amplificarea laserului este 1,5. Calculaţi amplificarea acestui laser dacă
lungimea mediului activ este 30 cm.
I
Soluţie: utilizând definiţia amplificării: Amplificar ea = = e −α ⋅ x
I0
−α ⋅15
Înlocuind datele obţinem: 1,5 = e din care obţinem α = −0,027[cm −.1 ]
Utilizând noua lungime în definiţia amplificării:
I −α ⋅ x − (= 0 , 027 ⋅cm −1 ⋅30⋅cm )
Amplificar ea = =e =e = 2,25
I0

3/15/2009 64
Facultatea de Fizica
Absorbţia sau amplificarea
Concluzii:
Dacă lungimea mediului activ creşte, amplificarea trebuie să crească.
Atenţie !
Această concluzie are o limită. În discuţiile anterioare nu s-a ţinut
cont de absorbţia din mediul activ.
Se va vedea pe urmă cum calculăm absorbţia şi amplificarea.
Exemplu de calcul matematic similar:
z Dezexcitarea radio-activă în cascadă.
z Rezervorul de apă din care curge fluidul prin orificii situate de la
nivelul cel mai de sus până la nivelul cel mai de jos.
Rezultate:
Dacă viteza de absorbţie este proporţională cu N1, şi viteza de emisie
este proporţională cu N2, cu acelaşi factor de proporţionalitate,
atunci numărul de fotoni la ieşirea din laser depinde de N1-N2.
3/15/2009 65
Facultatea de Fizica
Laserul cu trei nivele
Cele două nivele de energie între care se produce efectul laser sunt:
nivelul energetic cel mai scăzut pentru tranziţia laser (E1), şi
nivelul de energie superior pentru tranziţia laser (E2).

Diagrama nivelelor de energie a unui laser cu trei nivele


3/15/2009 66
Facultatea de Fizica
Laserul cu trei nivele
Pentru a simplifica explicaţia, nu ţinem cont de emisia spontană.
Pentru producerea efectului laser, trebuie o contribuţie energetică sistemului pentru
crearea inversiei de populaţie. În acest caz ajung mai mulţi atomi pe nivelul de
energie (E2) decât pe nivelul fundamental de energie (E1).
Atomii excitaţi de pe nivelul fundamental de energie trec pînă pe nivelul de energie .
Staţionarea lor pe acest nivel are un timp mediu de 10-8s, şi coboară (tranziţie
normală rapidă neradiativă) pe nivelul de energie metastabil (E2).
Dacă timpul de viaţă al nivelului de energie metastabil (E2) este relativ mare (de
ordinul a 10-3s), mulţi atomi se află permanent pe acest nivel.
Dacă pompajul este suficient de puternic, după un pompaj mai mare de 50% din
atomi rămaşi pe nivelul de energie (E2), şi care staţionează producând o inversie
de populaţie, se poate produce efectul laser.
Întrebare:
Condiţia de inversie ridicată, limitează efectul unui laser cu trei nivele de energie ce
funcţionează în impulsuri ? De ce un laser cu trei nivele de energie nu poate
funcţiona în undă continuă ?

3/15/2009 67
Facultatea de Fizica
Laserul cu patru nivele
Comparând cu diagrama echivalentă pentru un laser cu trei nivele, aici avem un nivel de
energie în plus deasupra stării fundamentale de energie. Este un nivel de energie
suplimentar ce are un timp de viaţă scurt.

Diagrama nivelelor de energie a unui laser cu patru nivele


Pompajul în cazul unui laser cu patru nivele este similar cazului cu trei nivele. El se realizează prin
populare rapidă a nivelului de energie superior laser (E3), prin intermediul nivelului de energie
superior (E4).

3/15/2009 68
Facultatea de Fizica
Laserul cu patru nivele
Avantajul unui laser cu patru nivele de energie este existenţa unei populări slabe a nivelului de
energie laser inferior (E2).
Pentru realizarea inversiei de populaţie, nu este necesară o excitare mai mare de 50% de
atomi pe nivelul de energie laser superior.
Populaţia nivelului de energie laser inferior N2(t)coboară rapid în starea fundamentală, ca şi
cum este practic gol.
Atunci, este posibilă funcţionarea continuă a unui laser cu patru nivele ce conţine 99% din
atomi permanent în starea de energie fundamentală !
Avantajele laserului cu patru nivele de energie în comparaţie cu laserul cu trei nivele de energie:
z Pragul de producere a efectului laser pentru un laser cu patru nivele de energie este scăzut.
z Eficienţa este mult mai ridicată.
z Are nevoie de o viteză mică de pompaj.
z Este posibilă funcţionarea în continuu.
Rezumat:
La un laser cu trei nivele de energie nivelul de energie laser inferior este starea de energie fundamentală.
La un laser cu patru nivele de energie nivelul de energie inferior este deasupra stării de energie
fundamentale.
3/15/2009 69
Facultatea de Fizica
Amplificarea
Observăm în ecuaţia vitezei că:
z avem două procese care diminuează populaţia nivelului excitat:
emisia spontană şi emisia stimulată;
z avem un proces care creşte populaţia nivelului excitat –
absorbţia;
şi energia implicată într-o tranziţie este aceeaşi în ambele sensuri,
atunci viteza cu care se absoarbe energia pe unitatea de volum
de atomi este dată de viteza de tranziţie multiplicată cu energia
tranziţiei:
dUa
= K ⋅ n(t ) ⋅ [N1 (t ) − N2 (t )] ⋅ h ⋅ν
dt
Ua densitatea de energie în tranziţiile stimulate.

3/15/2009 70
Facultatea de Fizica
Amplificarea
Exerciţiu: Comparaţi această ecuaţie cu ecuaţia vitezei. Care este
diferenţa dintre ele ?
Energia incidentă este: U stimulare t = n t ⋅ h ⋅ν () ()
Energia absorbită provine de la semnalul incident, iar viteza de
pierdere a energiei din semnalul incident este:
dU stimulare
= − K ⋅ n(t ) ⋅ [N 1 (t ) − N 2 (t )] ⋅ h ⋅ν = − K ⋅ [N 1 (t ) − N 2 (t )] ⋅ U stimulare
dt
Putem scrie aceeaşi ecuaţie pentru densitatea de fotoni:
dn(t )
= − K ⋅ [N 1 (t ) − N 2 (t )] ⋅ n(t )
dt
Exerciţiu: În acord cu ce cunoaştem despre condiţiile pentru producerea efectului
laser:
Este posibil ca să se producă efect laser într-un sistem cu două nivele (E1 şi E2) ?
Poate exista un nivel metastabil într-un sistem cu două nivele ?
3/15/2009 71
Facultatea de Fizica
Absorbţia sau amplificarea
În ecuaţia vitezei de pierdere a energiei din semnalul incident, vedem că
semnul diferenţei de populaţie a celor două nivele ΔN=N1(t)-N2(t)
determină dacă densitatea de energie a semnalului incident are o
anumită diminuare cu timpul.
Considerăm două situaţii posibile:
1. Când un ansamblu de atomi se află într-o distribuţie normală de populaţie
(Echilibrul termic), populaţia nivelului inferior de energie E1 este mai mare
decât populaţia nivelului superior de energie E2: N1(t)>N2(t).
În această situaţie este posibilă doar absorbţia, şi în consecinţă, atomii
reprimesc energia de la semnalul incident, care descreşte în amplitudine.
2. Când un ansamblu de atomi se excită într-o situaţie de inversie de
populaţie, semnul diferenţei scrise între paranteze este negativ, aceasta
implică că semnalul se măreşte şi avem amplificare.
Energia ansamblului de atomi se transferă semnalului incident amplificat cu
o viteză ce este proporţională cu diferenţa de populaţie a celor două
nivele şi cu intensitatea semnalului incident.

3/15/2009 72
Facultatea de Fizica
Absorbţia sau amplificarea
Concluzie:
Dacă un sistem este în echilibru termic, poate numai să producă absorbţie, şi
niciodată amplificare.
Pentru producerea amplificării, sistemul trebuie să aibe o inversie de populaţie în care
mai mulţi atomi se află într-o stare excitată în raport cu starea de energie joasă.
La procesul de absorbţie într-un mediu laser, coeficientul de absorbţie α depinde de
material, şi de diferenţa de populaţie ΔN=N1(t)-N2(t) dintre nivelele de energie E1
şi E2, de forma:
α = K ⋅ (N1 − N 2 )
Constanta de proporţionalitate K depinde de material şi de lungimea de undă a
radiaţiei laser.
În timp ce se îndeplineşte N1(t)>N2(t), α este pozitiv, şi se produce absorbţie.
În situaţia de inversie de populaţie, N1(t)-N2(t)<0, adică N1(t)<N2(t), atunci α este
negativ. −α ⋅ x
În acord cu legea lui Lambert: I = I 0 ⋅ e , factorul (− α ⋅ x ) este pozitiv, ceea ce
semnifică faptul că intensitatea de la ieşire (I) este mai mare decât intensitatea
de la intrare (I0), aceasta este amplificarea (câştigul de energie).
În cazul amplificării, se cunoaşte sub denumirea de coeficient de câştig.
3/15/2009 73
Facultatea de Fizica
Absorbţia sau amplificarea
Atenţie!
Probabilitatea tranziţiei stimulate pentru o radiaţie incidentă, este aceeaşi
pentru cele două procese (absorbţie şi emisie). Procesul (net) clar care
se întâmplă depinde de populaţia nivelelor de energie în orice moment.
Exemplu: Dependenţa amplificării de lungimea laserului.
Un laser are o lungime de 15 cm. Pentru o lungime de undă determinată,
amplificarea laserului este 1,5. Calculaţi amplificarea acestui laser dacă
lungimea mediului activ este 30 cm.
I
Soluţie: utilizând definiţia amplificării: Amplificar ea = = e −α ⋅ x
I0
−α ⋅15
Înlocuind datele obţinem: 1,5 = e din care obţinem α = −0,027[cm −.1 ]
Utilizând noua lungime a mediului activ (30 cm) în definiţia amplificării:
I −α ⋅ x − (= 0 , 027 ⋅cm −1 ⋅30⋅cm )
Amplificar ea = =e =e = 2,25
I0

3/15/2009 74
Facultatea de Fizica
Absorbţia sau amplificarea
Concluzii:
Dacă lungimea mediului activ creşte, amplificarea trebuie să crească.
Atenţie !
Această concluzie are o limită. În discuţiile anterioare nu s-a ţinut
cont de absorbţia din mediul activ.
Se va vedea pe urmă cum calculăm absorbţia şi amplificarea.
Exemplu de calcul matematic similar:
z Dezexcitarea radioactivă în cascadă.
z Rezervorul de apă din care curge fluidul prin orificii situate de la
nivelul cel mai de sus până la nivelul cel mai de jos.
Rezultate:
Dacă viteza de absorbţie este proporţională cu N1, şi viteza de emisie
este proporţională cu N2, cu acelaşi factor de proporţionalitate,
atunci numărul de fotoni la ieşirea din laser depinde de N1-N2.
3/15/2009 75
Facultatea de Fizica
Laserul cu trei nivele
Cele două nivele de energie între care se produce efectul laser sunt:
nivelul energetic cel mai scăzut pentru tranziţia laser (E1), şi
nivelul de energie superior pentru tranziţia laser (E2).

Diagrama nivelelor de energie a unui laser cu trei nivele


3/15/2009 76
Facultatea de Fizica
Laserul cu trei nivele
Pentru a simplifica explicaţia, nu ţinem cont de emisia spontană.
Pentru producerea efectului laser, trebuie o contribuţie energetică sistemului pentru
crearea inversiei de populaţie. În acest caz ajung mai mulţi atomi pe nivelul de
energie (E2) decât pe nivelul fundamental de energie (E1).
Atomii excitaţi de pe nivelul fundamental de energie trec până pe nivelul de energie .
Staţionarea lor pe acest nivel are un timp mediu de 10-8s, şi coboară (tranziţie
normală rapidă neradiativă) pe nivelul de energie metastabil (E2).
Dacă timpul de viaţă al nivelului de energie metastabil (E2) este relativ mare (de
ordinul a 10-3s), mulţi atomi se află permanent pe acest nivel.
Dacă pompajul este suficient de puternic, după un pompaj mai mare de 50% din
atomi rămaşi pe nivelul de energie (E2), şi care staţionează producând o inversie
de populaţie, se poate produce efectul laser.
Întrebare:
Condiţia de inversie ridicată, limitează efectul unui laser cu trei nivele de energie ce
funcţionează în impulsuri ? De ce un laser cu trei nivele de energie nu poate
funcţiona în undă continuă ?

3/15/2009 77
Facultatea de Fizica
Laserul cu patru nivele
Comparând cu diagrama echivalentă pentru un laser cu trei nivele, aici avem un nivel de
energie în plus deasupra stării fundamentale de energie. Este un nivel de energie
suplimentar ce are un timp de viaţă scurt.

Diagrama nivelelor de energie a unui laser cu patru nivele


Pompajul în cazul unui laser cu patru nivele este similar cazului cu trei nivele. El se realizează prin
populare rapidă a nivelului de energie superior laser (E3), prin intermediul nivelului de energie
superior (E4).

3/15/2009 78
Facultatea de Fizica
Laserul cu patru nivele
Avantajul unui laser cu patru nivele de energie este existenţa unei populări slabe a nivelului de
energie laser inferior (E2).
Pentru realizarea inversiei de populaţie, nu este necesară o excitare mai mare de 50% de
atomi pe nivelul de energie laser superior.
Populaţia nivelului de energie laser inferior N2(t)coboară rapid în starea fundamentală, ca şi
cum este practic gol.
Atunci, este posibilă funcţionarea continuă a unui laser cu patru nivele ce conţine 99% din
atomi permanent în starea de energie fundamentală !
Avantajele laserului cu patru nivele de energie în comparaţie cu laserul cu trei nivele de energie:
z Pragul de producere a efectului laser pentru un laser cu patru nivele de energie este scăzut.
z Eficienţa este mult mai ridicată.
z Are nevoie de o viteză mică de pompaj.
z Este posibilă funcţionarea în continuu.
Rezumat:
La un laser cu trei nivele de energie nivelul de energie laser inferior este starea de energie fundamentală.
La un laser cu patru nivele de energie nivelul de energie inferior este deasupra stării de energie
fundamentale.
3/15/2009 79
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
cuprins

z 1. Mediul activ.
z 2. Mecanismul de excitare.
z 3. Rezonatorul laser.

3/15/2009 80
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser

Laserul este un sistem similar cu un oscilator electronic.


Un oscilator este un sistem ce produce oscilaţii fără un mecanism extern
conducător.
Pentru a descrie un oscilator utilizăm analogia acustică:
Un sistem de amplificare audio se compune din microfon, un amplificator şi
un difuzor.

Când microfonul se pune în faţa difuzorului, se formează un circuit închis, şi


se aude un sunet în difuzor.
Sunetul se produce spontan, fără nici o sursă externă.
Explicaţie: Zgomotul intern din difuzor este detectat de microfon şi
amplificat, şi atunci semnalul amplificat este adus din nou în microfon.
Această retroalimentare continuă până când se aude un semnal audio.

3/15/2009 81
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Orice oscilaţie este compusă din patru părţi:
1.Amplificator.
2.Realimentare rezonantă pozitivă.
3.Etaj de ieşire.
4.Sursă de alimentare. Oscilator electronic
În analogie cu un amplificator electronic, laserul poate fi descris ca fiind
alcătuit din patru unităţi structurale:
1. Mediul activ, care acţionează ca un amplificator optic.
2. Mecanismul de excitare.
3. Rezonatorul optic (Mecanismul de retro-alimentare optică).
4. Oglinda de extracţie, care permite ieşirea radiaţiei electromagnetice din sistemul
laser.

Sistemul laser de bază:


3/15/2009 82
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Mediul activ laser

Mediul activ este un ansamblu de atomi sau molecule, ce poate fi excitat


printr-un mod care crează o stare de inversie de populaţie, şi
poate obţine radiaţie electromagnetică prin emisie stimulată.

Mediul activ se poate găsi în differite stări ale materiei: solidă, lichidă, gaz
sau plasmă.

Mediul activ determină diverse lungimi de undă ce pot fi emise laser. Aceste
lungimi de undă sunt determinate de tranziţiile specifice dintre
nivelele de energie laser ale acestui mediu.

Principiile de bază ale laserului sunt similare pentru toate


tipurile de laser, şi denumirea mediul activ se foloseşte pentru
atomi, molecule, ioni sau semiconducori, în funcţie de ce tip de
laser tratăm.

3/15/2009 83
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Mecanismul de excitare

Mecanismul de excitare este sursa de energie ce o transferăm atomilor


mediului activ pentru a trece într-o stare excitată, producând o inversie de populaţie.
În acord cu legea de conservare a energiei, radiaţia electromagnetică emisă de laser este
întotdeauna mai slabă decât energia furnizată mecanismului de excitare. Randamentul
unor laseri este mult sub 1% (!), în timp ce pentru alţii avem randamente apropiate de 100%.
Există diverse mecanisme de excitare:
a) Pompajul optic – Excitarea cu fotoni:
În laserii cu mediul activ solid sau lichid, se poate administra energia de excitare sub
formă de radiaţie electromagnetică (fotoni) care este absorbită de mediul activ.
Sursa de radiaţie electromagnetică poate fi de diferite tipuri:
• Lămpile flash, care sunt compuse dintr-un tub de cuarţ ce conţine un gaz la presiune joasă.
În general se utilizează gaz Xenon, iar pentru când se doreşte pompajul altor nivele energetice,
se utilizează alte gaze nobile la presiune atomică mică precum Kripton sau Heliu.
• Alt laser sau utilizând un fascicul de lumină, cum ar fi lumina de la soare.
b) Excitarea electrică a unui gaz:
Când mediul activ este în stare gazoasă, cea mai folosită metodă de excitare este
descărcarea electrică în gaz

3/15/2009 84
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Mecanismul de excitare

Schema electrică a unui laser cu gaz


Gazul din tub este neutru din punct de vedere electric, şi în timp ce nu se aplică o
energie externă, majoritatea moleculelor se află în starea fundamentală.
Când se aplică un potenţial electric ridicat, electronii sunt eliberaţi din catod şi
acceleraţi spre anod.
În acest mod, aceşti electroni se ciocnesc cu moleculele de gaz şi le transferă
energie. În consecinţă moleculele de gaz sunt transferate într-o stare excitată.
3/15/2009 85
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Mecanismul de excitare

Se foloseşte o tensiune ridicată pentru pornirea descărcării


electrice în tub iar ulterior pentru menţinerea descărcării electrice,
tensiunea electrică se micşorează până la valoarea de funcţionare.
Rezistenţa de balast se utilizează pentru limitarea curentului electric de
descărcare în tub după ce s-a produs descărcarea.
Datorită faptului că aceste condiţii capabile de excitare directă a gazului
unui laser sunt dificil de comentat, se utilizează o variantă a acestei
metode:
c) Ciocnirea între atomi:
Este un mecanism standard de excitare a laserilor cu gaz comerciali, cum
sunt: laserul cu He-Ne, sau laserul cu CO2.
În această metodă avem cel puţin două gaze în interiorul tubului laser.
Un gaz primeşte energia de ciocnire a electronilor liberi acceleraţi, iar
gazul al doilea primeşte energie prin ciocnirea cu moleculele excitate ale
primului gaz.

3/15/2009 86
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Mecanismul de excitare
Exemplu: Laserul cu Helui-Neon
În figură este descrisă diagrama de nivele de energie a laserului cu Heliu-Neon, cu
tranziţiile posibile.
Masa atomului de Heliu este aproximativ o cincime din masa atomului de Neon.
Cantitatea de Heliu din tub este aproximativ şase părţi de cantitatea de Neon. Pentru o
cantitate aşa de mare de atomi de Heliu obţinem o probabilitate mare de transfer de
energie de la electronii acceleraţi, şi se populează nivelele de energie excitate

3/15/2009 87
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Mecanismul de excitare

Atomul de Neon posedă două nivele de energie excitate ( şi )


acestea sunt foarte apropiate de nivelele de energie ale atomului
de Heliu. Aceşti atomi excitaţi de Heliu transferă energia de
excitare atomilor de Neon prin intermediul ciocnirilor. Excitare
rezonantă.
Laserul cu He-Ne emite radiaţii cu lungimile de undă ce corespund
diferenţelor de energie dintre nivelele de energie:
E5 − E4 = h ⋅ν 1 ⇒ λ1 = 3,391[μm]
E5 − E2 = h ⋅ν 2 ⇒ λ2 = 0,632[μm]
d) Excitarea chimică: E3 − E2 = h ⋅ν 3 ⇒ λ3 = 1,152[μm]
În acest tip de excitare, energia de excitare este obţinută prin
intermediul unei reacţii chimice dintre doi atomi sau molecule.
e) Curentul electric prin diodele laser
3/15/2009 88
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Rezonatorul (Mecanismul de retro-alimentare):
Rezonatorul (Mecanismul de retro-alimentare) întoarce o parte din
radiaţia coerentă laser ce se crează în interiorul mediului activ.
Bine înţeles retro-alimentarea rezultă prin aşezarea oglinzilor la ambele
capete ale mediului activ. Aceste oglinzi sunt aliniate astfel încât radiaţia
să rămână între ele şi să se întoarcă între ele. Această aranjare crează o
cavitate optică.
În general o oglindă are o reflectivitate de 100%, care reflectă toată
radiaţia în mediul activ. Cealaltă oglindă are o reflectivitate parţială
(10%90%) ce depinde de tipul laserului.
Partea de radiaţie care nu este reflectată în interiorul cavităţii optice, se
transmite afară, constituind ieşirea laserului.
Rezonatorul obligă fiecare foton să treacă de multe ori prin mediul activ,
producând suficientă amplificare.
Debitul mecanismului de retro-alimentare, numai traversând mediul activ
fotonii care se deplasează între oglinzi, aceştia determină
direcţionalitatea fasciculului de ieşire.
3/15/2009 89
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Oglinda de extracţie

Oglinda de extracţie este forma de transmitere a radiaţiei electromagnetice în


afara laserului.
Oglinda de extracţie standard constituie o oglindă cu reflectivitate parţială.
Partea din fascicul care nu se reflectă în interiorul mediului activ, se
transmite în exterior.

Într-un laser cu undă continuă (în care radiaţia se emite continuu), o parte
însemnată de radiaţie se reflectă înapoi în cavitate, şi numai un mic procent
se transmite în exterior.

În laserii pulsaţi, marea parte de radiaţie din cavitate se transmite în exterior


sub forma unui puls, într-un moment specific.

3/15/2009 90
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Funcţionarea unui sistem laser

În continuare, se descriu principiile de bază a funcţionării unui


sistem laser.
• În principiu, mediul activ nu este excitat şi nu se observă emisie.
• Când se aplică energie de pompaj, energia transmisă în sistem, dar
energia nu este suficientă pentru a provoca o inversie de populaţie, în acest
caz putem observa numai emisia spontană.
• Când o anumită energie de pompaj, produce o inversie de populaţie, şi
putem observa simultan emisia spontană şi emisia stimulată.
• Cînd se cuplează oglinzile, adică formăm o cavitate optică în volumul
mediului activ, emisia stimulată devine predominantă pe o direcţie specifică
(axa optică a laserului).
Cănd se schimbă reflectivitatea unei oglinză, o parte din radiaţie se emite
afară din cavitatea laser.

3/15/2009 91
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser

Înainte de explicarea detaliilor fiecărei componente laser, să explicăm anumite terminologii:


• Mediul activ şi importanţa lui pentru efectul laser.
• Inversia de populaţie în mediul activ, şi condiţiile pentru care rezultă (Excitarea
mediului activ cu o sursă de energie externă).
• Emisia stimulată şi amplificarea luminii datorită acesteia.
• Sistemul laser şi componentele lui.
Să explicăm condiţiile care determină modurile de radiaţie create în laserii obişnuiţi.
1. În primul rând, necesită cunoaşterea unor concepte din teoria ondulatorie:
• Ce sunt undele staţionare.
• Care sunt condiţiile de producere a undelor staţionare.
• Cum sunt determinate undele staţionare într-o cavitate laser pentru o schemă laser.
2. În al doilea rând, să discutăm proprietăţile semnalului optic care se amplifică la
fiecare trecere prin mediul activ.
3. În al treilea rând, în cavitatea laser se generează moduri longitudinale. Discutăm
importanţa acestora şi metode pentru controlul acestora.
4. În al patrulea rând, discutăm distribuţia de energie în secţiunea perpendiculară
pe fascicul, ce determină modurile transversale.
5. În final descriem cavităţile optice convenţionale şi forma diagramei de stabilitate.
3/15/2009 92
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser
Undele staţionare
După cum ştim din teoria ondulatorie, când două unde cu amplitudini şi frecvenţe
egale se deplasează în aceeaşi direcţie şi în sensuri diferite, interferă producând o
oscilaţie ce pare că stă pe loc în spaţiu – o undă staţionară.
Reprezentată grafică cum se produce o undă staţionară cu durata unei perioade complete.
Formarea unei unde staţionare pornind de la două unde ce se deplasează în sensuri diferite:
Unda este descrisă la fiecare sfert (1/4) de ciclu.
Semnul cu punct negru după cum înaintează perturbaţia
ventrului undei la o perioadă lungă completă (T).
Linia continuă descrie unda ce se deplasează către partea stîngă.
În partea dreaptă se descrie superpoziţia celor două unde.
La o undă staţionară a unei coarde prinsă în puncte fixe
la ambele extremităţi, punctele fixe de la unda staţionară
se numesc noduri.
Distanţa dintre două noduri consecutive este jumătate
de lungime de undă de oricare dintre undele ce interferă.
Aşadar, aceasta este aceeaşi jumătate de lungime de undă
de la unda staţionară care a fost produsă.

3/15/2009 93
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser
Undele staţionare într-un laser
Într-un laser se realizează o cavitate optică cu ajutorul a două oglinzi la
ambele extremităţi ale laserului.
Oglinzile laserului:
Aceste oglinzi satisfac două proprietăţi:
1. Măresc lungimea mediului activ, făcând ca în deplasarea
fascicululului, acesta să traverseze de multe ori mediul activ.
2. Determină condiţiile de limită pentru câmpul electromagnetic din
interiorul cavităţii laser.
O cavitate cu două oglinzi se numeşte: rezonator Fabry-Perot.
Axa perpendiculară pe cele două centre ale oglinzilor se numeşte axa
optică a laserului.
Un fascicul laser emerge în afara laserului pe direcţia axei optice.
Aşadar, condiţia de producere a unei unde staţionare este ca două
unde cu aceeaşi frecvenţă şi amplitudine să se deplaseze în sensuri
opuse.

3/15/2009 94
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser
Condiţiile pentru undele staţionare
Pentru a crea o undă staţionară, debitul undei începe cu aceeaşi fază pe
oglindă.
Aşadar, drumul optic de la o oglindă la alta şi drumul de întoarcere, trebuie să
fie un multiplu întreg de lungime de undă.
Dacă lungimea dintre cele două oglinzi este constantă , lungimile de undă posibile
care pot produce unde staţionare, trebuie să îndeplinească condiţia: L
λm = 2
m
unde L= lungimea cavităţii optice, m = numărul de moduri, care este egal cu
numărul de semi lungimi de undă din interiorul cavităţii optice. Primul mod
conţine o semi-lungime de undă, al doilea mod conţine o lungime de undă.
lungimea de undă a modului m din interiorul cavităţii laser.
Lungimea de undă a modului laser λm = provine din mediul activ.
Lungimea de undă în materie (λm ) este egală cu: λ
λm = 0
n
unde (λm ) lungimea de undă a radiaţiei în vid; n= indicele de refracţie al
mediului activ; c= viteza luminii în vid.
3/15/2009 95
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser
Condiţiile pentru undele staţionare

Aşadar: c = λ0 ⋅ ν = n ⋅ λm ⋅ ν m
c
Frecvenţa modului longitudinal este: νm =
n ⋅ λm
Înlocuind λm în ultima ecuaţie: ν m = m ⋅ ⎛⎜ c ⎞

⎝2⋅n⋅ L⎠
Expresia matematică din paranteze este primul mod de oscilaţie
disponibil pentru această cavitate optică: c
ν1 =
2⋅n⋅L
Este modul numit modul longitudinal de bază, şi acesta este la
frecvenţa de bază a cavităţii optice .

3/15/2009 96
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser
Modul longitudinal de bază
Ultima ecuaţie pentru frecvenţa modurilor longitudinale este:
⎛ c ⎞
νm = m ⋅⎜ ⎟
⎝2⋅n⋅ L⎠
Expresia dintre paranteze este primul mod de oscilaţie pentru această
cavitate optică: c
ν1 =
2⋅n⋅L
Acest mod este numit mod longitudinal de bază, şi este dat de
lungimea de undă de bază din cavitatea optică.
Concluzie:
Frecvenţa oricărui mod laser este egală cu un număr întreg (numărul
modului m) înmulţit cu frecvenţa de bază a modului longitudinal.
Din această concluzie se deduce imediat că diferenţa dintre frecvenţele
a două moduri succesive (spaţiul dintre moduri) este egal cu frecvenţa
de bază a cavităţii: c
(Δν ) =
2⋅n⋅L
3/15/2009 97
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser
Unde staţionare la o coardă

Sunt figurate primele cinci unde staţionare:


Modurile longitudinale
dintr-o cavitate optică de lungime L.
Acestea sunt echivalente cu modurile
longitudinale dintr-un laser, care sunt
modurile pe lungimea axei optice a laserului.
L= lungimea cavităţii optice.
n = indicele de refracţie.
m = numărul modului, care este egal cu un număr
de semi lungimi de undă din cavitatea optică.
λm = lungimea de undă a modului m din cavitatea laser.
Condiţia necesară pentru aceste unde staţionare
este ca să existe un nod pe fiecare extremă
(pe ambele oglinzi).

3/15/2009 98
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser

Atenţie !
Până acum s-a presupus că indicele de refracţie (n) este constant pe toată
lungimea cavităţii optice.
Această presupunere semnifică că lungimea mediului activ este egal cu
lungimea cavităţii optice.
Există laseri ce nu au oglinzile exact la extremităţile mediului activ, cu
lungimea L1 care nu este egală cu lungimea cavităţii (L).
În acest caz fiecare secţiune a cavităţii trebuie calculată separat, cu propiul
său indice de refracţie: c
Δν MS =
2 ⋅ n1 ⋅ L1 + 2 ⋅ n2 ⋅ L2
Întrebări:
Lungimea cavităţii optice a unui laser cu Nd:YAG este 30 cm. Lungimea
baghetei laser ce constituie mediul activ este 10 cm. Indicele de refracţie al
baghetei laser este 1,823. Restul cavităţii constituie aer care are un indice de
refracţie de 1,0. Calculaţi frecvenţele şi lungimile de undă ale următoarelor
moduri: 1). m =1 ; 2). m =10; 3). m =100 ; 4). m =1.000.000.

3/15/2009 99
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser
Soluţie: 2⋅L ⎛ c ⎞
λm = νm = m ⋅⎜ ⎟
m iar ⎝ 2 ⋅ n ⋅ L ⎠
ν 1 = 6 ⋅ 108 [Hz ]
0,25
λ1 = 2 ⋅ = 0,5 ; unde radio
1

ν 2 = 6 ⋅ 109 [Hz ]
0,25
λ10 = 2 ⋅ = 0,05 ; unde scurte de comunicare
10

λ100 = 2 ⋅
0,25
100
= 5 ⋅ 10 − 3
; ν 3 = 6 ⋅ 1010 [Hz ] microunde
λ10 = 2 ⋅
0,25
= 0,5 ⋅ 10 − 6 ν 4 = 6 ⋅ 1014 [Hz ]
6
10 6
; unde luminoase – culoarea verde.
Numărul de moduri posibile
Din exemplul de mai sus observăm că pentru semnale din spectrul vizibil,
numărul de moduri este foarte mare, de ordinul milioanelor (!).
În realitate, cum se va vedea ulterior toate moduri posibile în acord cu
această formulă nu apar în fasciculul laser, deoarece mai avem condiţii
de limitare.
3/15/2009 100
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser
Exerciţii:
Calculaţi numărul de moduri longitudinale ale unui laser He-Ne. Lungimea cavităţii optice a laserului He-Ne este 30
cm. Lungimea de undă emisă este 632,8 nm. Determinaţi: 1.) Diferenţa de frecvenţă dintre modurile
longitudinale adiacente. 2.) Numărul de moduri longitudinale emis la această lungime de undă. 3.)
Frecvenţa laserului.
Soluţie:
La acest laser cu He-Ne ce este un laser cu gaz, nu cunoaştem indicele de refracţie al mediului activ. Putem
considera cu o bună aproximare că indicele de refracţie este 1,0.
Ecuaţia pentru diferenţa de frecvenţă este egală cu cea a modului de bază:
c 3 ⋅ 108 [m s ]
(Δν ) = = = 0,5 ⋅ 10 9 [Hz ] = 0,5[GHz ]
2 ⋅ n ⋅ L 2 ⋅ 1,0 ⋅ 0,3[m]
2⋅L 2⋅L 2 ⋅ 0,3[m]
Din ecuaţia pentru lungimea de undă a modului cu numărul m: λm = m= = = 0,948 ⋅ 10 6
mλm 0,6328 ⋅ 10 [m]
−6

care semnifică faptul că laserul funcţionează la o frecvenţă care este aproape de un milion de valoarea
frecvenţei de bază a cavităţii.
Frecvenţa radiaţiei laser se poate calcula în două cazuri:
a) Multiplicînd numărul de mod obţinut la punctul anterior cu frecvenţa modului de bază:
ν = m ⋅ (Δν ) = (0,948 ⋅ 10 6 ) ⋅ (0,5 ⋅ 109 [Hz ]) = 4,74 ⋅ 1014 [Hz ]
b) Calculând direct:
c 3 ⋅ 108 [m s ]
ν= = = 4,74 ⋅ 1014 [Hz ]
λ 0,6328 ⋅ 10 [n ]
−6

3/15/2009 101
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser
Frecvenţele permise în cavitatea laser

O reprezentare grafică pentru frecvenţele permise într-o cavitate laser.

Modurile longitudinale permise


într-o cavitate laser de lungime (L) cu indicele de refracţie n.
În practică, frecvenţele nu sunt definite matematic ca nişte frecvenţe singulare, ci
fiecare dintre ele au o anumită lăţime de frecvenţă în jurul fiecăror moduri posibile.
Nu toate frecvenţele permise sunt emise de laser, deoarece există mai multe condiţii
de limitare, care se vor explica ulterior.

3/15/2009 102
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser
Frecvenţele permise în cavitatea laser

Exerciţii:
z Laserul cu sticlă (cristal) dopată cu Nd: Lungimea cavităţii optice a
unui laser cu sticlă cu Nd este de 50 cm, iar indicele de refracţie este
1,5. Calculaţi: a) Frecvenţa de bază a cavităţii; b) Frecvenţa
următoarelor patru moduri; c) Diferenţa dintre două moduri adiacente.
z Laserul cu rubin: Lungimea cavităţii optice a unui laser cu rubin este
15 cm. Indicele de refracţie este 1,76. Oglinzile sunt aşezate la
capetele cristalului de rubin. Calculaţi diferenţa dintre două moduri
adiacente. Comparaţi rezultatele obţinute cu cele pentru laserul cu
sticlă dopată cu Nd şi pentru laserul cu YAG:Nd. Ce concluzii se
deduc din aceste comparaţii ?
z Laserul cu argon ionizat: Diferenţa între două moduri adiacente ale
laserului ionic Ar+ este 100 MHz. Oglinzile sunt la extremităţile tubului
laser. Calculaţi: a) Lungimea cavităţii optice. b) Numărul de mod de la
lungimea de undă de 488 nm. C) Schimbarea diferenţei dintre două
moduri adiacente când tubul se acordă la o jumătate din lungimea sa.

3/15/2009 103
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică şi modurile laser
z Rezumat: Modurile longitudinale ale unui laser
• Modurile longitudinale sunt unde staţionare de-a lungul axei optice a laserului.
• Undele staţionare se formează când două unde cu aceeaşi amplitudine şi
frecvenţă se deplasează una în contrasensul celeilalte.
• Cavitatea optică se realizează cu ajutorul a două oglinzi pe ambele părţi ale
laserului.
• Undele staţionare dintr-un laser se produc când se obligă să se deplaseze
radiaţia electromagnetică de la un capăt la celălalt al cavităţii între oglinzi.
• Frecvenţele permise în cavitatea optică sunt determinate de lungimea cavităţii şi
indicele de refracţie al mediului activ.
• Numai acele frecvenţe sunt permise care generează noduri pe ambele oglinzi.
Aşadar, lungimea cavităţii trebuie să fie fie un multiplu întreg de semi-lungimi de
undă.
z Frecvenţele permise sunt separate de un interval constant, care este
egal cu frecvenţa de bază a cavităţii.

3/15/2009 104
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Modurile longitudinale într-un laser
z În paragraful anterior s-a explicat că vor oscila numai frecvenţele
specifice ce sunt posibile în interiorul cavităţii laserului, în acord
cu condiţia de undă staţionară.
z Pentru toate celelalte frecvenţe posibile, numai acelea care
îndeplinesc orice condiţie de emisie a liniilor laser.
z Vor fi emise de laser numai acele frecvenţe (moduri) care au o
amplificare peste câştigul minim, pentru compensarea absorbţiei.
z Această amplificare minimă este definită ca pragul de
funcţionare laser.
z Condiţia de amplificare minimă înseamnă că amplificarea, într-o
trecere completă în interiorul cavităţii, este egală cu pierderile,
GL=1.

3/15/2009 105
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Curba de câştig a mediului activ
z Curba de câştig a mediului activ,
ca funcţie de frecvenţă este marcată
pentru pragul de funcţionare laser precum şi
modurile longitudinale posibile ale laserului.

z Partea superioară liniei laser depinde de pierderile unei treceri complete (o buclă) în interiorul cavităţii,
incluzând radiaţia emisă ce traversează oglinda de ieşire. Forma şi proprietăţile curbei de câştig este explicată
în capitolul următor.
z Regiunea marcată sub curbă şi deasupra pragului de funcţionare laser include domeniul unde se poate
produce efect laser.
z Partea superioară curbei de câştig depinde de lungimea mediului activ şi excitarea lui.
z Modurile longitudinale posibile ale laserului sunt marcate cu linii verticale echidistante.
z În secţiunea anterioară s-au văzut condiţiile undelor staţionare pentru modurile longitudinale ce sunt
determinate de lungimea cavităţii, şi de indicele de refracţie.
z În figură numai 5 frecvenţe permise din interiorul cavităţii, sunt deasupra pragului de funcţionare laser. Numai
aceste cinci frecvenţe pot apare la ieşirea acestui laser.

3/15/2009 106
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Curba de câştig a mediului activ
Numărul de moduri optice longitudinale
În figură se arată distribuţia spectrală
a liniilor emise de laserul descris anterior.

Acest laser are 5 frecvenţe la ieşirea


oglinzii de extracţie, şi acestea sunt
separate la o distanţă egală între moduri: .
c
Δν MS =
2⋅n⋅ L
Banda spectrală de fluorescenţă ∂ν LW a unui laser
Curba de câştig este plotarea câştigului ca funcţie de frecvenţă şi aceasta descrie lăţimea liniei
de fluorescenţă.
Lăţimea liniei de fluorescenţă ∂ν LWa unui laser este lăţimea curbei de amplificare la semi-
înălţime.
Această bandă spectrală de fluorescenţă determină banda maximă a tuturor liniilor laser emise
(radiaţia coerentă de la ieşirea laserului a tuturor modurilor longitudinale posibile).
3/15/2009 107
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Modurile longitudinale într-un laser
Numărul aproximativ a modurilor laser posibile (N) este dat de lăţimea liniei de
fluorescenţă împărţită la distanţa dintre modurile acdiacente:
N=
δνLW

Δν MS
; = spaţiul dintre moduri; LW = lăţimea liniei
MS
δν LW = lăţimea liniei de fluorescenţă c
Δν MS = distanţa dintre modurile longitudinale adiacente: Δν MS = .
În exemplul următor este utilizată această aproximaţie.
2⋅n⋅ L
Exemplu: Numărul modurilor laser longitudinale
Lungimea cavităţii optice a laserului He-Ne este 55 cm. Lăţimea liniei de fluorescenţă este 1,5
GHz. Găsiţi numărul aproximativ a modurilor laser longitudinale.
Soluţie: Distanţa dintre modurile longitudinale adiacente este:
3 ⋅10 8 [m s ]
= 2,73 ⋅10 8 [s −1 ] = 0,273[GHz]
c
Δν MS = =
2 ⋅ n ⋅ L 2 ⋅1,0 ⋅ 0,55[m]
δν LW 1,5[GHz]
Numărul aproximativ de moduri longitudinale laser este: N = = = 5,5 ≈ 5
Δν MS 0,273[GHz]

Avem 5 moduri longitudinale laser în acest laser, şi accest laser a fost descris în
figurile anterioare.
3/15/2009 108
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Controlul numărului de moduri longitudinale ale unui laser
Modul de control al numărului de moduri longitudinale dintr-un laser este controlul lungimii
cavităţii laser. Aceasta poate fi realizată în două metode:
1. Modificând lungimea cavităţii prin deplasarea fizică a oglinzilor la o nouă poziţie.
Dublând lungimea cavităţii se reduce la jumătate distanţa dintre modurile longitudinale adiacente, astfel
dublăm numărul posibil de moduri laser de sub curba de fluorescenţă.
Aceasta este clar că un singur mod laser poate fi obţinut prin reducerea lungimii cavităţii, astfel încât un
singur mod longitudinal poate rămâne în interiorul curbei de fluorescenţă cu GL>1.
La un astfel de mod laser singular distanţa exactă dintre oglinzi este critică, iar dacă nu este îndeplinită
condiţia modului, nu se produce efect laser.
Dezavantajul acestei metode este că lungimea scurtă a cavităţii limitează puterea de ieşire a laserului.
2. Adăugarea unei oglinzi
suplimentare în interiorul
cavităţii laser.
Această metodă realizează două
lungimi de cavitate în acelaşi timp: L1 şi L2.
Lungimea L2 este astfel aleasă
încât un singur mod longitudinal să poată fi
obţinut sub curba de fluorescenţă a laserului.
Acest sistem laser trebuie să îndeplinească
condiţiile pentru ambele cavităţi.

3/15/2009 109
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Diferenţa dintre modurile longitudinale adiacente
Cu toate că cei mai mulţi laseri funcţionează pe multe moduri longitudinale adiacente, îi
considerăm ca fiind surse monocromatice.
Exemplu: Distanţa dintre lungimile de undă a modurilor longitudinale adiacente
Lungimea cavităţii unui laser He-Ne este de 50 cm. Dacă lungimea de undă a modului m este
exact 632,8 nm, calculaţi lungimea de undă a modului m+1.
Soluţie (discuţii)
Diferenţa dintre frecvenţele modurilor longitudinale adiacente este:
3 ⋅10 8 [m s ]
Δν MS =
c
=
2 ⋅ n ⋅ L 2 ⋅1,0 ⋅ 0,5[m]
= 3 ⋅10 8 [s −1 ] = 300[MHz ] λ m = 0,6328000 ⋅ 10 −6
[m]
c 3 ⋅10 8 [m s ] ν m +1 = ν m + Δν
νm = = = 4,7408344 ⋅1014 [Hz ]
λm 0,6328000 ⋅10 −6
[m]

ν m +1 = 4,7408344 ⋅1014 [Hz ] + 3 ⋅10 8 [Hz ] = 4,7408374 ⋅1014 [Hz ] λ m = 632,8000[nm]

c 3 ⋅10 8 [m s ]
λ m +1 = = = 0,6327996 ⋅10 − 6 [m] = 632,7996[nm]
ν m +1 4,7408374 ⋅10 14
[s ]
−1

Diferenţa dintre lungimile de undă a două moduri adiacente este de 4 ⋅10 [m] (!).
−13

3/15/2009 110
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Importanţa modurilor optice longitudinale la ieşirea laserului

Importanţa modurilor longitudinale ale unui laser este determinată de aplicaţia specifică a laserului.
Menţionăm numai câteva principii:
1. În cele mai multe aplicaţii la puteri mari pentru prelucrarea materialelor sau chirurgie medicală, laserul este utilizat de om
pentru transferul de energie la ţintă. La această aplicaţie nu au importanţă modurile longitudinale ale laserului.
2. În aplicaţiile unde interferenţa radiaţiei electromagnetice este importantă, astfel în holografie sau măsurători interferometrice,
modurile longitudinale sunt foarte importante.
În aceste aplicaţii, lungimea de coerenţă a radiaţiei este o proprietate importantă, şi aceasta este determinată de lăţimea liniei
radiaţiei laser (invers proporţională cu aceasta).
În aceste aplicaţii este utilizat laserul monomod, şi tehnici speciale sunt utilizate pentru reducerea lăţimii liniei astfel că aceasta
duce la creşterea lungimii de coerenţă.
3. În aplicaţiile spectroscopice şi fotochimice, este necesară exactitatea definirii lungimii de undă.
Această lungime de undă este obţinută prin funcţionarea laserului pe un singur mod, şi controlând lungimea cavităţii, astfel ca
acest mod va funcţiona la exact lungimea de undă cerută. Structura modurilor longitudinale laser este critică pentru
aceste aplicaţii.
4. Când sunt necesare pulsuri scurte de putere mare, se utilizează mode locking (modul comutat).
Acest proces produce interferenţa constructivă între toate modurile din interiorul cavităţii laser.
Structura modurilor longitudinale laser este importantă pentru aceste aplicaţii.
Rezumat
La ieşirea unui laser, avem numai acele frecvenţe ale radiaţiei electromagnetice, care coincid cu modurile longitudinale:
• Acele frecvenţe pentru care mediul activ are suficient câştig pentru compensarea tuturor pierderilor.
• Acele frecvenţe care crează unde staţionare în cavitatea optică a laserului.
Uzual în laser funcţionează simultan diferite moduri longitudinale, şi diferenţa dintre acestea este determinată de lungimea
cavităţii şi indicele de refracţie al mediului activ.
Lărgimea de fluorescenţă a liniei este caracterizată de mediul activ.

3/15/2009 111
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
z Exerciţiu: Laserul cu He-Ne
Lăţimea liniei de fluorescenţă a laserului cu He-Ne este de 1,5 GHz. Lungimea
cavităţii optice este 75 cm. Calculaţi:
1) Diferenţa dintre modurile longitudinale adiacente.
2) Numărul aproximativ de moduri longitudinale.
z Exerciţiu: Laserul cu YAG:Nd
Proprietăţile laserului cu YAG:Nd sunt: lungimea de undă este 1064 nm; lungimea
cavităţii este 42 cm; lungimea cristalului laser (mediul activ) este 125 mm;
indicele de refracţie al cristalului este 1,823; lăţimea liniei de fluorescenţă este
30 GHz; transmisia oglinzii de ieşire este 4%; pierderile din interiorul cavităţii
sunt 0,5%. Calculaţi:
1) Diferenţa dintre modurile longitudinale adiacente.
2) Numărul aproximativ de moduri longitudinale din cavitate.
3) Diferenţa lungimii de undă dintre modurile longitudinale adiacente.
4) Diferenţa dintre lungimea de undă a modului cu frecvenţa maximă, şi a modului
cu frecvenţa minimă (banda de lungimi de undă emise de laser).

3/15/2009 112
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Modurile laser
În interiorul cavităţii laser modurile laser sunt caracterizate prin:
Frecvenţa , sau lungimea de undă .
Modul transversal – Distribuţia de intensitate măsurată într-o secţiune
transversală a fasciculului (perpendicular pe axa optică al laserului).
Modul longitudinal – Distribuţia de intensitate măsurată de-a lungul axei optice
a laserului.
Modurile transversale ale laserului
În paragraful anterior am analizat distribuţia de intensitate de-a lungul axei optice a
laserului.
Modurile longitudinale sunt descrise ca unde staţionare între oglinzile laser.
Acest paragraf analizează distribuţia transversală de intensitate, în secţiune
traversală pe fascicul, perpendiculară pe axa optică a laserului.
Aceste moduri transversale sunt create de lăţimea cavităţii, care permite să se
producă puţine moduri ”diagonale” în interiorul cavităţii laser.
O mică dezaliniere a oglinzilor laser determină o lungime diferită a „razelor” din
interiorul cavităţii. Astfel, distribuţia de intensitate nu este perfect o distribuţie
gaussiană cum a fost explicată pe scurt.

3/15/2009 113
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Forma modurilor electromagnetice transversale

Într-o secţiune perpendiculară,radiaţia laser


are distribuţia specifică în regiuni cu intensitate
mare şi regiuni fără nici-o radiaţie.
Figura arată distribuţia energiei pentru
primele cîteva moduri electromagnetice traversale.
Aria întunecată marchează zona unde radiaţia laser există.
z Când puterea de ieşire a laserului este
de ordinul a câţva waţi, distribuţia energiei
în secţiune traversală a fasciculului poate fi
evidenţiată printr-o iluminare scurtă a unei
bucăţi de lemn cu laserul.
z Pentru laserii de putere scăzută poate fi folosit un ecran special care răspunde la
lungimea de undă specifică laserului. Ecranul îşi schimbă proprietăţile în zona
expusă la fasciculul laser, ca o pictură similară cum este vizualizată în figură
z Forma distribuţiei energiei în secţiunea transversală a fasciculului este denumită:
Modurile transversale electro-magnetice (TEM)

3/15/2009 114
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Modurile transversale electro-magnetice (TEM)

Modurile transversale electro-magnetice (TEM) descriu forma distribuţiei


energiei în secţiunea transversală a fasciculului.
Figura anterioară arată distribuţia energiei pentru primele câteva moduri
traversale electromagnetice. Aria închisă marchează zona unde există
radiaţie.
Fiecare mod transversal (TEM) este specificat cu doi indici: TEMmn. m, n,
sunt numere întregi. Presupunem că fasciculul se deplasează pe
direcţia z:
m = numărul de puncte cu iluminare zero (dintre regiunile iluminate) de-a
lungul axei x.
n = numărul de puncte cu iluminare zero (dintre regiunile iluminate) de-a
lungul axei y.
Aici este un mod transversal care nu este prins în această clasificare, şi
acesta are un nume special (în acord cu forma sa) care are importanţa
sa: „gogoaşă”. Acesta este compus din TEM01 şi TEM10 ce oscilează
împreună (vezi anterioară).
3/15/2009 115
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Distribuţia câmpului electric a modurilor TEM

Intensitatea radiaţiei
fasciculului laser este
valoarea pătratului câmpului
electric a radiaţiei
electromagnetice.
Regiunile întunecate din figura
anterioară sunt zonele cu
câmp electric înalt.
În figura alăturată sunt descrise
ambele câmpul electric şi
intensitatea pentru fiecare
din câteva moduri
transversale. Intensitatea şi câmpul electric pentru
câteva moduri transversale
3/15/2009 116
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Controlul modurilor transversale ale unui laser
Când un laser funcţionează pe diverse moduri
transversale, intensitatea totală observată este o
superpoziţie a tuturor modurilor transversale existente.
Figura descrie distribuţia de intensitate a 3 moduri scăzute
şi superpoziţia lor.
Această figură arată că cel mai scăzut mod transversal
TEM00 are diametrul cel mai mic comparativ cu alte
moduri.
Aceasta dă sugestia cum să construim un laser care
funcţionează pe un singur mod transversal de bază:
punerea unei aperturi mici („pinhole”) de diametru
apropiat acestuia în interiorul cavităţii optice.
Prin schimbarea diametrului aperturii egal cu diametrul
modului inferior, numai acel mod poate trece prin
apertură, şi toate modurile superioare sunt atenuate.
Radiaţia din interiorul cavităţii optice este deplasată mult
timp, numai modul de bază va fi amplificat, şi va apare
la ieşire.
Radiaţia laser a unor moduri
transversale

3/15/2009 117
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Caracteristicile modului transversal de bază (TEM00) al laserului
Distribuţia intensităţii modului transversal de bază are forma forma curbei matematice denumite „Gaussiană”.
Modul transversal de bază este singurul mod în care radiaţia este în fază de-a lungul secţiunii transversale a
fasciculului. ⎛ 2 ⎞
⎜ − 2⋅ r ⎟
Descrierea matematică a distribuţiei de intensitate în funcţie de distanţa faţă de centru este:
I (r ) = I 0 ⋅ e ⎝
⎜ r02 ⎟

unde I0 = intensitatea în centrul fasciculului (intensitatea maximă); r= raza fasciculului Gaussian. Aceasta este
distanţa de la centru, până unde intensitatea scade la 1/e2 din intensitatea maximă.
Puterea totală din fasciculul Gaussian este: 2 I0
P = π ⋅ r0
2 2 λ
Se poate demonsta că divergenţa unghiulară a fasciculului Gaussian este: . θ = ⋅
π r0
Modul transversal de bază are proprietăţi care îl fac foarte util, şi se încercă fabricarea laserului construind laseri cu
corp solid ce funcţionează într-un singur mod de bază Gaussian.
Proprietăţile modului transversal de bază Gaussian:
z Divergenţa unghiulară scăzută faţă de alte moduri transversale.
z Poate fi focalizat într-un spot foarte mic faţă de alte moduri transversale.
z Are coerenţa spaţială maximă în comparaţie cu alte moduri transversale.
z Distribuţia spaţială a fasciculului Gaussian rămâne Gaussian când fasciculul se propagă în spaţiu.
z Imaginea prin lentile a fasciculului Gaussian, şi prin alte elemente optice prin care fasciculul trece, produce din
nou un fascicul Gaussian.

3/15/2009 118
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică
În orice cavitate laser sunt (cel puţin) două oglinzi la capetele
laserului.
Aceste oglinzi sunt aşezate faţă în faţă, şi centrele lor sunt pe axa
optică a laserului.
Distanţa dintre oglinzi determină lungimea cavităţii optice a laserului .
Acestea au forme diferite de oglinzi, cu lungimi diferite între ele.
O cavitate optică specifică este determinată de mediul activ utilizat,
puterea optică din acesta, şi aplicaţia specifică.
Vom rezuma aici principiile de proiectare a unei cavităţi optice:
z Definiţiile importante.
z Pierderile din interiorul cavităţii optice.
z Cavităţile optice convenţionale .
z Criteriul de stabilitate a cavităţii optice laser

3/15/2009 119
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică

Definiţiile importante pentru cavitatea optică:


Cavitate optică – Cavitate laser – Regiunea dintre oglinzile de capăt (extreme) ale laserului.
Axa optică – Linia imaginară ce conţine centrele oglinzilor extreme, şi perpendiculară pe
acestea. Axa optică este în mijlocul cavităţii optice.
Apertura – Factorul de limitare a diametrului fasciculului în interiorul cavităţii. Apertura
normală este determinată de diametrul mediului activ, dar la unele lasere este introdusă o
apertură (”pinhole”) în interiorul cavităţii laser pentru limitarea diametrului fasciculului. Un
exemplu este apertura de limitare pentru obţinerea funcţionării laserului pe un singur mod.
Pierderile din interiorul cavităţii optice – Includ toate radiaţiile pierdute de la ieşirea laserului
(emise prin cuplajul de ieşire). Câştigul mediului activ trebuie să compenseze aceste pierderi
Pierderile din interiorul cavităţii optice:
• Pierderea datorită dezalinierii oglinzilor laser – Când oglinzile cavităţii nu sunt exact aliniate
perpendicular pe axa laser, şi paralele între ele (simetric), radiaţia din interiorul cavităţii nu poate fi limitată
în timpul drumului dintre oglinzi.
• Absorbţia, dispersia (împrăştierea) şi pierderile prin elementele optice – Prin elementele optice
care nu sunt ideale, fiecare interacţie cu elementul optic din interiorul cavităţii produce pierderi.
• Pierderile prin difracţie – Tot timpul trecerea fasciculul laser la transversarea unei aperturi este
difractat. Nu poate fi posibil să introducem o apertură pentru reducerea difracţiei. De exemplu, astfel
creşterea aperturii va permite lăsarea modurilor transversale superioare care nu sunt dorite.

3/15/2009 120
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavităţi optice laser specifice

Cavităţi optice cele mai comune


3/15/2009 121
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavităţi optice laser specifice

Fiecare cavitate optică are 2 oglinzi extreme cu razele de curbură R1 şi R2.


Regiunea întunecată în fiecare din cavităţile optice marchează volumul
modului activ din acea cavitate specifică.
Regiunile din interiorul mediului activ care nu sunt incluse în interiorul
volumului modului activ nu participă la efectul laser.
Structura cavităţii optice este determinată de doi parametrii:
1. Volumul modului laser din interiorul mediului activ.
2. Stabilitatea cavităţii optice.
În continuare, se descrie fiecare tip de cavitate optică:
• Cavitatea plan paralelă.
• Cavitatea circular concentrică.
• Cavitatea confocală.
• Cavitatea cu raza de curbură a oglinzilor mai mare decât
lungimea cavităţii.
• Cavitatea hemisferică.
• Semicurbura cu lungimea mai mare ca raza de curbură a
cavităţii.
• Rezonator astabil. Facultatea de Fizica
3/15/2009 122
Sistemul Laser
Cavitatea optică plan paralelă
Figura a) descrie cavitatea optică plan paralelă.

(R1 = ∞, R2 = ∞ )
La cele două extreme sunt două oglinzi plane , paralele între ele, şi
perpendiculare pe axa optică a laserului.
Avantaje:
• Utilizează optim tot volumul mediului activ. Astfel, este utilizată la laserii în
impulsuri unde avem nevoie de energie maximă.
• Radiaţia laser nu este focalizată în interiorul cavităţii optice. În laserii de
putere mare o astfel de focalizare poate cauza o scânteie electrică
(„breakdown”), sau distrugerea elementelor optice.
Dezavantaje:
• Pierderi mari prin difracţie.
• Sensibilitate foarte mare la dezaliniere. Ceea ce duce la o dificultate mare în
funcţionare.
3/15/2009 123
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică circular concentrică
Figura b) descrie cavitatea optică circular concentrică.

⎛ L⎞
⎜ R1 = R 2 = ⎟
⎝ 2⎠

La ambele capete avem două oglinzi sferice cu centrul egal şi razele de curbură egale între ele.
Acest aranjament produce focalizarea fasciculului în centrul cavităţii.
Proprietăţile acestei cavităţi sunt opuse cu cele ale cavităţii plan paralele:
Avantaje:
• Sensibilitate foarte scăzută la dezaliniere. Aşadar, alinierea este foarte uşoară.
• Pierderi scăzute prin difracţie.
Dezavantaje:
• Utilizarea limitată a volumului mediului activ. Utilizat în pompajul optic în continuu a laserilor cu
colorant. În aceşti laseri colorantul lichid este circulat în regiunea unde-i fasciculul focalizat
(Direcţia de curgere este perpendiculară pe axa optică a laserului). Aşadar este utilizată o
densitate de putere foarte mare la pompajul colorantului.
• Focalizarea maximă a radiaţiei laser în interiorul cavităţii optice. O astfel de focalizare poate
cauza o scânteie electrică („breakdown”), sau distrugerea elementelor optice.

3/15/2009 124
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică confocală
Figura c) descrie cavitatea optică confocală.

(R1 = R2 = L)

Această cavitate este un compromis între cavităţile optice circulare şi plan paralele.
La ambele capete extreme sunt două oglinzi sferice cu aceeaşi rază de curbură.
Distanţa dintre centrele oglinzilor este egală cu raza de curbură a fiecăreia .
Acest aranjament produce focalizarea fasciculului în centrul cavităţii.
Avantaje:
• Sensibilitate mică la dezaliniere. Aşadar, alinierea este uşoară.
• Pierderi scăzute prin difracţie.
• Nu avem focalizare puternică în interiorul cavităţii.
• Utilizarea medie a volumului mediului activ.
Principala diferenţă între cavitatea confocală şi cavitatea sferică este aceea că în
cavitatea confocală punctul focal al fiecărei oglinzi este în centrul cavităţii, pe când în
cavitatea sferică centrul razelor de curbură al oglinzilor este în centrul cavităţii.
3/15/2009 125
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea cu razele de curbură ale oglinzilor mai mari
decât lungimea cavităţii
Fig. d) descrie cavitatea cu razele de curbură ale oglinzilor mai mari decât lungimea cavităţii.

(R1 , R2 >> L )

Această cavitate este un compromis mai bun decât cavitatea confocală între cavităţile
optice planparalelă şi circulară.
La ambele capete sunt două oglinzi sferice care au raze mari de curbură (nu este
necesar să fie identice).
Distanţa dintre centrele oglinzilor este mult mai mică decât razele de curbură ale
acestora .
Acest aranjament produce o focalizare mult mai mică a fasciculului în centrul cavităţii.
Avantaje:
• Sensibilitate medie la dezaliniere.
• Pierderi medii prin difracţie.
• Nu avem focalizare puternică în interiorul cavităţii.
• Utilizarea bună a volumului mediului activ.
3/15/2009 126
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea hemisferică
Figura e) descrie cavitatea hemisferică.

Cavitatea este formată dintr-o oglindă plană, şi o oglindă sferică cu raza


de curbură egală cu lungimea cavităţii.
Această cavitate are proprietăţi similare cu cavitatea optică circulară, cu
avantajul unui preţ scăzut a oglinzii plane.
La majoritatea laserilor cu He-Ne se utilizează această cavitate ce are
pierderi mici prin difracţie, şi este relativ uşor de aliniat.
Avantaje:
• Sensibilitate mică la dezaliniere.
• Pierderi mici prin difracţie.

3/15/2009 127
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Semicurbura mai lungă decât raza de curbură a cavităţii
Figura f) descrie Cavitatea semiconcavă cu rază mare de curbură.

Această cavitate este formată dintr-o oglindă plană, şi o oglindă sferică


cu raza de curbură mai mare decât lungimea cavităţii.

Această cavitate are proprietăţi similare cu cavitatea confocală, cu


avantajul unui preţ scăzut a oglinzii plane.

3/15/2009 128
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Rezonator astabil
Figura g) descrie un exemplu de cavitate astabilă.

Cavitate este formată dintr-un aranjament concav şi convex de oglinzi sferice.


Oglinda concavă este mare şi raza ei de curbură este mai mare decât lungimea cavităţii.
Oglinda convexă este mică şi raza ei de curbură este mică.
Într-o cavitate precum aceasta nu se generează o undă staţionară în interiorul cavităţii.
Radiaţia nu se plimbă între cele două oglinzi.
Centrele razelor de curbură ale ambelor oglinzi coincid.
Avantaje:
• Volum mare de moduri în interiorul mediului activ (întregul volum).
• Toată puterea din interiorul cavităţii este emisă la ieşirea laserului, şi nu doar o mică fracţiune din
aceasta.
• Radiaţia laser este emisă la ieşirea laserului printr-o arie mică a oglinzii cu rază de curbură mică
• Această cavitate este utilizată în laserii de putere mare, care nu pot utiliza cuploare standard la
ieşire.
Dezavantaje: Forma fasciculului are o gaură în mijoc.
3/15/2009 129
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Criteriul de stabilitate a cavităţii
O cavitate stabilă este o cavitate în care radiaţia este ţinută în interiorul cavităţii,
producând unde staţionare în timp ce fasciculul se deplasează între oglinzi.
Geometria cavităţii determină dacă cavitatea este stabilă sau nu.
Este posibil să se utilizeze rezonator astabil numai dacă mediul activ are câştig ridicat,
de la fasciculul ce trece prin mediul activ mai puţin timp decât în cavitatea stabilă.
Pentru a determina stabilitatea unei cavităţi, necesită definirea criteriului de stabilitate.
Parametrii geometrici ai unei cavităţi optice L
Primul parametru geometric este definit pentru fiecare dintre oglinzi: g 1 = 1 −
R1
L
g 2 = 1−
R2

În figură este descrisă reprezentarea grafică a parametrilor geometrici.


O cavitate este stabilă dacă:. 0 < g 1 ⋅ g 2 < 1

3/15/2009 130
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Diagrama de stabilitate a unei cavităţi optice

Criteriul de stabilitate pentru cavitatea laser este: 0 < g 1 ⋅ g 2 < 1 .


În diagrama de stabilitate parametrii geometrici ai oglinzilor sunt axele x şi y.

Regiunea întunecată marchează aria de stabilitate.


Regiunea de stabilitate este delimitată de
două hiperbole definite de criteriul de stabilitate.
Câteva cavităţi uzuale sunt marcate
pe diagrama de stabilitate.
Cavitatea este stabilă dacă centrul razei de curbură
a unei oglinzi, sau poziţia oglinzii, dar nu amândouă,
sunt între a doua oglindă şi centrul ei de curbură.
Trebuie să avem o atenţie specială pentru cavităţile
de pe marginile regiunii de stabilitate!
Pentru aceste cavităţi,
produsul g 1 ⋅ g 2 este fie “0” sau “1”.

3/15/2009 131
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică
Exemplu: Rezonator instabil
Lungimea cavităţii laser este 1 m.
La una din extremităţi o oglindă concavă cu raza de curbură de 1,5 m.
La cealaltă extremitate o oglindă convexă cu raza de curbură de 10 cm.
Găsiţi dacă această cavitate este stabilă.
Soluţie: R1 = 1,5[m]
Cum este cunoscut în optică, oglinda convexă este simbolizată cu semnul
minus:R2 = −0,1[m] . g1 = 1 −
L
= 1−
1
= 0,333. g 2 = 1−
L
= 1+
1
= 11.
R 1,5 R 0,1
Produsul: g 1 ⋅ g 2 = 11⋅ 0,333 = 3,666 > 1 . 1 2

Produsul este mai mare decât 1, deci cavitatea este instabilă.


Exerciţiu: Laserul He-Ne
Lungimea de undă exactă de ieşire a laserului He-Ne este 632,8 nm .
Distanţa dintre oglinzi este 30 cm.
Lăţimea liniei laser este 1,5 GHz.
Calculaţi:
1. Care este lungimea de undă centrală a acestei linii.
2. Câte moduri laser longitudinale sunt în această lăţime a liniei.
3/15/2009 132
Facultatea de Fizica
Sistemul Laser
Cavitatea optică: Rezumat
Modurile laser longitudinale: Modurile optice longitudinale într-un laser descriu undele staţionare de-a
lungul axei optice a laserului.
Undele staţionare sunt create când două unde cu aceleaşi frecvenţe şi amplitudini interferă în timp ce se
deplasează în direcţii opuse.
Cavitatea laser este compusă din oglinzi la capetele mediului activ. Aceste oglinzi reflectă radiaţia
electromagnetică înapoi în cavitate din nou şi iar din nou, pentru producerea undelor staţionare.
Oglinzile sunt noduri ale undelor staţionare. c
• Frecvenţa modului laser longitudinal de bază este: ν 1 =
2⋅n⋅ L
⎛ c ⎞
• ν m = m⋅⎜
Frecvenţa modului ”m” laser longitudinal este: ⎟
⎝ 2⋅n⋅ L ⎠
• Astfel, diferenţa dintre modurile longitudinale adiacente c
Δν MS =
este egală cu frecvenţa modului longitudinal de bază: 2⋅n⋅ L
• Numărul modurilor longitudinale este determinat de lungimea cavităţii şi de indicele ei de refracţie.
Modurile laser transversale:
Modul transversal (TEM00) de bază este unul Gaussian:
• Acesta are divergenţă scăzută.
• Poate fi focalizat într-un spot foarte mic.
• Coerenţa spaţială a sa este cea mai bună din toate celelalte moduri. L
• Permanenţa sa distribuţie Gaussiană se păstrează la trecerea sa prin alte sisteme optice. g 1 = 1 −
R1
Diagrama de stabilitate: Diagrama de stabilitate descrie parametrii geometrici ai cavităţii laser: , L .
Condiţia de stabilitate: 0 < g ⋅ g < 1 g 2 = 1 −
1 2 R
2

3/15/2009 133
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser

Puterea de ieşire a unui laser la un moment dat este determinată de doi


factori contradictorii:
1. Câştigul mediului activ – care depinde de:
• Inversia de populaţie
• Forma liniei de fluorescenţă a emisiei spontane care este relatată la
tranziţia laser.
2. Pierderile din laser, care includ:
• Reflexiile oglinzilor rezonatorului.
• Pierderile radiative din interiorul mediului activ – datorită absorbţiei şi
împrăştierii.
• Pierderile prin difracţie – datorită dimensiunilor finite ale componentelor
laser.
Este clar că o condiţie necesară pentru producerea efectului laser este:
La trecerea radiaţiei între oglinzile laserului, câştigul trebuie să fie superior
(sau cel puţin egal) pierderilor.

3/15/2009 134
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Forma liniei de fluorescenţă a laserului
Efectul laser în materie este posibil numai pentru acele
lungimi de undă pentru care acest material are emisie de
fluorescenţă.
Linia de fluorescenţă este descrisă de distribuţia
intensităţii radiaţiei emise spontan în funcţie de frecvenţă (sau
lungimea de undă) pentru tranziţia laser specifică.
Figura următoare descrie o diagramă simplificată de nivele
de energie pentru laserul cu He-Ne (alte exemple ale laserului
cu He-Ne au fost arătate în exemplele 2.1, 4.2, 4.3, 4.4, şi vor fi
explicate mai mult în secţiunea 6.1.1).

3/15/2009 135
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Diagrama nivelelor de energie pentru laserul cu He-Ne

Principala tranziţie din spectrul vizibil este de pe nivelul de


energie E5 pe nivelul de energie E2, şi la emisie se produce
radiaţia roşie cu lungimea de undă de 632,8 nm
3/15/2009 136
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Forma liniei de fluorescenţă
Linia de fluorescenţă este descrisă de distribuţia
intensităţii radiaţiei emisiei spontane în funcţie de
frecvenţă (sau lungimea de undă), pentru tranziţia
laser specifică. În figura 5.1 se arată tranziţia dintre
nivelele de energie E5 şi E2 pentru laserul cu He-Ne.
Când tranziţia se produce între nivelele înguste,
linia de fluorescenţă este îngustă.
Îngustimea liniei de fluorescenţă (comparând energia
necesară) este realizată de inversia de populaţie.
Forma ideală a liniei de fluorescenţă este un puls cu
lăţime apropriată de zero, descrisă în figura 5.2 a.

3/15/2009 137
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Forma liniei de fluorescenţă

Fig. 5.2 a: Linia de fluorescenţă dintre nivelele de energie înguste (ideale).

Fig. 5.2 b: Linia de fluorescenţă dintre nivelele de energie late (reale).


În realitate, fiecare nivel de energie are o lăţime finită, descrisă în figura 5.2 b. Astfel, multe
tranziţii ce au loc între diferite regiuni ale nivelului de energie laser superior pe diferite regiuni
ale nivelului de energie laser inferior. Toate aceste tranziţii, reprezentate în funcţie de
frecvenţă, determină forma liniei de fluorescenţă arătată în figura 5.3.

3/15/2009 138
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Lăţimea liniei de fluorescenţă
Toate liniile tranziţiilor spontane posibile, reprezentate în funcţie de
frecvenţă, produc forma continuă a liniei de fluorescenţă ce este
descrisă în figura 5.3.

Fig. 5.3 Linia de fluorescenţă


Lăţimea liniei de fluorescenţă este numită bandă de fluorescenţă, şi este
măsura lăţimii liniei de fluorescenţă la jumătatea înălţimii maxime:
FWHM=Full Width at Half Maximum.
3/15/2009 139
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Expresia matematică a lăţimii liniei de fluorescenţă
Lăţimea liniei de fluorescenţă este exprimarea lungimilor de undă,
sau frecvenţelor, între două puncte de pe graficul emisiei spontane
la jumătate din înălţimea maximă.
c c c ⋅ λ1 − c ⋅ λ 2 c ⋅ Δλ
Δν = ν 2 −ν 1 = − = =
λ 2 λ1 λ1 ⋅ λ 2 λ1 ⋅ λ 2
Lăţimea liniei (Δλ ) este mult mai mică decât fiecare dintre lungimile
de undă . Aşadar se poate utiliza aproximaţia: λ1 ⋅ λ 2 = λ 20 .
lungimea de undă la centrul spectrului de emisie laser.
c ⋅ Δλ
Rezultatul este: Δν = . 2
λ0
În mod similar:. c c c ⋅ν 1 − c ⋅ν 2 c ⋅ Δν
Δλ = λ 2 − λ1 = − = =
ν2 ν1 ν 1 ⋅ν 2 ν 1 ⋅ν 2
Această relaţie matematică este utilizată pentru a determina coerenţa
laserului.
3/15/2009 140
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Curba câştigului laser
Există multe asemănări între forma curbei de câştig
(figura 4.4) şi linia de fluorescenţă (figura 5.3).
Justificarea este că curba de câştig a mediului
activ este direct proporţională cu lăţimea liniei de
fluorescenţă a emisiei spontane.
Când analizăm lăţimea liniei, este importantă
diferenţierea dintre lăţimea liniei laser, şi lăţimea liniei
modului longitudinal specific, care poate conţine
multe moduri longitudinale.
Figura 5.4 descrie curba de câştig a laserului, şi
modurile longitudinale ale cavităţii.

3/15/2009 141
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Curba câştigului laser

Fig. 5.4 Curba de câştig laser, şi lăţimea liniei de emisie.

Fiecare din modurile longitudinale au o lăţime a liniei şi emit anumită intensitate.

3/15/2009 142
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Lărgirea liniei de fluorescenţă

Anumite mecanisme sunt responsabile pentru


lărgirea liniei laser:
1. Lărgirea naturală.
2. Lărgirea Doppler.
3. Lărgirea datorită presiunii.
Pentru multe aplicaţii, în special când este
necesară coerenţa temporală, este necesară
ca radiaţia laser emisă să aibe o lăţime mică
a liniei.
3/15/2009 143
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Lărgirea liniei de fluorescenţă
1. Lărgirea naturală.
Această lărgire este prezentă tot timpul, şi apare datorită timpului de tranziţie
finit de pe nivelul de energie laser superior pe nivelul de energie laser
inferior.
Lăţimea naturală a liniei este îngustă: 10 4 ÷ 10 8 [Hz, ]comparată cu frecvenţa
radiaţiei luminoase din vizibil: 10 14 [Hz ].
Fiecare nivel de energie are o lăţime specifică (Δν,)şi timp de viaţă specific (Δt. )
Lărgimea naturală este o consecinţă a principiului de incertitudine
Heisenberg: ΔE ⋅ Δt > h
ΔE = h ⋅ Δν
1
Δν >
Δt
Exemple numerice:
Δt = 10 −4 [s ] ⇒ Δν = 10 4 [Hz ]
Δt = 10 −8 [s ] ⇒ Δν = 10 8 [Hz ]
Când timpul de viaţă este mare pentru un nivel energetic specific, de pe care
se produce tranziţia, lăţimea liniei este mică.
3/15/2009 144
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Lărgirea liniei de fluorescenţă
2. Lărgirea Doppler.
Deplasarea Doppler este un fenomen bine cunoscut în mişcarea
undei.
Se produce când sursa este în mişcare relativă faţă de receptor.
Frecvenţa detectată este deplasată cu o cantitate determinată de
viteza relativă dintre sursă şi receptor.
Când moleculele gazului sunt în mişcare constantă în direcţii
întâmplătoare, fiecare moleculă emite lumină atâta timp cât este
în mişcare relativă pe axa laserului în direcţie diferită. Această
deplasare a distribuţiei frecvenţei produce lărgirea liniei laser.
Lărgirea Doppler se produce în special în laserii cu gaz, ca rezultat
a deplasării moleculelor gazului.
Aceste influienţe sunt în special în laserii cu gaz la presiune scăzută
3/15/2009 145
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Lărgirea liniei de fluorescenţă
3. Lărgirea datorită presiunii (ciocnirilor)
Lărgirea datorită presiunii (ciocnirilor)se produce în special în laserii cu gaz.
Aceasta este cauzată datorită ciocnirilor moleculelor gazului.
Lărgirea datorită presiunii este mecnismul ce produce o deplasare mare în laserii cu gaz
cu presiune mai mare decât 10 torri.
Când creşte presiunea, deplasarea creşte.
La presiune constantă (P), când temperatura (T) creşte: P V = n R T
P= const. → V creşte când T creşte.
Cînd volumul (V) creşte, numărul ciocnirilor scade. Astfel, lărgirea datorită presiunii
(ciocnirilor) scade.
Exemple numerice:
La temperatura camerei, lăţimea liniei laserului cu CO2 cu presiunea gazului de 10 torri
este de 55 MHz.
La temperatura camerei, lăţimea liniei laserului cu CO2 cu presiunea gazului de 100 torri
este de 500 MHz.
Peste 100 torri, rata de creşterea lărgirii este în jur de 6,5 MHz pentru fiecare creştere a
presiunii cu 1 torr.

3/15/2009 146
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Lărgirea liniei de fluorescenţă
Mărirea lăţimii liniei
În figura 5.5 este descrisă efectul creşterii lăţimii liniei de fluorescenţă.

Fig. 5.5: Lărgirea lăţimii liniei de fluorescenţă


Poate fi observat un exemplu numeric în exemplul 5.1.
Exemplul 5.1: Laserul He-Ne tipic:
Frecvenţa centrală a radiaţiei emise: . 4 , 74 ⋅ [ ]
10 14
Hz
Lăţimea liniei unui singur mod longitudinal: . 1[KHz ] = 10 [Hz ]
3

Lăţimea liniei cavităţii optice: .1[MHz ] = 10 6 [Hz ]


. [MHz ] = 10 8 [Hz ]
Lăţimea naturală a liniei: 100
[ ]
Lăţimea Doppler: .1500 MHz = 1,5 ⋅10 9 Hz [ ]
3/15/2009 147
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Câştigul unei bucle
De fiecare dată la trecerea radiaţiei laser prin mediul activ, aceasta este
amplificată, cum s-a explicat la inversia de populaţie (secţiunea 2.6).
Contrar amplificării radiaţiei, sunt şi multe pierderi:
1. Pierderile de împrăştiere şi absorbţie pe oglinzile de la capete.
2. Radiaţia de ieşire prin cuplorul de ieşire.
3. Pierderile prin absorbţie şi împrăştiere din mediul activ, şi prin părţile laterale
ale laserului.
4. Pierderile prin difracţie cauzate de dimensiunile finite ale componentelor laser.
Aceste pierderi determină ca o parte din radiaţie să nu ia parte la funcţionarea
laserului.
O condiţie necesară pentru funcţionare este ca câştigul total să fie mai mare
decât toate pierderile.
Câştigul buclei este definit ca câştigul net (amplificarea minus pierderile) al
radiaţiei transmise la transversarea laserului într-o trecere completă (buclă).
Aceasta este determinată de relaţia dintre intensitatea radiaţiei de la un anumit
plan (perpendicular pe axa laserului) şi intensitatea radiaţiei la un plan
asemănător după parcurgerea unei bucle prin laser.

3/15/2009 148
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Câştigul buclei (GL)
În figura 5.6 descrie drumul parcurs de radiaţia ce tranversează cavitatea laser.
Drumul este divizat în secţiuni numerotate de la 1 la 5, punctul „5” coincide cu
punctul „1”.

Fig. 5.6: Drumul parcurs de radiaţia ce tranversează cavitatea laser.


Prin definiţie câştigul buclei (ciclului) este dat de: E
GL= câştigul buclei, GL = 5
E1= Intensitatea radiaţiei la începutul buclei, E1
E5= Intensitatea radiaţiei la sfârşitul buclei.
3/15/2009 149
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Calculul câştigului unei bucle (GL) fără pierderi
Un drum de la punctul „1” la punctul „2”, radiaţia trece prin mediul activ, şi este
amplificată.
Definim: GA= câştigul mediului activ (trecând prin lungimea a mediului activ).
Atunci: E2=GA E1.
Pentru simplificare considerăm că lungimea mediului activ este egal cu lungimea
cavităţii, astfel încât mediul activ atinge lungimea cavităţii laser.
În drumul de la punctul „2” la punctul „3”, radiaţia este reflectată de oglinda cu
reflectivitate ridicată (totală de 100%). Aceasta determină: E 3 = R1 ⋅ E 2 = R1 ⋅ G A ⋅ E1
În drum de la punctul „3” la punctul „4”, radiaţia trece din nou prin mediul activ,
şi este amplificată. Deci: E 4 = G A ⋅ E 3 = R1 ⋅ G A2 ⋅ E1
În drumul de la punctul „4” la punctul „5”, radiaţia este reflectată de cuplajul de
ieşire (oglinda de extracţie). Deci: E 5 = R 2 ⋅ E 4 = R1 ⋅ R 2 ⋅ G A2 ⋅ E1
Aceasta completează bucla (ciclul).

3/15/2009 150
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Calculul câştigului unei bucle (GL) cu pierderi
Se consideră că aceste pierderi se produc uniform de-a lungul lungimii cavităţii (L) .
În analogie cu formula Lambert pentru pierderi (ce au fost explicate în secţiunea 2.3),
definim coeficientul de pierderi (α ) , şi îl utilizăm ca să putem defini factorul de
−2⋅α ⋅ L
absorbţie M :M = e M= factorul pierderilor, descrie partea relativă de radiaţie care
rămâne în cavitate după toate pierderile în urma parcurgerii unei bucle în interiorul cavităţii.
Toate pierderile în urma parcurgerii unei bucle în interiorul cavităţii sunt 1- M
(întotdeauna mai mici ca 1).
α = coeficientul de pierderi (în unităţi inverse lungimii).
2 L = lungimea de parcurs care este dublul lungimii cavităţii.
Introducând factorul de pierderi (M) în ecuaţia pentru : E 5 = R1 ⋅ R 2 ⋅ G A .⋅ E1 ⋅ M
2

E
Pentru aceasta calculăm câştigul buclei: G L = E5 = R1 ⋅ R 2 ⋅ G A ⋅ M
2

Aici am considerat distribuţia uniformă a coeficientului pierderilor (α), acum definim


coeficientul câştigului (β), şi considerăm câştigul mediului activ (GA) are
distribuţie uniformă de.a lungul lungimii cavităţii. G A = e + β ⋅ L
+2 ( β −α )⋅ L
Înlocuind în ecuaţia anterioară a câştigului buclei: G L = R1 ⋅ R 2 ⋅ e
3/15/2009 151
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Calculul câştigului de prag (GL)th
G L = R1 ⋅ R 2 ⋅ e +2( β −α )⋅ L
Când câştigul buclei este mai mare decât 1 (GL>1) , intensitatea
fasciculului va creşte după o revenire trecând prin laser.
Când câştigul buclei este mai mic decât 1 (GL<1) , intensitatea
fasciculului va scădea după o revenire trecând prin laser,
oscilaţia laser dispare, şi nu vom avea fascicul emis.
Concluzii:
Aceea este condiţia de prag pentru amplificare, pentru producerea
oscilaţiilor în interiorul laser.
Acest câştig de prag este notat cu indicele „th”.
Pentru laserii în continuu, condiţia de prag este:
(G L )th = 1 = R1 ⋅ R2 ⋅ G A2 ⋅ M = R1 ⋅ R2 ⋅ e +2(β −α )⋅L
3/15/2009 152
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Exemplul 5.2:
Câştigul mediului activ dintr-un laser este 1,05.
Coeficienţii de reflexie ai oglinzilor sunt: 0,999, şi 0,95.
Lungimea laserului este 30 cm.
Coeficientul pierderilor este: α = 0,000134 cm-1.
Calculaţi: Factorul pierderilor M.
Câştigul buclei: (GL).
Coeficientul de câştig (β).
Soluţie la exemplul 5.2:
−2⋅α ⋅ L −2⋅1, 34⋅10 −4 ⋅30
1. Factorul pierderilor : M = e = e = 0,992
2. Câştigul buclei: G L = R1 ⋅ R2 ⋅ G A2 ⋅ M = 0,999 ⋅ 0,95 ⋅ 1,052 ⋅ 0,992 = 1,038
Deoarece GL>1, acest laser funcţionează peste prag.
3. Coeficientul de câştig (β): G = e + β ⋅ L
A
ln(G A ) = β ⋅ L
ln(G A ) ln(1,05)
β=
L
=
30
[
= 1,63 ⋅ 10 −3 cm −1]
Coeficientul de câştig (β) este mai mare decât coeficientul pierderilor (α) , cum se presupunea.

3/15/2009 153
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Exemplul 5.3: Calculul pierderilor din cavitate
Laserul cu He-Ne funcţionează în condiţia de prag.
Coeficienţii de reflexie ai oglinzilor sunt: 0,9999, şi 0,97.
Lungimea laserului este 50 cm.
Câştigul mediului activ este 1,02.
Calculaţi:
Factorul de pierderi M.
Coeficientul de pierderi (α).
Soluţie la exemplul 5.3:
Deoarece laserul funcţionează în condiţia de prag, GL=1.
Utilizând acceastă valoare în câştigul buclei: G L = 1 = R1 ⋅ R2 ⋅ G A2 ⋅ M
1. Factorul de pierderi : 1 1
. M = = = 0,9919
R1 ⋅ R 2 ⋅ G A2 0,999 ⋅ 0,97 ⋅ 1,02 2
Cum se observă M<1.
Dacă GL>1, acest laser funcţionează deasupra pragului.
2. Coeficientul de pierderi (α) este calculat pentru factorul de pierderi: M = e −2⋅α ⋅ L
ln (0,9919 )
ln M = −2 ⋅ α ⋅ L α =
ln M
− 2⋅L
=
− 100
[ ]
= 8,13 ⋅ 10 −5 cm −1
Atenţie: Dacă factorul de pierderi era mai mic decât 0,9919, atunci GL<1, şi condiţia de oscilaţie nu era
îndeplinită.
3/15/2009 154
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Exemplul 5.4: Câştigul mediului activ în laserul cu argon ionizat în undă continuă (cw)

Coeficienţii de reflexie ai oglinzilor sunt 0,999, şi 0,95.


Toate pierderile într-o pacurgere a buclei sunt 0,6%.
Calculaţi: Câştigul mediului activ.
Soluţie la exemplul 5.4:
Pentru găsirea câştigului mediului activ GL, trebuie găsit mai întâi factorul de
pierderi (M).
Pierderile totale sunt 1-M=0,06.
M=0,994
Utilizând această valoare în câştigul de prag al buclei:
1 1
(GL)th=1=R1R2G2AM (G A )th = = = 1,03
R1 ⋅ R2 ⋅ M 0,999 ⋅ 0,95 ⋅ 0,994

Câştigul mediului activ trebuie să fie mai mic ca 1,03 pentru funcţionarea acestui
laser în undă continuă.

3/15/2009 155
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Rezumat
GL= Câştigul buclei, determină dacă puterea de ieşire a laserului va creşte,
scădea, sau rămâne constantă. Acesta include toate pierderile şi amplificările
pe care fasciculul le are într-o trecere completă a buclei laserului.
G L = R1 ⋅ R2 ⋅ G A2 ⋅ M
R1, R2 = coeficienţii de reflexie ai oglinzilor laser. + β ⋅L
GA= câştigul mediului activ ca rezultat al emisiei stimulate. A G = e
β = coeficientul câştigului.
L = Lungimea mediului activ.
M= Factorul pierderilor optice într-o transversare a buclei în cavitatea laser.
M = e −2⋅α ⋅ L
α = coeficientul pierderilor.
Când GL=1, laserul funcţionează într-un mod de stare constant, ce înseamnă că
puterea este costantă la ieşire. Aceasta este condiţia de prag pentru
producerea efectului laser, şi câştigul mediului activ este: (G A )th = 1
Câştigul buclei este: G =. R ⋅ R ⋅ e +2 ( β −α )⋅ L R1 ⋅ R 2 ⋅ M
L 1 2

3/15/2009 156
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
„Holuri arse” în curba câştigului laser
Câştigul mediului activ depinde de inversia de populaţie, şi forma liniei de
fluorescenţă.
Acest câştig este influenţat de propriul proces laser, deoarece procesul laser modifică
condiţiile inversiei de populaţie.
Emisia stimulată produce o golire a nivelului de energie laser superior, şi reduce inversia de
populaţie. Astfel, câştigul este redus până la creşterea din nou a populaţiei nivelului de
energie superior.
Diagrama nivelelor de energie pentru un laser cu 4 nivele
În figura 5.7, este descrisă o diagramă de nivele de energie a unui laser cu 4 nivele (similar
cu figura 2.7 din secţiunea 2.12).

Fig. 5.7: Diagrama nivelelor de energie în laserul cu 4 nivele

3/15/2009 157
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
„Holuri arse” în curba câştigului laser
Când oglinzile cavităţii lipsesc, atunci nu avem efect laser,
inversia de populaţie rămâne aproape constantă. Numai
emisia spontană continuă de pe nivelul de energie E3 pe E2.
Asfel, câştigul mediului activ (GA) este aproape constant.
Acest câştig este denumit „câştigul de semnal mic” (când nu se
produce efect laser), şi acesta este câştigul maxim al mediului
activ.
Când oglinzile cavităţii sunt introduse înapoi în laser, apare
efectul laser, şi inversia de populaţie scade, astfel câştigul
scade. În acest caz, câştigul este „câştig de saturaţie”, şi este
întotdeauna mai mic decât câştigul de semnal mic.

3/15/2009 158
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Curba câştigului mediului activ cu şi fără – „holuri arse”
În figura 5.8, sunt prezentate distribuţia câştigului de semnal mic şi câştigul de saturaţie în
funcţie de frecvenţă.

Fig. 5.8: Curba câştigului mediului activ cu şi fără – „holuri arse”


Curba câştigului de semnal mic apare identică cu forma liniei de fluorescenţă (figura 5.3), cu
un maxim la frecvenţa modului de bază .
Valoarea câştigului de saturaţie scade pentru fiecare mod laser, de la câştigul de semnal mic
la câştigul de prag .
Acest proces este numit „hole burning” în curba de câştig.
Concluzie:
În orice moment, mare parte din energie înmagazinată în mediul activ nu este utilizată pentru
producerea radiaţiei de ieşire a laserului.

3/15/2009 159
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Câştigul de saturaţie în laserul cu undă continuă
Într-un laser continuu, energia este extrasă continuu din mediul activ. Astfel
sunt create câştig constant şi puterea de ieşire constantă.
Am văzut că în secţiunea 5.2 câştigul de prag era definit de câştigul
mediului activ, pentru care câştigul buclei este egal cu 1.
Aceasta explică dependenţa câştigului de prag de reflectivităţile oglinzilor
şi pierderile din interiorul cavităţii. În momentul când se produce efect
laser, sunt generate „holurile de ardere” în curba câştigului, la
frecvenţele modurilor laser longitudinale. Aceste „holuri” reduc valoarea
câştigului de la câştigul de semnal mic la câştigul de saturaţie.
Concluzie:
În timpul funcţionării în mod continuu, câştigul de saturaţie este egal cu
câştigul de prag: 1
(G A )th =
R1 ⋅ R 2 ⋅ M

3/15/2009 160
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Câştigul şi puterea de ieşire a laserului în undă continuă (CW)
Pentru acelaşi laser, creşterea pompajului produce creşterea
câştigului de semnal mic, dar câştigul de saturaţie este neafectat,
şi rămâne egal cu câştigul de prag (GA)th.
Puterea de ieşire a laserului va cerşte de la ambele creşteri a
câştigului de semnal mic şi inversia de populaţie.
Creşterea pompajului produce „holuri” în curba de câştig ce va fi
umplută repede, deoarece numărul atomilor excitaţi este mare.
Figura 5.9 arată influienţa puterii de intrare în laserul cu undă
continuă de următorii factori:
1. Câştigul mediului activ.
2. Câştigul buclei.
3. Puterea de ieşire a laserului.

3/15/2009 161
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Câştigul şi puterea de ieşire a laserului în undă continuă (CW)
La timpul t1 mecanismul de excitare este activat.
Aceasta determină creşterea câştigului mediului
activ şi a câştigului buclei.
La timpul t2 câştigul mediului activ este egal cu
câştigul de prag, şi câştigul buclei este egal cu 1.
Procesul laser începe, şi puterea de ieşire a laserului
t1
începe să crească.
La timpul t3 puterea de intrare atinge valoarea
staţionară (puterea de intrare constantă). Câştigul
mediului activ este puţin peste prag, şi câştigul
buclei este puţin peste „1”.
Puterea de ieşire pentru laserii în undă continuă
urcă, până la t4, când atinge valoarea staţionară.
Atunci câştigul mediului activ este egal cu câştigul
de prag, şi câştigul buclei este egal cu „1”.
Fig. 5.9: Câştigul şi puterea de ieşire în funcţie de timp pentru un laser în undă continuă.

3/15/2009 162
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Laserul în undă continuă
În laserul cu undă continuă la o stare de efect laser staţionară,
câştigul buclei este întotdeauna „1”.
La această stare, valoarea câştigului pentru fiecare mod laser
longitudinal este coborât de la valoarea câştigului de semnal mic
la câştigul de prag (GA)th care este egal cu câştigul de saturaţie.
Creşterea pompajului produce o creştere a puterii de ieşire a
laserului.
Sistemul va fi stabilizat la putere ridicată când câştigul buclei va fi
egal cu câştigul de prag.
Concluzii pentru laserul în undă continuă:
1. Câştigul de saturaţie a mediului activ este egal cu câştigul de prag
2. Câştigul buclei în starea de funcţionare staţionară este tot timpul
egal cu „1”.

3/15/2009 163
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Laserul pulsat
Laserul pulsat este pompat la intensitate ridicată pentru o scurtă
perioadă de timp.
Drept consecinţă, câştigul mediului activ, şi câştigul buclei sunt mult
ridicate decât pentru laserul în undă continuă, în felul acesta
puterea de ieşire este ridicată.
Vom explica principiul de funcţionare al laserului cu solid în
impulsuri, spre exemplu laserul cu rubin. Secţiunea 7.3 dezvoltă
laserul în impulsuri.
Forma pulsului de ieşire a laserului în impulsuri cu rubin
Figura 5.10 descrie forma unui singur puls de ieşire al laserului cu
rubin, comparat cu pulsul de pompaj de la o lampă flash.

3/15/2009 164
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Forma pulsului de ieşire a laserului în impulsuri cu rubin
Pulsul laser de ieşire este în jur de 1 milisecundă (10-3
secunde), şi acesta este compus din sute sau mii de
pulsuri scurte.
Fiecare din pulsurile scurte este denumit pic (spike), şi
este de ordinul a microsecundei (10-6 secunde).
Picurile apar aleatoriu în timp, şi diferă fiecare unul faţă de
altul în durată şi puterea picului.
În mod normal numai pulsul întreg este măsurat, fără să
considerăm fiecare pic.
Puterea medie per puls este calculată cronometrând
pulsul complet, şi măsurându-i energia.
În figura 5.10 se poate vedea că pulsul laser începe după
un timp scurt după pulsul de pompaj. Acesta este timpul
necesar mediului activ să ajungă la valoarea de prag
pentru efect laser
Fig. 5.10: Un singur puls de ieşire al laserului cu rubin, comparat cu pulsul de pompaj de
la o lampă flash

3/15/2009 165
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Analiza unui puls singular pentru laserul cu corp solid
Lăţimea liniei unui fascicul laser cu corp solid este mai mult decât 30 GHz. Fiecare
linie are sute de moduri longitudinale în ea. Pentru fiecare din aceste moduri,
se aplică procesul descris în figura 5.11.
În figura 5.11 se descrie un caz simplu de pompaj constant al mediului activ care
începe la timpul t1.
Începerea de la t1, câştigul mediului activ şi câştigul buclei cresc rapid ca rezultat a
pompajului continuu puternic.
La timpul t2, câştigul mediului activ ajunge la valoarea de prag, şi câştigul buclei
ajunge la „1” – începutul efectului laser. Câştigul mediului activ şi câştigul
buclei continuă să crească până când puterea de ieşire nu are atinsă valoarea
de saturaţie care determină „holul ars” în curba de câştig.
Până la timpul t3, valoarea ridicată a câştigului buclei determină pulsul intens a
radiaţiei laser. Astfel, câştigul mediului activ coboară până la valoarea de prag.
Când câştigul buclei este sub „1”, efectul laser se opreşte, şi întregul proces
începe din nou cât timp pompajul continuă.
3/15/2009 166
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Analiza unui puls singular pentru laserul cu corp solid
Fig. 5.11: Câştigul şi puterea de
ieşire pentru un laser cu corp
solid
Fiecare mod laser longitudinal
începe la timp diferit, cu un foton
diferit. Acolo este o competiţie
între modurile longitudinale la
energia din interiorul mediului
activ. Astfel, avem natura
întâmplătoare a picurilor: Fiecare
pic are propria putere şi durată

3/15/2009 167
Facultatea de Fizica
Câştigul Laser
Rezumatul capitolului 5
1. Efectul laser este posibil numai la acele lungimi de undă pentru care mediul activ are
emisie spontană.
2. Linia de fluorescenţă descrie intensitatea de fluorescenţă în funcţie de frecvenţă.
3. Lăţimea liniei de fluorescenţă este măsurată când linia de fluorescenţă este la jumătate din
înălţimea maximă.
4. Curba de câştig a mediului activ depinde de lăţimea liniei emisiei spontane a tranziţiei laser
specifice.
5. Lăţimea liniei laser conţine multe moduri laser longitudinale, şi este determinată de partea
superioară a curbei câştigului laser faţă de valoarea de prag: (GL)=1.
6. Condiţia efectului laser este când câştigul total va fi mai mare decât pierderile totale.
7. Câştigul buclei (GL) este câştigul net (câştigul minus pierderile) de radiaţie într-o trecere
completă prin cavitatea laser. G L = R1 ⋅ R 2 ⋅ G A2 ⋅ M
M = factorul de pierderi prin absorbţie, descrie partea relativă de radiaţie care rămâne în cavitate
după toate pierderile dintr-o transversare completă a buclei din interiorul cavităţii.
Toate pierderile dintr-o transversare completă a buclei din interiorul cavităţii sunt 1-M
(întotdeauna mai mici decât 1).
α = coeficientul pierderilor (în unităţi 1/lungime).
2L= lungimea buclei, care este dublul lungimii cavităţii.
Pentru laserul în undă continuă, condiţia câştigului de prag a buclei este
. (GL )th = 1 = R1 ⋅ R2 ⋅ G A2 ⋅ M = R1 ⋅ R2 ⋅ e +2(β −α )⋅ L
3/15/2009 168
Facultatea de Fizica
Diferite tipuri de laseri şi caracteristicile lor
În capitolele s-au explicat teoria fundamentală a procesului laser, şi
părţile constituente ale laserului.
În acest capitol explicăm diferite tipuri de lasere.
Laserele se pot clasifica după criterii diferite:
1. Starea de agregare a materiei a mediului activ: solid, lichid,
gaz, sau plasmă.
2. Domeniul spectral a lungimii de undă laser: spectrul vizibil,
spectrul infra-roşu (IR), etc.
3. Metoda de excitare (pompaj) a mediului activ: pompaj optic,
pompaj electric, etc.
4. Caracteristicile radiaţiei emise de laser.
5. Numărul nivelelor de energie care participă la efectul laser.

3/15/2009 169
Facultatea de Fizica
Diferite tipuri de laseri şi caracteristicile lor

Mediul activ
Materialul utilizat ca mediu activ determină:
1. Lungimea de undă laser.
2. Metoda pompajului adecvat.
3. Ordinul de mărime la ieşirea laser.
4. Eficienţa sistemului laser.
Vom vedea că cele două cerinţe de bază pentru efectul laser sunt:
1. Inversia de populaţie dintre nivelele de energie laser superior şi inferior.
2. Mediul activ trebuie să fie transparent la lungimea de undă de ieşire.
Mediul activ determină cel mai mult proprietăţile laser, şi din acestă cauză
numele laserului este derivat de la numele mediului activ.
Acest capitol este constituit ca o bază de date, cu informaţii a diferitelor tipuri de
laser.
Fiecare laser este clasificat în acord cu tipurile de clasificări descrise anterior.

3/15/2009 170
Facultatea de Fizica
Diferite tipuri de laseri şi caracteristicile lor
Laserii cu gaz
Cele mai multe elemente pot produce efect laser când sunt în stare gazoasă.
De asemenea moleculele (compuse din puţini atomi fiacare) pot produce efect laser.
Într-un laser cu gaz, mediul activ laser este un gaz la presiune scăzută (câţiva mili-torri).
Principalele motive pentru utilizarea presiunii scăzute sunt:
Posibilitatea unei descărcări electrice într-un spaţiu lung, în timp ce electrozii sunt la
capetele unui tub lung.
Obţinerea unei lăţimi spectrale înguste ce nu este expandată de ciocnirea dintre atomi.
(Câteva tipuri de lasere cu gaz utilizează gaz la presiune înaltă).
Primul laser cu gaz a fost realizat de T:H: Maiman în 1961, un an mai târziu primul
laser (cu rubin) a fost demonstrat.
Primul laser cu gaz a fost laserul cu Heliu-Neon, funcţionând la lungimea de undă de
(Infra-roşu apropiat).
Excitarea unui laser cu gaz
Două tehnici principale de excitare sunt utilizate pentru laserii cu gaz:
•Descărcarea electrică,
•Pompajul optic.

3/15/2009 171
Facultatea de Fizica
Diferite tipuri de laseri şi caracteristicile lor
Laserii cu gaz
• Excitarea laserului cu gaz prin descărcare electrică
Aplicând înaltă tensiune pe electrozii de la capetele tubului ce conţine
gazul, se produce o descărcare electrică prin gaz.
Electronii sunt emişi de catod, acceleraţi către anod, şi se ciocnesc cu moleculele
gazului de-a lungul drumului.
În timpul ciocnirilor, energia cinetică a electronilor este transferată
moleculelor gazului, şi îi excită (Această metodă identică de transfer de
energie este utilizată în lămpile de fluorescenţă convenţionale).
• Excitarea laserilor cu gaz prin pompaj optic
Excitarea mediului activ laser prin pompaj optic, necesită ca spectrul de
absorbţie a mediului să fie similar cu spectrul de emisie a sursei de
pompaj, în felul acesta va absosbi o cantitate mare de radiaţie.
Sursele convenţionale utilizate pentru pompajul optic au spectrul de
emisie îngust, în felul acesta numai numai o parte mică de lumină este
utilizată în procesul de excitaţie. Deoarece atomii gazului absorb numai
o mică parte a spectrului, pompajul optic nu este în general o metodă
eficientă pentru laserii cu gaz.

3/15/2009 172
Facultatea de Fizica
Laserii cu gaz
Excitarea laserilor cu gaz prin pompaj optic
Spectrul de absorbţie al solidelor este mai larg decât
spectrul de absorbţie al gazelor, astfel eficienţa pompajului
laserilor cu corp solid cu surse optice convenţionale este
superioară celor cu gaz. Astfel laserii cu gaz sunt în special
excitaţi prin descărcare electrică.
Când dorim să excităm un laser cu gaz prin pompaj optic, avem
nevoie să utilizăm o sursă optică cu lăţimea benzii foarte
îngustă, care corespunde liniei spectrale înguste de absorbţie a
gazului. O sursă bună pentru pompajul optic al laserului cu gaz
este alt laser.
Această metodă este utilizată pentru pompajul laserilor cu gaz
în infra-roşu îndepărtat precum laserul cu CO2.
3/15/2009 173
Facultatea de Fizica
Laserii cu gaz
Clasele laserilor cu gaz
Convenţional, laserii cu gaz se divid în 3 grupe:
I. Atomici –Mediul activ laser este compus din gaz atomic neutru precum
Heliu-Neon şi Vapori de cupru.
II. Ionici – Mediul activ laser este compus din gaz ionic precum Argonul
ionic sau Heliu-Cadmiu.
III. Moleculari – Mediul activ laser este compus din gaz molecular precum
Bioxidul de carbon (CO2), Azot (N2), Laser cu excimeri, Laseri chimici (HF,
DF), Laseri în infra-roşul îndepărtat (FIR).
I. Laserii cu gaz neutru (atomic)
Mediul activ în aceşti laseri este gaz nobil în stare neutră sau vapori metalici.
Caracteristicile laserului:
. Gazul activ este utilizat în amestec cu alte gaze. Extra gazul (gazele) ajută la
creşterea eficienţei de excitare.
• Câştigul maxim se obţine cu un tub cu diametru foarte mic.
• Laserii cu gaz în general funcţionează în undă continuă.

3/15/2009 174
Facultatea de Fizica
Laserii cu gaz
6.1.1 Laserul cu Heliu-Neon (He-Ne)
Laserul cu Heliu-Neon era cel mai utilizat laser până când a
fost depăşit de diodele laser în ultimii câţiva ani. Acesta a fost
construit pentru prima oară în 1961 de Ali Javan. Mediul activ este un
amestec de Heliu (He) şi Neon (Ne), şi acesta este un laser cu 4 nivele.
Diagrama nivelelor de energie a laserului cu Helui-Neon este descrisă
în figura 6.1.
Două nivele de energie meta-stabile acţionează deasupra nivelelor
laser. Laserul cu He-Ne are două nivele laser inferioare, în felul acesta
toate lungimile de undă pot fi emise ca tranziţii între aceste nivele.
Cele mai importante lungimi de undă sunt:
λ1= 0,6328 μm (632,8 nm);
λ2= 1,152 μm (1152 nm);
λ3 = 3,3913 μm (33913 nm);
λ4= 0,5435 μm (5435 nm).

3/15/2009 175
Facultatea de Fizica
Laserii cu gaz
Laserul cu Heliu-Neon (He-Ne)

Fig. 6.1: Diagrama nivelelor de energie a laserului cu He-Ne


3/15/2009 176
Facultatea de Fizica
Laserul cu Heliu-Neon (He-Ne)
Rolul gazului de Heliu în laserul cu He-Ne
Rolul gazului de Heliu în laserul cu He-Ne este de a creşte eficienţa
procesului laser. Heliul produce două efecte particulare:
1. Excitarea directă a gazului de Neon este ineficientă, dar excitarea directă a
gazului atomic de Heliu este foarte eficientă.
2. O stare excitată a atomului de Heliu (nivelul de energie E5) are un nivel de
energie care este foarte similar cu energia unei stări excitate a atomului de
Neon (de asemenea nivelul de energie E5).
Procesul de excitare a atomilor de Neon este un proces cu două etape:
• Înalta tensiune aplicată provoacă accelerarea electronilor de la catod înspre
anod. Aceşti electroni ciocnesc atomii de Heliu şi le transferă energie cinetică.
• Atomii de Heliu excitaţi se ciocnesc cu atomii de Neon, şi
îşi transferă energia de excitare.
Astfel gazul de Heliu nu participă în procesul laser, dar creşte eficienţa
excitării în aşa fel încât eficienţa laser creşte cu un factor de aproximativ 200
(!).
3/15/2009 177
Facultatea de Fizica
Laserul cu Heliu-Neon (He-Ne)
Lungimea de undă roşie de ieşire a laserului cu He-Ne
Cele mai multe aplicaţii a laserului cu He-Ne utilizează lungimea de undă roşie,
deoarece aceasta este o linie puternică şi este în regiunea vizibilă a spectrului.
Cum s-a arătat în figura 6.1, această radiaţie roşie este emisă de atomul de
Neon la trecerea de pe nivelul de energie notat E5 pe nivelul de energie notat E2, diferenţa
de energie foarte mare ca pentru alte tranziţii.
O problemă cu producerea acestei radiaţii roşii este că atomul de neon din
starea E5 poate emite de asemenea radiaţia 3,3913 μm. Această emisie scade populaţia
nivelului de energie E5, fără să producă radiaţie vizibilă.
Soluţia acestei probleme este utilizarea unui strat special pe oglinzile laser cu
reflectivitate selectivă numai pentru radiaţia roşie. Acest strat special produce reflexia
înapoi în cavitatea optică numai a lungimii de undă dorită (roşie), în timp ce toate celelalte
lungimi de undă sunt transmise în afară, şi nu poate să se întoarcă şi să treacă prin mediul
activ.
Într-un mod similar, poate fi utilizat alt strat cu reflectivitate selectivă pentru a
selecta altă tranziţie. Această procedură permite construcţia laserilor cu He-Ne la alte
lungimi de undă din spectrul vizibil. De exemplu, pot fi realizaţi laseri cu He-Ne pe
portocaliu, galben şi verde, dar eficienţa laser este mult scăzută faţă de cea pentru roşu.
3/15/2009 178
Facultatea de Fizica
Laserul cu Heliu-Neon (He-Ne)
Absorbţia şi amplificarea în laserul cu He-Ne
La deplasarea luminii prin mediul activ, asupra radiaţiei acţionează două procese diferite:
absorbţia şi amplificarea. Într-un laser He-Ne standard, amplificarea produsă de mediul
activ este de ordinul a 2%. În timpul unei treceri prin mediul activ (de la o oglindă la cealaltă)
cantitatea de radiaţie din interior creşte cu un factor de 1,02. Astfel, se obţine o amplificare a
luminii, toate pierderile, incluzând ciocnirile atomilor excitaţi cu pereţii tubului de gaz,
absorbţia de către alte molecule, etc. Trebuiesc să fie mai mici de 2%.
Laserul cu He-Ne este un laser cu 4 nivele de energie, în felul acesta timpul de viaţă al
nivelului de energie laser inferior trebuie să fie foarte scurt. În gazul de neon, care este
gazul activ laser, tranziţia (dezexcitarea) de pe nivelul de energie laser inferior nu este
suficient de rapidă, dar aceasta este accelerată de ciocnirile cu pereţii tubului. Deoarece
numărul ciocnirilor cu pereţii tubului creşte cu cât tubul este mai îngust, câştigul laser este
invers proporţional cu raza tubului. Deci, diametrul tubului laserului cu He-Ne trebbuie să
fie cât mai mic posibil.
Câştigul scăzut al mediului activ în laserul cu He-Ne limitează puterea de ieşire la o
puere scăzută. În prototipurile de laborator s-au obţinut puteri de ieşire de ordinul a 100 mW,
dar laserii comerciali sunt disponibili numai cu puteri de ieşire de ordinul a 0,5 -:-50 mW.
Cuplorul de ieşire al laserului cu He-Ne este oglinda cu depunerea ce transmite doar 1%
din radiaţie la ieţire. Aceasta înseamnă că puterea din interiorul cavităţii optice este de 100 de
ori mai mare decât puterea emisă.
3/15/2009 179
Facultatea de Fizica
Laserul cu Heliu-Neon (He-Ne)
Structura laserului cu He-Ne
Laserul cu He-Ne conţine trei componente principale:
• Tubul de plasmă.
• Cavitatea optică.
• Sursa de putere.
Tubul de plasmă al laserului cu He-Ne:
Capilarul interior al tubului are un diametru de aproximativ 2 mm şi lungimea
de zeci de centimetri. Tubul interior este împrejmuit de alt tub gros cu diametrul de
aproximativ 2,5 cm şi este etanşat la capete.
Prorietăţile tubului exterior sunt:
• De a determina o structură stabilă ce protejază tubul capilar şi oglinzile laser de a se
deplasa.
• Acţionează ca un rezervor de gaz mare de reîmprospătare cu gaz de Neon ce poate
fi absorbit de catod.
Procesul laser, ce produce radiaţia electtromagnetică, este limitat în interiorul tubului
capilar ce este umplut cu un amestec de gaz.
Amestecul de gaz are 85-90% Heliu, şi 10-15%Neon, în proporţie de la 1:6 la 1:10.
Presiunea gazului este de 0,01 atmosfere (≈10 torri). La extremităţile tubului,
electrozii sunt conectaţi la sursa de potenţial înalt (continuu sau alternativ).
3/15/2009 180
Facultatea de Fizica
Laserul cu Heliu-Neon (He-Ne)
Cavitatea optică a laserului cu He-Ne:

Cavitatea unui laser cu He-Ne convenţional este o cavitate optică semi confocală.
Aceasta este compusă dintr-o oglindă plană, cu o reflectivitate de aproximativ 98%
a luminii reţinută în cavitate, şi a doua oglindă concavă cu reflectivitate 100%.
Această oglindă concavă are distanţa focală egală cu lungimea cavităţii (vezi fig 6.2).

Fig. 6.2: Structura cavităţii laserului cu He-Ne


Acest aranjament al oglinzilor determină obţinerea unei radiaţii ca un fascicul paralel
Importanţa ferestrelor Brewster este explicată în capitolul 7.5.

3/15/2009 181
Facultatea de Fizica
Laserul cu Heliu-Neon (He-Ne)
Sursa de putere a laserului cu He-Ne:
Laserii cu He-Ne ce dau puteri mai mari de 1 mW (tipurile standard utilizate de
studenţi în laboratoarele experimentale), folosesc uzual surse de curent continuu (DC)
la tensiuni înalte de peste . Laseii au nevoie de curent constant (alimentare constantă de
electroni), deci este utilizată o sursă de curent constant.
Pentru iniţializarea efectului laser, gazul din tub trebuie să fie ionizat. Această acţiune
este produsă de un puls de tensiune maximă a sursei de putere. Acest potenţial este
denumit potenţial de aprindere al laserului. La momentul de început al descărcării,
rezistenţa electrică a tubului printr-o cascadă pe neaşteptate ajunge la o valoare scăzută.
Aceasta înseamnă că tensiunea scade rapid, în timp ce curentul creşte. Astfel, conform
legii lui Ohm aceasta are o rezistenţă electrică negativă (Descreşterea în tensiune
alături de creşterea în curent).
Pentru rezolvarea acestei probleme, se conectrază o rezistor de balast foarte aproape
de anod, în serie cu sursa de putere. Rolul rezistorului de balast este de a limita curentul
prin tub când rezistenţa tubului scade abrupt (în cascadă).

3/15/2009 182
Facultatea de Fizica
Laserul cu Heliu-Neon (He-Ne)

Exemplu: Pentru un laser ce funcţionează la un curent de 5 mA, rezistorul de


balast este de 60 -:- 90 KΩ, şi tensiunea pe acesta este de 300 -:- 450 V.
După începerea efectului laser, sursa de tensiune este coborâtă în jur de 1100 V,
necesară pentru funcţionarea laserului în mod continuu.
Una din problemele laserilor este căldura ce se degajă ţi laser şi în rezistorul de
balast.
Exemplu: Pentru laserul cu funcţionare la un curent de 5 mA, şi potenţial de 1100
V, puterea electrică a laserulu este: We = I . V = 1100 V . 5 mA = 5,5 W, şi pe
rezistorul de balast: 1,5 -:- 2,25 W.
Laserii comerciali cu He-Ne: Lungimea de undă: 632,8 nm
Puterea de ieşire: 0,5 -:- 50 mW
Diametrul fasciculului: 0,5 -:- 2 mm
Divergenţa fasciculului: 0,5 -:- 3 mRad
Lungimea de coerenţă: 0,1 -:- 2 m
Stabilitatea sursei de alimentare: 5[%/h]
Timpul de viaţă: >20.000 h
3/15/2009 183
Facultatea de Fizica
6.1.2. Laserul cu vapori metalici

Cum indică denumirea, mediul activ în acest laser este constituit din atomi
de metal. Aceştia se clasifică în două tipuri:
a. Laseri cu vapori metalici neutrii, care includ:
1. Laserul cu vapori de cupru (CVL)
2. Laserul cu vapori de aur (GVL)
b. Laserii cu vapori metalici ionizaţi, care includ:
Laserul cu Helui-Cadmiu (He-Cd).
Toţi laserii cu vapori metalici emit radiaţie electromagnetică în vizibil într-o formă
de pulsuri rapide şi cu eficienţă ridicată.
Ne vom concentra pe laserul cu vapori de cupru ca exemplu de laser cu vapori
neutrii.
Laserul cu vapori de cupru (CVL)
Funcţionarea laserului cu vapori ce cupru a fost pentru prima oară demonstrată
în 1966.
Primul laser comercial cu vapori de cupru a apărut în jurul anului 1980.
Acest laser era atractiv deoarece acesta are eficienţa relativă ridicată (peste 1%)
faţă de laserii cu domeniul spectral vizibil, şi se pot realiza pulsuri cu puteri ridicate.
3/15/2009 184
Facultatea de Fizica
Laserul cu vapori de cupru (CVL)
Structura laserului cu vapori de cupru
Laserul cu vapori de cupru este un laser cu gaz, construit ca un tub cu ferestre la
capete.
Tubul este umplut cu gaz inert şi o cantitate mică de cupru pur.
În succesiune pentru a avea vapori de cupru, metalul trebuie să aibe o temperatură
ridicată, deci tubul este construit din alumină sau zirconiu, care au temperatura
materioalelor de rezistenţă superioară metalelor.
Diametrul tubului este de 10 -:- 80 mm, şi conţine gaz de Neon la presiunea de 25 -:-
30 torri.
Funcţionarea laserului cu vapori de cupru
Temperatura de topire a cuprului este . La temperaturi mai mari decât punctul de
topire, sunt generaţi vapori de cupru la o concentraţie suficient de ridicată pentru ca
aceasta să servească drept mediu activ pentru laser.
Un volum solid de cupru metalic pur se introduce în interiorul tubului înainte de
umplerea tubului cu gaz de neon.
Descărcarea electrică este produsă de tensiunea înaltă de pe electrozii de la capetele
tubului. Aceasta are ca efect, creşterea temperaturii în interiorul cavităţii tubului, necesară
evaporării cuprului, şi presiunea vaporilor de cupru este în jur de 0,1 torri.
Temperatura măsurată la ieţirea tubului poate atinge 1400 -:- 1500 oC.
3/15/2009 185
Facultatea de Fizica
Laserul cu vapori de cupru (CVL)
Funcţionarea laserului cu vapori de cupru
În timpul efectului laser numai o mică fracţiune de atomi de cupru sunt
ionizaţi, şi aceştia sunt deplasaţi (atracţie electrică) către capetele tubului. Acolo,
vaporii se răcesc, şi se transformă în metal solid.
Drept consecinţă, se reduce cantitatea de vapori de cupru din tub. După
câteva sute de ore de funcţionare trebuie să se introducă din nou cupru în tub.
Pulsurile de înaltă tensiune aplicate pe electrozi produc accelerarea
electronilor ce se ciocnesc cu moleculele de vapori de cupru, excitându-le pe
unul sau două nivele de energie laser superioare disponibile, cum se observă în
figura 6.3.
Lungimile de undă ale radiaţiilor emise de laserii cu vapori de cupru sunt:
λ1=510,6 nm (verde),
λ2=578,2 nm (galben).
De ce laserul cu vapori de cupru este restricţionat să funcţioneze în impulsuri ?

3/15/2009 186
Facultatea de Fizica
Laserul cu vapori de cupru (CVL)
Diagrama nivelelor de energie a laserului cu vapori de cupru

3/15/2009 187
Facultatea de Fizica
Laserul cu vapori de cupru (CVL)
Funcţionarea laserului cu vapori de cupru
Din nefericire, ambele tranziţii laser se termină pe nivele de energie laser
inferioare care sunt metastabile (cu timp de viaţă de sute de
microsecunde).
Deoarece popularea acestor nivele de energie creşte rapid, condiţia
inversiei de populaţie este nesatisfăcută, şi efectul laser este întrerupt.
După oprirea efectului laser, nivelele de energie inferioare se depopulează
pe nivelul fundamental prin ciocniri cu moleculele excitate întâlnite în
tub.
Apoi, se poate forma alt puls laser. Timpul fiecărui puls laser este mai mic
decât 100 nsec (0,1 μsec).
Laserul cu vapori de cupru este un laser cu trei nivele:
1. Starea fundamentală a atomului de cupru.
2. Nivelul de energie laser superior.
3. Nivelul de energie laser inferior.

3/15/2009 188
Facultatea de Fizica
Laserul cu vapori de cupru (CVL)
Rezumatul proprietăţilor laserului cu vapori de cupru:
• Presiunea vaporilor de cupru este aproximativ 1 torr.
• Temperatura optimă de funcţionare: 1650 ± 50 oC.
• Laserul este foarte sensibil la puritatea gazului activ.
• Laserul funcţionează simultan pe două linii spectrale (verde şi galben) fără o
competiţie între acestea (nivele separate).
• Energia pe puls a liniei verzi (510,6 nm) depinde de frecvenţa pulsurilor
electrice aplicate (fapt experimental).
• Energia pe puls a liniei galbene (578,2 nm) este aproape independentă de
frecvenţa pulsurilor electrice aplicate (fapt experimental).
• Laserii cu vapori de cupru au un câştig foarte ridicat, şi pot funcţiona la fel
fără o cavitate optică.
• În practică, o oglindă reflectă 100%, şi cealaltă aproximativ 10% (poate fi
utilizată fără depunere de reflectivitate Fresnel).
• Temperatura ridicată necesară pentru efectul laser, este obţinută prin
încălzirea ce rezultă în urma descărcării electrice în gaz.
• Este posibil să se obţină efect laser la temperaturi scăzute (400 oC), prin
utilizarea sărurilor de cupru precum CuCl, dar sunt câteva probleme cu
aceşti laseri, şi cu experimentele acestora.
3/15/2009 189
Facultatea de Fizica
Laserul cu vapori de cupru (CVL)
Aplicaţiile laserilor cu vapori de cupru:
1. Surse de pompaj pentru laserii cu colorant, pentru pulsuri scurte.
2. Iluminarea obiectelor în fotografierea la viteză ridicată.
Ieşirea laserului cu vapori de cupru este o radiaţie laser în domeniul vizibil cu
pulsuri foarte scurte, la o frecvenţă a pulsurilor foarte mare. Deci, această
radiaţie poate fi utilizată ca o sursă de iluminare pentru fotografierea flash la
viteze mari. Un exemplu este fotografierea gloanţelor de puşcă cu viteze de
300 -:-15.000 m/s.
3. În justiţie:
Indentificarea amprentelor digitale, şi urmele elementelor speciale în
criminalistică. Radiaţia laser este utilizată la iluminarea probelor, şi este
examinată fluorescenţa la lungimi de undă ridicate. Deoarece puterea peak-
ului laser este ridicată, pot fi identificate urme reziduale care nu pot fi
identificate utilizând surse de lumină spectrale înguste convenţionale.
4. Terapia foto-dinamică (PDT)
Distrugerea selectivă a celulelor canceroase prin iradierea laser la o lungime
de undă specifică, după injectarea unui medicament special pacientului.
5. Îmbogăţirea uraniului (U235)
z Pentru fotoionizarea selectivă a U235 în vaporizarea uraniului natural.

3/15/2009 190
Facultatea de Fizica
Laserul cu vapori de cupru (CVL)
Aplicaţiile laserilor cu vapori de cupru:
Cantitatea de U235 din uraniul natural este foarte mică, şi
foarte dificil de separat.
Utilizând laserii cu vapori de cupru, este posibil ionizarea
selectivă numai a U235, şi colectarea materialului ionizat pe
discuri încărcate electric.
Principalele cercetări în îmbogăţirea uraniului au fost făcute în
laboratoarele Lawrencce Livermore din SUA.
Utilizarea laserilor cu vapori de cupru pentru excitarea laserilor
cu coloranţi la putere foarte mare. Aceasta face posibilă
aria laserului cu colorant pentru ionizarea pultoniului (P239)
care este utilizat pentru armele nucleare.
Puterea medie maximă ce a fost publicată a laserilor cu
vapori de cupru este de 6.000 W, comparabilă cu cea de
100 W maximă disponibilă laserilor comerciali.
3/15/2009 191
Facultatea de Fizica
Laseri cu vapori metalici neutrii
Laserii cu vapori de aur

Laserul cu vapori de aur este foarte similar cu laserul cu


vapori de cupru ca structură, şi principii de funcţionare.
Uneori, acelaşi sistem (tub laser şi sursa de putere) este
utilizat pentru ambii laseri. Singura schimbare este înlocuirea
cuprului solid cu o sârmă de aur pur.
Lungimea de undă a laserului cu vapori de aur este roşie:
λ=628 nm.
Principalele aplicaţii ale laserilor cu vapori de aur sunt în
tratamentele experimentale de cancer prin terapie foto-
dinamică (PDT).

3/15/2009 192
Facultatea de Fizica
Laserii cu vapori metalici ionizaţi
6.1.3 Laserul cu Heliu-Cadmiu
Laserii cu Heliu-Cadmiu pot fi categorizaţi în ambele clase:
z Laseri cu vapori metalici – Cadmiu este un metal, efectul laser în laserul cu Heliu
Cadmiu are loc între nivelele de energie ale ionului de cadmiu, deci mediul laser
este alcătuit din vapori metalici ionizaţi.
z Laseri cu gaz ionic – Proprietăţile laserului cu Heliu-Cadmiu sunt similare cu cele ale
laserului cu Heliu-Neon care este un laser cu gaz atomic neutru.
Laserul cu He-Cd este un laser cu gaz, şi Cadmiul metalic poate fi transformat în fază
gazoasă prin încălzire.
Excitarea atomilor de Cadmiu în gaz pe nivelul laser superior este similară procesului de
excitare a gazului de Neon din laserul cu He-Ne. Atomii de Heliu sunt excitaţi prin
ciocniri cu electronii acceleraţi, şi aceştia pot transfera energia lor atomilor de Cadmiu
prin ciocniri.
Tranziţiile din laserul cu Heliu-Cadmiu sunt între nivelele de energie ale atomilor de Cadmiu
odată ionizaţi, şi sunt disponibile în jur de doisprezece linii. Aceste lungimi de undă
sunt în domeniul lungimilor de undă scurte, violet şi ultra-violet (UV). Astfel, principala
aplicaţie a laserului cu He-Cd este în laboratoarele de optică, pentru fabricarea
holografică a reţelelor de difracţie.
Problema practică în laserul cu He-Cd este menţinerea distribuţiei omogene a vaporilor
metalici în interiorul descărcării electrice a tubului. Ioii sunt atraşi de ferestrele reci de la
capetele cavităţii. În consecinţă pentru a preveni răcirea pe ferestre a cadmiului, sunt
puse gropi reci înaintea ferestrelor laser.
3/15/2009 193
Facultatea de Fizica
Laserul cu Heliu-Cadmiu
Efectul laser în laserul cu Heliu-Cadmiu:
Cadmiul metalic este încălzit la temperatura de 250 oC, ce crează presiune de vapori.
Presiunea de vapori de cadmiu la câţiva militori este adăugată la presiunea gazului de
Heliu de 3-:-7militori.
Deoarece heliu este un gaz nobil, energia de excitare a acestuia este foarte ridicată (24,46
eV) comparată cu cadmiu care este un metal cu energia de excitare scăzută (8,96 eV).
Astfel în laserul cu He-Ne heliul rămâne neutru electric, şi umple cavitatea tubului, în
timp ce atomii de cadmiu pozitivi sunt deplasaţi înspre catodul negativ.
În schema tubului laser cu He-Cd cel mai mare efort este de a reduce la minim cantitatea
ionilor de cadmiu de la catod. Cele mai bune lasere cu He-Cd pierd în jur de 1 gram de
cadmiu metalic pentru 1.000 ore de funcţionare a laserului.
Pentru comparaţie, câştigul şi puterea de ieşire pentru principalele două linii ale laserului cu
He-Cd sunt mult mai mari decât laserul cu He-Ne, dar mai mici decât laserul cu Ar+.
Caracteristicile laserilor cu He-Cd:
z Lungimile de undă de ieşire: lumina albastră 441,6 nm, şi lumina Ultra-Violetă (UV)
325 nm.
z Puterea maximă de ieşire: 150 mW pe linia albastră, şi 50 mW pe UV.
z Eficienţa totală maximă: pentru linia albastră 0,02%, şi în UV0,01% .
z Banda spectrală: 0,003 nm (aproximativ 5 GHz), şi lungimea de coerenţă: aproximativ
10 cm .
z Distanţa dintre două moduri longitudinale: aproximativ 200 MHz.
3/15/2009 194
Facultatea de Fizica
Laseri cu gaz ionizat
Cei mai utilizaţi laseri cu gaz ionizat sunt cei cu gaze nobile Argon
(Ar+) şi Kripton (Kr+).
6.1.4 Laserul cu gaz cu Argon ionizat (Ar+)
Laserul cu argon a fost iventat în 1964 de William Bridges şi Hughes.
Laserul cu argon ionizat conţine un tub umplut cu argon gaz ce se
transformă în plasmă într-o stare excitată (Plasma este o stare a
materiei în care electronii sunt separaţi de atomi şi molecule, care
în mijloc conţine electroni liberi şi ioni).
O diagramă schematică a nivelelor de energie pentru laserul cu argon
este arătată în figura 6.4.
Cele mai importante două tranziţii laser au lungimile de undă în
vizibil:
Albastru 488 nm
Verde 514,5 nm,
dar laserul cu argon ionizat emite deasemenea şi în spectrul UV:
351,1 nm şi 363,8 nm.
3/15/2009 195
Facultatea de Fizica
Laseri cu gaz ionizat
Laserul cu gaz cu Argon ionizat (Ar+)

Fig. 6.4: Diagrama nivelelor de energie pentru laserul cu Argon ionizat.


3/15/2009 196
Facultatea de Fizica
Laserul cu gaz cu Argon ionizat (Ar+)
Puterea de ieşire al laserului cu Argon
Când considerăm puterea de ieşire a laserului cu argon ionizat, este importantă
starea dacă puterea de ieşire are toate liniile laser împreună, sau pentru o
lungime de undă specifică.
Multe aplicaţii necesită lungimi de undă specifice care pot fi separate cu o reţea de
difracţie sau cu o prismă la ieşirea din cavitatea optică, cum se va vedea în
capitolul 8.2.1.
Laserii cu gaz ionizat sunt laseri numai în vizibil ce produc multe culori cu puteri
comparative mari (mai mari de câţiva waţi).
Eficienţa laserului cu argon (Ar+)
Vedem în diagrama din figura 6.4 nivelele de energie laser ce aparţin ionului de
argon, astfel că atomii de gaz din interiorul tubului trebuiesc mai întâi să fie
ionizaţi.
Cum se vede în diagramă, nivelul fundamental al laserului este pe la aproximativ
16 eV deasupra nivelului fundamental al atomului de argon neutru. Aceasta este
o cantitate de energie mare ce trebuie furnizată laserului, dar nu este utilizată
pentru obţinerea radiaţiei laser. Această energie risipită este una din motivele
pentru eficienţa foarte scăzută a laserului cu Argon (0,1%).

3/15/2009 197
Facultatea de Fizica
Laserul cu gaz cu Argon ionizat (Ar+)
Puterea de ieşire al laserului cu Argon
Câştigul mediului activ în laserulcu Argon ionizat este foarte ridicat, astfel poate fi
înmagazinată o putere ridicată în laserii cu Argon ionizat (zeci de waţi), cu toate că am
văzut că au eficienţă scăzută.
Puterea la ieşire cccreşte cu o funcţie neliniară cu densitatea de curent din tub. Astfel este
uzual să se folosească tuburi înguste (cu secţiune mică) şi curenţi foarte mari
(100-:- 500 A/cm2) .
Laserii cu Argon ionizat necesită o alimentare separată la reţeaua electrică tifazată.
Aprinderea laserului cu Argon ionizat este făcută cu un puls de tensiune înaltă (de
aproximativ 10 KV curent continuu)pentru ionizarea gazului de Argon.
După ionizare, câteva sute de volţi tensiune continuă sunt aplicate pe tubul laser.
Curentul continuu ridicat (mai mare de 50 A) menţine efectul laser.
Astfel densitatea mare de curent crează cantităţi mari de căldură ce trebuie să fie eliminată
din laser. Laserii cu Argon ionizat necesită răcire cu apă.
Pentru a rezista la temperaturi înalte, tubul laser este construit din materiale speciale, cum ar
fi oxidul de Beriliu. Acest material are o conductivitate termică foarte ridicată, şi nu se
distruge la descărcări electrice.
Radiaţia laserului cu Argon ionizat este periculoasă pentru vedere (clasa 3b şi mai
mare), şi lucrul cu aceasta necesită ochelari de protecţie pentru toţi cei din cameră.

3/15/2009 198
Facultatea de Fizica
Laseri cu gaz ionizat
Laserul cu Kripton
Aplicaţiile laserului cu Argon ionizat:
z Sursă pentru pompajul optic al laserului cu colorant.
z Distractiv – show cu lumină laser, discoteci, şi afişoare laser.
z Chirurgie generală – pentru aplicaţii ce utilizează absorbţia la lungimi de
undă specifice.
z Oftalmologic în desprinderile de retină.
z Medicina juridică – pentru determinări de fluorescenţă.
z Holografie – Deoarece au putere mare în spectrul vizibil.

6.1.5 Laserul cu Kripton


Laserul cu Kripton este foarte asemănător cu laserul cu Argon dar eficienţa lui este
mai mică.
Acest laser are multe linii în spectrul vizibil, în special în domeniul spectral de la
galben la roşu.
Puterea maximă de ieşire îe fiecare linie este de aproximativ 100 mW.
Aplicaţiile cele mai importante ale acestui laser sunt îndomeniile de artă şi distracţii,
la realizarea de efecte vizuale fantastice.

3/15/2009 199
Facultatea de Fizica
Laserii cu gaz molecular

III. Laserii cu gaz molecular


Toţi laserii descrişi anterior se bazează pe tranziţiile electronice dintre diferite
nivelele de energie principale.
Într-o moleculă, nivelele de energie principale sunt subdivizate în nivele de energie
vibraţionale. Fiecare nivel de energie vibraţional poate fi subdivizat în nivele
de energie rotaţionale:
1. Nivelele de energie vibraţionale – nivele de energie asociate fiecăror
oscilaţii de atomi din moleculă.
2. Nivelele de energie rotaţionale – nivelele de energie asociate rotaţiei
moleculei.
Din aceste nivele de energie sunt subdivizate nivelele de energie principale,
diferenţa dintre două nivele de energie vibraţionale între care se produc efect
laser, este mult mai mică decât diferenţa dintre nivelele de energie principale
electronice. Astfel, lungimile de undă asociate acestor tranziţii de energie
dintre aceste nivele sunt mari, şi uzual sunt în spectrul de infra-roşu (IR).
Printre laserii moleculari, cel mai comun laser este laserul cu bioxid de carbon
(CO2). Câteva aplicaţii ale acestuia sunt descrise în capitolul 9.

3/15/2009 200
Facultatea de Fizica
Laserii cu gaz molecular
Laserul cu bioxid de carbon (CO2)
6.1.6 Laserul cu bioxid de carbon (CO2)
Efectul laser în molecula de CO2 a fost demonstrat prima oară de C. Patel în 1964.
El a trimis un puls de descărcare electrică printr-un gaz pur de CO2 într-un tub laser, şi a
obţinut la ieşire un puls mic laser.
CO2 este un gaz în care se produce efect laser, dar pentru a îmbunătăţi eficienţa laserului
trebuiesc adăugate alte gaze în tubul laser.
Laserul standard cu CO2 include în mediul activ un amestec de CO2 cu N2 şi He. Proporţiile
optime a celor trei gaze în acest amestec depinde de sistemul laser şi de mecanismul
de excitare. În general, pentru un laser în undă continuă proporţiile sunt:
CO2:N2:He – 1:1:8
CO2 este o moleculă liniară, şi cei trei atomi sunt situaţi pe o linie dreaptă cu atomul de
Carbon în mijloc.
În figura 6.5 se ilustrează cele trei moduri vibraţionale ale moleculei de CO2:
1. Modul de întindere simetrică (ν1).
2. Modul de încovoiere (ν2).
3. Modul de întindere asimetrică (ν3).

3/15/2009 201
Facultatea de Fizica
Laserii cu gaz molecular
Laserul cu bioxid de carbon (CO2)

Fig. 6.5: Modurile de oscilaţie a moleculei de CO2


3/15/2009 202
Facultatea de Fizica
Laserul cu bioxid de carbon (CO2)
Tranziţiile laser în laserul cu CO2
Tranziţiile laser în laserul cu CO2 se produc când molecula va
trece de pe un nivel de energie superior al unui mod
asimetric pe unul din celelalte două, cum se poate vedea
în figura 6.6.
1. Tranziţia pe modul de întindere simetric corespunde
lungimii de undă λ=10,6 μm.
2. Tranziţia pe modul de încovoiere corespunde lungimii de
undă λ=9,6 μm.
Fiecare nivel de energie vibraţional este subdivizat în multe
nivele de energie rotaţionale. Tranziţiile pot avea loc între
nivele de energie vibraţionale cu diferite nivele de energie
rotaţionale, deci sunt multe linii laser în jurul principalelor
tranziţii vibraţionale..

3/15/2009 203
Facultatea de Fizica
Laserul cu bioxid de carbon (CO2)
Tranziţiile laser în laserul cu CO2

Fig. 6.6: Diagrama nivelelor de energie pentru laserul cu CO2


3/15/2009 204
Facultatea de Fizica
Laserul cu bioxid de carbon (CO2)
Funcţionarea laserului cu CO2
Descărcarea electrică este produsă în tubul laser. Energia electronilor acceleraţi
este transferată prin ciocniri moleculelor de azot (N2) şi moleculelor de bioxid
de carbon (CO2).
Moleculele de Azot ajută în procesul de excitare a moleculelor de CO2. Primul
nivel de energie vibraţional al moleculei de azot este foarte similar cu cel ai
modului de comprimare asimetrică a moleculei de CO2 (vezi figura 6.1.6B),
deci energia poate fi uşor transferată de la moleculele de azot excitate la
moleculele de CO2.
Moleculele de Heliu sunt adăugate la amestecul de gaz pentru:
1. Depopularea nivelului de energie laser inferior ca să se păstreze inversia
de populaţie.
2. Stabilizarea descărcării electrice prin disiparea căldurii din zona efectului
laser.
(Căldura specifică (ce determină conductivitatea termică) pentru He (1,24 cal/gram.K este de
cinci ori decât cea a Azotului 0,249 cal/gram.K)
Presiunea gazului din interiorul tubului laser cu CO2 este 5-:-30 torri, din care
10% gaz de CO2, 10% N2 şi restul este He.

3/15/2009 205
Facultatea de Fizica
Laserul cu bioxid de carbon (CO2)
Tipuri de laseri cu CO2
Sunt multe tipuri de laseri cu CO2, toate au aceleaşi principii fizice. Diferenţierea dintre
acestea este structura lor, mecanismul de excitare, şi radiaţia de ieşire.
Câţiva laseri cu CO2 sunt descrişi mai jos.
Laseri cu curgere de gaz de CO2
În aceşti laseri amestecul de gaz proaspăt curge continuu prin tubul laser în timpul
efectului laser.
Curgerea gazului este utilizată cînd este necesară o putere maximă la ieşirea laserului
cu CO2.
Gazul curgere de-a lungul tubului şi este scos afară în atmosferă (acesta nu este
otrăvitor).
Aceşti laseri sunt foarte simpli, şi nu necesită gaze cu puritate.
Pot fi obţinute la ieşirea acestor laseri puteri de sute de waţi.
Laserul cu CO2 etanşat (închis)
Laserul cu gaz este umplut cu amestecul optim de gaze şi etanşat (cum am văzut la
laserul cu He-Ne).
Se aplică un potenţial electric ridicat pe electrozii de la capetele extreme ale tubului de
gaz.
Electronii acceleraţi excită moleculele de gaz.
3/15/2009 206
Facultatea de Fizica
Laserul cu bioxid de carbon (CO2)
Tipuri de laseri cu CO2
Problema care opresc laserii etanşaţi este disocierea moleculelor de CO2 în CO şi
Oxigen în tomp. Pentru a reduce acest efect, este adăugat un agent catalizator în
amestecul de gaz. Acest agent catalizator produce o reacţie inversă disocierii şi
reformează molecula de CO2 care este necesară efectului laser.
Laserii cu CO2 etanşaţi au o utilizare limitată cu puteri de ieşire mai mici de 200 Waţi.
Pentru puteri ridicate este necesară de prelua căldura generată în interiorul
laserului, şi este necesară curgerea de gaz.
Uneori rezervorul de gaz este ataşat tubului etanş pentru a se reîmprospăta gazul din
efectul laser din tub cu cel din rezervor.
Noile clase de laseri etanşi cu CO2 sunt construiţi din metal ce nu au tub de sticlă.
Aceşti laseri nu sunt excitaţi direct prin descărcare electrică creată de tensiune
înaltă, ci prin tensiune de radiofrecvenţă (RF).
Laserul cu CO2 cu ghid de undă în interior
Când diametrul tubului laser este redus la dimensiuni de ordinul a 1 milimetru, se
realizează un ghid de undă.
Radiaţia din interiorul tubului cu diametru mic este confinată de a se deplasa de-a lungul
tubului, cu pieerderi mici.
Utilizând tuburi ceramice, pot fi construite lasere cu CO2 foarte mici.
Aceşti laseri mici cu CO2 pot produce peste 50 Waţi radiaţie undă continuă.

3/15/2009 207
Facultatea de Fizica
Laserul cu bioxid de carbon (CO2)
Tipuri de laseri cu CO2
Laserii cu CO2 cu curgere de gaz transversal
Când în interiorul laserului gazul curge perpendicular pe axa laserului, este posibil să
avem o curgere lungă pe o distanţă foarte scurtă.
Răcirea gazului ce curge este foarte eficientă, aceasta face posibilă obţinerea la ieşire a
unei puteri ridicate din aceşti laseri.
Ambele curgeri de gaz şi descărcări electrice în aceşti laseri sunt de-a lungul lăţimii
laserului.
Astfel, distanţa dintre electrozi este scurtă, deci descărcarea electrică poate fi realizată
orizontal pe gaz la presiune foate înaltă (mai mari de câteva atmosfere).
Curgerea transversală este utilizată pentru laserii cu CO2 de putere foarte mare.
Laserii din natură !
Este bine să ştim că laserul este o descoperire tehnologică, şi laserul a fost „invenţia
anilor 60”.
Acum este cunoscut că laserii cu CO2 există în natură fără intervenţia umană.
Am văzut că echilibrul termodinamic este starea standard în natură, şi acea „inversie de
populaţie” care este o condiţie pentru efectul laser, nu este o situaţie de echilibru.
În unele cazuri specifice, inveria de populaţie există în natură !

3/15/2009 208
Facultatea de Fizica
Laserii din natură !
Norii fierbinţi de gaz apropiaţi stelelor crează maseri naturali. Lumina acestor stele
determină excitarea moleculelor de gaz pe nivele de energie ridicate, de pe acestea
mokeculele se depopulează pe stări metastabile. Cantitatea de radiaţie emisă de
aceşti nori fierbinţi este enormă, dar radiaţia nu este emisă ca un fascicul colimat,
precum într-un laser standard. Radiaţia este emisă în toate direcţiile în spaţiu cum
se vede în figura 6.7.

Fig, 6.7: Efectul laser în atmosfera de pe Marte


3/15/2009 209
Facultatea de Fizica
Laserii din natură !
Identificarea efectului laser în stele a fost determinat prin examinare
spectroscopică a lungimilor de undă recepţionate de la stele:
Gazul fierbinte în mod normal este în echilibru termodinamic.
Acesta amite un spectru continuu de lungimi de undă ce depinde
de temperatura gazului. De asemenea acesta emite lungimi de
undă caracteristice gazului, cu o relaţie certă între intensităţile
fiecărei lungimi de undă.
Laserii emit numai lungimi de undă specifice ce corespund
tranziţiilor energetice dintre anumite nivele de energie.
Comparând intensităţile lungimilor de undă recepţionate de la stea,
cu intensităţile lungimilor de undă de la un gaz fierbinte regular,
dovedeşte că există inversie de populaţie în aceste stele. Alte
proprietăţi de recepţie a radiaţiei, precum: direcţionalitatea,
polarizarea şi lăţimea spectrală a fiecărei linii spectrale confirmă
această idee.

3/15/2009 210
Facultatea de Fizica
Laserul cu bioxid de carbon (CO2)
Proprietăţile laserului cu CO2
z Putere de ieşire ridicată. Laserii comerciali cu CO2 produc peste 10.000
Waţi continuu.
z Spectrul de ieşire este în domeniul specttral Infra-Roşu (IR): 9 -:- 11 μm.
z Eficienţă foarte ridicată (peste 30%).
z Pot funcţiona în continuu sau în impulsuri.
z Puterea medie de ieşire este de 75 W/m pentru curgere lentă de gaz, şi
peste câteva sute de pentru curgere rapidă de gaz.
z Funcţionare foarte simplă, şi gazele nu sunt toxice.
Rezumatul laserilor cu CO2 în raport cu tipul de laser:
z Laser cu gaz.
z Emit în spectrul infra-roşu (IR) .
z Excitare electrică.
z Undă continuă, deasemenea poate funcţiona şi în pulsuri.
z Laser cu patru nivele.

3/15/2009 211
Facultatea de Fizica
Laserii cu gaz molecular

Laserul cu CO
Acest laser este foarte similar cu laserul cu CO2, excepţie pentru gazul activ –
CO.
Spectrul de oeţire la aceşti laseri este: .
Una din probşemele acestui laser este gazul de CO care este otrăvitor.
6.1.7 Laserul cu Azot 1 t

Laserul cu Azot a fost construit prima dată în 1963 şi s-a produs pentru
comercializare din 1972.
Efectul laser:
Mediul activ în laserii cu Azot este gaul de Azot la presiuni de la 20 torri până
peste 1 atm.
În cîţiva laseri cu Azot gazul curge în tub, în timp ce alţii au tubul etanş.
Cei mai mulţi laseri cu gaz preferaţi sunt de laseri cu Azot ce se bazează pe
tranziţiile dintre nivelele de energie de vibraţie, şi excitaţi electric.
Diagrama nivelelor de energie a unui laser cu Azot este arătată în figura 6.8.
3/15/2009 212
Facultatea de Fizica
Laserii cu gaz molecular
Laserul cu Azot

Fig. 6.8: Diagrama nivelelor de energie pentru laserul cu azot.


3/15/2009 213
Facultatea de Fizica
Laserul cu Azot
Funcţionarea laserului cu Azot în impulsuri
Excitatea gazului de Azot se realizează performant printr-un puls scurt (în jur de
10 nsec. de tensiune înaltă (20 -:- 40 KV). Acest puls de înaltă tensiune crează
o descărcare electrică în gaz, ce provoacă o inversie de populaţie momentană.
Pulsul laser scurt este emis, şi gazul revine pe starea fundamentală.
Laserul cu Azot este un laser pulsat.
Este imposibil ca un laser cu Azot să emită radiaţie continuu.
Explicaţie: timpul de viaţă al nivelului de energie laser superior este de aproximativ
40 nsec., în timp ce timpul de viaţă al nivelului de energie laser inferior este
lung: .
Exerciţiul 6.1:
Explicaţi de ce valoarea timpului de viaţă al nivelului de energie laser limitează
efectul laser la funcţionarea în impuls.
Câştigul mediului activ în laserul cu Azot este foarte ridicat (50 dB/m). Deci la 1
metru lungime de mediu activ este suficient de a produce radiaţie laser, în
exterior fără oglinzi. În practică, oglinda cu reflexie totală (100%) este utilizată la
una din laturile laserului, şi radiaţia laser este emisă prin cealaltă fereastră.
3/15/2009 214
Facultatea de Fizica
Laserul cu Azot

Proprietăţile laserului cu Azot


• Laserii cu Azot emit radiaţie în regiunea ultra-violetă (UV) a spectrului
electromagnetic, la lungimea de undă de .
• Laser foarte simplu şi ieftin.
• Puls cu puterea de peak foarte înaltă – peste câţiva Mega-Waţi.
• Frecvenţa pulsului – peste 1.000 Hz- limitată de efectele termice.
• Durata pulsului este de ordinul a 10 nsec.
• Energia per puls – de câţiva mili-Jouli.
• Energia medie – mai mare de câteva sute de mili-Waţi.
• Eficienţa totală – aproximativ 0,1%.
Aplicaţiile importante ale laserului cu Azot:
• Pompajul optic al laserilor cu coloranţi.
• Spectroscopie în spectrul ultra-violet (UV).
• Teste nedistructive, realizată prin încăţzirea probei cu un puls de la laserul cu
Azot.
• Măsirători de fluorescenţă a materialelor.
• Măsurători de procese foarte rapide, (fotografierea prin iluminarea cu pulsuri
scurte).
3/15/2009 215
Facultatea de Fizica
Laserul cu excimeri
6.1.8 Laserul cu excimeri
Aceştia sunt laseri în care condiţiile necesare pentru efectul laser sunt obţinute în moduri „exotice”.
De exemplu, vom examina o familie de laseri în care radiaţia este emisă de molecule care există
numai pentru o durată foarte scurtă.
Această moleculă este compusă dintr-un atom de gaz nobil: Argon, Kripton sau Xenon, şi un atom
de halogen: Flor, Clor, Brom sau Iod.
Un excimer este o moleculă care are o stare legată (existentă) numai într-o stare excitată.
În starea fundamentală această moleculă nu poate exista, şi atomii sunt separaţi.
Starea excitată există pentru o durată foarte scurtă, mai mică ce 10 nanosecunde.
Numele de excimer provine de la combinaţia a două cuvinte: excitat dimer (dimer excitat), ce
înseamnă că molecula este compusă din doi atomi, şi există numai în stare excitată.
(Uneori cercetătorii consideră aceste molecule ca fiind un complex, şi le denumesc laser
„Exciplex”).
Dezvoltarea istorică a laserilor cu excimeri
Laserul cu excimeri a fost inventat în 1971 în URSS de un grup de cercetători: Basov,
Danilychev, şi Popov. Aceştia au considerat emisia stimulată la o lungime de undă de
pentru gazul de Xe2 la temperatură joasă, pompat de un fascicul de electroni.
Primul efect laser în gaz nobil cu halogen (XeBr) a fost raportat în 1975 de Searl şi Hart.
3/15/2009 216
Facultatea de Fizica
Laserul cu excimeri
Laserii cu excimeri cei mai uzuali sunt listaţi în tabel,
fiecare cu lungimea de undă caracteristică:
Laserul cu excimer: Lungimea de undă [nm]:
ArCl 176
ArF 193
KrF 248, (275)
XeF 351, 353, (460)
KrCl 222, (240)
XeCl 308, 351
XeBr 282, (300)

3/15/2009 217
Facultatea de Fizica
Laserul cu excimeri
Nivelele de energie ale laserului cu excimeri
O combinaţie de gaze nobile este o contradicţie, deoarece gazele nobile
sunt inerte (cum indică şi numele lor). Atomii crează o stare legată
numai după ce creşte foarte mult energia lor de intrare într-o stare
excitată ionizată. Această stare legată este nivelul laser superior, de
pe care molecula revine pe o stare fundamentală ne-excitată.
Condiţia de inversie de populaţie este îndeplinită la momentul când
aceasta este în stare excitată, deci populaţia de pe nivelul laser
inferior este întotdeauna zero.
Figura 6.9 descrie diagrama nivelelor de energie pentru laserul cu
excimeri, în funcţie de distanţa dintre atomii din moleculă.
R reprezintă atomul de gaz nobil şi H reprezintă halogenul.
Groapa (groapa de potenţial) din diagrama stărilor excitate arată existenţa
la un moment dat starea stabilă. În realitate aceasta nu este o groapă
de potenţial în starea fundamentală ce arată că aceasta nu este o
stare legată a moleculei când nu este excitată.
Numai în interiorul ariei marcate din interiorul gropii de ptenţial ale stării
excitate poate exista stare legată, şi aceasta are loc pentru o distanţă
specifică dintre atomi.
3/15/2009 218
Facultatea de Fizica
Laserul cu excimeri
Nivelele de energie ale laserului cu excimeri

Fig. 6.9: Diagrama nivelelor de energie ale unui laser cu Excimeri.


3/15/2009 219
Facultatea de Fizica
Laserul cu excimeri
Funcţionarea laserului cu excimeri
Compoziţia amestecului de gaz din interiorul tubului unui laser cu Excimeri este:
z Foarte puţin halogen (0,1 -:- 0,2%).
z Puţin gaz nobil (Argon, Kripton sau Xenon).
z Aproximativ 90% Neon sau Heliu.
Atomii de halogen pot provenii din molecule precum: F2, Cl2, Br2, sau din alte molecule ce
conţin halogeni precum: HCl, NF3.
Avantajul utilizării unui compus molecular de halogen, este activitatea chimică puternică a
moleculei de halogen (în special Fluorul).
Excitarea laserului cu Excimeri
Excitarea laserului cu Excimeri este realizată prin trecerea unui puls electric puternic prin
amestecul de gaz. Excitarea trebuie sî fie realizată într-un timp foarte scurt şi cu o putere
foarte mare, plecând de la aproximativ şi poate ajunge la câţiva Megawaţi per cm3.
Electronii în gaz sunt acceleraţi datorită potenţialului înalt, şi energia lor cinetică este
transferată moleculelor de gaz prin ciocniri.
Moleculee de gaz nobil şi de halogen sunt rupte şi formează complexul legat excitat.
Este posibil să îmbunătăţim eficienţa de pompaj prin ionizarea amestecului de gaz utilizând
iradierea cu raze X.
Rata de pompaj este de ordinul a 1 GW de putere per litrul de gaz (!).

3/15/2009 220
Facultatea de Fizica
Laserul cu excimeri
Excitarea laserului cu excimeri
Timpul de viaţă a stării excitate este de ordinul a 10 nsec. Deci pulsul laser este limitat la 10
nsec.
Deoarece mediul activ al laserului cu Excimeri are câştigul ridicat, laserul poate funcţiona fără
oglinzi. În practică, la un capăt este oglinda cu 100% reflectivitate, şi la cealaltă parte este
utilizată o fereastră transparentă. Un procent foarte mic ce se întoarce prin reflexie
Fresnel pe fereastră este suficient să menţină procesul laser.
Deoarece se cere un pompaj puternic şi rapid, este în general utilizată o descărcare
transversală (la unghi drept pe axa laserului). În descărcarea transversală, distanţa dintre
electrozi este scurtă, şi acolo este o mulţime de spaţiu pentru electrozi (de-a lungul axei
laserului).
Trebuie avută grijă să se etanşeze corect materialele în interiorul cavităţii, datorită reactivităţii
ridicate a gazului.
Deoarece gazele din interiorul laserului cu excimeri este foarte toxic, laserul trebuie să fie
etanţat înainte de reumplerea cu gaz. Laserul este utilizat la câteva milioane de pulsuri, şi
apoi este necesară reumplerea cu gaz.
Proprietăţile laserilor cu Excimeri:
z Laserii cu Excimeri emit în domeniul spectral Ultra-Violet (UV).
z Radiaţia este emisă numai în pulsuri scurte.
z Durata fiecărui puls este de la picosecunde până la micro-secunde .
z Presiunea gazului din interiorul tubului laser este ridicată:1 -:- 5 atm.
z Eficienţa laserilor cu Excimeri comerciali este mai mare de câteva procente.
3/15/2009 221
Facultatea de Fizica
Laserul cu excimeri
Aplicaţiile laserului cu excimeri
Laserii cu Excimeri pot emite radiaţie Ultra-Violetă (UV) cu puteri mai mari de ordinul a
100 Waţi.
Deoarece lungimile de undă emise sunt foarte scurte, fiecare foton emis individual
transportă o cantitate mare de energie, care este suficientă să rupă legăturile din
molecule în materialul ce absoarbe radiaţia. Fiecare puls de radiaţie a laserului cu
Excimeri conţine un număr mare de fotoni, deci acesta are o putere de peak foarte
ridicată.
Deci, laserul cu Excimeri este un instrument perfect de tăiere pentru aproape orice material !
Aplicaţii speciale:
z Fotolitografiere - Procesarea materialelor la un grad foarte înalt de acurateţe (de
ordinul fracţiunilor de microni !).
z Tăierea ţesuturilor biologice fără să afecteze împrejur.
z Corectarea defectelor de vedere – Tăierea foarte delicată a straturilor pentru orice
suprafaţă a corneei, astfel se elimină necesitatea folosirii ochelarilor.
z Marcarea produselor – deoarece lungimea de undă a radiaţiei laserului cu Excimeri
este absorbită de orice material, este posibil să se marcheze cu un singur puls toate
tipurile de materiale, precum plastice, sticlă, metal, etc.
Preţul unui laser cu Excimer este relativ ridicat (zeci de mii de dolari), dar acesta este
utilizat foarte mult datorită proprietăţilor lui unice.

3/15/2009 222
Facultatea de Fizica
Laserul chimic
6.1.9 Laserul chimic
Laserul chimic este un exemplu de laser a cărei energie de pompaj provine din
reacţia chimică dintre doi atomi.
Laserul chimic este un laser din familia Laserilor cu gaz dinamic:
Laserii cu gaz dinamic sunt bazaţi pe expansiunea rapidă de căldură, presiunea
gazului ridicată, prin diuze mici în vid înaintat. Această expansiune rapidă
reduce temperatura gazului.
Ca rezultat, avem transferul moleculelor luate de pe starea fundamentală mai mult
decât timpul de expansiune, obţinem multe molecule cu o temperatură scăzută
pe nivele excitate. Deci, „inversie de populaţie”.
În general gazul circulă prin diuze într-o curgere transversală (perpendicular pe axa
optică a laserului), astfel multe diuze pot fi funcţionale în acelaşi timp,
producând putere mare pentru laser.
Primul laser chimic, ce a funcţionat în mod pulsat, a fost construit în 1965 de J.V.V.
Kasper, şi G.C. Pimental.
Efectul laser al laserului chimic este bazat în general pe tranziţiile vibraţionale
ale moleculelor biatomice.

3/15/2009 223
Facultatea de Fizica
Laserul chimic
Mediul unui laser chimic
Mulţi laseri chimici sunt bazaţi pe halogenuri de hidrogen.
HF
Cel mai cunoscut membru din această familie este Florura de Hidrogen (HF).
Radiaţia emisă este în Infra-Roşu (IR), cu câteva linii în domeniul spectral: .
DF
Când hidrogenul este înlocuit de izotopul greu – Deuteriu, alt membru din familie: este
creată Florura de Deuteriu (DF) şi emite în domeniul spectral: .
S-au obţinut efect laser în laborator pentru alte familii precum Clorura de Hidrogen
(HCl) şi Bromura de Hidrogen (HBr), dar nu sunt laseri uzuali.
Deoarece Florul şi Hidrogenul sunt gaze foarte reactive:
Hidrocarburile sunt utilizate ca sursă pentru Hidrogen, şi
compuşii Florului precum SF6 sau NF3 sunt utilizaţi ca sursă pentru Flor.
Florul se obţine prin descărcare electrică, ce separă molecula de SF6 în Flor şi Sulf.
În laserii chimici comerciali, se adaugă Oxigen în camera de reacţie, ce reacţionează
cu Sulful pentru a crea molecule de SO2.
Gazul de Heliu este adăugat pentru a dilua gazul, şi uneori de asemenea alte gaze.
Presiunea totală din interiorul unui laser chimic este joasă (de câţiva tori).

3/15/2009 224
Facultatea de Fizica
Laserul chimic
Reacţia chimică
Reacţia dintre Hidrogen şi Flor poate fi iniţiată printr-o descărcare electrică sau
printr-o modalitate chimică.
În reacţia dintre moleculele de Hidrogen şi atomii de Flor, reacţia puternică a
Florului activ cu molecula de Hidrogen (H2) crează Hidrogenul liber plus o
moleculă de HF+. Apoi Hidrogenul liber reacţionează cu molecula de Flor:
H 2 + F → HF + + H
H + F2 → HF + + H
Reacţia va continua mult cât sunt molecule de Flor şi Hidrogen. Astfel, curgerea
gazului în interiorul cavităţii crează emisia laser în continuu.
Moleculele de HF şi DF au o serie de nivele de energie de vibraţie.
Aşa cum am văzut în modelul atomic al lui Bohr, diferenţa de energie dintre nivelele
de energie succesive descreşte la nivelele superioare. Aceste mijloace pentru
care tranziţia este între două nivele de energie superioare (cum ar fi E7-E6),
fotonul emis va avea o energie mai mică (lungime de undă mare) decât fotonul
emis prin tranziţia dintre nivelele de energie joase (cum ar fi E2-E1). Cum fiecare
nivel vibraţional are câteva sub-nivele rotaţionale, avem explicaţia pentru seria
lungimilor de undă emise de aceşti laseri chimici.
3/15/2009 225
Facultatea de Fizica
Laserul chimic
Structura laserului chimic

Fig. 6.10: Structura de bază a laserului chimic


3/15/2009 226
Facultatea de Fizica
Laserul chimic
Structura laserului chimic
Gazele sunt injectate în interiorul laserului prin pipete cu pinhol-uri la
capete. Forma pinhol-urilor este critică pentru a evita echilibrul
termodinamic al gazului.
Gazul curge rapid a la ieşirea prin pinhol-uri şi crează o curgere
turbulentă.
Aceste rezultate conduc la excitarea moleculelor de Hidrogen.
Avantajele laserilor chimici:
z Sursa de energie este depozitată comod (baloane cu gaz).
z Putere de ieşire foarte mare.
Atmosfera este mai transparentă la spectrul de emisie al laserilor cu DF
decât pentru laserii cu HF, deci laserul cu DF este mai dezvoltat, cu
toate că eficienţa lor este scăzută, şi preţul izotopului de Deuteriu este
ridicat.
Dezavantajele laserilor chimici:
z Florul este un gaz foarte reactiv.
z Gazul de hidrogen poate exploda uşor.

3/15/2009 227
Facultatea de Fizica
Laserul chimic
Funcţionarea laserilor chimici
În laserii chimici comerciali, tensiunea înaltă de aproximativ 8.000 V
este aplicată pe electrozii tubului laser.
Unii laseri utilizează radiaţie Ultra-Violetă (UV) pentru preionizarea
descărcării electrice a gazului şi creşte eficienţa reacţiei chimice.
Reacţia chimică dintre Florul liber şi Hidrogen eliberează o cantitate
mare de molecule generate de HF*, care sunt într-o stare
excitată.
Dacă se compară eficienţa intrării electrice raportată la ieşirea
laser, obţinem mai mult de 100%, datorită energiei chimice
realizată de reacţia dintre Florul liber şi Hidrogen.
În laserii chimici comerciali, eficienţa electrică este mai mică decât
1%, deşi eficienţa chimică este în jur de 20%.

3/15/2009 228
Facultatea de Fizica
Laserul chimic
Aplicaţiile laserului chimic
Cele mai multe aplicaţii ale laserului chimic sunt aplicaţii militare, deci numărul
articolelor publicate în literatura cu acces liber este limitat.
Laserul chimic avansat de Infra-Roşu Mediu (MIRACL: Mid Infra-Red Advanced
Chemical Laser) este cel mai cunoscut laser chimic în America ca Sistem Laser
ce Facilitează Testarea Energiei Înalte (HELSTF: High Energy Laser System
Test Facility) utilizat în Ghidarea Proiectilului (WSMR: White Sands Missile
Range), în sud-centru New Mexico.
Acesta este destinat pentru distrugerea oricărui prioectil în aer. A fost primul în
clasa megawaţilor, laserul chimic în undă continuă este construit în întreaga
lume, şi a funcţionat pentru prima oară în 1980.
Deoarece aceştia au proprietăţi unice, se descrie în detaliu (unde-i publicat):
z Acest laser poate emite o putere continuă mai mare de 2 MegaWaţi, pentru un
timp scurt (peste maxim 70 secunde).
z Apertura telecsopului special utilizat pentru dirijarea acestui laser este de 1,5
metri (!), cu localizarea automată computerizată a ţintei.
z Calitatea fasciculului este bună.
z S-a demonstrat fiabilitatea acestui laser în mai mult de 150 teste laser, cu peste
3.000 secunde de timp de funcţionare a laserului în decursul ultimei decade.
3/15/2009 229
Facultatea de Fizica
Laserul chimic
Funcţionarea laserului MIRACL
Funcţionarea laserului MIRACL este similară motorului rachetei cu reacţie, în care
combustibilul (etilena C2H4) este înlocuit cu un oxidant (Triflorură de Azot, NF3).
Atomii liberi excitaţi de Flor sunt unul din produsul combustiei. Numai la ieşirea din
camera de combustie se injectează deuteriu şi heliu în interiorul tubului de evacuare.
z Deuteriu se combină cu atomii de Flor excitaţi pentru a forma molecula de Florură
de Deuteriu (DF*), în timp ce Heliu stabilizează reacţia şi controlează temperatura.
z Cavitatea optică este răcită puternic şi poate funcţiona până ce alimentarea
combustibilului este epuizată.
z Puterea de ieşire a laserului poate fi variată peste un domeniu larg prin modificarea
ratei de curgere a combustibilului şi amestecului.
z Fasciculul laser în rezonator este de aproximativ 21 cm înălţime şi 3 cm lăţime.
z Forma geometrică a fasciculului este utilizat la producerea unui fascicul de 14 cm
pătraţi care se propagă prin restul trenului de fascicul.
z Diagnosticarea pentru evaluarea formei fasciculului, puterii absolute şi profilului de
intensitate sunt utilizate la fiecare descărcare laser.
z În iunie 1996, s-a considerat un succes localizarea unui proiectil de la o distanţă de
23 Km peste 50Km prin iluminarea cu un laser chimic. Proiectilul se deplasa cu o
viteză de 1.000m/s.

3/15/2009 230
Facultatea de Fizica
Laserul chimic
Laserul Chimic cu Iod Oxigen (COIL)
Tratăm alt laser chimic, care este bazat pe ceacţia complicată dintre Iod şi Oxigen.
Acest laser a fost iventat în laboratoarele de armament din Forţele Aeriene ale SUA
în 1977.
Acesta a fost testat în Laboratoarele Philips ale Forţelor Aeriene ca un potenţial
sistem de armă grea.
Se utilizează în principal pentru distrugerea proiectilelor în aer.
Laserul COIL a fost selectat ca laser ce va fi instatat în aerotransportatoarele cu
laseri de generaţia a doua (ABL: second generation airborne laser), destinate
interceptărilor proiectoarelor balistice în traiectoria de urcare a lor.
Acest laser emite radiaţie la o lungime de undă de 1,3μm.
Aceasta este o lungime de undă scurtă obţinută de laserii chimici.
Această lungime de undă este oportună pentru aplicaţiile de armament, deoarece
atmosfera are o transmisie ridicată la această lungime de undă, şi o
disponibilitate excelentă de instrumente optice, necesare pentru sistemele laser
de putere mare.
3/15/2009 231
Facultatea de Fizica
Laserii de Infra-Roşu Îndepărtat
(FIR: Far Infra-Red)
Laserii de Infra-Roşu Îndepărtat (FIR) emit radiaţie în spectrul Infra-Roşu Îndepărtat (domeniul
lungimilor de undă 1000μm).
Domeniul lungimilor de undă mai mari de 100 μm este uneori denumit unde sub-milimetrice.
Laserii de Infra-Roşu Îndepărtat (FIR) sunt laseri cu gaz, şi la aceştia efectul laser se produce
între nivelele de rotaţie ale moleculelor de gaz din mediul activ. În mod normal aceste
tranziţii se produc în acelaţi nivel vibraţional.
Mediul activ al laserilor FIR este în general un gaz cu molecule organice simple cum ar fi:
C2H4, CF4, NH3.
Deoarece lăţimea foarte îngustă a fiecărui nivel de energie a acestor materiale, acesta este
ineficient la pompajul optic precum surse optice convenţionale.
Cea mai bună metodă de a produce inversia de populaţie în aceşti laseri este pompajul cu un alt
laser la lungime de undă scurtă. În general se utilizează laserul cu CO2 pentru pompaj.
Proprietăţile laserilor FIR
În figura 6.11 se descrie o reprezentare schematică a unui laser FIR.
În laborator au fost măsurate mii de linii ale laserilor FIR. Totuşi, chiar puţini laseri FIR comerciali
sunt disponibili, şi aceştia sunt în special utilizaţi pentru scopuri ştiinţifice.
Puterea de ieşire a laserilor FIR este de ordinul a câţiva mili-waţi până la sute de mili-waţi.
Principala cercetare ce utilizează laserii FIR este în măsurătorile spectroscopice.
Este posibil să utilizăm acelaşi sistem laser FIR pentru diferite gaze laser, şi fiecare gaz are în
general câteva linii laser.
3/15/2009 232
Facultatea de Fizica
Laserii de Infra-Roşu Îndepărtat
(FIR: Far Infra-Red)

Fig. 6.11: Reprezentarea schematică a laserului FIR


3/15/2009 233
Facultatea de Fizica
Structura laserilor din Infra-Roşu Îndepărtat
(FIR)
Gazul laser este confinat într-un tub (similar laserilor cu CO2 sau He-Ne).
Gazul poate ori să curgă prin tub, sau tubul poate fi închis etanş.
Presiunea gazului din tub este 30-:-300 torri.
În general pompajul optic este realizat pe direcţia axei optice a laserului. Oglinda prin
care este realizat pompajul este depusă astfel încât lungimea de undă de pompaj
să treacă prin ea, şi lungimea de undă laser să nu treacă. Astfel radiaţia laser este
menţinută în interiorul tubului, parcurgând mult timp prin mediul activ, şi rezultând
amplificarea.
Deoarece pompajul optic este realizat cu un laser, lungimea de undă de pompaj este
determinată precis, astfel încât să poată fi excitate nivelele de energie specifice.
Problema principală în utilizarea laserilor FIR este de a găsi componentele optice care
sunt transparente la aceste lungimi de undă lungi, deoarece cele mai multe
materiale optice nu sunt transparente la lungimi de undă mai mari de .
Am văzut (în capitolul 5) că pentru laserii din domeniul vizibil, curba de câştig a mediului
activ poate conţine câteva moduri longitudinale.
În laserii FIR, curba de câştig este mai îngustă decât distanţa dintre două moduri
adiacente. Astfel lungimea cavităţii trebuie să fie ajustată astfel ca un mod
longitudinal să fie conţinut în curba de câştig. Această schimbare a lungimii cavităţii
laser poate fi făcută manual sau prin deplasare electrică a oglinzii totale a laserului.
3/15/2009 234
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Cum am menţionat la începutul capitolului 6.1, este convenabil să excităm laserii a
căror mediu activ este solid prin „pompaj optic”.
Atomii dintr-un solid sunt legaţi unul de celălalt, şi interacţia dintre vecini este
puternică. Astfel, domeniile spectrale de absorbţie şi emisie ale solidelor sunt
mult mai largi decât al celor de gaze. Spectrul de absorbţie larg permite
pompajul mediului activ cu surse de lumină „convenţionale”, care au un spectru
de emisie larg.
În pompajul optic mediul activ este excitat prin iluminarea cu o sursă
electromagnetică externă. Fotonii de la sursa externă sunt absorbiţi de
materialul mediului activ, transferând energia lor moleculelor.
În pompajul optic sunt utilizate două tipuri de surse electromagnetice:
z Surse cu spectrul electromagnetic de bandă larg – precum lămpile flash,
lămpile cu incandescenţă, lămpile arc, etc.
z Surse cu spectrul electromagnetic de bandă îngustă – alţi laseri.

3/15/2009 235
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Structura mediului activ în laserii cu corp solid
Mediul activ în laserii cu corp solid este un mediu dintr-un material
solid, în care sunt împrăştiate impurităţi de ioni ai altui material.
Atomii solidului de bază sunt înlocuiţi de aceste impurităţi ionice,
şi nivelele de energie care participă în procesul laser sunt cele
ale ionilor de impurităţi.
Solidul de bază influenţează structura inferioară a nivelului de
energie. Astfel, unele impurităţi de ioni încastrate în materialul
gazdă diferit vor emite la lungimi de undă foarte apropiate.
Proprietăţile optice ale laserului sunt determinate în special de
impurităţile de ioni.
Pe de altă parte, proprietăţile fizice ale mediului activ precum
conductivitatea termică, gradientul termic, sunt determinate de
solidul gazdă. Astfel, solidul gazdă determină nivelele de putere
maximă ce pot fi emise de laser.

3/15/2009 236
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid pompaţi optic
Mediul activ în aceşti laseri este un cristal sau sticlă.
Forma mediului activ este în general o baghetă cu secţiunea transversală circularăă sau
pătrată.
Fasciculul de pompaj utilizat intră în mediul activ prin aria suprafeţei laterale a barei, în
timp ce radiaţia laser este emisă pe la capetele barei. Capetele barei sunt în general
la unghi drept faţă de axa barei, şi sunt polisate optic.
Laserii cu corp solid emit radiaţia în mod pulsat sau în mod continuu.
Lămpile de pompaj pentru laserii în impulsuri sunt în general lămpi flash cu Xenon (sau
Kripton), în care gazul la presiune scăzută este conţinut într-un tub de cuarţ.
Lămpile de pompaj pentru laserii în continuu sunt în general lămpi cu Halogen, sau
lămpi cu descărcare în vapori de Mercur la presiune ridicată.
Amplasarea pompajului şi a baghetei laser
Sunt foarte multe moduri de transfer a luminii de pompaj de la lampă la mediul activ.
Cea mai comună metodă este utilizarea unei cavităţi optice eliptice (O cavitate creată de
un elipsoid de revoluţie).
Lampa este într-un focar al elipsoidului, şi bara de mediu activ în celălalt, cum este
arătat în Figura 6.12.
Suprafaţa internă a cavităţii este depusă cu un strat reflectător (în general Aur), astfel ca
toată radiaţia emisă de către lampă ajunge la mediul activ.

3/15/2009 237
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid pompaţi optic

Fig. 6.12: Metode de pompaj optic pentru laserii cu corp solid.


3/15/2009 238
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Pompajul cu diode a laserilor cu corp solid (DPSSL).
În decursul unor ani în urmă, noua dezvoltare a diodelor laser de mare putere, a creat o
metodă nouă de pompaj pentru laserii cu corp solid.
În loc de sursa de pompaj cu spectrul larg, sunt utilizate diodele laser ca sursă de pompaj.
Lungimea de undă a acestor diode laser poate fi ajustată să se potrivească cu spectrul de
absorbţie al mediului activ.
Aceste diode laser sunt surse foarte eficiente, şi aproape toată lumina lor este absorbită de
mediul activ. Astfel, foarte puţină energie este pierdută (convertită în căldură nedisipată).
Aceşti laseri cu corp solid care sunt pompaţi cu diode laser sunt denumiţi: Laseri cu corp
solid pompaţi cu diode (DPSSL: Diode Pomped Solid State Lasers).
Laserii cu corp solid cristalin semiconductor:
z Laserul cu Rubin
z Laserii cu YAG:Nd şi sticle:Nd
z Laserul cu Centrii de culoare
z Laserul cu Alexandrit
z Laserul cu Titan-Safir
Laserii cu corp solid semiconductor:
z Diodele laser

3/15/2009 239
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Laserul cu Rubin
Laserul cu rubin a fost primul laser fabricat de om, care a fost construit de Teodore Maiman în 1960.
Rubinul este un cristal sintetic de Oxid de Aluminiu (Al2O3), şi este foarte familiar în viaţa cotidiană ca o
piatră preţioasă pentru bijuterii.
Structura chimică a Rubinului este Al2O3 (care este denumit Safir), cu impurităţi de aproximativ 0,05%
(ca greutate) de ioni de Crom (Cr*3).
Ionul activ este Cr*3, care înlocuieşte atomul de Al din cristal. Ionul impuritate de Cr*3 este responsabil
pentru nivelele de energie care participă în procesul laser.
Nivelele de energie ale laserului cu rubin
Diagrama nivelelor de energie ale laserului cu rubin este descrisă în figura 6.13.
Acest sistem este un laser cu trei nivele de energie cu tranziţiile laser înte E2 şi E1.
Excitarea ionilor de crom este realizată cu pulsuri de lumină de la o lampă flash (în general cu Xenon).
Ionii de crom absorb lumina cu lungimile de undă în jurul valorii de 545 nm (500-:-600 nm). Ca
rezultat ionii sunt transferaţi pe nivelul de energie excitat E3.
De pe acest nivel de energie ionii sunt atraşi în jos pe nivelul de energie metastabil E2 printr-o tranziţie
ne-radiativă. Energia eliberată în această tranziţie ne-radiativă este transferată vibraţiei cristalului
şi schimbată în căldură care trebuie scoasă afară din sistem.
Timpul de viaţă pe nivelul metastabil (E2) este în jur de 5 milisecunde.
Laserul cu rubin are o altă bandă de absorbţie ce poate fi utilizată pentru pompaj, în domeniul spectral:
350-:-450 nm.
Este dificil de a realiza funcţionarea laserului cu rubin în undă continuă deoarece acesta este un laser
cu trei nivele. Totuşi, în 1962, prin utilizarea pompajului foarte intens, utilizând o lampă cu arc cu
presiune mare de vapori de mercur, a fost construit un laser cu rubin în undă continuă.
3/15/2009 240
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Laserul cu Rubin

Fig. 6.13: Diagrama nivelelor de energie pentru laserul cu rubin


3/15/2009 241
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Laserul cu Rubin
Exemplul 6.1: Lungimea de undă a laserului cu rubin
Diferenţa de energie dintre nivelul laser superior şi nivelul
fundamental în laserul cu rubin este de 1,789 eV. Care este
lungimea de undă a luminii emise de laserul cu rubin ?
Soluţia le exemplul 6.1:
Prin înlocuirea valorii energiei în ecuaţia lungimii de undă vom
obţine: h⋅c
λ=
(E 2 − E 1 )
λ=
(6 ,626 ⋅ 10 [J ⋅ s ]) ⋅ (3 ⋅ 10 [m / s ]) = 6 ,943 ⋅ 10 [m ] = 694 ,3[nm ]
− 34 8
−7

(1,789 [eV ]) ⋅ (1,6 ⋅ 10 [eV ])


− 19 −1

Lungimea de undă emisă de laserul cu rubin este în domeniul


spectral vizibil al ochiului.
Deoarece ochiul este transparent la acestă lungime de undă,
această radiaţie este periculoasă pentru ochi.
3/15/2009 242
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Funcţionarea laserului cu rubin
Lampa flash este cea care primeşte energie de la un capacitor ce se descarcă.
Durata de descărcare este de ordinul microsecundelor, în felul acesta durata
pulsului luminos de excitaţie dat de lampa flash este de acelaţi ordin de
mărime. Deci, durata pulsului de radiaţie la ieşirea laserului cu rubin este de
ordinul de microsecunde.
Unii fotoni sunt emişi prin emisie spontană în urma tranziţiei dintre nivelele de
energie E2 pe E1.
Datorită inversiei de populaţie dintre aceste două nivele de energie, aceşti fotoni
emişi spontan determină alţi fotoni ce vor fi emişi prin emisie stimulată.
Controlul direcţiei radiaţiei emise, este determinată de proprietăţile cavităţii optice,
şi de cuplorul de ieşire. Numai fotonii care sunt emişi de-a lungul axei laserului
vor cotinua să se întoarcă constrânşi de oglinzile cavităţii optice. Deci ei vor
stimula din ce în ce mai mulţi fotoni ce vor fi emişi pe direcţia axei.
Cantitatea de energie emisă în fiecare puls, este determinată de mediul activ şi de
sistemul de excitare.

3/15/2009 243
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Laserul cu Rubin
Rubinul – Primul laser
Laserul cu rubin este un laser care funcţionează într-un domeniu foarte îngust al
parametrilor.
Laserul cu rubin este un laser cu trei nivele, şi el este o surpriză că a fost primul
laser făcut de om în istorie.
Deoarece în realitate, concret după primul articol publicat de Towns & Schawlow a
fezabilităţii efectului în spectrul vizibil, mule laboratoare de cercetare au
investigat cu efort realizarea primului laser. Prezumţia comună a fost că
pompajul optic este ineficient deoarece aceştia erau gîndiţi ca gaze, şi ca în
explicaţiile anterioare, lăţimea absorbţiei spectrale în gaze este foarte îngustă.
Aceştia cu toate că pompajul lor cu o sursă cu bandă largă cum ar fi o lampă
flash, ar fi foarte ineficient, cea mai mare parte a energiei de excitare nu va fi
absorbită, şi inversia de populaţie nu va fi realizată.
Barele de rubin mici au un diametru în jur de , şi lungimea în jur de .
Barele de rubin mari au un diametru în jur de , şi în lungime.
În figura 6.14 este descrisă schema primului laser cu rubin construit de Theodore
Maiman.

3/15/2009 244
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Laserul cu Rubin

z Fig. 6.14: Descrierea schematică a primului laser cu rubin


3/15/2009 245
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Rezumatul laserului cu rubin
Conform clasificării în grupe:
z Laser cu corp solid.

z Emite radiaţie în domeniul roşu al spectrului


vizibil.
z Pompaj optic.

z Radiaţia este emisă în pulsuri.

z Laser cu trei nivele .

3/15/2009 246
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Laserul cu Neodim (Nd)
În laserul cu Nd ionii de Nd*3 (ca impurităţi de peste cîteva procente de greutate) sunt înlocuitorii atomilor
solidului gazdă din mediul activ.
Se cunosc medii solide gazdă ce sunt utilizate precum YAG:Nd în care ionii de Nd*3 sunt adăugaţi ca
impurităţi în:
z Sticle.
z Cristal de YAG (Granat de Ytriu şi Aluminiu).
z Cristal de YLF (LiYF4).
Selecţia dintre cele trei posibile gazde este în acor cu intenţia utilizării laserului:
z Sticla este utilizată ca material gazdă cînd este necesar un laser în impulsuri, cu putere mare a fiecărui
puls, şi rata de repetiţie a pulsurilor este scăzută.
Mediul activ al laserului cu sticlă dopată cu neodim poate fi confecţionat în formă de disc sau bară, cu
diametre peste 0,5 metri (!) şi lungimi mai mari de câţiva metri (!). Aşa dimensiuni sunt posibile
deoarece sticla este material izotrop, transparent, şi poate fi uşor prelucrat în forma corectă.
Procentul ridicat (mai mare de 6%) al ionilor de Nd pot fi adăugaţi în sticlă ca impurităţi.
Problema cu sticlele ca gazdă este că au o conductivitate termică proastă. Astfel răcirea laserul ui când el
funcţionează în undă continuă sau în frecvenţă ridicată de repetiţie este dificilă.
z Cristalul de YAG este utilizat pentru pulsuri cu frecvenţă de repetiţie ridicată (mai mult decât un puls pe
secundă). În acest caz o cantitate mare de căldură trebuie să fie transferată în afara laserului, şi
conductivitatea termică a cristalului de YAG este mult mai ridicată decît cea a sticlelor.
Cristalul de YAG pe lângă calitatea ridicată necesară pentru laseri poate fi construit cu diametre de 2-:-15
mm şi lungimi de 2-:-30 cm.
Preţul barelor laser cu YAG este ridicat, deoarece creşterea cristalelor este lentă şi un proces complicat.
Procentul de ioni de Nd în mediul gazdă YAG este de 1-:-4% din greutate.

3/15/2009 247
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Laserul cu Neodim (Nd)
Diagrama nivelelor de energie a laserului cu YAG:Nd
În figura 6.15 poate fi văzută diagrama nivelelor de energie a laserului cu
YAG:Nd.

Fig. 6.15: Diagrama nivelelor de energie pentru un laser cu YAG:Nd.


3/15/2009 248
Facultatea de Fizica
Laserii cu corp solid
Laserul cu Neodim (Nd)
Cum se vede în diagrama nivelelor de energie, laserii cu Nd sunt laseri cu patru nivele.
Ionul de Nd are două benzi de absorbţie, şi excitarea este făcută prin pompaj optic, ori cu lampă flash
pentru laserii în impulsuri, sau cu lampă în arc pentru laserii în undă continuă.
De pe aceste nivele excitate de energie, ionii de Nd sunt transferaţi pe nivelul laser superior printr-o
tranziţie neradiativă.
Emisia stimulată este de pe nivelul laser superior pe nivelul laser inferior, şi lungimile de undă a fotonilor
emişi este în jur de 1,06 μm.
De pe nivelul laser inferior, se trece pe nivelul fundamental printr-o tranziţie neradiativă.
Laserii cu Nd în impulsuri
Laserii cu sticlă dopată cu Nd pot emite o cantitate mare de energie într-un singur puls, şi aceştia fac
posibilă aplicaţia pentru fuziunea laser.
În general energia per puls a laserilor cu Nd în impulsuri este în domeniul 0,01-:-100 J, şi rata de repetiţie a
pulsurilor este mai mare de 300 Hz.
Energia medie a laserului cu Nd în impulsuri poate fi ridicată.
Ca un exemplu: pulsuri de 0,5 milisecunde cu energia de 10 J au puterea de 2.104 W.
Eficienţa totală a laserilor cu Nd este scăzută, şi este în domeniul: 0,1-:-2%.
Rezumatul caracteristicilor laserilor cu Nd:
z Laser cu corp solid.
z Emit în domeniul spectral Infra Roşu Apropiat (NIR).
z Pompaj optic.
z Funcţionează în impulsuri şi undă continuă.
z Laser cu patru nivele.

3/15/2009 249
Facultatea de Fizica
Controlul proprietăţilor radiaţiei laser
Proprietăţile radiaţiei laser pot fi împărţite în două grupe:
•Proprietăţi spaţiale – care descriu distribuţia spaţială a intensităţii şi fazei la un
moment de timp
•Spectrul lungimii de undă emisă de laser.
De asemenea, controlul proprietăţilor radiaţiei laser este împărţit în două subiecte:
• Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului:
- Controlul modurilor optice transversale ale fasciculului (în interiorul cavităţii
optice).
-Controlul fasciculului după ce este emis în afara cavităţii optice.

• Controlul spectrului lungimii de undă emisă de laser:


- Controlul spectrului lungimii de undă emisă de laser printr-o prismă în interiorul
cavităţii optice.
- Controlul spectrului lungimii de undă emisă de laser printr-o reţea la capătul
cavităţii optice.
- Alegerea modului optic longitudinal specific printr-un etalon.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 250


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Planul de ieşire al laserului este definit ca plan de referinţă.
Direcţia de propagare a fasciculului este perpenticulară pe planul de referinţă.
Distribuţia fasciculului în spaţiu este descrisă în raport de acest plan de referinţă.
Proprietăţile spaţiale ale fasciculului laser sunt determinate de cavitatea optică şi în
special de structura undei staţionare creată în interior.
Este posibil să controlăm câteva dintre proprietăţile fasciculului prin adăugarea de
elemente optice în interiorul cavităţii.
Elementele optice adiţionale pot fi folosite în afara cavităţii optice, dar ele nu pot
influenţa proprietăţile de bază ale modurilor laser. Astfel, ele nu pot schimba limitele
divergenţei fasciculului.
Controlul modurilor optice transversale ale fasciculului
Modelarea fasciculului este făcută în interiorul cavităţii optice.
În slide-urile 92÷105 au fost descrise modurile optice transversale.
În slide-urile 119 ÷133 au fost descrise forma fasciculului laser în interiorul
cavităţilor laser.
Figura următoare descrie modurile transversale de bază pentru câteva cavităţi
optice.
3/15/2009 Facultatea de Fizica 251
Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului

Moduri transversale de bază pentru câteva cavităţi optice.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 252


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Pentru fiecare cavitate optică, forma profilului fasciculului este marcată (haşurată),
şi marginile (la e-2 a intensităţii) a volumului ocupat de acel mod specific.
Într-un rezonator stabil, cu oglinzi circulare, marginile fasciculului, sau mărimea
fasciculului la suprafaţa oglinzilor este determinată de:
•Raza de curbură a oglinzilor.
•Distanţa dintre oglinzi
•Lungimea de undă a laserului
Câţiva rezonatori comuni ai laserului
Câţiva rezonatori optici sunt descrişi aici încă odată:
1.Cavitate optică plan-paralelă.
2.Oglinzi circulare cu rază mare de curbură.
3.Cavităţi optice cofocale.
4.Cavităţi optice circulare.
5.Cavităţi optice semi-circulare.
6.Cavităţi optice instabile.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 253


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
1. Cavitatea optică plan-paralelă
Cavitatea optică plan- paralelă este alcatuită din două oglinzi plane perpenticulare pe axul optic al
laserului (aşa cum poate fi vazut în figura următoare)

Cavitatea optică plan- paralelă.


În astfel de cavitate fasciculul umple tot volumul cavităţii, astfel încât tot mediul activ este folosit
pentru procesul de creare a efectului laser.
Frontul de undă din interiorul cavităţii optice este plan, astfel nici un spot din interiorul cavităţii nu are
o densitate de putere prea mare care poate dăuna.
Astfel de cavităţi optice sunt folosite în laserii cu corp solid în impulsuri, deoarece întreaga bară laser
este folosită pentru crearea efectului laser şi nu cauzează distrugerea barei laser.
Fasciculul de ieşire din cavitatea optică plan- paralelă este un fasciculul plan cu divergenţa mică.
Dezavantajele cavităţii optice plan- paralele sunt descrise în slide-ul 123 şi printre ele sunt:
1.Pierderi mari prin difracţie.
2.Stabilitate mică, deoarece astfel de cavităţi sunt sensibile la alinierea oglinzilor.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 254


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
2. Oglinzi convexe cu rază mare de curbură
Această cavitate optică este alcatuită din două oglinzi concave, fiecare cu rază mare de curbură.
Oglinzile sunt aliniate una în faţa celeilalte, în timp ce distanţa dintre ele este mai mică decât raza de
curbură a ambelor oglinzi.
Curbura oglinzilor micşorează pierderile mari prin difracţie care există în cavitatea optică plană.
Fasciculul are o talie in interiorul cavităţii optice, şi doar în acest plan, frontul de undă este planar.
Pe suprafaţa oglinzilor, fronturile de undă sunt circulare, cu raza de curbură egală cu cea a fiecărei
oglinzi.
Într-o cavitate simetrică, talia fasciculului este în centrul cavităţii, şi descreşte cu cât raportul dintre
razele de curbură a oglinzilor şi distanţa dintre ele scade.

3. Cavitatea optică cofocală


Cavitatea optică cofocală este un caz specific de cavitate convexă simetrică, cu raza de curbură egală
cu distanţa dintre oglinzi.

Cavitatea optică cofocală.


Într-o astfel de cavitate, talia fasciculului este în centrul cavităţii.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 255


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
4. Cavitatea optică circulară
Cavitatea optică circulară este cazul extrem de oglinzi convexe simetrice, unde raza de curbură a oglinzilor este egală
cu jumătate din distanţa dintre ele.
În centrul unei astfel de cavităţi este punctul focal la care frontul de undă este plan.
Din cauza focalizării fasciculului în interiorul cavităţii optice, volumul mediului activ care participă în producerea
efectului laser este mic.
Laserul este mai eficient cu cât cantitatea de mediu activ care participa la procesul de creare a efectului laser este mai
mare.
Această cavitate optică este utilizată când este necesară o densitate de putere ridicată pentru excitarea mediului activ.
Un exemplu bun de astfel de cavitate optică este în laserul cu colorat în continuu, pompat de alt laser. Într-un astfel de
laser, mediul activ (colorantul lichid) curge prin punctul unde există puterea maximă în interiorul cavităţii optice.
5. Cavitate optică semi-circulară
Cavitatea optică semi-circulară este alcatuită din oglinzi plane la un capăt al cavităţii şi o oglindă circulară la celălalt
capăt.

Cavitatea optică semi-circulară


Astfel de cavitate optică, după cum se observă în numele său, este făcută din jumătate din cavitatea circulară şi
oglinda plană este în centrul cavităţii circulare originale.
Astfel, diametrul fasciculului este cel mai mic pe oglinda plană (la fel cum este în centrul cavităţii circulare) şi cel mai
mare pe suprafaţa oglinzii circulare.
Frontul de undă pe suprafaţa fiecărei oglinzi are forma oglinzii.
Modelul este3/15/2009
folosit în laserii cu undă continuă. Facultatea de Fizica 256
Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
6. Cavitatea optică instabilă
Toate cavităţile optice descrise până acum erau rezonatori stabili.
Într-un rezonator stabil, fasciculul se deplasează în interiorul cavităţii de foarte multe ori.
Un rezonator instabil este un model care permite fasciculului un număr mic de treceri prin cavitatea optică până să o
părăsească.
Un exemplu de astfel de rezonator este cavitatea optică convex concavă.
Astfel de cavitate optică este alcătuită dintr-o oglindă convexă mare şi o oglindă concavă mică, şi ele au un centru
comun de curbură (după cum se vede în figura 8.2).

Cavitate optică convex-concavă.


Fasciculul iese din cavitatea optică pe lângă marginile oglinzii concave mici.
Forma fasciculului este aceaşi ca şi modul TEM00, dar cu o gaură în mijloc.
Acest rezonator este folosit în laseri cu CO2 în undă continuă de putere mare.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 257


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Desenul cuplorului de ieşire al unui laser
Într-o cavitate laser cu oglinda de ieşire care are raza de curbură dată, fasciculul de ieşire amis de către laser cu o
formă anume este dată de oglindă.
Astfel, raza de curbura a oglinzii de ieşire determină forma fasciculului emis.
Pentru a reduce divergenţa fasciculului în afara cavităţii optice, poate fi combinată o lentilă în cuplorul de ieşire.
Figura de mai jos descrie cuplorul de ieşire alcătuit din lentile focalizatoare cu depunere reflectătoare pe partea
interioară (cu faţa la cavitatea optică).

Cuplorul de ieşire alcătuit din lentile focalizatoare cu depunere reflectătoare.

Depunerea de pe suprafaţa interioară a lentilei serveste ca şi ultima oglindă a laserului şi doar partea emisa a
fasciculului trce prin lentilă, şi este şi focalizată de aceasta.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 258


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Controlul fasciculului după ce este emis afară din cavitatea optică
Divergenţa fasciculului laserului este de ordinul a 1 mili-radian.
Astfel ca la 1000 metrii diametrul razei este de 1 metru.
Pentru unele aplicaţii, divergenţa fasciculului trebuie redusă şi se foloseşte un element optic în exteriorul cavităţii
optice.
O regulă cunoscută în optică este aceea că produsul diametrului fasciculului (d) şi unghiului de divergenţă (θ) este o
constantă.
Astfel că atunci când divergenţa fasciculului trebuie redusă, diametrul fasciculului trebuie expandat.
Urmatoarele slide-uri descriu expandarea fasciculului.
Expandarea fasciculului
Am văzut în paragraful 7.2 ecuaţiile de bază ce descriu divergenţa fasciculului:
d 2 − d1 1,27 ⋅ λ d L = L ⋅θ + d
θ= θ= d ' = f ⋅θ
L2 − L1 d
Crescând diametrul fasciculului (d) se determină o descreştere a unghiului de divergenţă al fasciculului (θ).
Expandarea fasciculului se bazează pe dezvoltarea telescopului de către Kepler în secolul XVII (vezi figura ).

3/15/2009 Facultatea de Fizica 259


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Prima lentilă convergentă are distanţa focală scurtă şi diametrul mic, în timp ce a doua lentilă convergentă are distanţa
focală lungă şi diametrul mare.
Distanta dintre lentile este exact suma distanţelor focale ale celor două lentile.
Fasciculului laser intră prin lentila cu distanţa focală scurtă şi este focalizată ca o imagine reală în punctul focal al
celeilalte lentile. Această imagine serveşte ca o sursă punctiformă pentru cealaltă lentilă.
La ieşirea din a doua lentilă, fasciculul are o rază mai mare şi o divergenţă mai mică.
Relaţiile matematice sunt descrise în paginile care urmează.

Relaţiile matematice ale expandprii fasciculului:


Relaţia dintre diametrul fasciculului şi divergenţa fasciculului este:
f1 d1 θ 1
= =
f2 d2 θ2
f1 = distanţa focală [m] a lentilei de intrare – ocular.
f2 = distanţa focală [m] a lentilei de ieşire – obiectiv.
d1 = diametrul fasciculului de intrare [m].
d2 = diametrul fasciculului de ieşire [m].
θ1 = unghiul de divergenţă (rad) al fasciculului la intrarea în dispozitivul de expandare.
θ2 = unghiul de divergenţă (rad) al fasciculului la ieşirea din dispozitivul de expandare.
Din ecuaţie este clar că raportul dintre diametrele fasciculului este direct proporţional cu raportul distanţelor focale ale
lentilelor.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 260


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Exemplu: Expandarea fasciculului
Diametrul unui fasciculul emis de un laser He-Ne este de 1,2 [mm] şi divergenţa sa este de 1 [mrad].
Un expandor Kepler este alcătuit din două lentile cu distanţele focale de 1[cm] şi 6[cm].
Calculati:
1.Diametrul fasciculului la exteriorul expandorului;
2.Unghiul de divergenţă al fasciculului.

Soluţie :
1.Diametrul fasciculului la ieşirea din expandor este:
d2 = d1*(f2/f1) = 1,2*10-3 [m]*6 [cm]/1 [cm] = 7,2*10-3 [m] = 7,2 [mm]
1.Unghiul de divergenţă la ieşirea din expandor este (θ2):
θ2 = θ1*(f2/f1) = 1[mrad]*1/6 = 0,17 [mrad]
Expandorul fasciculului a cauzat o reducere de 6 ori a divergenţei fasciculului (raportul distanţelor focale ale
lentilelor).

Folosirea practică a reducerii divergenţei fasciculului


1.La o distanţă anume de laser, mărimea spotului fasciculului folosind expandorul fasciculului este mai mică decât
mărimea spotului fără expandor cu raportul distanţelor focale ale lentilelor expandorului.
2.Aceaşi mărime a spotului fasciculului va fi la o distanţă mai mare decât fără expandor. Noua distanţă este mai mare
decât distanţa fără expandorul fasciculului cu raportul distanţelor focale ale lentilelor expandorului.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 261


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Aplicaţii ale laserului cu expandor al fasciculului
1. În localizatorul cu laser – Când distanţa mare este măsurată, este necesar să se reducă divergenţa fasciculului, astfel
încât o cantitate suficientă de energie să fie reflectată de ţintă către detector.
2. În aplicaţii unde este necesară cea mai mică mărime a spotului. Mai întâi fasciculul este expandat şi apoi este
focalizat către locul dorit.
3. În aplicaţii care necesită transportul la o distanţă mare a fasciculului laser:
1. Arme laser.
2. Transportul energetic folosind fasciculul laser.
4. În aplicaţii unde fasciculul laser este transmis prin atmosferă sau printr-un mediu neomogen.

În medii neomogene, interacţia dintre fascicul şi mediu este nonlineară şi este proporţională cu puterea fasciculului.
Prin expandarea fasciculului, se permite reducerea densităţii de putere (puterea pe unitatea de suprafaţă), astfel
permiţându-se interacţii mai slabe între fasciculul laser şi mediu.

Expandorul fasciculului pe baza telescopului lui Galileo


Este o problemă cu telescopul lui Kepler când puterea laserului creşte.
Am văzut că fasciculul este focalizat în interiorul cavităţii (între cele două lentile).
Astfel de putere mare poate provoca ionizarea locală a aerului, şi poate apărea o scânteie elecrică.
Este posibil să trecem peste această problemă prin crearea unui vid în telescop, dar o soluţie mai simplă constă în
folosirea unui expandor bazat pe telescopul lui Galileo, după cum este descris în figura următoare.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 262


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului

Expandor de fascicul bazat pe telescopul lui Galileo.


În telescopul lui Galileo, prima lentilă este una divergentă, cu o distanţă focală scurtă şi cea de-a doua este una
convergentă. Cele două lentile sunt aranjate astfel încât punctele lor focale să fie în acelaşi loc.
După cum se poate vedea în figura 8.5, nu există focalizare a radiaţiei laser în interiorul telescopului.

Reducerea fasciculului bazat pe telescopul lui Galilleo


Când diametrul fasciculului trebuie să fie redus, poate fi utilizat un telescop invers. El este la fel ca telescopul lui
Galileo, dar fasciculul laser intră prin telescop din sensul lentilei convergente către cea divergentă, cum se poate vedea
în figură.

Reducerea fasciculului utilizând un telescop Galileo.


Reducerea diametrului fasciculului este făcută când este necesară o creştere a densităţii de putere a fasciculului.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 263


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Filtrajul Spaţial
Telescopul lui Kepler în combinaţie cu un pinhole poate fi folosit pentru a filtra fasciculul de părţile nedorite.
Pinhole-ul este localizat pe axul optic, în punctul focar al celor două lentile. Razele care nu sunt exact paralele cu axul
optic al laserului, nu vor fi focalizate de către prima lentilă pe pinhole şi vor fi oprite de către marginele acestuia.
În paragraful 4.3.3 a fost descris profilul intensităţii fasciculului al modului transversal de bază (gaussian).
În realitate, avem „zgomote” în astfel de profile ideale.
În următoarele pagini sunt descrise aceste „zgomote” şi modul de reducere a lor.
Zgmotul spaţial într-un profil gaussian al fasciculului
Exemple de fenomene care crează zgomot:
1.Reflexii de pe pereţii mediului activ (tubul de gas sau pereţii cristalului laserului)
2.Apertura prin care trece fasciculul laser, care cauzează difracţie (fanta de ieşire, lărgimea finită a oglinzilor etc.)
3.Difracţia fasciculului laser pe obstacole mici cum ar fi: particule de praf, defecte în cristal etc.
Când fasciculul laser iluminează un ecran îndepărtat, se observă suprafeţe întunecate şi iluminate. Acestea sunt
cauzate de fenomenul de interferenţă dintre părţile diferite ale fasciculului care ajung la ecran pe drumuri diferite.
Figura arată un exemplu de fascicul gaussian ideal comparat cu fascicul gaussian „real”.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 264


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Toate aplicaţiile care sunt cu referire la interferenţă, precum holografia, necesită curăţirea fasciculelor de „zgomote”.
Astfel diferenţa de drum dintre fasciculul principal şi „zgomot” este mică, numai în câmpul îndepărtat al fasciculului
se observă structura de interferenţă.
Razele „zgomot” vor fi eliminate din fasciculul principal.
În loc de a fi departe de laser, este posibil să se folosească o lentilă pentru a crea câmpul îndepărtat al fasciculului în
punctul focar al lentilei.
Mecanismul de funcţionare a filtrajului spaţial
Figura 8.8 explică principiul de funcţionare a unui filtru spaţial.

Structura unui filtru spaţial este cea a unui telescop Kepler cu un pinhole în punctul focal al lentilelor.
Fasciculul laser este focalizat într-un spot mic de prima lentilă, şi apoi trece printr-un pinhole mic.
Dimensiunea pinhole-ului este de 2÷3 ori dimensiunea diametrului spotului din focare.
Astfel razele „zgomot” nu sunt paralele cu axul optic al fasciculului laser, acestea sunt focalizate în puncte ce nu sunt
pe axa optică.
Deci, razele „zgomot” nu sunt transmise prin pinhole. A doua lentilă este utilizată pentru a crea din nou fasciculul
paralel al laserului. În general, filtrajul spaţial este un expandor de fascicul Kepler cu un pinhole în focar.
3/15/2009 Facultatea de Fizica 265
Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Controlul spectrului lungimilor de undă emise de laser
Mediul activ al laserului determină lungimea de undă (sau lungimile de undă) emise de laser.
Figura arată lungimile de undă emise de laserele uzuale, şi putem vedea cum sunt acestea împrăştiate pe întreg
spectrul.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 266


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
A fost explicat că sub curba de câştig a laserului sunt un număr de moduri longitudinale, la distanţe egale unul de
celălalt.
Câteva materiale emit la anumite lungimi de undă sau domeniu spectral.
Anumite aplicaţii cum ar fi spectroscopia sau holografia necesită o singură lungime de undă, sau un singur mod
longitudinal (Când este necesară o lungime de coerenţă mare).
Metoda de obţinere a unuei singure lungimi de undă la ieşirea laserului este bazează pe anularea celorlalte lungimi de
undă care au avut suficient câştig pentru a crea efect laser.

Linii laser multiple


Există anumite tipuri de laser care au un mediu activ cu un număr de nivele de energie care prezintă inversie de
populaţie. Aceste lasere emit linii laser multiple.
Exemple de astfel de lasere:
1.Laserul cu Argon ionizat
Laserele cu gaz au un număr mare de nivele de energie, şi sunt posibile tranziţii multe între aceste nivele de energie.
Uzual sunt emise simultan cinci lungimi de undă la laserul cu argon ionizat, în special sunt luate precauţii pentru a
selecta o singură linie. Aceste 5 linii au intensităţi puternice, şi acestea împiedică alte linii la efectul laser. Cînd liniile
puternice sunt împiedicate la efectul laser, este posibil să obţinem linii slabe la ieţirea laserului.
1.Laserul cu CO2
2.Laserul cu colorant

3/15/2009 Facultatea de Fizica 267


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Controlul lungimii de undă emise de către laser
Cea mai simpă metodă de control a lungimii de undă emise de către laser este de a controla pierderile din cavitate
pentru anumite lungimi de undă.
Prin pierderi mari ale lungimilor de undă nedorite, cu excepţia lungimii de undă dorite, se pot emite şi cele mai slabe
lungimi de undă.
Când este necesară o linie puternică, nu este necesară o metodă specială, va trebui investită cea mai multă energie în
această tranziţie, şi să nu avem suficientă energie în alte linii pentru compensarea pierderilor cavităţii.
Când lungimea de undă necesară nu este cea mai puternică se pot folosi mai multe metode, cum ar fi:
1.Elemente optice speciale în interiorul cavităţii optice.
2.Excitaţie selectivă a mediului activ.
3.Depunere specială selectivă a oglizilor din cavitate.

1.Elemente optice speciale în interiorul cavităţii optice.


Oglinzile de la capetele cavităţii optice sunt depuse cu o depunere specială ca are coeficienţi de reflexie diferiţi pentru
lungimi de undă diferite.
Un exemplu bun este laserul He-Ne, la care lungimea de undă dorită este în general în spectrul roşu: λ = 0,6328[μm].
Problema cu această lungime de undă este că sunt alte două lungimi de undă cu câştig ridicat, care sunt în domeniul
spectral infraroşu apropiat: λ=1,15[μm] şi λ=3,39[μm].
Pentru rezolvarea acestei probleme oglinzile sunt depuse cu straturi reflectătoare ridicate în roşu. Astfel, lungimile de
undă din infraroşu nu au suficient câştig pentru compensarea pierderilor cavităţii.
Într-un mod similar noi linii slabe vizibile sunt alese pentru laserul He-Ne în spectrul verde, portocaliu şi galben.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 268


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
2. Excitaţie selectivă a mediului activ.
Într-un mediu activ cu tranziţii posibile multe între nivelele de energie, este posibil să se excite tranziţii specifice prin
utilizarea de excitaţii specifice.
Este posibil să excităm mediul activ utilizând o undă electromagnetică cu o anumită lungime de undă (utilizând un alt
laser).
Cum se explică în structura atomului, prin utilizarea unui foton de o anumită energie pentru excitare, numai anumite
nivele de energie sunt excitate, fără a influenţa populaţia altor nivele de energie.
3. Depunere specială selectivă a oglizilor din cavitate
Când diferenţa dintre lungimile de undă de emisie posibile nu este mare, cea mai bună metodă de alegere a unei
lungimi de undă specifice este introducerea unui element optic în interiorul cavităţii optice, pentru selectarea
lungimii de undă dorite.
Fenomenul optic utilizat la separarea lungimilor de undă adiacente este dispersia. Aceasta este dependentă cu
lungimea de undă a unor proprietăţi optice ale elementului.
Orice element optic ce are dispersie este potrivit pentru alegerea lungimii de undă dorite:
1. Prisma.
2. Reţeaua de difracţie.

Controlul lungimii de undă emise printr-o prismă în interiorul cavităţii optice.


O prismă în interiorul cavităţii optice crează o situaţie unde doar o anumită lungime de undă este aliniată astfel încât
să se mişte înainte şi înapoi între oglinzile cavităţii, în timp ce celelalte sunt deviate, după cum se vede în figura
următoare.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 269


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului

Prisma ca un element pentru modificarea lungimii de undă.

Prisma este utilizată la selectarea lungimii de undă dorită pentru lungimile de undă disponibile din interiorul laserului.
Dispersia prismei este rezultatul indicilor de refracţie diferiţi pentru anumite lungimi de undă.
În spectrul vizibil, indicele de refracţie al materialelor este mai mare pentru lungimi de undă scurte, astfel încât
lungimile de undă mai lungi sunt mai puţin deviate decât cele mai scurte.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 270


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Polarizarea şi prisme
Laserii cu ioni de gaz, cum ar fi Argon Ionizat şi Laserul cu Krypton, au ferestre Brewster la capetele tubului cu gaz.
Radiaţia în interiorul cavităţii a unui laser cu gaz cu ferestre Brewster este polarizată. Astfel că este ideal să se aşeze
prisma la unghi Brewster, la acest unghi fasciculul polarizat nu suferă pierderi prin reflexie.
Prisma Littrow
O astfel de prismă are oglinda reflectătoare a laserului pe una din feţe.
Astfel de prismă este numită prismă Littrow, şi este descrisă în figură.

Prisma Littrow ca selector a unei singure lungimi de undă într-un laser.


Unghiul prismei în acest caz este jumătate de unghi Brewster.
Într-o astfel de prismă, fasciculul laser este refractat doar de două ori într-o buclă, în loc de 4 ori cum ar fi într-o
construcţie obişnuită cu oglindă.
Limita prismei Litrow este că ea realizează la jumătate de deplasare precum o prismă normală.
Principala utilizare a prismei Litrow este că limitează funcţionarea laser pentru puţine lungimi de undă specifice.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 271


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Reţeaua de difracţie pentru controlul spectrului lungimilor de undă emise de laser
Folosind o reţea de difracţie în loc de o oglindă la unul din capetele cavităţii optice, se obţine reflexia razei pentru
anumite lungimi de undă, în funcţie de unghiul făcut de aceasta cu axa optică (figura de mai jos).

Reţeaua de difracţie înlocuind o oglindă la capătul cavităţii optice.


Reţeaua de difracţie este folosită în laseri cu gaz molecular cum ar fi laserul cu CO2.
Fenomenul de difracţie permite o separare mai bună a lungimilor de undă decât la prismă care este bazată pe dispersia
indicelui de refracţie.
Problema reţelelor de difracţie este pierderea mare de energie pentru ordine de difracţie superioare. Astfel reţeaua de
difracţie poate fi utilizată numai în laserii cu câştig ridicat.
La fiecare ordin de difracţie există toate lungimile de undă ale spectrului, lungimea de undă dorită a laserului are
pierderi la toate ordinele de difracţie exceptând unul folosit pentru efectul laser.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 272


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Explicaţii despre cum se selectează o anumită lungime de undă folosind reţeaua:
Reţeaua de difracţie este alcătuită din crestături triunghiulare pe o suprafaţă plană. Reflexia de pe reţea se face în
câteva ordine de difracţie, astfel că energia este reflectată în anumite direcţii (figura de mai jos).

Reflexia pe o reţea de difracţie.


Fiecare ordin de difracţie conţine tot spectrul undei incidente.
În cadrul fiecărui ordin de difracţie, cu cât este mai mare lungimea de undă, cu atât este mai deviată.
Este posibil să se confecţioneze un anume tip de reţea care să dea un maxim energetic pentru o anume lungime de
undă în ordinul întâi de difracţie. O astfel de construcţie este explicată în paginile următoare.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 273


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Proiectarea specială a reţelei de difracţie
Este posibil să se proiecteze reţea de difracţie pentru o lungime de undă specifică, care să aibă maximul energetic
reflectat în primul ordin de difracţie.
Obturarea fenomenelor de reflexie pe o suprafaţă a reţelei (cum se poate observa în figură), conform cu reflexia slabă
ca pentru oglindă.

Reflexia de la reţeaua de difracţie.


Relaţiile matematice ale fenomenului de reflexie pentru reţeaua de difracţie
α = unghiul dintre fasciculul incident şi normala la reţea.
β = unghiul dintre fasciculul reflectat şi normala la reţea.
θ = unghiul de zgâriere a reţelei.
Ecuaţia ce descrie reflexia pentru o reţea de difracţie este: m ⋅ λ = d ⋅ (sin α + sin β )
unde m = Ordinul de difracţie (număr întreg), λ = lungimea de undă a fasciculului laser, d = perioada reţelei.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 274


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Când fasciculul reflectat este în cealaltă parte de verticala la reţea, semnul „+” este schimbat în „-”, şi sunt definite
unghiurile noi dintre verticala la suprafaţa de zgâriere şi fascicule (ca în figură):

Obturarea la reflexie pentru reţea pentru altă parte a verticalei.


A= unghiul dintre fasciculul incident şi verticala la suprafaţa specifică zgârierii pe reţea:
α =θ + A
B= unghiul dintre fasciculul reflectat şi verticala la suprafaţa specifică zgârierii pe reţea:
β =θ − B
Datorită legii de reflexie unghiul A este egal cu unghiul B.
Astfel, cea mai mare energie este reflectată pe o direcţie preferenţială.
Acest fenomen are loc numai când ordinul de reflexie la suprafaţa zgâriată coincide cu direcţia ordinului unu al reţelei
de difracţie.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 275


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Reţeaua de difracţie prin reflexie pentru selecţia lungimii de undă specifică
Când o reţea de difracţie prin reflexie este utilizată la selecţia lungimii de undă specifică laserului, perioada reţelei (d)
este proiectată pentru o direcţie în primul ordin de difracţie (m=1) care va fi direcţia axei laserului.
Utilizând A=B=0, şi m=1, rezultatul este:
Astfel reţeaua la capătul cavităţii laser determină pierderi de aproximativ 10% în cavitate. Deci, 90% din energia
incidentă pe reţea este reflectată înapoi în cavitate.

8.2.3 Alegerea unui mod longitudinal folosind un etalon


De obicei, există mai multe moduri longitudinale care pot apărea în unda emergentă a laserului.
Modul longitudinal din apropierea centrului curbei de câştig va fi amplificat mai mult decât celelalte.
Alegerea unui anume mod longitudinal se poate face folosind un element optic care produce pierderi mari pentru
celelalte moduri longitudinale în interiorul cavităţii optice.
Diferenţa frecvenţelor dintre două moduri longitudinale adiacente este determinată de lungimea cavităţii. Aceasta este
condiţia de creare a undelor staţionare în interiorul cavităţii: c
Δν MS = .
2⋅n⋅ L
Când cavitatea este lungă, diferenţa de frecvenţă dintre două moduri longitudinale adiacente este mică. Astfel, multe
moduri longitudinale vor fi minore curbei de câştig.
Reducerea lungimea cavităţii optice va cauza o creştere a diferenţei de frecvenţă dintre modurile longitudinale
adiacente, astfel se reduce numărul de moduri de sub curba de câştig.
Prin controlul lungimii cavităţii optice se poate controla numărul de moduri longitudinale emise de laser.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 276


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Etalonul
Etalonul este o scurtă cavitate optică adiţională inserată în cavitatea optică a laserului.
El este compus din două suprafeţe în mod reciproc paralele.
Distanţa dintre cele două suprafeţe este aproape de mărimea curbei de câştig a laserului. Astfel că doar un mod
longitudinal este sub curba de câştig de fiecare dată, după cum se vede în figură.

Selectarea unui singur mod longitudinal cu un etalon.


Acolo sunt două cavităţi optice în interiorul laserului cu etalon.
Modul longitudinal poate exista în structura dublă a cavităţii numai dacă îndeplineşte simultan condiţiile de undă
staţionară pentru ambele lungimi de cavitate.
Lăţimea liniei a modului longitudinal al etalonului este determinată de reflexia acestor suprafeţe. Coeficientul de
reflexie mare asigură îngustimea modului longitudinal al etalonului.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 277


Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Tipuri de etaloane
Există câteva tipuri de etaloane ce pot fi văzute în figură:

Tipuri de etaloane.
1.Etalon cu corp solid – compus dintr-un bloc rectangular solid de material transparent cu depuneri pe cele două
suprafeţe de ieşire. Este posibil să se acordeze lungimea de undă cu puţin prin poziţionarea etalonului la un unghi mic
faţă de axa optică.
2.Etalonul cu strat de aer – compus din două plăci separate precis cu un distanţor ce determină grosimea stratului de
aer.
3.Etalon cu mai multe elemente – compus din câteva ferestre (în general 3) cu distanţoare specifice între ele. Unele
suprafeţe ale acestor ferestre sunt depuse cu straturi antireflexie, în timp ce altele sunt depuse cu straturi cu
reflectivitate parţială.
3/15/2009 Facultatea de Fizica 278
Controlul proprietăţilor spaţiale ale fasciculului
Etalonul cu pană
Etalonul cu pană este compus dintr-o pană de material transparent cu depunere specială, după cum se vede în figură:

Etalonul cu pană

Prin schimbarea poziţiei unui astfel de etalon, într-o direcţie perpenticulară pe axul optic, se observă o grosime diferită
de către radiaţia laser, astfel emiţându-se un mod longitudinal diferit.
Astfel de etalon permite reglajul continuu, deoarece pentru fiecare grosime pe axul optic, se obţine o condiţie diferită
pentru unda staţionară.

3/15/2009 Facultatea de Fizica 279