Contractul de vânzare - cumpǎrare

I. Noțiuni generale

1. Definiția contractului de vânzare – cumpǎrare

Contractul de vânzare-cumpărare este un contract prin care una din parti (vânzǎtorul)
transfera proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte pǎrți (cumpǎrǎtorul) care se obligǎ
ȋn schimb sǎ plǎteasca vânzǎtorului prețul bunului vândut.

2. Pǎrțile contractului de vânzare – cumpǎrare:

- vânzǎtorul
- cumpǎrǎtorul

3. Caracteristici.
– este un contract bilateral (sinalagmatic), adică dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor
părţi. Drepturile şi obligaţiile sunt corelative.
– este un contract cu titlu oneros, ambele părţi urmărind obţinerea de foloase
patrimoniale.
– este un contract comutativ, părţile cunoscând de la început întinderea drepturilor şi
obligaţiilor lor.
– este un contract consensual, fiind valabil încheiat prin simplul acord de voinţă al
părţilor contractante. Vânzarea este perfectată de îndată ce părţile s-au învoit asupra
bunului şi asupra preţului, chiar dacă bunul nu s-a predat şi preţul nu s-a achitat.
– este translativ de proprietate, transferând dreptul de proprietate de la vânzător la
cumpărător, îndată ce părţile s-au înţeles asupra bunului şi preţului.

II. Obiectul contractului.

Obiectul contractului de vânzare-cumpărare comercială are ȋn conținutul sǎu douǎ prestați:
lucrul vândut şi prețul vânzǎrii.
Vânzarea-cumpărarea comercială are un caracter sinalagmatic şi dă naştere la obligaţii în
sarcina ambelor părţi: predarea bunului vândut şi respectiv, plata preţului.

1. Bunul vândut.
Obiect al vânzării comerciale pot fi: bunuri mobile, corporale sau incorporale, prezente sau
viitoare, determinate sau determinabile.

Bunul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie în circuitul civil

b) să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor

c) să fie determinat sau determinabil

Bunul este determinat când contractul cuprinde elemente ce individualizează bunul (bun
cert) sau arată genul, cantitatea şi calitatea bunului (bun generic).
Bunul este determinabil când contractul prevede elementele de bază cu ajutorul cărora va
stabili în viitor bunul vândut.

d) să fie proprietatea vânzătorului.

Vânzătorul trebuie să fie proprietar al bunului ce-l vinde pentru că nimeni nu poate
transmite ce nu are . Este permis ca vânzătorul să producă sau să procure în viitor bunul
ce-l vinde.

2. Preţul vânzării.
Preţul este obiectul obligaţiei cumpărătorului şi constă într-o sumă de bani pe care
cumpărătorul trebuie să o plătească vânzătorului în schimbul lucrului vândut.

Cumpărătorul are obligaţia de a plăti preţul ce trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:

a) să fie exprimat în bani

b) să fie determinat (determinabil)

Determinarea preţului se realizează în momentul încheierii contractului, determinare ce se
va cosemna. Asta presupune că se va indica în contract suma de bani ce trebuie plătită. 
Dacă este determinabil contractul va consemna elementele esenţiale cu ajutorul cărora,
ulterior se va stabili preţul.

c) să fie real (sincer) şi serios nu fictiv

Art. 1303 Codul civil : „Preţul vânzării trebuie să fie serios şi determinat de părţi”,
prevede că preţul este real dacă el este sincer şi serios,, .
Dacă preţul este fictiv sau derizoriu, el este socotit nereal şi contactul este nul. Obligaţia
cumpărătorului va fi fără obiect, iar obligaţia vânzătorului fără cauză.

III. Condiţiile de valabilitate a contractului de vânzare-cumpărare comercială

Pentru a fi valabil încheiat, contractul de vânzare-cumpărare comercială trebuie să

îndeplinească anumite condiţii: consimţimântul, capacitatea, obiectul, cauza, forma.

a. Consimţământul presupune manifestarea exterioară de voinţă a persoanei de a încheia

un act juridic.
Condiţiile în care trebuie să se manifeste voinţa părţilor pentru încheierea contractului de
vânzare-cumpărare comercială sunt cele prevăzute de lege pentru oricare contract, ceea ce
scuteşte de analiza lor.
b. Capacitatea juridică civilă este una din condiţiile esenţiale stipulate de lege pentru
valabilitatea oricărui contract. Prin ea se înţelege aptitudinea persoanei fizice sau juridice
de a fi subiect al raporturilor juridice civile şi de a încheia acte juridice civile, urmărind
scopul de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile.
c. Cauza constituie, de asemenea, o condiţie esenţială a contractului de vânzare-cumpărare
comercială. Conform art. 207, alin. 1, Codul civil, actul juridic încheiat fără cauză ori
fondat pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un efect. Pornind de la prevederile
legale, cauza trebuie să corespundă următoarelor condiţii, şi anume: să existe, să fie reală,
să fie licită.
d. Forma – Contractul de vânzare-cumpărare comercială se ȋncheie ȋn formǎ scrisǎ.
IV. Efectele contractului de vanzare-cumparare

Efectele contractului de vânzare-cumpǎrare sunt obligațiile pe care acesta le creeazǎ ȋn

sarcina vânzǎtorului şi, respectiv, a cumpǎrǎtorului.
Obligațiile pǎrților trebuie sǎ fie stipulate ȋn contract ȋn mod clar.

1. Obligațiile vǎnzǎtorului
a. sǎ transmitǎ proprietatea bunului sau, dupǎ caz, dreptul vândut;
Vânzatorul este obligat sǎ transmitǎ cumpǎrǎtorului proprietatea bunului vândut, prevede
art. 1673 Codul civil.
Odatǎ cu proprietatea, cumpǎrǎtorul dobândeşte toate drepturile şi acțiunile accesorii ce au
aparținut vânzǎtorului

b. sǎ predea bunul vândut

Vânzatorul este, obligat sǎ predea ȋmpreuna cu bunul şi titlurile şi documentele privitoare
la proprietatea sau folosința acestuia.
Pâna la predare, vânzatorul are obligația de a conserva bunul, pentru cǎ lucrul trebuie
predat ȋn starea ȋn care se afla ȋn momentul contractǎrii.
Predarea se face la locul unde se afla lucrul vandut ȋn momentul contractǎrii, daca, nu
rezulta altfel din convenția pǎrților ori, ȋn lipsa acesteia, din uzanțe (art. 1689 C.civ.).
Cheltuielile de predare, conform art. 317 Codului Civil, ȋn lipsa convenției pǎrților, cad ȋn
sarcina vânzǎtorului, iar cheltuielile ridicarii bunului, ȋn sarcina cumparatorului

c. sǎ il garanteze pe cumparator contra evicțiunii şi viciilor bunului (art. 1672 C.civ.).

Vanzatorul este obligat sa ȋl garanteze pe cumparator contra evicțiunii şi contra viciilor
bunului (art. 1672 alin. (1) pct. 3) C.civ.).

Garanţia contra evicţiunii.

Evicțiunea este definitǎ ca fiind pierderea totala sau parțiala a dreptului de proprietate, de
catre cumparator, asupra bunului vandut, dar şi tulburarea cumparatorului ȋn exercitarea
dreptului sǎu de proprietate .
Garantarea cumparatorului de evicțiune totala sau partiala constituie o obligație de drept
pentru vânzator. Cand evictiunea ar rezulta dintr-o ȋmprejurare neprevazuta sau dintr-un
caz de forțǎ majora, raspunderea vanzatorului nu va mai exista.
Evicțiunea poate consta şi ȋn impiedicarea cumparatorului sa intre ȋn posesia imobilului,
deoarece terțul considera bunul ȋn proprietatea lui. 

Garanţia contra viciilor lucrului vândut

Vânzătorul trebuie să asigure cumpărătorului nu numai folosinţa liniştită, dar şi utilă a
lucrului. Astfel fiind, vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului, dacă din cauza
lor lucrul este impropriu întrebuinţării după destinaţie sau dacă viciile micşorează într-atât
valoarea de întrebuinţare încât cumpărătorul, în cunoştinţă de cauză, nu ar fi cumpărat sau
ar  fi plătit un preţ mai redus (art. 1352 C. civ.

2. Obligaţiile cumpărătorului.
a) Să preia bunul vândut
Cumpărătorul este obligat să ia în primire lucrul vândut la locul şi la termenul la care
vânzătorul este obligat să-l predea, suportând şi cheltuielile ridicării de la locul predării.
b) Să plătească preţul vânzării
Plata preţului trebuie făcută vânzătorului, dar nimic nu împiedică părţile să convină ca
plata să se facă şi unei alte persoane, indicată de vânzător.

În cazul în care plata s-a efectuat către un terţ desemnat, cumpărătorul nu este eliberat de
obligaţia sa către vânzător, decât dacă acesta din urmă confirmă plata astfel făcută ori se
dovedeşte că de ea a profitat vânzătorul.