Pintilie Iulia Nicoleta

Șevalet anul 2 grafică

SUPRAREALISMUL
-Salvador Dali ,,Ceasuri moi”-

Suprarealismul oferă libertatea îndrăzneață de a crea opere aflate la granița dintre

lumea interioară și cea exterioară, care deși nu pare realistă, posedă o realitate fizică
și psihică. Operele artiștilor suprarealiști ilustrează o lume niciodată reprezentată până
atunci.
Suprarealismul este termenul care denumește curentul artistic care proclamă o
libertate totală de expresie, intemeiat de Andre Breton. Fondatorii suprarealismului în
pictură au fost poeții. Termenul ,,Surrealisme” a luat naștere în 1917, când poetul
Guillaume Apollinaire a schimbat subtitlul piesei de teatru ,,Sânii lui Tyresia” în ,,dramă
suprarealistă”. De la poeți a ajuns ăn a atrage artiști din diferite domenii, pentru care
ca în cele din urmă să se schimbe percepția asupra lumii.
Suprarealiștii își expun lucrările în timpul unor expoziții ce vor deveni un loc și o
ocazie potrivită pentru orice fel de provocare care marchează caracterul revoluționar
al mișcării. "Când se spune despre suprarealiști că sunt pictori ai schimbării veșnice -
explică în anul 1934 Max Ernst - nu trebuie să ne așteptăm de la ei să-și copieze pe
pânză visele nocturne (nu ar fi decât un naturalism naiv și descriptiv), și nici ca fiecare
dintre ei să creeze din elementele viselor lor propriul univers restrâns în care să se
simtă bine sau să dea frâu liber agresiunii lor (aceasta ar fi o evadare în afara timpului).
‘’Orice operă de artă este copilul vremii sale, adesea și izvorul felului nostru de a
simți. Fiecare epocă de cultură generează propria-i artă irepetabilă. Străduința de a
reda viață unor principii artistice din trecut, nu poate produce astfel de opere, decât
cel mult asemănătoare unui copil născut mort”1. Spre exemplu în sculptură, deși
formele duc la asemănarea sculpturilor din Grecia antică, acestea vor rămâne pe veci
neînsuflețite, exact ca maimuța ce imită omul din exterior prin gesturile si acțiunile
sale, dar sensul interior al acestor mișcări lipsește.

1 Spiritul în artă - Wassily Kandinsky, pag 15

Există însă o altfel de asemănare exterioară a formelor artistice, ce o reprezintă
legătura dintre aspirațiile interioare ale unei atmosfere moral-spirituale de ansamblu,
si formele artistice folosite în mod logic. În acest fel s-a putut naște simpatia si
înțelegerea noastră pentru primitivi, în străduința acestora de a transpune în operele
lor esența interiorității. Sentimentele mai puțin nuanțate cum ar fi fericirea, ura, frica
etc., care putea oferi un conținut artei în acea perioadă, nu va mai fi de mare atracție
pentru artiști. Artistul va căuta să aducă la lumină o simțire mai subtilă, sentimente
fără nume precise, pentru care opera acestuia ii va oferi privitorului emoții pe care nu
le-ar putea descrie în cuvinte.
Privitorul de azi este totuși arareori capabil de astfel de vibrații. Acesta caută ca opera
să fie simplă, sau o pură imitație a ceea ce avem în jurul nostru, aici incluzându-se și
portretul. În schimb, cunoscătorii de artă admira și degustă pictura. Aceștia vor
rămâne flămânzi după cunoaștere, în timp ce mulți alți privitori vor privi operele de
artă fără a le stârni o emoție. ,,A înțelege înseamnă a-l aduce pe privitor, prin exercițiu,
la punctul de vedere al artistului”2
În pictură, calea către suprarealism a fost deschisă de către Giorgio de Chirico
“Pentru ca o operă de artă să fie cu adevărat nemuritoare, este necesar ca ea să iasă
complet din hotarele umanului:bunul simţ şi logica o vatămă. În acest mod ea se va
apropia de vis şi de mentalitatea infantilă. Opera profundă va fi împinsă de artist în
adâncimile cele mai tainice ale fiinţei sale:acolo nu ajunge susurul pîraielor, cântecul
păsărilor, foşnetul frunzelor. Ceea ce ascult eu nu valorează nimic, numai ochii văd
deschişi, şi mai adesea închişi. Important este, mai cu seamă, a debarasa arta de ceea
ce ea conţine din ce este cunoscut până azi: orice idee, orice simbol trebuie puse de o
parte. Trebuie să avem o mare siguranţă în noi înşine;este necesar ca revelaţia pe care
o avem despre o operă de artă, concepţia unui tablou reproducând cutare lucru fără
nici un sens pentru el însuşi, fără subiect, fără semnificaţie din punct de vedere al logicii
umane;este necesar ca o asemenea revelaţie sau concepţie să fie atât de puternică în
noi, să ne procure o atât de mare bucurie sau o atât de mare durere, încât să ne simţim
constrânşi a picta împinşi de o forţă mai mare decât aceea care-l împinge pe înfometat
să muşte, asemenea unei bestii din bucata de pâine ce-i cade în mână.”3

2 Spiritul în artă - Wassily Kandinsky, pag 19

3 Nadeau, Maurice, Histoire du surrealisme, pag. 90
Salvador Dali a fost pictor, desenator și scriitor spaniol. S-a născut la 11 mai 1904 la
Figueres în Catalonia ca fiul unui notar. A studiat la academia de arte frumoase din
Madrid ,,San Fernando”. După o perioadă neoimpresionistă, Dali se apropie de
tehnicile cubiste, apoi de mișcarea suprarealistă, pe care o descoperă o dată cu
stabilirea sa la Paris in 1927. Dali are cunoștința propriului geniu. De mai mulți ani,
acesta dorea să păstreze un jurnal unde turna gândurile și frământările de pictor, în
căutarea perfecțiunii, a iubirii, a ideilor filosofice, estetice și morale. Numele artistului
sugera ipostaza acestuia ca un salvator a picturii amenințată cu moartea de către
dadaism, de arta abstractă in general de toate ismele anarhice. Încă de copil,
manifestă un viu interes pentru pictură, primele încercări le face pe cutii de carton
pentru pălării, primite de la mătușa sa, croitoreasă de lux. Familia locuiește la Figueras,
într-o vară, părinții îl trimit la Moula de la Torre, la unul dintre prietenii lor, Ramon
Pichot, pictor impresionist. Convins de talentul lui Salvador, Pichot îi sugerează să-și
continue studiile în Madrid. În 1918, va avea prima expoziție a operelor sale în teatrul
local din Figueras.
Dalí este entuziasmat de mișcarea suprarealistă, în care vede posibilitatea manifestării
imaginației sale exuberante unită cu o virtuozitate tehnică a desenului și culorii. Din
cauza comportamentului său, în 1934 este exclus din grupul artiștilor suprarealiști,
ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a capta "formele
suprareale". Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador
Dalí recurge la propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o definește drept
"o metodă spontană a cunoașterii iraționale care constă în interpretarea critică a
reveriilor delirante". Astfel, imaginile pe care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză
derivă din agitația tulbure a inconștientului (paranoia) și reușesc a căpăta formă numai
datorită raționalizării delirului (momentul critic).
Din această metodă au rezultat imagini de o extraordinară fantezie până la
stupefacție. Tehnica adoptată este aceea a picturii din Renaștere din care preia doar
exactitatea desenului și cromatismul, nu însă măsura echilibrului formal. În picturile
sale prevalează efecte iluzioniste și o complexitate tematică care amintesc emfaza și
exuberanța barocului iberic. Dalí recurge la spații largi în care include o mare cantitate
de elemente - oameni, animale obiecte - într-o combinație irațională a raporturilor și
deformare a realității.
,,Persistența memoriei” este cea mai faimoasă capodoperă a lui Salvador Dali,
aparținând suprarealismului, înfățișând un țărm marin și ilustrate ,,ceasuri topite”.
Lucrarea reprezintă trecerea timpului și semnificația acestuia fiind totodată una dintre
cele mai ușor de recunoscut picturi ale artistului. Faptul că ceasurile stau in acea
ipostază, sugerează nu doar trecerea timpului, dar și trecerea rapidă împotriva voinței
noastre.
Dali este entuziasmat de mișcarea suprarealistă, deoarece vede posibilitatea
manifestării imaginației sale prin culori și tehnica desenului. ,,Singura diferența dintre
mine si un nebun este că eu nu sunt nebun” 4
Așa-zisul delir comestibil, începe pe faleza capului Creuse, locul în care Dali iși
petrecea copilăria și unde continua să meargă, împreună cu Gala soția sa. Pictura
,,Ceasuri moi” denumită mai târziu de către Julien Levy ,,Persistența memoriei”
reprezintă traseul personalității lui Salvador Dali. Artistul a fost inspirat din
împrejurimile din Gaudi, cu arhitectura ascuțită și morbidă, care mai târziu l-au făcut
pe artist să se gândească la opoziția vitală si erotică dintre dur si morbid. Pictura se
găsește la muzeul de artă moderna din New York. Acesta a mai fost inspirat si de
brânza Camembert ce se topește la soare, deși unii au ținut să creadă ca ceasurile moi
simbolizează teoria relativității. Totul a pornit de la influența mediului, a bucății de
brânză topită care a devenit metafora aspectului psihologic a timpului.
“În ziua în care m-am hotărât să pictez ceasuri, le-am pictat moi. Într-o seară mă
simţeam obosit şi mă durea capul. Voiam să mergem la cinema cu câţiva prieteni, însă
în ultimul moment am hotărât să rămân acasă. Gala a ieşit, iar eu mă gândeam să mă
bag în pat. După cină mâncasem camembert şi imediat ce au plecat musafirii eu am
mai rămas la masă, gândindu-mă la problema filosofică a “moliciunii” acelui tip de
brânză. M-am ridicat, m-am dus în atelier şi, ca de obicei, am aprins lumina pentru a
mai arunca o privire la tabloul la care lucram. Ştiam că atmosfera pe care am reuşit să
o redau în acel tablou trebuia să fie fundalul unei idei, dar nu ştiam care. Voiam să
sting lumina, când, dintr-odată, “am văzut” soluţia. Am văzut două ceasuri moi,unul
dintre ele atârnând de creanga măslinului. În ciuda faptului că mă durea capul
îngrozitor, am început să pictez. Când s-a întors Gala, după două ore, tabloul, care va
deveni unul dintre cele mai faimoase, era gata.”
Una dintre cele mai reprezentative creații suprarealiste din toate timpurile, lucrarea
de artă ,,Persistența memoriei” a creat intrigi si controverse în lumea anilor 30-40.
Șochează prin elementele sale excentrice și forma lor neobișnuită. Opera însă are o
dimensiune destul de mica, 24x33 cm.

4 Jurnalul unui geniu- Salvador Dali

 Este posibil sa recunoaștem o figură umană în mijlocul compoziției. Prin acest
monstru, Dali folosește câteva piese contemporane pentru a se reprezenta pe sine-
forma abstractă devenind o parte dintr-un autoportret, apărând frecvent în operele
sale. Creatura pare a fi inspirată din pictura lui Hieroymus Basch ,,Grădina plăcerilor”
pe care Dali a studiat-o. Creatura poate fi considerată ca o ființă ,,decolorată” care
apare în vis și care visătorul nu îi poate distinge forma si compoziția exactă. Se poate
observa ochiul închis și câteva gene ce ilustrează creatura în ipostaza de somn-vis.
În operă se poate observa pe fundal orizontul albastru ce trece ușor la nuanțele de
ocru. În josul cerului se află o întindere de apă ce pare a fi un lac ce reflectă stâncile.
Lângă lac se află o platformă gri iar în fața acesteia o alta pe care este așezat un copac
singuratic fără frunze, acesta având o singură ramură ce susține un ceas argintiu topit.
Acest obiect ce arată mai mult ca o cutie pare a trece de peisajul picturii. Pe acest
obiect mai apar două ceasuri.
În compoziție se pot observa cele patru ceasuri. Ceasul ocru nu este afectat de razele
soarelui, însă este plin de furnici, ceea ce in concepția artistului reprezintă un simbol
al descompunerii. Altă insecta prezentă în pictură este musca de pe ceasul de lângă cel
atacat de furnici. Musca pare a arunca o umbră umană peste ceas. Aceste două tipuri
de insecte reprezintă totodată și moartea. Starea de vis este foarte importantă in arta
suprarealistă, dar umorul, sarcasmul si jocurile de cuvinte de asemenea au un rol in
operele suprarealiste. De exemplu, Salvador Dali folosește sarcasmul in titlu pentru a
adăuga un sens mai profund lucrării sale. Ceasurile pur și simplu se topesc și nu
persistă, acestea nefiind în concordanță cu titlul.
În ,,Persistența memoriei” Dali ilustrează cât de irelevant și nefolositor este conceptul
nostru normal de timp în starea de vis. De exemplu dacă simțim cum trece greu timpul
ziua, în ipostaza somnului nu simțim trecerea timpului, de aceea ceasurile sunt moi
deoarece acestea nu au nici o putere in momentul somnului. Se poate observa că
ceasurile au limbile in poziții diferite.
Pământul ilustrat in pictură are nuanțe de ocru iar cu ajutorul umbrei, nuanțele se
închid iar în unele zone trec spre negru. Datorită culorii puternice, creatura ce apare
în centru iese în evidență, prin contrastul puternic de lumină. În această operă, artistul
folosește elemente obișnuite de artă ce includ linii, forme, valorații, culori și texturi.
Liniile pe care le folosește artistul diferă in lungime și grosime. Majoritatea liniilor din
pictură sunt relativ subțiri, ceea ce oferă operei o trecere fină a culorilor. Munții sunt
pictați in linii mai groase, fiind vizibile ceea ce oferă un aspect mai brut stâncilor.
În figura albă de pe sol, Dali folosește linii diferite în lungime și grosime, pentru fiecare
genă. Detaliază totul și până la furnicile de pe ceasul neafectat. Ceasurile sunt și ele
detaliate încât se pot observa numerele de pe fețele acestora. Folosirea liniilor fine
sporesc realismul lucrării. Valorația și umbrele sunt și ele detaliate, acestea fiind inima
și sufletul lucrării, ce creează un univers care nu a mai fost văzut până atunci. Culorile
si jocul de lumini dau impresia unui peisaj tridimensional.
Pentru munte, artistul a folosit combinații de ocru, alb pentru a ilustra lumina iar
contururile negre reprezintă zonele umbrite, dar au si rolul în a detalia elementele.
Ceasurile dau o iluzie tridimensională prin jocul luminii și umbrei, lumina fiind mai
concentrata pe fețele acestora. Furnicile sunt mai puțin umbrite. Această pictură
conține și o variație de forme ce îi dau un stil unic. Muntele conține forme vizibile.
Modul în care ceasurile se topesc, dau impresia de mișcare. Multe obiecte
interacționează unele cu altele, fie prin atingeri sau sprijinul acestora pe suprafața
altora.
Schema de culori aduce opera la viață. Culorile nu sunt luminoase sau aprinse, ci mai
degrabă saturate și închise. Culorile din opera ,,Persistența memoriei” sunt ăn mare
parte calde și includ mult galben, maro, auriu și negru.
Alte picturi ale artistului.

Dali a pictat “Girafa in flacari” inaintea exilului sau in Statele

Unite, care a fost intre 1940 si 1948. “Singura diferență dintre
Grecia nemuritoare și epoca noastră este Sigmund Freud,
care a descoperit că corpul uman, care în vremuri grecești era
doar neoplatonic, este acum umplut cu sertare secrete doar
pentru a fi deschis prin psihanaliză”. Sertarele deschise în
această figură feminină expresivă, susținută, se referă astfel
la subconștientul interior, în interiorul omului. Imaginea este
așezată într-o atmosferă de amurg cu un cer albastru. Există
două figuri feminine în prim-plan, una cu sertare care se
deschid de partea ei si un piept. Ambele au forme falsificate nedefinite (probabil
ceasuri topite, ca o imagine recurentă din lucrările anterioare ale lui Dali), care ies din
spatele lor și care sunt susținute de obiecte asemănătoare cu o carja. Mâinile,
antebrațele și fața celei mai apropiate figuri sunt decupate până la țesutul muscular
de sub piele. Una tine o fasie de carne. Ambele umanoide care se dublează atât ca un
raft de sertare, cât și ca niște forme de cârjă sunt arhetipuri comune în lucrarile lui
Dali.
Elefantul este, de asemenea, imagine omniprezenta in
lucrarile lui Dali. Acesta apare pentru prima oara in
1944 in Vis provocat de zborul unei albine in jurul unei
rodii, cu o secunda inainte de trezire. Elefantii, inspirati
de sculptura lui Bemini de la Roma care reprezenta un
elefant ce ducea in spate un obelisc stravechi, sunt
infatisati cu picioare ale dorintei lungi, multi articulate,
aproape invisibile si obeliscuri in spinare. Asociate cu imaginea picioarelor sale
fragile, poverile duse in spate, renumite pentru simbolistica lor falica, creeaza o
senzatie de realitate fantomatica
Bibliografie

• Salvador Dali- jurnalul unui geniu

• Spiritul in arta- Wassily Kandinsky
• Nadeau, Maurice, Histoire du surrealism
• Ernst Hans Gombrich Istoria Artei
Webografie

• https://legomenon.com/salvador-dali-persistence-of-memory-melting-clocks-meaning.html
• https://www.ukessays.com/essays/arts/salvador-dails-the-persistence-of-memory-analysis-
art-essay.php
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Suprarealism
• https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/10-lucruri-de-retinut-despre-suprarealism