Cele șapte noi minuni ale lumii reprezintă o listă cu șapte
monumente arhitecturale alese în urma unei acțiuni organizate de NewSevenWonders Foundation în anul 1999 cu scopul de a se da o replică modernă celor "Șapte minuni ale lumii antice". Inițiativa a aparținut lui Bernard Weber Jr., filozof, producător de filme și fost aviator canadian, în colaborare cu întreprinderea de marketing Deureka. UNESCO a anunțat într-un comunicat că nu este implicată în această acțiune, contrar convingerii multor persoane. Bernard Weber este cunoscut nu numai pentru aceasta inițiativă, ci și pentru relatiile internationale pe care le întreținea, dat fiind faptul că fratele sau Igor-Abraham Weber a fost un cercetator în SUA. Familia Weber, soția lui, Anghola Weber, tatăl său Bernard Weber, au susținut inițiativa lui Bernard de la început până când acesta și-a atins scopul. Istoric ;În Grecia antică circulau numele a șapte E monumente arhitecturale sub denumirea de"Șapte monumente ale pământului demne de a fi observate" (Τα επτα Θεαματα της οικονμενης [γες]), cunoscute în urma lucrării lui Philon din Bizanț,De septem mundi miraculis, drept "Cele șapte minuni ale lumii". În afara marei piramide de la Gizeh (Egipt), toate celelalte au fost distruse prin diferite intemperii, incendii,cutremure de pământ sau alte cauze. Ideea lui Bernard Weber a fost de a se alcătui o nouă listă cu edificii sau monumente încă existente, suficient de bine conservate, opere ale mâinii omenești cu valoare estetică, realizate înainte de anul 2000, care să merite calificativul de "minune a lumii". S-au exclus prin urmare monumente ale naturii sau construcții utilitare (poduri, baraje), chiar dacă ar reprezenta o "minune" a tehnicii. Până la data de 24 noiembrie 2005, au fost luate în considerație 19 monumente, apoi, pe 1 ianuarie 2006,New7WondersFoundation a anunțat selecția a 21 obiecte rămase în competiție, selecție efectuată de o comisie compusă din șase athitecți renumiți, recrutați din cele cinci continente, Zaha Hadid,César Pelli,Tadao Ando,Harry Seidler,Aziz Tayob,Yung Ho Chang, sub președinția lui Federico Mayor, fost director general al UNESCO. În a treia fază, din ianuarie 2006 până în iunie 2007, lista finalistă a fost supusă unei votări mondiale, care se putea efectua prin Internet,telefon sau SMS. La acest vot au participat cca. 100 milioane de persoane. În ziua de 7 iulie 2007, s-au adus la cunoștința publicului rezulatele votării, în cadrul unui spectacol festiv televizat, care a avut loc la Lisabona. Ca urmare a acestor minuni, economia globala a crescut in anul 2008, deoarce turismul a atins un numar considerabil. Rezultatele sunt cele din următoarea galerie:
Marele Zid Chinezesc este o construcție strategică de mii de
kilometri lungime, cu rol de apărare. Zidul a fost construit cu scopul de apărare a graniței imperiului chinez contra atacurilor popoarelor nomade din nordul Chinei. Este o construcție gigantică considerată după volum ca cea mai mare de pe glob, cu o lungime de 21.196,18 km.
Prima porțiune a zidului a fost construită probabil în a doua
jumătate a secolului V î.Hr, în timpul dezbinării Imperiului chinez (475- 221 î.Hr.), cu scop de apărare împotriva nomazilor din nord. Petra este un fost oraş antic, situat în Iordania. Este unul din cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor săpate direct în stâncă, cel mai cunoscut fiind "Trezoreria" ("Al Khazneh"), în stil grecesc, cu o înălţime de 42 m, unde s-a turnat şi partea finală a filmului Indiana Jones şi ultima cruciadă.
În antichitate oraşul se numea Rekem şi apare menţionat în
manuscrisele de la Marea Moartă. Se presupune că a fost construit începând cu secolul al VI-lea î.Hr., de către nabateeni, un popor semitic, şi a fost capitala lor până în 106 d.Hr., când a intrat în componenţa Imperiului Roman, devenind capitala provinciei Arabia Petrea. Oraşul continuă să înflorească în următorul secol, apoi intră în declin şi este abandonat, fiind distrus în 363 de un cutremur. Ruinele au devenit o curiozitate în Evul Mediu, fiind vizitate de sultanul Baibars al Egiptului în secolul al XIII-lea. Primul european care le-a vizitat şi descris a fost exploratorul elveţian Johann Ludwig Burckhardt, în 1812. Statuia lui Hristos Mântuitorul Cristo Redentor (Cristos Mântuitorul) este un monument în Rio de Janeiro (Brazilia), amplasat la sud de oraș, pe muntele Corcovado (700 m), în pădurea Tijuca. Monumentul a fost planificat cu ocazia aniversării a 100 de ani de la declararea independenței Braziliei. Schițele proiectului au fost întocmite de inginerul Heitor Silva Costa. Din motive financiare, numai după zece ani a început construcția lui.
Cu sprijinul Franței și Vaticanului s-a reușit realizarea proiectului și
sfințirea statuii la data de 12 octombrie 1931. Edificiul, reprezentativ pentru Art Deco, are o înălțime de 30 metri, împreună cu soclul 38 de metri. Soclul ocupă o suprafață de 100 m2. Lățimea statuii, la nivelul brațelor, este de 28 metri, iar masa sa este de 1.145 de tone, masa aproximativă a capului este de 30 de tone, iar cea a fiecărei mâini de 8 tone. Capul măsoară 3,75 m, fiecare mână 3,20 m, lărgimea tunicii este de 8,50 m. Anvergura între mâini este de 28 de metri. În soclu se află o capelă cu hramul Nossa Senhora Aparecida, unde pot intra 150 de persoane și unde sunt celebrate căsătorii și botezuri.Mulajul (modelul) din ghips, precum și sculptura a fost efectuată de sculptorul francez Paul Landowski. Machu Picchu este un sat incaș din secolul al XV-lea, situat în regiunea Cusco. Ruinele au fost redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, fiind unele dintre cele mai frumoase și enigmatice locuri străvechi din lume. În timp ce incașii în mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălțime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele și miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând "vechiul pisc" în limba Quechua) era adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incașii l-au transformat într-un mic (cu o suprafață de 5 mile pătrate), dar extraordinar oraș.