Sunteți pe pagina 1din 2

Aprob" "Aprobat"

Şeful catedrei stomatologie pediatrică la şedinţa catedrei


profesorul universitar „__"„__________" 2002
P.Godoroja Procesul verbal n-rul___

Elaborarea metodică n-rul 12 Pentru studenţii anului II la


prevenţia afecţiunilor stomatologice

Tema: Metodele de igienă a cavităţii bucale. Însuşirea practică a periajului dentar şi a


metodelor de instruire. Metodele de control individual al periajului dentar.
Frecvenţa periajului
Periajul gingivodentar efectuat după fiecare masă, deci de 3 - 4 ori pe zi, de obicei cu
perii aspre, apăsare puternică în timp prelungit este un penaj intempestiv care favorizează
retracţia şi traumatismul gingiei.
În timpul zilei clătirea energică a gurii urmată de îndepărtarea resturilor alimentare
interdentare cu fir de mătase sau scobitori din lemn moale, profilate pentru spaţiile
supragingivale şi acţionate blând, netraumatic, sunt măsuri suficiente de igienizare tinând cont şi
de acţiunea de autocurăţire fiziologică a părţilor moi învecinate.
Consumul de fructe (măr), legume (morcov) după masă dizlocă resturile organice depuse
gingivodentar.
Periajul obligatoriu este cel de seară, după masă, înainte de culcare. Acest periaj
gingivodentar este esenţial deoarece menţinerea în cavitatea bucală a plăcii microbiene, a resturilor
de alimente, în condiţii constante de temperatură şi umiditate, oxigenarea redusă, repaosul părtilor
moi favorizează dezvoltarea florei microbiene şi potenţarea acţiunii patogene a unor tulpini
microbiene asupra parodontiului marginal şi a dintelui.
Periajul gingivodentar de dimineaţă, înainte de masă, acţionează ca un masaj asupra gingiei,
stimulează tonusul, keratinizarea normală, circulaţia şi vascularizaţia gingivală.
Completarea periajului de dimineaţă şi seară prin clătirea gurii cu soluţii antiseptice de tipul:
clorhexidină şi sanguinarină (tipizate pentru uz stomatologic) favorizează o bună igienizare.
Timpul de periaj diferă de la o persoană la alta. Un periaj corespunzător se face în 3-5
minute, când tehnica de periaj este însuşită corect şi efectuată complet. Periajul gingivodentar
trebuie făcut zilnic. Peria se spală abundent după folosire şi se degajează de apa dintre filamente
prin scuturare energică sau jet de aer. Este bine ca fiecare persoană să posede două perii de dinţi,
folosite alternativ; astfel menţin uscate şi se observă mai bine înmuierea şi rărirea perilor,
învechirea şi deci înlocuirea lor.
Instruirea pacientului pentru efectuarea unui penaj gingivodentar eficient, se face de către
asistenta medicală de profilaxie sau de medic, pe un model pe care sunt reproduse direcţiile de
deplasare ale periei de dinţi. Pacientul va continua, în faţa oglinzii, perajul cu o perie umezită, fiind
corectat în forturile sale de însuşire a unei tehnici eficiente de penaj. Evidenţierea în prealabil a
plăcii microbiene prin colorare uşurează şi orientează aceste încercări ale pacientului de a efectua
un penaj corect.

Metodele de periaj dentar


Orice tehnică de periaj trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:
• să cureţe mecanic toate suprafeţele dentare;
• să nu lezeze ţesuturile dento-parodontale;
• să fie cât mai simplă, pentru a fi însuşită cu uşurinţă
• să fie executată sistematic, pe grupe de dinţi, atît vestibular cât şi oral şi ocluzal.
Tehnica BASS
Tehnica BASS este numită şi curătirea cerviculară datorită scopului principal al acestei metode de
a realiza curăţirea perfectă a şanţurilor cerviculare, cu reactivarea circulaţiei gingivale.
Peria se plasează cu smocurile oblic, în unghi de 45°, în aşa fel încât vârful perilor să se sprijine
pe marginea gingiei şi pe feţele denfare. Se fac aproximativ 20 de mişcări orizontale de dute-vino pe
feţele ocluzale, mişcările de presiune vibratorii la nivelul feţelor vestibulare şi orale, pe fiecare
segment de arcadă, pentru ca perii să pătrundă în şanţurile gingivale şi în spaţiile interdentare, Pe faţa
orală a frontalilor, peria va fi aplicată cu mânerul vertical. Pe feţele ocluzale, perii vor fi plasaţi
perpendicular pentru a pâtrunde în fosetele şi nişele masticatorii.
Tehnica BASS modificată
La mişcările vibratorii se asociază mişcări de măturare asupra dintelui dinspre gingival spre ocluzal.
Metoda STILLMAN
Recomandă aşezarea periuţei orizontal, cu capetele periuţei pe mucoasa gingivală şi pe zona
cervicală a dinţilor. Se folosesc periuţele cu perii dispuşi în smocuri cu oarecare presiune pe mucoasa
gingivală, până Ia o înălbire vizibilă a acesteia. Se asociază Ia această presiune o mişcare vibratorie,
fără a deplasa perii de la locul iniţial.
Se decomprimă apoi zona pentru a permite reumplerea văselor de şânge, mişcarea ce se repetă de
câteva ori. Fetele ocluzale se curătă prin mişcări obişnuite antero-posterioare, căutând ca perii ţinuţi
perpendicular pe suprafaţa dinţilor să pătrundă cât mai bine în toate detaliile reliefului ocluzal.
Poate determina apariţia de leziuni gingivale în caz'ul aplicării unei presiuni mari şi utilizarea
unei periute cu perj duri.
Metoda CHARTERS
Se practică cu o perie de duritate medie, cu perii dispuşi în smocuri, pe 2-3 rânduri, şi având
vârfurile rotunjite. Peria se aplică în unghi de 45° faţă de axul dintelui, cu vârful perilor spre ocluzal,
frecându-se feţele vestibulare şi orale prin mişcări verticale. FeţeIe ocluzale sunt periate cu firele
aşezate perpendicular, prin mişcări scurte dinainte-înapoi.
Această tehnică de periaj este indicată în caz de recesiune gingivală importantă, pentru stimularea
papilelor interdentare şi pen-tru eficacitatea sa în zonele proximale.
Metoda FONES pare a fi metoda cea mai indicată pentru copii. Constă în mişcări circulare largi
dinspre posterior spre anterior, pe dinţi şi mu-coasa gingivală, atrăgând chiar fundurile de sac
vestibular. Trebuie însuşită de copii cât mai de timpuriu, făcându-se analogie între traiectoria periuţei şi
spirala ce o desenează ei (copiii) pentru a reprezenta fumul ieşind din coşul caselar. Copiii de varstă
preşcolară nu au încă capacitatea de a efectua un periaj eficient şi de aceea se recomandă ca părinţii să-
şi asume rolul principal şi responsapilitatea efectuării periajului dentar. La această vârstă, dinţii
temporari, prin crestele şi tuberculii specifici, pe feţele vestibulare sau orale ale dinţilor şi morfologia
arcadelor, permit realizarea unei curăţiri satisfăcătoare prin mişcări orizontale. Când mişcările sunt
dominant orizontale, periajul devine traumatogen şi puţin eficace, ducând Ia favorizarea apariţiei
recesiunilor gingivale.
Metoda Standardă - Poziţia firelor perpendicular către suprafaţa dintelui, firele sunt
orientate spre gingie. Mişcările periuţei – verticale. Suprafaţa periată - vestibulară şi orală.
Poziţia firelor perpendicular către suprafaţa dintelui. Mişcările periuţei - circulare. Suprafaţa periată -
vestibulară, orală şi masticatorie.
Poziţia firelor perpendicular către suprafaţa dintelui. Mişcările periuţei - înainte - înapoi. Suprafaţa
periată - vestibulară, orală şi masticatorie.
Metoda Leonard Poziţia firelor perpendicular către suprafaţa dintelui. Mişcările periuţei -
verticale. Suprafaţa periată - vestibulară, orală. Mişcările periuţei - înainte - înapoi. Suprafaţa periată
-masticatorie.
Metoda Reite Poziţia firelor paralel suprafeţei dintelui Alunecarea de la gingie spre coroana
dentară Suprafaţa periată - vestibulară, orală.
Metoda Chearters Poziţia firelor sub un unghi de 45° către marginea gingivală, firele fiind
orientate spre coroana dentară. Mişcările periuţei - de frecare sau circulare. Suprafaţa periată
-vestibulară, orală. Masajul gingiei.
Metoda de rotaţie a periuţei Firele se aplică pe mucoasa gingiei. Rotaţie cu deplasarea spre
coroana dentară. Suprafaţa periată - vestibulară, orală.
Copiii de varstă preşcolară nu au încă capacitatea de a efectua un periaj eficient şi de aceea se recomandă ca
părinţii să-şi asume rolul principal şi responsapilitatea efectuării periajului dentar. La această vârstă, dinţii temporari, prin
crestele şi tuberculii specifici, pe feţele vestibulare sau orale ale dinţilor şi morfologia arcadelor, permit realizarea unei
curăţiri satisfăcătoare prin mişcări orizontale. Când mişcările sunt dominant orizontale, periajul devine traumato-gen şi
puţin eficace, ducând la favorizarea apariţiei recesiunilor gingivale.