Poveștile plac tuturor copiilor.

La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 

Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.
 
4. Leul și bărbatul
Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început
să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât
ca putere, cât și ca inteligență.
Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie.
Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.
„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus
bărbatul.
„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-
a răspuns leul.
Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai
întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.
 
5. Cel lacom nu este niciodată fericit
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea
foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem
de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de
orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus
a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece
considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească
în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a
fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de
rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte
să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat
dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă
totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și
mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă
toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și,
înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a
chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica.
Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum
era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit
tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.
Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu
ceea ce ai.
 
Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu
tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici. Așa că în articolul
nostru gsiți 5 povești scurte, cu tâlc, potrivite pentru copii.
1. Șoricelul lacom
Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de
mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau
un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de
mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat
peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat
s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl
găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său
devenise realitate!
Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate
imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar
că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și
mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.
Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum
era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături
trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un
sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.
Morala: Atunci când primim ceea ce ne-am dorit cu ardoare nu e bine să întrecem
măsura căci ne facem rău singuri nouă.
 
2. Măgărușul cântăreț
Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe
stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care
greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul
său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a
mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.
Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu
acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi
prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își
umpluseră burțile.
Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți,
măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că
face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să
cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe
noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.
Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă
măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat
suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este
singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un
sfat bun.
Morala: Întotdeauna trebuie să te gândești bine înainte să acționezi sau cel puțin să-i
asculți pe cei din jurul tău care-ți doresc binele.
 
3. Importanța rădăcinilor
Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un
profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de
tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.
Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce
vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele
din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului
de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat.
A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile.
Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase
din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc
afectate, stăteau mândre în pământ.
„Amândoi am cultivat aceleași  plante, eu chiar am avut  mai  multă grijă  de ele  decât  ai  avut tu de ale tale,
le-am pus  chiar  și multă  apă. Totuși plantele mele au fost smulse  din rădăcini,  în  timp  ce ale tale nu
au pățit nimic. Cum e  posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.
Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă  atenție  și apă, dar  din această cauză ele
nu au  mai  fost nevoite să muncească. Tu  ai  făcut ca  totul  să  fie mai  ușor  pentru ele. În timp ce eu le-am
dat doar o cantitate suficientă  de apă și  am  lăsat ca  rădăcinile  lor  să  caute  mai  multă.  Și, datorită acestui
lucru, rădăcinile lor au mers  în  jos  și asta  a  făcut ca  ele  să  fie mai puternice. De aceea plantele mele
au supraviețuit.”
Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți,
deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu
vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu
vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este
doar să î