 Piaţa monetară şi piaţa financiară.

 Cererea de monedă şi caracteristicele ei.

Teorii ale cererii de bani.
 Oferta de monedă. Multiplicatorul
monetar.
 Echilibrul pieţei monetare.
 Creditul și Sistemul bancar.
 Politica monetar-creditară: scopuri şi
instrumente.
 Este locul schimburilor directe de
capitaluri pe termen mediu şi lung între
debitori şi investitori;
suportul operaţiunilor îl constituie
valorile mobiliare.

Ansamblul contractelor la termen

încheiate într-un cadru juridic determinat
între deţinatorii şi utilizatorii de fonduri.
 I. Din punct de vedere
al agenţilor implicaţi:
Piaţă secundară: asigurã
Piaţă primară: asigură deţinătorilor de titluri
colectarea veniturilor financiare lichiditatea şi
economisite de la mobilitatea veniturilor
posesorii de capital economisite, constituind
financiar disponibili pe un cadru organizat ce se
piaţa internã şi cea numeşte bursa de valori
internaţionalã. pentru schimbarea
titlurilor financiare emise.
 II. Din punct de vedere al
duratei pentru care sunt
mobilizate/imobilizate resursele:
Piaţa monetară, Piaţa de capital,
pentru tranzacţiile pentru tranzacţii
pe termen scurt pe termen mediu
(pînă la un an). şi lung.
I. În abordare continental – europeană (de origine
franceză), piaţa de capital cuprinde piaţa monetară
(TS și TM), piaţa financiară (TL) şi piaţa ipotecară.
II. În accepţie anglo-saxonă (preponderent americană),
piaţa financiară include piaţa monetară (TS), piaţa de
capital (TM și TL) şi piaţa asigurărilor.
În România, economiştii înclină spre recunoaşterea
pieţei de capital ca o parte a pieţei financiare.
În Republica Moldova, piaţa de capital este considerată
piaţă a valorilor mobiliare şi este o componentă a pieţei
financiare nebancare.
 Este definită ca o piaţă a capitalurilor pe
termen scurt, unde se întâlneşte cererea şi
oferta de fonduri, din partea agenţilor
economici şi instituţiilor financiar-bancare.

Piaţa monetară asigură compensarea

excedentului şi deficitului de lichidităţi prin
oferta şi cererea de credite pe perioade scurte
de timp (până la un an).
 PIAŢA SCONTULUI

cumpărarea-vânzarea de cambii;

PIAŢA INTERBANCARĂ

băncile se împrumută reciproc;

PIAŢA CERTIFICATELOR DE DEPOZIT

atragerea de resurse băneşti prin emiterea de certificate de
depozit negociabile, înscrisuri care pot fi răscumpărate de
bănci la o anumită dobândă;
 PIAŢA EFECTELOR DE COMERŢ

băncile, marile firme sau alte instituţii financiare emit

titluri de credit, respectiv bilete la ordin sau cecuri în
vederea creditării agenţilor economici;

PIAŢA EUROVALUTELOR

atragerea şi plasarea de fonduri în valută în afara ţării

de origine a fiecărei valute.
 Cantitatea de active pe care populaţia
doreşte să o deţină sub formă de numerar.

Exprimă cererea de active monetare, adică

de active care îndeplinesc funcţiile banilor
la un moment dat (ca stoc) şi în medie într-
un orizont de timp (ca flux).
 Teoria Teoria
keynesistă neoclasică

TEORIILE
 Teoria preferinţei pentru lichiditate
Analizează trei mobiluri/motive, ce determină
oamenii să deţină banii sub formă de numerar:
 Mobilul tranzacţiilor – banii mijlocesc tranzacţiile
curente în economie;
 Mobilul precauţiei - păstrarea unei sume de bani
pentru efectuarea unor plăţi neprevăzute;
 Mobilul speculaţiei – banii pot fi deţinuţi pentru
serviciile lor potenţiale în calitate de active.
Principalul factor de influenţă a cererii de bani:
rata reală a dobînzii (r).
 Teoria cantitativă a banilor
Ecuaţia lui Irving Fisher:
M*v = P*Y,
unde:
M – cantitatea de bani în circulaţie;
v – viteza de rotaţie a banilor;
P – nivelul general al preţurilor;
Y – nivelul real al producţiei .
 Neutralitatea banilor
 Modificarea cantităţii de bani în circulaţie va
determina modificarea mărimilor nominale (P) şi nu
va influenţa asupra mărimilor reale (Y).

 Pentru a asigura stabilitatea preţurilor, statul trebuie

să menţină ritmul de creştere a masei monetare la
nivelul ritmurilor medii de creştere a PIB.
∆%M + ∆%v = ∆%P + ∆%Y
Principalul factor de influenţă a cererii de
bani: nivelul venitului (Y).
cererea de monedă este în funcţie de
următorii parametri:
L = f (ra, ro ,πe ,W)
ra, ro - rata reală a dobînzii prognozată
pentru acţiuni/obligaţiuni;
πe - inflaţia aşteptată;
W – avuţia totală. .
 Nivelul venitului (Y) Rata dobînzii (r)
cererea de bani este direct cererea de bani este invers
proporţională faţă Y proporţională faţă de r
 L = L1(Y) + L2(r)
 L1(Y)– cererea de monedă pentru tranzacţii,
este direct proporţională cu Y;
 L2(r) - cererea speculativă de monedă, este
invers proporţională faţă de r.
L = kY – hr
k, h –coeficienţii sensibilităţii L la modificarea Y şi r.
Rata nominală a dobînzii (i)- rata stabilită de bănci
pentru operaţiunile de creditare: i = r + πe
Rata reală (r) – capacitatea de cumpărare a venitului,
primit sub formă de dobîndă: r = i - π
 modificarea r conduce la deplasarea
de-a lungul curbei L, din punctul A în
punctul B r↑=>L↓;
 modificarea lui Y determină
deplasarea în spaţiu a curbei L.
Y2<Y1<Y3
L2(Y2)<L1(Y1)<L3(Y3)
 SUBIECTUL III
OFERTA DE MONEDĂ.
MULTIPLICATORUL
MONETAR
Cantitatea totală de monedă, aflată în circulaţie
la un moment dat.
Masa • totalitatea instrumentelor băneşti
de care dispun agenţii economici
monetară ca nonfinanciari dintr-o economie
naţională la un moment dat.
stoc

Masa • exprimă masa medie de bani

utilizată într-un orizont de timp.
monetară ca
flux
 Masa monetară (ca stoc şi ca flux) se
măsoară prin lichiditatea monetară;
 Rata lichidităţii – raportul dintre nivelul
mediu anual al masei monetare şi nivelul
tranzacţiilor economice mijlocite de
monedă;
 Viteza de circulaţie a monedei –
determină intensitatea utilizării monedei.
 M monetară RM 1993 - 0,35 mlrd lei
2000 - 3,5 mlrd lei
01. 2015 – 67,5 mlrd. Lei
10.2019 - 88,24 mlrd.lei
 parte constitutivă a masei monetare,
autonomizată în funcţie de rolul în
circulaţia monetară, agenţii emitenţi,
instituţiile de gestiune şi fluxurile reale pe
care le mijlocesc;
 sunt definite de către autorităţile monetare
în funcţie de viteza de rotaţie, dependentă
esenţial de gradul de lichiditate;
 diferă de la ţară la ţară.
 M0 – numerarul în circulaţie (N);
Bani în circulație RM: 2017 -19,1 mlrd lei; 2018 – 21,1 mlrd lei

 M1 include banii din circulaţie şi suma

depozitele la vedere a băncilor comerciale;
M1=M0+Dep. vedere
 M2 include agregatul M1 şi suma depozitelor
la termen a băncilor comerciale precum şi
instrumentele pieţei monetare;
M2=M1+Dep. termen+Instr.
 M3 include agregatul M2 şi suma depozitelor
în valută străină.
M3=M2+Dep. Valută
În SUA: 4 agregate monetare
Japonia și Germania: 3 agregate monetare
Marea Britanie: 5 agregate monetare
Franța: 7 agregate monetare
Gm=60-80% țări dezvoltate
RM Gm a fost menținut la 20-30%, iar
actualmente a crescut
 Cantitatea de monedă pusă la dispoziţia
agenţilor economic de către sistemul bancar
al unei ţări;

Active financiare create de banca centrală

prin baza monetară şi de sistemul bancar prin
multiplicarea bazei monetare în cadrul
procesului de creditare.
Mb=D/R
Ne arată de cîte ori oferta monetară este mai mare decît baza
monetară;

Este cu atît mai mare cu cît cota obligatorie de rezerve a

băncilor (rr) este mai mică;

Este într-o relaţie de inversă proporţionalitate cu procentul

de numerar pe care doreşte să-l deţină populaţia (cd).
Mb – este cantitatea maximală de monedă scripturală
care poate fi creată dintr-o unitate monetară depusă pe
un cont bancar la un nivel al ratei rezervelor obligatorii.
Exemplu: Mb=1/0,2=5(ori), deci extinderea mijloacelor
bănești pe conturile clienților băncilor comerciale, în
urma creditării, poate crește de 5 ori.
20% sau 0,2 este rata rezervelor obligatorii (rr)
Depozitul nou constituie 5.000 u.m., deci
Masa monetară va crește cu:
ΔM=5*5.000=25.000 u.m. sau ΔM=5.000*(1/0,2)=25.000
u.m.
 Curba ofertei pe termen scurt
se construieşte în condiţiile în care baza monetară nu se modifică

Curba ofertei pe termen lung

relevă reacţia sistemului bancar la modificarea cererii de bani; un rol
determinant în construirea ei îl au scopurile tactice ale Băncii Centrale
 sporirea cantităţii, în expresie valorică, a bunurilor
economice supuse vânzării;
 acoperirea deficitului bugetului de stat pe calea
intervenţiei băncii centrale, la sesizarea
Trezoreriei, care reprezintă casierul statului;
 scăderea vitezei de rotaţie a banilor, a
convertibilităţii monedelor străine în monedă
naţională;
 reţinerea din circulaţie a unei cantităţi de monedă
de către anumiţi agenţi economici sau populaţie;
 achiziţionarea de către banca centrală a devizelor
străine obţinute, de regulă prin exporturi.
 acordarea de credite de către orice bancă;
 emisiunea monetară realizată de banca
centrală;
 reducerea rezervei obligatorii instituite
de banca centrală;
 realizarea schimbului valutar al
monedelor străine convertibile pe
monedă naţională.
 Piaţă monetară –
Echilibrul pieţei ansamblul tranzacţiilor cu
monetare se stabileşte moneda ce rezultă din
în rezultatul confruntarea cererii şi
confruntării cererii şi ofertei de bani în funcţie
ofertei de monedă; de preţul acestora (rata
dobînzii).
Creşterea cererii de monedă de la L0 la L1 are ca efect
creşterea ratei dobînzii de la r0 la r1;
Scăderea cererii de monedă de la L0 la L2 are ca efect
scăderea ratei dobînzii de la r0 la r2;

L1(Y)

L0(Y0)
L2(Y2)
Creşterea ofertei de monedă determină scăderea
ratei dobînzii şi creşterea masei monetare
tranzacţionale pe piaţă;
Scăderea ofertei de monedă determină sporirea ratei
dobînzii şi creşterea cantităţii de monedă
tranzacţională.
 Totalitatea instituţiilor, reglementărilor şi a tehnicilor
financiar - bancare din societate.
Elementele sistemului bancar
BANCA CENTRALĂ

Instituţie de stat, „banca băncilor”. Elaborează politica monetară, emite

bani şi asigură stabilitatea monedei naţionale.

BĂNCILE COMERCIALE

Agent economic instituţional, care are rolul de a colecta, de a transfera şi

de a repartiza disponibilităţile financiare.

SOCIETĂŢILE FINANCIARE ŞI DE ASIGURĂRI

Instituţii care garantează asiguratului despăgubirea totală sau parţială în
cazul producerii unui eveniment nefavorabil.
 Bănci comerciale de depozit – îşi procură mijloacele
financiare de care au nevoie de pe piaţa monetară, prin
intermediul depunerilor pe termen scurt ale clienţilor;
 Bănci de depozit propriu zise – primesc depuneri la vedere
şi la termen şi acordă credite pe termen scurt;
 Băncile de afaceri – dispun de capitaluri proprii
importante şi îşi procură mijloacele necesare şi prin
emisiunea de acţiuni sau obligaţiuni. Ele pot acorda credite
pe termen lung;
 Băncile ipotecare – îşi procură mijloacele necesare prin
emisiunea de înscrisuri şi obligaţiuni ipotecare.
 Băncile garantează Băncile acordă
depozitele celor care împrumuturi celor care
doresc să economisească doresc să investească
 CREDITUL - cedarea temporară de către o
persoană altei persoane a mijloacelor
băneşti, mărfurilor şi a altor valori pe un
timp determinat (scadenţă) contra unei
sume de bani (dobînda).
SUBIECŢII CREDITULUI
 Creditorul - persoana care acordă creditul;

 Debitorul – persoana care beneficiază de

credit.
 constituie o formă de acumulare şi redistribuire a
mijloacelor băneşti;
 contribuie la aplicarea progresului tehnico-ştiinţific;
 asigură transformarea economiilor în investiţii;
 reprezintă un factor determinant al creşterii
economice;
 reprezintă un mijloc de finanţare al deficitului
bugetar;
 stimulează consumul de bunuri;
 accelerează tranzacţiile comerciale;
 stimulează exportul şi intensifică relaţiile comerciale.
I În funcţie de • comercial;
obiectul • bancar;
împrumutului: • de consum;

• Pe termen scurt (pînă la un an) -

pentru procurarea mijloacelor
II În funcţie de circulante;
durata • Pe termen mediu (1-5 ani) – pentru
reînnoirea capitalului fix;
creditului:
• Pe termen lung (mai mult de 5 ani) –
pentru investiţii capitale.
III În funcţie
de forma de • privat;
proprietate a • public.
debitorului:

IV În funcţie • de consum;
de destinaţia • operaţional;
creditului: • Investiţional.
Ansamblul de acţiuni exercitate de
autorităţile monetare asupra
masei monetare şi asupra
activelor financiare, în vederea
orientării economiei pe temen
scurt şi mediu.
 Politica monetară ce are ca obiectiv controlul ofertei de bani. În
acest caz cererea de bani acţionează liber, iar rata dobînzii e
determinată de piaţă. Această politică presupune o ridigitate
maximă a ofertei de bani. O creştere a cererii de bani va determina
o creştere a ratei dobînzii, iar acesta va conduce la scăderea
investiţiilor, la scăderea consumului şi ca rezultat la scăderea
numărului locurilor de muncă şi a PIB-ului.
Politica monetară ce are ca obiectiv controlul ratei dobînzii. În
acest caz obiectivul politicii monetare este menţinerea dobînzii la
o rată fixată, care e considerată optimală din punct de vedere a
raportului dintre cerere şi ofertă. Astfel, oferta de bani e perfect
elastică, ceea ce înseamnă că Banca Centrală e dispusă să pună în
circulaţie o cantitate nelimitată de bani. Cel mai mare dezavantaj
al acestei politici este faptul că ea poate genera inflaţia.