Avortul reprezintă o problematică complexă, generând abordări diverse cu
puternice rezonanţe în cadrul societății, producând tensiuni și clivaje sociale în funcție de dimensiunea fenomenului, contextul politic și social, precum și în funcție de argumentele diseminate în spațiul public privind moralitatea, legalitatea și necesitatea întreruperii sarcinii. Problema avortului, conceptual vorbind, arată, cu alte cuvinte, imposibilitatea realizării (satisfacerii) simultane a unor „datorii politice naturale” (cum le numește John Rawls, un alt filosof renumit) la fel de fundamentale: obligația față de viață (dreptul la viață a tuturor) și obligația (datoria) față de libertate (dreptul la libertate). Problema avortului pune în conjuncție cu dilemma unui conflict ireconciliabil între valori, cea a vieții și cea a libertății, dar și o dificultate, intrinsec insurmontabilă, de clarificare sau compatibilizare, prin intermediul unor propuneri practice, a unor dihotomii teoretice. Acest conflict nu arată doar imposibilitatea de a măsura valori la nivel personal și, deci, necesitatea indiscutabilă a pluralismului valoric, ci dificultatea de a împărtăși și utiliza, unilateral și fără echivoc, aceleași valori. Avortul “la cerere” este subiectul a numeroase controverse și poate ridica probleme de ordin moral. Opoziția împotriva avortului vine de multe ori din partea organizațiilor religioase. O astfel de opoziție religioasă poate fi controversată într-un stat secular (fără religie oficială de stat). La fel de controversate sunt și argumentele de tip demografic, prin care se pune presiune pe femei să facă copii, chiar împotriva voinței lor. Se pune în discuție relația între dreptul femeii însărcinate asupra propriului său corp si dreptul la viață al copilului nenăscut, avansându-se ideea după care mama nu este doar un simplu recipient, purtător - container. J.J.Thomson pledează pentru drepturile asupra propriului corp, ca premisă a libertății. Thomson analizează câteva situații de sarcină involuntară -violul, graviditatea accidentală și involuntară - prin analogie cu un caz imaginar: suntem conectați cu forța la rinichii disfuncționali ai unui violonist celebru și forțați să stăm nouă luni în spital alături de aceste ca să-i salvăm viața. O astfel de situație este inadmisibilă juridic și discutabilă moral. Tot așa, un copil nedorit, care nu s-a născut și pe care nu-l percepem încă, nu are mai mult drept decât violonistul să ne forțeze ca, de dragul vieții lui, să renunțăm la dreptul asupra corpului nostru (J.J.Thomson, 1995). Avortul cunoaște diverse reglementări legale în lume, el fiind subordonat diverselor condiționări legale (de exemplu, dacă se realizează de către medici obstetricieni, în condiții de igienă și de siguranță, până la o anumită vârstă a sarcinii, din motivele recunoscute de legislația respectivă, etc). Legislația avortului diferă semnificativ de la o țară la alta, dar toate țările permit avortul în cazul în care este absolut necesar pentru a salva viața mamei, cu excepția a Chile, Republica Dominicană, El Salvador, Malta, Nicaragua și Vatican, unde avortul este complet interzis.