Sunteți pe pagina 1din 37

CU MOŞ CRĂCIUN

LA MALL

Texte:
Patricia Lidia
Florica Iacob
Imagini:
Nicole Florian

1
2
FLORICA IACOB

3
Cu Moş Crăciun la Mall

Da, se mai întamplă! Uite i s-a întâmplat şi lui Moş Crăciun. Trecând
prin viscol a pierdut cadourile copiilor. Viscol, viscol nu glumă. Până şi
renii Moşului erau albi de parcă ar fi fost de zahăr. Că Micul Spiriduş, cel
responsabil cu hrana renilor a şi dat cu limba de două ori, nu vă spun că
era cât pe ce să rămână fără limbă. Toate cadourile le-au înghiţit nămeţii.
Până la unul. Noroc cu spriduşul Descurcărici, mare prieten cu Zâmbărici,
care an de an trage la xerox scrisorile copiilor, că dacă se va pierde din
întâmplare vreo jucărie să fie imediat înlocuită, din sacul Moşului nu
trebuie să lipsească nimic.
Ce e de făcut, ce e de făcut?Fuga fuguţa la Mall unde jucăriile se
strâng înainte de sărbători să dea marea petrecere a jucăriilor. Acolo
găseşti de la cel mai urât broscoi până la cea mai frumoasă păpuşă. De
acolo nu pleci niciodată cu mâna goală, dar spiriduşii nu trebuie să-şi
aleagă jucăriile preferate ce trebuie să pună în sacul Moşului toate jucăriile
şi cărţile şi hăinuţele pe care copiii i le-au cerut Moşului. Grea treabă,
deoarece a sta gură cască în faţa rafturilor pline e o treabă foarte plăcută.
Dar cu timpul, timpul ăsta care are miliarde de clipe grăbite nu te poţi
pune. Iute şi degrabă deci la treabă.
Gata, la Mall. Maşinute de toate felurile, mai mari, mai mici, avioane
rachete, roboţei, tractoraşe, păpuşi, prinţi, prinţese, până şi Muma Pădurii
stă pe raft sperând să şi-o dorească şi pe ea vreun copil şi chiar şi-o
doreşte. Mi-a spus mie o fetiţă mică şi pistruiată că vrea să zboare cu
Muma Pădurii călare pe mătură. Iac-aşa şi-ar dori ea un concurs de zburat
cu mătura. Uite-aşa năstruşnicii să te tot miri.
Mall-ul mare, mare, ca şi o împărăţie fără sfârşit, se goleşte un raft,
imediat se umple la loc, jucăriile se simt în largul lor aici, iar copiii ce să
vă spun, sunt ca şi furnicuţele, fiecare vrea nu una ce o mulţime de jucării
că si ele sunt şmechere şi-i ademenesc.
Apoi aici găseşti telefoane, calculatoare, maşinuţe cu telecomandă,
vaporaşe cu motor, doar apeşi un butonaş şi o pornesc val vârtej. Printr-o
simplă comandă. Ai pus degetul şi mai opreşte-l dacă poţi. Sigur că poţi
dar pentru asta trebuie să fii isteţ. Şi care copil nu este isteţ?
Îl porneşti vaporaşul şi vezi cum din râul din faţa casei ajunge într-o
secundă la marea cea mare. Vaporaş nu glumă. Cu rachetele nu ne va fi
deloc greu să ajungem pe lună. Sigur trebuie să alegem racheta potrivită ca
nu cumva prinzând viteză să ne ducă în mai ştiu eu ce colţ de lume. Să ne

4
rătăcim prin univers. Că e foarte bine să pleci dar şi mai bine este să te
întorci repede, repejor acasă.
Oh, dar câte nu sunt la Mall, papucei, ghetuţe, pantofiori, bluziţe,
paltonaşe, căciuliţe fulăraşe care de care mai moi şi mai pufoase şi pline de
culori de te duce cu gândul că ai vara în spinare iar iarna este iaca-aşa o
fiţă.
Spiriduşii Moşului au trebăluit de s-au plictisit şi le-a trecut
plictiseala şi iar s-au apucat de muncă că munca lor nu-i o muncă ca
oricare alta ce este una plină de responsabilităţi şi Moşul e blajin doar cât
treburile merg bine dar şi când îşi încruntă mustaţa să-i fugi de dinainte că-
i mai greu de potolit, e ca şi o avalanşă.
Eh, dar când se-ntamplă ceva rău un alt rău se coace. Şi de data
aceasta se întâmplă la fel. Şoricelul cel rău, care altul decât cel numit
Piratul pentru mânuţa lui cea lungă, că ştie să fure de pe raftul din cămară
tot ceea ce e de ronţăit, se voia şi el pe lista lui Moş Crăciun, dar cum nu
ştia să scrie ce se gândi el, fură un colţ de listă pe care era trecut numele
unui băieţel şi cuminte şi ascultător şi silitor, deci merituos din cale afară
pentru toate cele ce le trecuse pe listă şi o rugă pe furnica Rica care
trebăluia pe la galantare să-i treacă numele lui zicând că iac-aşa scrisese şi
el scrisoare Moşului, dar uitase să o trimită şi dacă tot se ivi avea să i-o dea
chiar el, personal. Furnica Rica tare se miră mai ales când citi ce-şi dorea
tâlharul de şoricel, nimic altceva decât un computer, un telefon, un
smartphone, un Ipad, Ipod, Kindle, păi ce să facă şoricelul care nu ştia cât
face unu şi cu unu cu toate acestea Furnicuţa intră la bănuială dar prinsă de
treabă uită de întrebările ei întrebătoare şi uite-aşa şoricelul îşi freca
lăbuţele când se gândea ce de biscuiţi, napolitatane, ciocolată, şunculiţă şi
şorici şi brânzeturi fine va pune el pe masă de Crăciun.
În acest timp spiriduşii trebăluiau de zor, sacul Moşului se umplea
din nou şi mai ales în grabă, veni şi rândul şoricelului mincinos care dădu
direct Moşului scrisorica lui scuzându-se pentru întârzâiere, Moşul îl privi
şi el mirat dar şoricelul era şi el şoricel şi dacă avea dorinţe trebuiau
îndeplinite mai ales că tare frumos scria în scrisorică că este ascultător,
cuminte şi silitor, deci merita totul cu prisosinţă.
Zâmbărici râdea cu toată gura cand îi duse şoricelului acasă toate
acele minunăţii şi tare se miră că şoricelul se puse pe un plâns de se
scutura tot Mall-ul că uitasem să vă spun că şoricelul nostru avea o
cameră chiar la subsol. Plângea, plângea de ţi se făcea milă de el de-i pieri
zâmbetul şi veşnic veselului Zambărici cel care şi când doarme râde.

5
Şoricelul plângea, plângea cu sughiţuri de începuse şi bietul
Zâmbărici să sughită de la atâtea lacrimi şi supărare. Moş Crăciun veni
degrabă să vadă ce se întâmplă de întârzâie Zâmbărici, că nu se poate în
seara de Crăciun să lipsească taman el care aduce bucuria în sufletul şi pe
chipul copiilor şi când văzu cum plânge se cruci Moş Crăciun, nu ştia dacă
el plânge de bucurie sau de tristeţe, dar plângea într-un anume fel de-l făcu
şi pe încercatul Moş să verse o doniţă de lacrimi.
În cele din urmă luând totul a fir a păr se desluşiră lucrurile, şoricelul
îşi recunoscu fapta lui mârşavă şi îşi ceru în genunchi iertare promiţând că
nu va mai fi un alt şoricel cât este pământul de mare, la fel de cuminte ca şi
el. Îi spuse Moşului totul prin viu grai tot ce-şi dorea de-adevăratelea,
Moşul recuperă scrisoarea băiatului care nu era băiat ce era chiar o fetiţă şi
nu oricare fetiţă ce taman cea care vă scrie această poveste.
Şi cum se sfârşi povestea noastră?Cum se sfârşesc toate poveştile,
Moşul îl iertă pe împricinat care îşi dădu cuvântul de onoare, ţinând ştiti
voi cum două degetele, aşa cum ţinem şi noi uneori când nu ne prea place
ce trebuie să promitem, Moşul era însă prea versat să nu observe dar zâmbi
îngăduitor şi fiind pe grabă îşi spuse că va mai trece pe la acest şoricel nu
prea cuminte să-i mai aducă aminte de promisiuni. Dar nu uită să-i
răspundă la rugăminţi cu vârf şi îndesat spunându-i totuşi că minciuna este
cea mai înjositoare faptă a unui şoricel onorabil.
Să nu vă spun că după plecarea Moşului rafturile Mall-ului se goliră
până la ultima jucărie, că nu pot să vă spun cu câtă bucurie spiriduşii
răspunseră la scrisorile copiilor din lumea întreagă, acum vă las că am şi
eu treabă că trebuie să-l ajut pe Moş să nu cumva să se încurce, cine
altcineva decât un copil ca şi mine şi ca tine de isteţ ar putea toate lucurile
să le descurce.

6
La bunica mea în tindă Mirarea lui Moş
La bunica mea în tindă
Nicolae
Coboară luna-n oglindă
Bietul Moş la noi pe scară
Părăsind jilţul ceresc
Urcă azi a treia oara.
Pentru-o noapte cu poveşti.
Stau pe prag strălucitori
Stă cuminte-un ceas sau două
Tot mereu alţi pantofiori.
Si-ascultă povestea nouă,
Caieru-ncet se deşiră
Pantofiori stau şi ghetuţe
Povestea pe fus se-nşiră,
Şi mai mari şi mai micuţe
Pe dalb fus, dalbă poveste,
Printre ghetuţele mici
Care fruntea descreţeşte.
Văd şi ghete de bunici.
Şade printre nepoţei
Şi s-ar vrea unul din ei,
Ori să fie-o făcătură
S-ar vrea şi ea lună mică
De-l pune pe-alergătură
Să aibă şi ea bunică.
Pe Moşul cel bun şi darnic
Câte-un nepoţel zburdalnic?

Care vrând să se înfrupte


Fulguşor Daruri să primeasca multe
A făcut să strălucească
Căciuliţă şi fular şi-a pus fulgul,
Toate ghetele din casă.
În zadar! Geru-i mare şi de-acu
Auzi tot mai des, hapciu!
Însă Moşu-i bucuros,
Zăpada se-aşează deasă
Nu-i unul supărăcios!
Ies copiii toţi din casă
Chiar dacă-s hoţi derbedeii,
Sănii trec, săgeţi în zbor,
Tare-s harnici, mititeii.
Peste albul sclipitor.
Râsete şi voie bună,
Toţi papucii înşiraţi
Bulgări mari copiii-adună.
Sunt oglindă de curaţi.
Ia priveşte sus pe deal
Fiindcă au muncit cinstit
Cîţi oameni de nea răsar.
Moşul bun i-a răsplătit.
Un hapciu şi-un alt hapciu
Aşezaţi în rând şi ei
Fulguleţ acu-i acu,
Stau cuminţi doi botoşei,
Te-ai pornit la promenadă
Moşului nu-i vine-a crede
Şi-ai sfârşit om de zăpadă.
Că de el ştie şi bebe.

7
8
Vine Moş Crăciun

Un copil cuminte Din ţinutul lui de gheaţă,


Din îndepărtaţii poli,
Moş Crăciun e-n drum spre noi,
Un copil cuminte cine a văzut? Cu daruri el ne răsfaţă.
Sigur toţi părinţii aşa l-ar fi vrut!
Însă cum se face, nu ştiu să vă spun
Că-n zadar aşteaptă copilul cel bun. Spririduşii grijulii
Ostenind din zori în seară
Toţi fac gălăgie, plâng, fac năzbâtii Prin nămeţi îl trimit iară
Chiar dacă-i doar unul, parcă ar fi mii. Să-i bucure pe copii.
Astâmpăr nu are, mereu vrea ceva,
Nu îl multumeşti, oricâte i-ai da. Maşinute şi păpuşi,
Un copil cuminte drept ca să vă spun
Văd întotdeauna numai de Crăciun,
Jucării de-un an visate,
Habar n-am cum face Moşul cel bătrân Plin ochi sacu-i cu de toate,
De trezeşte-n toţi copilul cel bun. Moşul bate pe la uşi.

Şi-l vezi numai miere, cuminţel e foc Nu-i pasă deloc de ger
În casă e lună, totu-i pus la loc. Sania lui cea măiastră,
La şcoală deodată-i cel mai silitor, Se-opreşte la orice casă
Nu-ţi iese din vorbă, e ascultător.
Unde daruri pruncii-i cer.
Că-ţi trece deodată un fulger prin minte
C-ar fi Moş Crăciun cel mai bun Pe nimeni nu ocoleşte
părinte. Că aşa e Moşul bun
Şi-aş putea vă spun, martori având Si ne-arată de Crăciun
sfinţii Cât de tare ne iubeşte.
Că de fapt, cei răi, sunt mereu părinţii.
Dragostea i-o arătăm
Făcând mereu fapte bune
Ca să poată şi el spune,
Că primim ce merităm!

9
10
Moş Crăciun

Moş Crăciun harnic fireşte azi scrisorile citeste.


I le-a strâns din tot orasul cum e şi firesc, poştaşul.
Doar ce răspândi-n burg vorba că i se şi umplu tolba.
Şi să vezi mare minune, pline sunt cu fapte bune.
Moşu-ncruntă din sprânceană, poftă are de dojană,
Dar de dojană nu-i loc, copiii sunt cuminţi foc.
Nu s-au lăsat pe tânjală, numai zece au la şcoală,
Pe părinti i-au ascultat, pe bunici i-au ajutat,
Bucuros de-aşa copii sacu-i plin cu jucării.

Să-l aşteptăm pe Moş Crăciun

Să-l aşteptăm pe Moş vă spun


Făcând mereu doar fapte bune,
În sfânta noapte de Ajun
Să fim cei mai cuminţi din lume.

Să-l aşteptăm pe Moşul drag


Ce daruri tuturor aduce,
Să treacă iar al casei prag
Când somnul este cel mai dulce.

Din sacul lui, doar bucurii,


Revarsă pentru fiecare,
Iubit de vârstnici şi copii
Că s-a gândit la fiecare.

El sufletul mare şi bun


Cu lumea toată şi-l împarte,
E noaptea sfântă de Ajun
A împăcării pentru toate.

11
Prima zăpadă Ninge
Primii fulgi se prind sa cearnă
Se întoarce doamna iarnă, Ninge! Fulgi de catifea
Cu palton şi cu cojoc Se aşează-n palma mea
Trosnesc lemnele în foc. Pe gene, pe obrăjori
Leneşi cad din albii nori.
Să le fie cald de-ajuns
A-mbrăcat copacii-n puf, Ca şi vrăbiuţele
Casele sunt de zahar, Zboară săniuţele,
Încântat e domn`hornar. Clopoţeii sună, sună,
Să trezească voia bună.
Hornurile îl aşteaptă,
Urcând în pod câte-o treaptă, Râsete şi veselie.
Parcă-i o pecingine, Anca, Ionuţ şi Ilie
Plin e de funingine. Fulgii albi îi prind degrabă,
Atraşi de minunea albă.
Hornul casei e curat,
Focul arde neîncetat Cât clipeşti vezi în ogradă
Ger afară, crivăt, vânt Un om mare de zăpadă,
Parcă-i iadul pe pământ. Grivei vrea acum şi el
Din zăpadă, un căţel.
Ca să nu fac guturai
Bunicuţa-mi dă un ceai, Latră vesel, chiar aşa,
Miere-mi pune de albine, Privind căţelul de nea,
În odaie-i cald şi bine. Este foarte mulţumit
Că un prieten şi-a găsit!
Latră Azorel ghiduş,
Iarnă-i! Hai la derdeluş! Care osul nu i-l fură
Pe gânduri deloc nu stau, Şi nu face tevatură,
Cojocelul doar să-mi iau. Prieten îi este fidel
Se joacă numai cu el.
Cuşma albă şi mănuşi,
Gata sunt cum vezi, acuş. Toată lumea e voioasă
Sania parcă-i rachetă, Şi fug râzând înspre casă,
Mă mai vezi doar prin lunetă! Când precum mărgelele
Se-aprind pe cer stelele.

12
13
Spiriduşii lui Moş Crăciun
În oraşul lui Moş Crăciun e forfotă mare
sunt adunate listele copiilor
din zori până-n noapte fără oprire lucrând
spiriduşii în fabrica jucariilor.

Spiriduşii sunt harnici, sunt veseli,


când lucrează cantă, se-amuză,
nu vezi o faţă mofluză,
se bucură ori de căte ori
soseşte un sac cu scrisori.
Acum când vă scriu chiar la rând a venit
scrisoarea mea, mai lungă-i ca toate,
numele copiilor din lumea întreagă-am trecut,
un gând de copil mai frumos nu se poate.

Spiriduşii nu stătură buimaci,


dimpotrivă, pe loc se-apucară de treabă,
ce faptă-i mai bună decât fericiţi să îi faci
pe copiii din lumea întreagă.

Seara de ajun
În şir, ca mărgelele,
Stau sus pe cer stelele.
La ferestre împreună
Veghează cu blânda lună.

Cu gândul mereu la Moş


Stau copii somnoroşi,
S-audă cum vântul iernii
Moşului îi poartă renii.

Orice clinchet îi trezeste,


Nerăbdători fiind fireşte,
Să primească-n miez de noapte
Darurile mult visate.

14
15
La săniuş Si-apoi să vezi lume suie,
Lacrimi, ţipete, cucuie.
Ia priveşte frăţioare,
Plin este de sănioare Numai ce s-au ridicat
Şi de copii bucuroşi Şi de toate au uitat, .
Deşi-i ger şi-au nasul roş`. La drum iar pornesc pe dată
Cu sania fermecată.
Drept cârmaci în faţă am
O mândrie de motan
Iar în spate, Azorică, , Fulguşor
Tare-n dinţi, latră de frică!

Părtieeeee! Vă spun, păzea!


Fugiţi toţi din calea mea. Proaspăt desprins dintr-un nor
Săniuţa zboară, vai, Zboară-n lume fulguşor,
Parcă e trasă de cai. Mititel şi diafan
Se aşează pe-un pian.
Zece cai putere zic, Într-un pod vechi prăfuit,
Parcă este satelit!
Stă pianul adormit.
E aleasă pe sprânceană
Ca mine-i, vitezomană. Fulguşor e curios,
Pe clape în sus şi-n jos
De pe coamă de vâlcică Sare, oh ce bucurie,
În vale-i într-o clipită A compus o melodie!
Şi-apoi urcă iute dealul După-ea-acum vor dansa
Fiindcă are tânăr calul. Mititeii fulgi de nea.
Doamne, parcă e potopul,
E bunicul Pintile
Doar cu-o duşcă de răchie Ăştia se întrec cu jocul,
A uitat de bătrâneţe, Sunt acum de neoprit,
Sprinten e ca-n tinereţe. Balul iernii l-au pornit!

Ia priveşte la Costel
În cojoc are-un căţel.
Când coboară dealul Popii
Căţeluşu-nchide ochii.

Când în cale-ţi stă o doalmă


Săniuţa se răstoarnă

16
Colind
Moş Crăciun cerne cerul sita deasă
fulgii se aştern pe casă
ascunzând cărările
Moş Crăciun cu sănioara umplu cu alb zările.
Bate-n lung şi în lat ţara. ,
Renii lui înaripaţi numai gândul mai colindă
Azi sunt cei mai aşteptaţi. dintr-o tindă-n altă tindă
şi în noapte se pornesc
Când în lungul drum pornesc, glasurile îngereşti.
Fân înmiresmat primesc,
Moşul bun dintr-o desagă trec copii din casă-n casă
Prinde daruri să aleagă. Naşterea ca să vestească,
în straie-s de in, curate,
Doi spiriduşi zburători cu trăistuţe colorate.
Poartă sacul cu scrisori,
Moşului semn să îi facă stelele pe cer se-aprind
Ce să scoată din desagă. din glas dulce de colind,
sărbătoarea cea creştină
Sunt isteţi, nu istovesc, umple noaptea de lumina.
Scrisorile le citesc,
La hornuri ţintesc cocoşul
Ca să intre iute Moşul. Poveste de Moş Nicolae
Renii doar rămân la poartă, Şase ghete mititele
Fân mănâncă, beau şi apă, Ponosite, vai de ele
Moşul darurile-mparte Stau cuminţi azi la fereastră
Şi-o porneşte mai departe. Moşul bun să le zărească.
Cu nuiaua fermecată
Cuminte n-a fost Ilie Trece Moşul pe la poartă,
Dar primind o jucărie, În urmă râd fericite
Ca prin farmec, ce să spun Ghetuţe noi, îmblănite.
Deveni deodată bun. Fulare, căciuli, mănuşi
Şi trei ursuleţi de pluş,
Periuţe noi de dinţi
Pentru trei copii cuminţi.

17
18
Anul nou Moş Crăciun s-a mutat
la Mall
Dintr-un fulg ce-aterizează
Anul Nou se-ntruchipează,
Moş Crăciun vă spun parol
Iaca-aşa, un voinicel,
S-a mutat de-o vreme-n Mall,
Cât un bob mai măricel.
De pe raft mi-a cumpărat
Chiar jocul meu preferat.
Cand ajunse-n drept la prag
Chiuia, la toţi, cu drag,
M-a luat chiar de mânuţă
Tuturor, în gura mare,
Şi mi-a spus :-Ştii ce drăguţă,
Urându-le bunăstare.
Orice vrei de-aici, alege,
Eu plătesc, se înţelege!
Vesel, tânăr şi zglobiu
Deşi pare ageamiu,
Eu mofturi nu am făcut,
Nevorbind după ureche
Am ales tot ce am vrut,
El la toate se pricepe.
Tata-a fost nefericit
Cardul cică i-am golit.
Fiindcă toate le porneşte,
Lucrurile rostuieşte,
Însă eu l-am liniştit,
Toţi cei care îl primiţi
Moşul e un om cinstit!
Veţi trăi mai fericiţi.
De şotii vă spun acuş
Bănui pe vreun spiriduş.
Uite-l cum trage ogor
Pornind iute-un pluguşor,
C-o lămpiţă fermecată
Bob mărunt pune de bine
Jucăriile arată,
Pentru anul care vine.
Şi vă spun, e priceput,
Fiindcă toate mi-au plăcut!
Pocnesc bice şi arşice,
Rele cad precum popice
Roind ca albinele
Vine-n lume binele.

19
Supărarea lui Grivei Vine Moşul
Grivei latră supărat, Vine Moşul, stai aşa,
Moş Crăciun iar l-a uitat, Prin omăt carare-aş vrea
Cum făcu nu am habar, Cât de iute eu să-i fac
Nu i-a lăsat nici un dar! Şi-o şti că l-am aşteptat.

Este foarte abătut Cu mătura, cu lopata,


Fiindcă treaba şi-a făcut, Cărarea iute e gata,
Nu l-a speriat zăpada, Acu stau după fereastră
Zilnic a păzit ograda! Ca Moşul să se ivească.

Gâşte, raţe, oi, cârlani O veni sau n-o veni ?


Păziţi au trecut prin an, Poate s-o înzăpezi
Doar cu un simplu lătrat Unde-s oameni pârdalnici
Pe oricine-a speriat. Şi nu sunt ca mine, harnici.

Ba a stat chiar să înfrunte Pun şmecher geană pe geană,


Într-o zi pe coana vulpe, Şi trag uşor din sprânceană,
Lacrimile să îi şteargă Să-l zăresc eu tare-aş vrea
Vine Angheluş degrabă. Să-i mai cer căte ceva.

Cum o face deseori În tolba lui veşnic plină


Îi aduce-un cârnăcior, Poate-o-avea şi o maşină,
Cozonac şi ciocolată Un laptop sau altceva,
Mulţumit, vesel el latră. Eu nimic n-aş refuza.

Da-i mai spune la ureche, Ce să spun, am adormit,


Stiind că-s fără pereche, Dar vă spun când m-am trezit,
Dându-ţi în stomac fluturi Mi-a lăsat, noroc să-l bată,
Oasele, din răcituri. O mătură şi-o lopată.

Dar alături, ce văd, hop,


O maşină şi-un laptop!
Acum mă scarpin pe frunte,
Nu puteam să-i cer mai multe?

20
Povestea fluturaşului trist

Era o dată demult, tare demult o ţară săracă, atât de săracă că nici
pietrele nu voiau să locuiască în ea. Doar fire de nisip se întindeau dintr-o
parte în alta şi oamenii care locuiau în ea stăteau toată ziua şi plângeau,
singurii stropi de apă care cădeau erau lacrimile din ochii lor.
Într-o zi trecu din întâmplare pe acolo un fluture. Nu vedea nici un
fir de iarbă verde, nici o floare unde să se odihnească, doar oamenii erau
atât de trişti încât numai lacrimi erau pe firele uscate de iarbă în locul
jucăuşilor stropi de rouă.
Fluturaşul se întristează şi el şi–ar vrea să le vină în ajutor. Nu mai
stă pe gânduri şi sună la telefon pe Zâna Florilor. Ei voi ce râdeţi, credeţi
că fluturii şi zânele nu au telefon ?Vă înşelaţi amarnic.
Sună, sună, Zâna Florilor nu răspunde, eh şi zânele astea când sunt
ocupate nu răspund la telefon, deoarece aşa sunt oamenii care au treabă, nu
pierd timpul sporovăind ca mămicile, ca bunicile, ca tăticii ore în şir la
telefon.
Dacă vede şi vede că Zâna nu-i răspunde îi trimite un SMS că doar
de aceea s-au inventat SMS-urile să fie trimise când oamenii nu răspund la
telefon.
- Sună-mă, sunt trist! Atât îi scrise fluturaşul zânei, că era şi el atât
de trist că-i venea să plângă cand vedea oamenii atât de trişti in jurul lui.
Zâna cea ocupată, ei da foarte ocupată deoarece florile şi ierburile
de care voi vă bucuraţi în fiecare zi cu sudoare se întreţin îi răspunde
fluturaşului care-i povesteşte cu de-amănuntul cum a ajuns el într-o ţară
tristă în care doar lacrimile strălucesc în bătaia soarelui, n-a văzut un fir de
iarbă, o floare sau un arbore, nici măcar un scaiete sau un arbust amărât pe
care să-şi odihnească trupul lui plăpând obosit de zbor.
Cum o ştim, Zâna Florilor nu stă pe gânduri, fluieră, ei da fluieră cu
degetul în gură aşa cum fac băieţii când fac pe deştepţii şi toţi prietenii ei
vin în mare grabă că doar ştiu că Zana fluieră nu a pagubă ci fiindcă are
treabă şi când e vorba de treabă prietenii vin nu-i aşa să te ajute în cea mai
mare grabă.
Aşa că norişorii zburători se strâng toţi deasupra palatului zânei,
vântul răscolitor vine şi el în graba mare, până şi cârtiţele pe care le ceartă
zâna mereu că scormonesc pământul stricând casele florilor nu ştiu cum să
facă să fie mai de ajutor.

21
Vin şi ele dornice să facă o faptă bună că Zâna Florilor alte fapte nu
ştie să facă.
Cu mânecile suflecate Zâna le povesteşte despre păţania fluturelui,
de ţara aceea unde numai lacrima este stăpână şi le cere ca punând mână
de la mână şi toţi voiniceşte umărul să facă din ţara plângerii ţara bucuriei.
Zis şi făcut, că lenea e numai pentru oamenii proşti şi lucrul bine
făcut numai pentru copiii deştepţi. Cu mic, cu mare, o pornesc în grabă
mare s-ajungă degrabă unde au de-acum treabă.
Cârtiţele şi-au adus toţi prietenii şi prietenii lor toţi prietenii şi uite
aşa o armată de cârtiţe au săpat de cu zori şi până-n seară de-au făcut
pământul numai bun de semănat, apoi, fuga fuguţa au plecat spre casa lor
să nu încurce vântul răscolitor care pe măsură ce Zâna Florilor presăra
seminţe de flori, legume şi ierburi le purta peste tot. Norişorii zburători îşi
umplură stropitorile şi uite-aşa în mare grabă făcură toţi cea mai bună
treabă.
Soarele şi el nu se lăsă aşteptat, razele sale harnice ajutară
seminţele să răsară, tulpiniţe firave se iviră şi apoi crescură, crescură cu
măsură până când se umplură de boboci şi de flori. Asta totul în grabă, că
atunci când ai treabă faci totul cu rost şi treaba mergând strună lucrurile
bune se adună.
Aşa că nu trecură decât câteva ceasuri, cam atat cât stau două
bunici la taifasuri şi din ţara aceea tristă şi ciudată deveni o ţară înflorită
toată, ierburi verzi şi crude erau acum nenumărate, florile colorate înflorite
toate, oamenii deodată uitară de lacrimi si tristeţe şi orbiţi de atâta
frumuseţe începură să râdă de bucurie şi uite-aşa se născu o nouă
împăraţie, hai nu te lăsa nici tu cititorule pradă uimirii ci hai şi priveşte
cum arată ţara fericirii unde când vrei şi nu doar stai năuc pe gânduri, poţi
să transformi totul într-un loc minunat precum eu prin aceste rânduri.
Nimeni nu mai stă trist cum nimeni nu mai stă degeaba, aricii cară
dovlecii cu roaba, pisoii îndeamnă la muncă şoriceii, că de vor avea
cămara plină mai grăsuţi vor fi derbedeii, ei acum voi vă întrebaţi de unde
astă pricină, păi care motan nu ar vrea un şoricel gras la cină, iepuraşii duc
morcovi la piaţă, albinele învârtesc în dulceaţă, oamenii muncesc să-şi
lărgeasca hambarele, priviţi stă cu gura căscată până şi soarele.

22
PATRICIA LIDIA

23
24
Ce s-a-ntâmplat cu Moş Crăciun?

Vestea brăzdă ca şi un fulger pământul. Moş Crăciun nu a mai fost


văzut de câteva zile, deşi spiriduşii săi ştiau că a pornit din ţinutul său din
vreme, să nu care cumva să întârzie. Aşa face Moşul în fiecare an, e
ordonat, începe confecţionarea jucăriilor din timp, e atent la copii tot anul,
şi cum fac ceva bine, cum îşi notează în carneţelul lui, cum nu sunt
cuminţi, cum se supără foarte. Îi place să se întâmple toate la timpul lor,
urăşte potriveala şi este foarte punctual.
De grijă, spiriduşii au început să îl caute pe Moş Crăciun. Copiii îl
aşteptau, nu se putea să dispară. L-au căutat la Ecuator, dar nu trecuse pe
acolo. L-au căutat pe la Polul Sud, dar nu era de găsit. Laponia au răscolit-
o toată, la fel şi Polul Nord. Moşul nu era de găsit. Apoi şi-au dat seama că
nu au căutat într-un singur loc: în casa lui. Cu mic, cu mare, s-au adunat la
fereastra casei sale din turtă dulce şi au rămas înmărmuriţi: Moş Crăciun
era bolnav. Pentru prima dată de când acesta făcuse promisiunea de a
vizita în fiecare an copiii cuminţi, pentru a le răsplăti bunătatea. I se
întamplă şi lui. La această veste, până şi crivăţul altfel nemilos cum îl ştim,
încremeni de tristeţe. Asta nu se putea, asta nu s-a mai întâmplat niciodată.
Spiriduşii toţi s-au adunat la sfat: Crăciunul era aproape şi Moşul era
bolnav, iar ei nu aveau nici o soluţie.
- Să meargă aşa bolnav, spuse un spiriduş din spate.
Toti ceilalţi s-au uitat urât la el şi l-au scos de la sfat.
- Să meargă altcineva în locul lui.
- Da, da, începură toţi spiriduşii să aprobe în cor.
- Dar cine? se auzi o voce piţigăiată din spatele sălii.
- Dar cine? repetară toţi, ca şi în canon.
Începură să se sfătuiască, să facă propuneri. Să meargă un spiriduş,
dar acesta nu poate urca înapoi pe horn. Să meargă un pitic, dar acesta nu
ştie struni sania cu reni. Să meargă un urs, dar el nu intră pe horn. Să
meargă…
- Să meargă Moş Nicolae! se auzi o voce entuziastă din primele
rânduri. El deja îi cunoaşte pe copii, e fratele Moşului, deci seamănă, să
meargă el!
- Da, da, începură să danseze de bucurie toţi spiriduşii. Da, da, Moş
Nicolae!
- Dar unde îl găsim?
Liniştea se aşternu peste sală.

25
- Să îl intrebăm pe Moş Crăciun, trebuie să stie! Şi astfel porniră cu
toţii spre casa Moşului. Acesta era însă răguşit, nu putea vorbi. În acel
moment, taman din ţinutul albului fără sfârşit, porni ursul Beny pe skiuri,
încărcat cu cele mai calde blănuri. Căprioara Mimi îşi adună suratele să
strângă de mâncare renilor înfometaţi, că Moşul fiind bolnav, nu îi mai
putea îngriji. Până şi motanul Zozo, spaima şoriceilor, se implică, furând,
deşi nu-i frumos, ba dimpotrivă, e ceva foarte urât, trei aspirine din
dulăpiorul stăpânei. Păpuşa Rita, alintata păpuşică îmbrăcată în dantele,
auzi trăgând cu urechea la fetiţa cu fundiţe că nimic nu-i mai bun în
răceala decât un ceai de muşetel şi tei, cu miere. Nu stătu mult pe gânduri
şi puse câteva plicuri de ceai în pelerină, să îi facă Moşului cel mai sănătos
ceai. Şi porni ea aşa, pe gerul năpraznic, îmbrăcată în dantelă şi mătăsuri,
spre casa Moşului. Se adunară cu toţii în jurul lui, începură să îl
îngrijească, să îl învelească, să îl îmbrace gros, să îl hrănească bine ca să
prindă forţe. Moş Crăciun, care a lucrat atat de mult să pună în ordine întâi
scrisorile cu dorinţele copiilor, care ştim cu toţii cât sunt de lungi, care şi-a
verificat şi corectat listele cu toţi copiii cuminşi si cei neascultători ori de
câte ori aceştia făceau o boacănă sau un lucru bun, ca apoi să-i pună pe
spiriduşi să confecţioneze toate jucăriile dupa cum i se cerea, apoi pe
jucăuşele spiriduşe să pună jucăriile împachetate în pachetele cu adresa în
marele sac roşu al Moşului, nu mai putea face nimic. Treaba era treabă, nu
glumă, mai ales pentru un bătrân bolnav cu puterile împuţinate, dar el,
hapciu, hapciu de i se înroşise nasul precum plita de la sobă.
Văzând că nu pot afla de la Moşul unde e fratele său şi că nici nu
reuşesc să îl pună pe picioare la timp, se gândiră să apeleze la domnul
magician, care scoate iepurii din pălărie. Numai el, cu puterile lui magice,
îl va putea găsi la timp. Magicianul îl căută peste tot pe Moş Nicolae, dar
nu-l zări pe nicăieri, desigur era pe undeva ascuns. Când auzi vestea,
interveni şi Gozo, vulturul cu cele mai mai aripi văzute vreodată şi care se
afla, spre ruşinea lui, la vânătoare de iepuri. Dar nici el nu avu nici un
succes. Moş Nicolae nu era de găsit. Nelinişte, ăsta-i cuvântul de pe buzele
tuturor spiriduşilor. Ce se va întâmpla dacă Moşul nu va ajunge la timp?
Bunul mers al sărbătorii va fi dat definitiv peste cap si taman în ziua cea
mai iubită de copii, în ziua veseliei, ar curge lacrimi. Nimeni nu voia să
creadă aşa ceva, aşa că, din lumea întreagă, porniră ajutoarele, unele în
zbor, altele călare, dar cele mai multe la picior.
Între timp, la casa Moşului era zarvă mare. Iepuroaica Fifi puse într-
un săculeţ o gramadă de ierburi în care le făcea baie iepuraşilor ei când
erau bolnăviori în zilele prea reci de iarnă şi care miraculos rezolvau toate

26
problemele. Miţa Albinuţa, care răspunde de căldura şi de mâncarea din
stup în zilele geroase, sări şi ea cu ditamai borcanul de miere, alt leac de
poveste. Patru urşi albi din vestita echipă salvamont plecară cu destinaţie
precisă, salvarea Moşului, că altfel nu ar mai fi avut nici ei pace cu
ursuleţii lor, care îl aşteptau nerăbdători pe Moş. Ce sunt urşii
salvamontişti? Păi, sunt uite aşa, un fel de SMURD care rezolvă toate
necazurile oamenilor înzăpeziţi, surprinşi iarna pe munte de avalanşele de
zăpadă când vântul uită să se mai oprească şi face numai nenorociri.
Păpuşica se aşeză la centrala telefonică şi începu să sune în întreaga
lume, să cheme în ajutor pe toţi, că doar nu era să îl lase pe Moş Crăciun,
cel care o adusese în dar stăpânei ei să stea bolnav, dar şi să lase trişti
atâţia copii în întreaga lume, aşa cum era şi stăpâna ei, că fusese foarte
cuminte şi îl aştepta nerăbdătoare pe Moş. Ca şi orice SMURD, urşii albi
sosiră într-o clipă şi cerură ajutor Prinţesei Fulg de nea, cea în toate ale
iernii pricepută, care sosi numaidecât să-i scoată din încurcătură, să îl
găsească pe Moş Nicolae, prea plecatul ei supus.
Dar unde-i Moş Nicolae? Unde a dispărut după ce a adus nuieluşe
copiilor neascultători în noaptea de Sfântul Nicolae? Cum să-l localizeze?
Vestea se răspândi şi pe sub pământ, în lumea şoriceilor, şi a cârtiţelor, şi a
furnicilor, şi pe pământ, unde iepuraşii, şi căprioarele, şi căţeii, şi pisicile
se uitau încolo şi încoace, în aer, ce mai, până în cosmos, căutându-l pe
Moşul. Cine-l văzuse ultima oară? O steluţă mică şi buclucaşă care se juca
cu cei doi copilaşi fugiti de-acasă ai Mareului Crivăţ formând rotocoale
până la cer şi înapoi, adunând zăpada în pâlnii uriaşe şi râzând în hohote,
îşi aminti cum într-un astfel de vârtej a fost prins şi Moş Nicolae. Steluţa
privi de acolo din înaltul cerului şi îl văzu pe Moş Nicolae într-o căsuţă pe
al cărui coş ieşea fum vârtos. Se uitară, se răsuciră, dar nu înţelegeau. Cum
se putea una ca aceasta? Moş Nicolae era chiar acasă la Moş Crăciun, îi
pregătea o supă de pui caldă şi sănătoasă, să îl pună pe picioare. Căci Moş
Nicolae ştia cât de important este pentru copii să vină însuţi Moş Crăciun,
prietenul lor, al tuturor, să le aducă jucării şi să le dea poveţe pentru viitor.
Moşul era cât se putea de fericit, nu îi spuseseră niciodată spiriduşii
şi animăluţele cât de mult ţin la el, dar acum vedea cu ochii lui cât îl iubesc
cu toţii. De la toate acele felurite leacuri miraculoase şi de la atâta
dragoste, Moş Crăciun se făcu pe loc bine şi parcă si întinerise niţel. Se
ridică repede din pat, se îmbrăcă în binecunoscutul său costum roşu şi,
chiuind, se urcă în sanie. Toată lumea era prezentă să-l vadă iar pe Moş în
înaltul cerului cu renii, apoi coborând şi poposind la fiecare portiţă unde
cate un copilaş aştepta pe Moşul bun şi darnic.

27
După ce veni ziua de Crăciun, Moşul se retrase din nou la casa lui,
unde îl aşteptau bunele lui ajutoare. Cu toţii înţeleseseră că doar prietenii
adevăraţi îţi sar în ajutor la nevoie, dar şi că Moş Crăciun iubeşte atât de
mult copiii cuminţi încât pe loc s-a făcut bine ca să-i viziteze şi să le audă
hohotele de râs şi bucurie. Iar de spiriduşi, numai vorbesc. Aceştia erau
atât de mândri că au reuşit să îl ajute pe Moş Crăciun, încât au devenit şi
mai harnici, şi mai cuminţi, şi mai organizaţi, că au şi început imediat după
sărbătorile de iarnă să adune scrisori de la copii şi să pună liniuţe la copiii
neascultători în carneţel, că doar prietenii sunt cei care îţi sunt intotdeauna
alături, şi faptele urâte doar aşa au timp să fie îndreptate. Aşa au devenit şi
mămici şi tătici, bunicuţe şi bunici, unchi şi mătuşele ajutoarele Moşului,
să nu rămână vreodată pentru nimic în lume nici un copil fără daruri.

28
Rugăciune către
Sfântul Mina
Mult pătimitorul sfânt,
Mucenic pe-acest pământ,
În primejdii-a ajutat
Noaptea de Crăciun Orice om greu încercat.
A venit din nou Crăciunul,
Întrupându-se cuvântul
Bucuros e tot românul,
În ce luminează gândul,
În familie-i sărbătoare.
Sfântul Mina-a arătat
Întinsă-i iar masa mare.
Adevărul contestat:
Azi pe Domnul îl cinstim,
Propovăduind credinţa
Ofrande îi oferim,
Şi-acceptându-şi suferinţa,
Mult pătimitorul sfânt
Din Frigia a plecat,
A venit azi pe pământ.
Pe idoli i-a renegat.
Datinile din străbuni
Pe munte a stat postind,
Ne-ndeamnă să fim mai buni,
Rugăciuni mereu rostind,
Pe Domnul să îl cinstim,
În credinţă ne-a-ntărit,
Semn să-i dăm că îl iubim
Pe furi i-a descoperit.
Lumânări azi vom aprinde
Asuprindu-l pe evreu,
Vom cânta sfinte colinde,
Creştinul striga mereu:
Căci sub a credinţei rază
“Sfinte Mina, m-am pierdut!
Îl rugăm să ne-aiba-n pază.
De bani m-am lăsat vândut…”

Iar evreul tot cânta


Spre marea mărire-a ta:
“Aliluia, celui sfânt,
Mucenic pe-acest pământ! ”

Şi noi, cei plini de păcat,


Ţie, Sfinte, ne-am rugat:
“Din boli să ne izbăveşti,
De diavoli să ne păzeşti. ”

29
Rugăciune către Maica Domnului
Prea Sfântă Fecioară, ajută-mi mereu,
Ascultă-mi durerea şi plânsul cel greu,
Pe Hristos cel veşnic ne-ai dăruit,
Prin a Sa jertfă ne-am mântuit…

Azi dă-mi puterea să îmi adun


Toată familia în jur de Crăciun.

M-a crescut mama întru iubire,


Mi-e pavăză vieţii, scut în gândire…
Pe tata alături vreau iar să-l am,
Ca şi demult, copil când eram.

Astăzi bunicii mult îmi lipsesc,


În al meu suflet ei se găsesc
Cu vorba lor caldă şi gândul cel bun…
Ce mult le duc lipsa, azi, în Ajun!

30
Aşteptându-l pe Moş Scrisoarea unui
Crăciun băieţel
Este seara de Ajun Dragă Moş Crăciun,
Dinainte de Crăciun, Multe vreau să-ţi spun,
Copiii s-au adunat, Dar nu pot să scriu,
Lângă bradul colorat. Carte eu nu ştiu.

Bunica poveşti citeşte, Chiar de-s măricel


Când şi când ea aţipeşte, Şi mai voinicel,
Copiii-nţelegători Şcoală nu urmez,
O trezesc nerăbdători: De mic eu lucrez.

“Aoleo, şi ce-a făcut? Sunt copil sărman,


Prâslea proba a trecut?” De părinți orfan,
Şi bunica, zâmbitoare, N-am fost alintat,
Le citeşte-n continuare. Și nici ascultat.

Chiar de sunt copii cuminţi Și chiar de sunt mic


Şi ascultă de părinţi, Eu nu vreau nimic.
Ei nu dorm, deşi e noapte, Sper doar că-ntr-o zi
Vor povestea mai departe. Fericit voi fi

Este seara de Ajun, Și-o să am și eu


Curând vine Moş Crăciun, De la Dumnezeu
Copiii ascultători, O casă a mea,
Aşteaptă încrezători. Mulţi copii în ea.

Bunica a tot citit Dar te rog să vii


Până toţi au adormit. Pentru alţi copii,
Peste noapte au visat Lor să le aduci
Că Moşul i-a vizitat O iarnă cu fulgi,

Şi sub bradu-mpodobit Multă sănătate,


Daruri multe au găsit, Reuşite-n toate,
Fetiţa, o balerină Iar pentru părinţi
Băieţii, câte-o maşină. Doar copii cuminţi

31
32
Scrisoarea unei fetiţe A venit iarna!
către Moş Crăciun Baba Iarna intră-n sat,
Umblă greu şi apăsat,
Dragă Moş Crăciun,
Vânt, troiene mari de nea,
Tu, care eşti bun,
Toate sunt în sac la ea.
Poate-mi dai ceva
Pentru sora mea.
Şi fără să dea de veste,
Mai ceva ca în poveste,
Ea e bolnăvioară,
Din sac cerne ca o moară
Draga mea surioară,
De la prânz si până-n seară.
Suferă din greu
Şi plânge in mereu.
Dar copiii-s bucuroşi,
Săniile-şi scot voioşi,
De-aceea aş vrea,
Pe drum alb, fără de pată,
Dacă s-ar putea,
Săniile merg săgeată.
Un alb hălăţel,
Să mă-mbrac eu el,
La munte, copiii mari
Iar au încălţat clăpari
Medic să devin,
Şi pe pârtie schiază. . .
Să pot să-i alin
Nimeni nu capitulează!
Durerea cea mare
Ce nu-i dă scăpare.
Dar copiii cei mai mici,
În surtuc şi în opinci
Chiar de-s mititică,
S-au pus cu toţii pe treabă
Pot, la o adică,
Oameni fac azi, de zăpadă,
Să-mi ajut surioara
Să zâmbească seara.
Cu ardei în loc de nas,
Iar pe cap, un ananas!
În seara de-Ajun
Şi-apoi veseli, împrejur,
De Sfântul Crăciun
Horă fac, pot să vă jur!
Moşul a adus
.
La toţi un surâs.

În sacul său roş’


Stătea un cocoş
Într-un hălăţel. . .
Medic era el!

33
34
35
CUPRINS
FLORICA IACOB ....................................................................................... 3
La bunica mea în tindă .............................................................................. 7
Fulguşor ..................................................................................................... 7
Mirarea lui Moş Nicolae............................................................................ 7
Un copil cuminte ....................................................................................... 9
Vine Moş Crăciun...................................................................................... 9
Moş Crăciun ............................................................................................ 11
Să-l aşteptăm pe Moş Crăciun................................................................. 11
Prima zăpadă............................................................................................ 12
Ninge........................................................................................................ 12
Spiriduşii lui Moş Crăciun ...................................................................... 14
Seara de ajun............................................................................................ 14
La săniuş .................................................................................................. 16
Fulguşor ................................................................................................... 16
Moş Crăciun ............................................................................................ 17
Colind ...................................................................................................... 17
Poveste de Moş Nicolae .......................................................................... 17
Anul nou .................................................................................................. 19
Moş Crăciun s-a mutat la Mall ................................................................ 19
Supărarea lui Grivei................................................................................. 20
Vine Moşul .............................................................................................. 20
Povestea fluturaşului trist ........................................................................ 21

PATRICIA LIDIA...................................................................................... 23
Ce s-a-ntâmplat cu Moş Crăciun? ........................................................... 25

36
Noaptea de Crăciun ................................................................................. 29
Rugăciune către Sfântul Mina ................................................................. 29
Rugăciune către Maica Domnului........................................................... 30
Aşteptându-l pe Moş Crăciun.................................................................. 31
Scrisoarea unui băieţel............................................................................. 31
Scrisoarea unei fetiţe către Moş Crăciun ................................................ 33
A venit iarna! ........................................................................................... 33

CUPRINS ................................................................................................... 36

37