IMAGINATIA

Imaginile, cu care operează omul, includ în sine nu doar

obiectele şi fenomenele percepute anterior. Imaginile permit omului să
iasă în afara lumii reale în timp şi spaţiu. Anume aceste imagini, ce
transformă, modifică experienţa omului, constituie caracteristica
principală a imaginaţiei.
Imaginaţia, ca baza oricărei activităţi creative se manifestă în
toate domeniile vieţii culturale, făcând posibilă creaţia artistică,
ştiinţifică şi tehnică. Din acest punct de vedere, totul ce ne înconjoară
şi este creat de mâna omului, toată lumea culturală, spre deosebire de
naturală – toate acestea reprezintă produsul imaginaţiei şi creaţiei
omului, întemeiate pe baza acestei imaginaţii.
Posibilitatea imaginaţiei de a anticipa evenimentele, a prevedea
sosirea unor sau altor evenimente, demonstrează legătura indisolubilă
dintre imaginaţie şi gândire. La fel ca gândirea, imaginaţia apare într-o
situaţie problematică se motivează prin necesităţile personalităţii, este
condiţionată de nivelul dezvoltării conştiinţei sociale. Imaginaţia
decurge dintr-o formă imaginară concretă în formă de reprezentări
clare. În imagini concrete, create de imaginaţie, deseori se dezvăluie
unele sau alte gânduri abstracte. Orice scriitor, pictor în procesul
creaţiei se stăruie să redea, să lămurească gândul său altora, dar nu
prin noţiuni abstracte, ci cu ajutorul imaginilor concrete. Este suficient
a ne aminti orice fabulă, poveste, zicătoare. Pretutindeni căutăm
gândul principal, ideea principală, care se dezvăluie plastic, intuitiv în
aceste creaţii.
Altă caracteristică specifică, particularitate a imaginaţiei, este
posibilitatea folosirii ei în situaţii problematice, nedeterminate, atunci
când datele iniţiale nu se supun analizei precise.
Astfel, se ajunge la concluzia, că imaginaţia sau fantezia
reprezintă un proces psihic de creare a imaginilor, ce include
preconizarea rezultatului final al activităţii şi ce asigură întocmirea
programei de comportare în acele cazuri, când situaţia problematică se
caracterizează prin nedeterminare.
Imaginaţia, ca şi toate celelalte procese psihice, reprezintă
funcţia scoarţei emisferelor mari. Caracterul complicat, nedeterminat
al imaginaţiei, legătura ei cu emoţiile dau temei pentru a presupune, că
mecanismele fiziologice ale ei sunt amplasate nu numai în scoarţă, dar
şi în segmentele mai adâncite ale creierului.
În acelaşi timp imaginile, apărute în creier, efectuează o acţiune
de reglare asupra proceselor periferice, schimbând funcţionarea lor. În
această privinţă, din toate procesele psihice, imaginaţia ţine mai mult
de procesele organice şi permite o influenţa asupra lor. Din viaţa
zilnică se cunoaşte în ce mod tabloul, creat de imaginaţie, generează
accelerarea pulsului, schimbarea respiraţiei, paliditatea feţei etc.
Deseori se întâlnesc cazuri de sugerare a unor boli. De obicei
aceasta se manifestă la persoanele sensibile cu imaginaţie bogată.
Imaginaţia poate funcţiona la diferite niveluri. Deosebirea lor se
determină, mai întâi de toate, prin faptul, cât de activ, conştient se
„atârnă” omul faţă de acest proces. În măsura exprimării activităţii se
deosebesc două feluri de imaginaţie: pasivă şi activă. Pentru
imaginaţia pasivă este caracteristică crearea imaginilor, care nu se
realizează în viaţă, programelor, care nu se înfăptuiesc sau în genere
nu pot fi înfăptuite.
Imaginaţia pasivă poate fi premeditată şi nepremeditată.
Imaginaţia premeditată creează imagini ce nu ţin de voinţă. Aceste
imagini au fost numite visuri-iluzii. În visuri cel mai clar se observă
legătura imaginaţiei cu necesităţile personalităţii.
Imaginaţia pasivă nepremeditată se observă la slăbirea
activităţii conştiinţei, dereglările ei, în starea somnolentă, în somn etc.
O manifestare mai accentuată a imaginaţiei pasive constituie
halucinaţia, în timpul căreia omul percepe un obiect inexistent.
Spre deosebire de imaginaţia pasivă, imaginaţia activă poate fi
reprodusă şi creativă. Imaginaţia reprodusă are în baza sa crearea unor
sau altor imagini, corespunzătoare descrierii. Acest fel de imaginaţie
reprezintă atributul obligatoriu al oricărei activităţi ştiinţifice şi se
manifestă în procesul citirii literaturii, studierii hărţilor geografice,
descrierilor istorice, cercetării desenelor şi proiectelor. Imaginaţia
creativă se exprimă prin crearea unei imagini, idei noi, originale.
Imaginaţia creativă reprezintă o operare activă, cu un anumit scop cu
reprezentările intuitive în căutarea căilor de satisfacere a necesităţilor.
Imaginaţia creativă se manifestă în toate domeniile artei, în inovaţii, în
domeniul ştiinţei şi tehnicii. Produsul imaginaţiei creative totdeauna
poate fi materializat, adică întruchipat în formă de obiect, iar imaginea
poate rămânea la nivelul conţinutului ideal, deoarece este imposibil a-l
înfăptui în practică.
Un tip aparte al imaginaţiei constituie idealul ca imagine a
viitorului dorit. A avea un ideal (a visa) – înseamnă a crea imagini ale
viitorului, plăcute pentru noi, imaginile celor, ce omul ar dori să
realizeze, dar în momentul dat este cu neputinţă, aceea ce satisface
cele mai tainice dorinţe. Visul (idealul) se manifestă ca o condiţie
necesară de realizare în viaţă a forţelor creative ale omului.