Meyerhold

Personaje

Vsevolod Emilievici Meyerhold

Sufleuza
Tania
Generalismul
Richard al 3-lea
Membrii comisiei (presedintele, Dactilografa etc.)
Copilul (marioneta)
Barbatii in haine de piele
Mama
Tatal
Mai multi actori ai trupei (Ivan, Anton, Piotr etc.)
Richmond
Gardianul-sef
Alte scurte aparitii ale unor personaje din piesele lui Shakespeare

Scena 1

Meyerhold atipit pe un scaun in mijlocul scenei. Sufleuza, care are un picior in ghips, iese cu dificultate
din cusca sufleurului si se apropie de Meyerhold. Incepe sa-l scuture cu blandete.

S: Tovarase Meyerhold… Tovarase Meyerhold…

M (tresarind): Cum? S-a terminat?
S: Nu s-a terminat nimic. Vroiam doar sa va spun ca ati atipit.
M: Cum? Am atipit? Faceti parte din comisie?
S: Sunteti obosit, Vsevolod Emilievici. De trei ore asteptati asa, picotind pe scaunul asta. De cateva ori a
fost cat pe ce sa va prabusiti. Noroc ca v-am tinut eu... Numai ca acum trebuie sa plec. Nu mai e nimeni in
teatru. Hai, treziti-va... Stiu ca sunteti obosit, dar pentru moment nu are rost sa asteptati... Zau, daca va
izbiti cu capul de podea... O sa va pierdeti constiinta... Sa va dau putina apa?
M: Da... Multumesc..
S: Poftim, nici macar nu ma mai recunoasteti... Da’nu-i nimic. Eu sunt Zenaida, sufleuza. De doua luni tot
suflu pentru piesa dumneavoastra.
M: Iarta-ma, Zenaida. Am visat urat. Uite-asa mi se invarte capul... Ce-a zis Comisia?
S: N-a zis nimic. Au plecat cu totii...
M: Unde au plecat? Cum adica au plecat? Pai nu trebuiau sa delibereze?
S: Ce stiu eu ce trebuiau dumnealor sa faca...
M: Pai nu erau toti aici, adineaori...
S: Erau, dar s-au dus la pranz sa manance si dupa aceea nu s-au mai intors... Si uite ca s-a inserat...
Trebuia, poate, sa va trezesc mai repede, dar mi-a fost teama.
M (se indreapta spre rampa, paseste ca si cum ar incerca sa se orienteze in spatiu): Pai n-au zis ca le-a
placut.
S: Tovarase Vsevolod... daca tot v-am prins acum... Stiti,de mult vroiam sa va spun... si eu sunt actrita...
Numai ca mi-am rupt piciorul acum sase luni... si atunci mi s-a dat alta munca... mi s-a dat sa suflu.
M: Parca mi-au zis sa stau si sa astept... Mi-au zis ca n-o sa dureze decat cateva zeci de minute.
S (aduce pardesiul si palaria lui Meyerhold): In orice caz, mie imi place sa suflu. Teatrul mi se pare chiar
pasionant de cand il vad din cusca sufleurului... Si ce frumos lucrati dumneavoastra cu actorii... parca
sunteti un inger... tot timpul bland, precis... Ce fericita sunt ca v-a putut vorbi personal... Asa de mult am
suferit din cauza acestui blestemat de picior... De doua ori mi l-au pus in ghips... Prima data mi l-au pus
prost si a trebuit sa-mi rupa din nou osul ca sa mi-l puna bine... E ingrozitor... mai ales pentru o actrita...
(coboara din nou in cusca sufleurului) Dar cel putin am avut sansa sa vad cum lucrati... Gata, haideti,
mergeti acasa, tovarasa Tania o fi deja ingrijorata... Desi cred ca s-a obisnuit sa va tot astepte... Si nu va
uitati tigarile... si mai ales chibriturile... (ii pune cutia de chibrituri in mana) Ca o sa mai aveti nevoie de
ele in noaptea asta...
M (cu un gest aerian, cu palaria in mana): Si totusi adineaori m-au aplaudat pe rupte...

Scena 2

Intuneric.Se aud aplauzele dezlantuite dupa un spectacol primit trumfator de public.Ovatii etc.
Tacere.

Meyerhold si Tania dorm. Camera este maturata din cand in cand de rafale de lumina care vin din
exterior, ar putea fi lumina unui far sau girofarul unei masini de politie. Tania scoate un strigat si se
trezeste. Se ridica in capul oaseleor si ramane imobila. O rafala de lumina pe pantecele ei enorm de
femeie insarcinata. Tania isi mangaie pantecele si priveste in gol. Coboara din pat, traverseaza camera,
intra in baie. Meyerhold se trezeste si el brusc. Se aseaza in capul oaselor si ramane imobil, cu cutia de
chibrituri in mana. Dinspre fereastra se aude un zgomot usor. Meyerhold se duce si deschide fereastra. O
masina pare ca s-a oprit chiar sub fereastra, dar motorul continua sa functioneze. Doi barbati imbracati
in haine lungi de piele intra in camera. La fereastra apare Generalisimul cu pipa in gura. Cei doi
barbati in haine de piele scotocesc oarecum superficial printre lucrurile lui Meyerhold, in timp ce acesta
din urma ramane incremenit in gata Generalisimului.

M: Tovarase Generalisim... dumneavoastra sunteti?

G: Ce mai faceti, tovarase Meyerhold?
M: Dar cum e posibil...(Striga catre Tania aflata in baie) Tania,ia uite cine e aici... Tania, ne-a venit
cineva in vizita...
G: Pst! Nu striga asa de tare... O sa-ti trezesti vecinii. Lasa-i sa doarma, vezi bine ca e inca noapte... Si
oricum n-am timp sa intru... Sunt grabit... Dar cum tot treceam pe aici, mi-am spus, ia te uite, ce-ar fi sa-l
salut pe Vsevolod Emilievici... care este cel mai mare regizor al tarii... Richard al III lea a iesit minunat,
Vsevolod Emilievici! Imi permiteti, sper, sa-ti zic Volodea?
M: Cum, ati si vazut spectacolul? Deja? Ati fost ieri in sala? Nici nu stiti ce ma bucur pentru ca... si
Comisia tocmai l-a vizionat. Si nu inceteaza sa delibereze.
G: Ce forta! Ce avertisment pentru prosti! Ce curaj! Iata de ce Partidul tine la oameni ca dumneata, ca
Bulgakov, ca Sostakovici..pentru ca voi sunteti judecatorii istoriei... Pentru ca voi sunteti forta
incoruptibila a natiunii... Piesa aia de Gogol pe care ai montat-o acum cinci ani am vazut-o de cinci ori...
M (panicat, catre sala de baie): Tania, unde esti? (catre Generalisim.) Sper, sper ca tovarasii din
Comisie sa aprobe repede premiera... De trei zile tot delibereaza tovarasii... Ma asteptam sa-mi puna
intrebari... De trei ori au vazut spectacolul... dar nu mi- au pus nicio intrebare.
G: Nu-ti fa sange rau, Volodea... Comisiile sunt facute pentru asta, ca sa delibereze... Mai bine spune-mi
cum faci dumneata, Volodea, ca sa creezi spectacole din astea de ti se taie rasuflarea?
M: Pai...
G: De fapt, stiu. Cand e arta, e arta. Cand e arta cu A mare, arta adanca, se vede… Mda... ce sa mai zic...
Din pacate, acum trebuie sa plec... In orice caz, toti cetatenii patriei noastre vor trebui sa vada acest
spectacol... Pentru ca spectacolul dumitale e mai mult decat o piesa de teatru, e un proces... Un proces
intentat istoriei...
M: Tovarase Generalisim, eu, de fapt... sunt asa de onorat ca ati trecut... Mii de multumiri ca ati trecut,
tovarase Generalisim...
G: Trebuie, trebuie denuntata istoria, draga Volodea... Imi permiti sa-ti spun Volodea, da? (isi scutura
pipa.) Ce pipa de cacat... Poftim, cadou de Anul Nou de la Beria... La cel mai mic curent de aer se
stinge... Ai cumva un foc, Volodea?
M: Da... Da... (aprinde pipa Generalisimului.) Stiti, arta a insemnat intotdeauna pentru mine ascultarea
vocii interioare...
G: Foarte bine faci ca-ti asculti vocea interioara... pentru ca numai vocea interioara spune adevarul... Nu?
Cine altcineva sa spuna adevarul daca nu vocea interioara... La revedere, Volodea.

Cei doi barbati in haine de piele ies. Se aude un jet de apa in sala de baie.

M: De o saptamana tot vizioneaza Comisia... De o saptamana nu jucam decat pentru Comisie... Dupa
prima Comisie a venit o a doua Comisie... Apoi o a treia Comisie, largita... Si apoi o a patra Comisie,
restransa... Si nimeni nu vrea sa-mi puna intrebari...

Generalisimul a disparut. Se aude o portiera care face “clac” si zgomotul unei masini care se
indeparteaza.

Scena 3

Imbracat in costum de epoca, Richard al III-lea iese din baie. Personajul este oarecum caricatural: are o
cocoasa enorma, schiopateaza si mainile ii sunt pline de sange. Richard al III-lea se apropie de
Meyerhold.

R: S-a carat?
M: Da...
R: Si?
M: Si nimic.
R: Tot la vorba mea ajungi. Ti-am spus ca nu e momentul sa montezi Richard al III-lea.
M: Hai, mai slabeste-ma. N-ai auzit ce-a zis? Chiar el a zis... “asculta-ti vocea interioara”.
R: Iar eu iti zic ca tot la vorba mea ajungi. Nu era momentul pentru Richard al III-lea. Oricum,erai deja
un om periculos. In tara noastra, cei care stapanesc arta de a emotiona multimile, sau de a le face sa rada,
devin periculosi. Si ti-am zis sa pui Othello... piesa trista, frumoasa, despre dragoste...
M: Asculta, Richard, de ce iti este asa de frica? De ce nu esti tu liber aici, in interiorul acestui cap care e
al tau si numai al tau?
R: Si ti-am zis sa pui Romeo si Julieta... Piesa trista, frumoasa, despre dragoste...
M: Totusi, gandeste-te, Richard al III-lea nu este o piesa interzisa. In tara noastra, Shakespeare este
predat la scoala, in universitati... Toate piesele lui Shakespeare sunt traduse in dulcea noatra limba
materna... toate pot fi gasite in bibliotecile publice... in toate librariile... De ce ti-o fi fiind tie frica,
Richard? Doar traim intr-o tara libera! Traim in tara clasei muncitoare care isi construieste propriul
destin... Doar suntem stapanii propriului nostru destin.... De ce sa ne fie frica de...

Panicat de moarte, Richard al III-lea se repede la fereastra, o deschide si face eforturi sa se urce pe
marginea ferestrei.
R: Fir-ar a dracului, impinge-ma putin!

Meyerhold il ajuta pe Richard al III-lea sa se urce pe marginea ferestrei. Ca si cum ar fi vrut sa evedeze
dintr-un loc periculos, Richard al III-lea se arunca in gol.

M (striga dupa Richard al III-lea aflat intr-o lunga cadere): Stai, ma, unde pleci? Doar ai vazut ca i-am
aprins pipa... Doar nu e putin lucru sa-i aprinzi pipa...

Scena 4

Se aude din nou un jet de apa la baie. Usa de la baie se deschide. O lumina puternica il orbeste pe
Meyerhold.

Mai multe personaje insangerate patrund in incapere. Sunt “victimele” lui Richard al III-lea din piesa
lui Shakespeare. Personajele avanseaza ca niste spectre, cu figuri acuzatoare: Regina Ana, Ducele de
Clarence, etc. Grupul, care are ceva grotesc si ireal, se apropie de rampa si se opreste privindu-i
acuzator pe spectatori.

Tania apare si ea in urma grupului de personaje. Camasa sa de noapte este patata cu sange in dreptul
pantecelui. Atitudinea sa este oarecum inchizitoriala, il priveste pe Meyerhold cu o asprime
nedisimulata. Iar de fiecare data cand face un gest spre Meyerhold, intregul grup de personaje
insangerate ii sustine gestul, ca si cum ar exista o legatura mecanica intre ea si personajele insangerate.

M (inca marcat de aparitia Generalisimului): Tania... Doar l-ai vazut, nu? L-ai vazut si tu... A trecut pe
aici si i-am aprins pipa... Doar nu e putin lucru sa-i aprinzi pipa... Tania...
T: Cu cine crezi tu ca vorbesti, criminalule? Tu crezi ca vorbesti cu nevasta-ta?
M: Tania, Dumnezeule, da’ce ni se intampla?
T (isterica, urland): Si in plus vad ca nici nu ma mai recunosti...
M: Nu, nu e adevarat... Tania, tu nu poti sa-mi faci asa ceva....
T: Eu sunt vocea autocenzurii!
M: Nu, nu e adevarat, asta nu...
T: Ai facut din Richard al III-lea un personaj pozitiv...
M: Nu, nu e adevarat. Nimeni nu are dreptul sa intre in felul acesta in interiorul propriului meu cap!
T devenita vocea autocenzurii: Tovarase Vsevolod Meyerhold, interiorul propriului tau cap este un
teritoriu care apartine clasei mucitoare.
M: Nu, capul meu este un teritoriu care imi apartine mie!
T devenita vocea autocenzurii: Ba nu. (Oarecum masochista, etalandu-si si mai mult sangele de pe
camasa de noapte.) Deci asa, chiar crezi ca partidul nu ti-a observat mismasul, nu ti-a observat demersul
artistic hranit cu aluzii? Tu chiar crezi ca partidul n-are ochi? Ei bine, te inseli, partidul are ochi ager.

Cu un gest autoritar ii cere lui Meyerhold sa-si dea jos pijamaua. Meyerhold se dezbraca jenat si-i da,
rand pe rand, Taniei bluza si pantalonii de pijama.

M (speriat, intrat brusc intr-o logica autocritica): Tovarasi, interpretarile voastre sunt false. Cu toate
acestea insa, tin sa-mi fac autocritica. Da, in capul meu acest spectacol s-a nascut imbibat de confuzii. Da,
spectacolul mi-a scapat din mana inca dinainte de a se fi nascut. Si aceasta pentru ca arta teatrului e facuta
sa fie asa. Un spectacol e deseori ca un pestisor de aur care-ti scapa printre degete... (Brusc rusinat de
propria autocritica.) Nu, exclus, refuz toata aceasta mascarada... Ceea ce se intampla in acest moment nu
poate fi adevarat. In interiorul capului meu eu sunt un om liber. Totusi, totusi, totusi, nimeni nu poate
intra in felul acesta in interiorul propriului meu cap.
T devenita vocea autocenzurii : Ba da. Clasa muncitoare poate.
M: Totusi, totusi, totusi…. Capul meu este un spatiu privat…
T devenita vocea autocenzurii: Ba nu, in tara noastra proprietatea privata a fost abolita.
M: Totusi, totusi, totusi,, nu puteti fi, in acelasi timp, in exteriorul si in interiorul capului meu…
T devenita vocea autocenzurii: Ba da, ca suntem vigilenti. (Examineaza pijamaua pe toate fetele si scaote
cutia de chibrituri din buzunarul bluzei de pijama.) De ce la tine Richard al III-lea a devenit un personaj
mai degraba simpatic si voios ?
M: Tovarasi, imi fac autocritica. In spectacolul pe care tocmai l-a vizionat Comisia Ministerului Culturii
si al Propagandei in vederea acordarii vizei de exploatare si difuzare, personajul Richard al III-lea este
mai degraba pozitiv, simpatic si voios pentru ca a scapat vigilentei mele revolutionare.(Urland.). Si acum
lasati-ma in pace!
T devenita vocea autocenzurii (aprinde un bat de chibrit si apropie flacara de fata lui Meyerhold) :
Vsevolod Emilevici Meyerhold, de ce in spectacolul tau personajele ucise de Richard al III-lea raman pe
scena pana la sfarsitul reprezentatiei si-i privesc pe spectatori drept in ochi ? In timp ce sangerosul
Richard nu priveste decat in gol ?
M (trece printre personajele “asasinate” de Richard): Tovarasi, imi fac autocritica. Personajul Richard al
III-lea a fost mai tare decat mine. Ma tem ca n-am avut forta pentru a-i controla miscarile pe scena. In
orice caz tovarasi, va multumesc ca mi-ati deschis ochii. Va multumesc ca sunteti in capul meu... Va
multumesc ca vegheati... Va multumesc tovaraseste...

Cand batul de chibrit arde pana la capat pe scena se face intuneric.

Scena 5

Meyerhold asezat pe un scaun, cu bustul gol, in mijlocul scenei.

Richard al III-lea se apropie schiopatand.

R: Ei? Te-ai mai gandit?

M (Ca si cand ar iesi dintr-un cosmar) : Da. Nu se vede? Ia intoarce-te sa-ti vad cocoasa.

Richard al III-lea ii arata cocoasa.

M: E prea mare! (Striga spre culise.) Tania, vreau o cocoasa putin mai mica!

TANIA actioneaza ca o scenografa competenta si eficienta. Vine cu o noua cocoasa, ii scoate lui
RICHARD cocoasa cea mare si-i pune in schimb cocoasa cea noua care e ceva mai mica.

M: Mda... Da-i drumul, facem o incercare...

RICHARD AL III-LEA avanseaza, schiopatand, spre rampa.

R: Si iata iarna dezbinarii noastre schimbata-n vara glorioasa sub razele acestui soare generos aici
la York. Si iata cum toti norii apasatori de pe blazonul casei noastre sunt aspirati acum de inima
profunda a oceanului!
M : Richard…
R: Da?
M: Nu-mi place cand schiopatezi cu atata ostentatie…Mergi putin mai normal.
R (reia fraza dupa ce ii arunca o privire de repros lui MEYERHOLD) : Deci… Si iata iarna dezbinarii
noastre schimbata-n vara glorioasa sub razele acestui soare generos aici la York. Si iata cum toti
norii apasatori…
M: Richard…
R: Da, fir-ar sa fie ?
M: Cocoasa asta a ta continua sa ma deranjeze putin. (Striga catre culise.) Tania, fii draguta, mai
micsoreaza putin cocoasa asta.

TANIA vine cu o noua cocoasa.

R (putin excedat) : Zau, Volodea... Da’ de ce te deranjeaza?

M: Pentru ca nu e bine, de aia. Hai, continua...
R: Si iata-ne acum incoronati cu totii : ghirlande victorioase pe tamplele noastre ; in timp ce armele
tocite le-am pus in cui sub forma de trofee ; trambitele sinistre care sunau alarma au tacut…
M: O clipa... Tania, vreau ca nenorocita asta de cocoasa sa dispara definitiv.
R: Cum asa, adica ma lasi fara cocoasa ?
M: Da, s-a terminat cu cocoasa. Cocoasa, kaputt.
R: Pai Comisia m-a vazut deja cu cocoasa, si inca cu cocoasa mare. Ce-o sa zica Comisia cand o sa vada
ca m-ai despuiat de cocoasa ?
M: Iar eu iti zic ca s-a terminat cu cocoasa. Si cu asta am pus punct pe cocoasa. In schimb, vreau sa ai un
umar putin stramb... nu, stangul mai degraba... asa, cand mergi, lasa-l putin in jos... Nu prea mult... Doar
putin... Asta e... deci retine, asta va fi singura deformatie corporala a lui Richard.
R: Deci nu ma schiopatez ?
M: Nu, mergi normal. Si renuntam si la mantie.
R: Da e frumos, cu mantie... Comisia m-a vazut cu mantie...

TANIA ia mantia de pe umerii lui RICHARD AL III-LEA

M: Nu, e o mantie de carnaval. Vreau ca Richard sa fie adevarat, uman. Il vreau plauzibil. Hai,
continuam.
R (total deprimat) : Si iata-ne acum incoronati cu totii : ghirlande victorioase pe tamplele noastre ;
in timp ce armele tocite le-am pus in cui sub forma de trofee ; trambitele sinistre care sunau alarma
au tacut sau suna doar ca sa ne cheme la banchete… Picioarele care marsaluiau prin teribile
noroaie invata astazi delicioase dansuri…
M (face un gest catre TANIA) : Scoate-i si palaria aia... Si lantul de la gat...
R: Volodea, tu esti obsedat sexual, zau... Pai ce faci, ma dezbraci de tot? Pe cuvant ca ma deprimi...
M: Deprima, dar continua...
R: Razboiul cel cu fata hidoasa si-a descretit fruntea…(MEYERHOLD face un semn catre sabia lui
RICHARD. TANIA se apropie de RICHARD si-l ’usureaza’ de sabie.) Si in loc sa galopeze pe cai sub
carapacea armurilor cu lancea tintind spre inimile infricosate ale dusmanilor, topaie de bucurie in
iatacuri de femei, sub vraja lasciva a lautelor…

Meyerhold face un semn spre manusile si enorma centura a lui RICHARD. TANIA il obliga pe RICHARD
sa se debaraseze de manusi si centura.

Scena 6

Un reflector il orbeste pe MEYERHOLD. Scena are ceva dintr-un interogatoriu, ca si cum Meyerhold s-
ar afla in fata Comisiei.
O dactilografa bate la masina intrebarile si raspunsurile. Zgomotul masinii de scris este infernal,
aminteste de o mitraliera.
PRESEDINTELE COMISIEI : Intra, intra tovarase Meyerhold. N-o sa te tinem mult. Stim ca ai mult de
lucru… Nu avem decat o singura intrebare lamuritoare sa-ti punem… in legatura cu acest autor…
englez… (Citeste dintr-un dosar voluminos.) William Shakespeare… Ia loc. Vrei un pahar cu apa? Deci
Comisia a analizat cu toata atentia munca pe care ai depus-o… munca pe care ai depus-o in slujba clasei
muncitoare… Si tocmai din aceasta cauza, ca sa nu existe niciun dubiu, le-am cerut serviciilor noastre sa
ne trimita dosarul autorului… care este englez… Iata deci cum stau lucrurile... Tocmai suntem pe cale sa
analizam dosarul… Dosar care contine si o fotografie… (Ii intinde lui Meyerhold o fotografie dupa
portretul de epoca al lui Shakespeare.) Esti in masura sa confirmi ca este fotografia numitului?
M: Da…
P: Deci nu ai nici un dubiu ca este vorba de poza sa…
M: Da…
P: In regula. Asta e tot ce doream sa stim. Pentru moment… desi… se spune ca n-ar fi tocmai autentic,
acest portret…
M: Da, s-ar parea…
P: De altfel, se spune ca nici unul dintre portretele sale n-ar fi autentice…
M: Da, s-ar parea…
P: Deci erai la curent cu tot ce se spune, tovarase Meyerhold?
M: Da, eram.
P: Perfect… Si se mai spune ca n-ar fi autentic nici bustul sau din fata bisericii de la… (Citeste in dosar.)
…de la Stratford, unde se pretinde ca ar fi ingropat Shakespeare… Erai la curent cu toate acestea,
tovarase Meyerhold?
M: Da, eram.
P: Perfect… (Rasfoieste documentele din dosar.) Si mai erai la curent cu faptul ca se spune ca nimeni,
nicaieri, nici macar in Anglia si in nici vreo alta tara, n-a vazut si n-a detinut niciodata nici o scrisoare
scrisa de mana lui personal?
M: Da, eram.
P: Perfect. Cel putin e clar. Si erai la curent si cu faptul ca nimeni n-a
fost niciodata in posesia pieselor sale originale in manuscris?
M: Da, eram.
P: Perfect… Pai, ca sa zicem asa, aceasta persoana pare sa fie o
fantoma… Ha, ha… Da’ nu face nimic. Era important sa cunoastem toate acestea pentru ca, tocmai,
Comisia incepe sa se intrebe… si daca se dovedeste ca acest individ care se stie ca era un mic burghez din
Stratford n-a fost el autorul pieselor care i se atribuie?
M: Pai, ce sa zic eu… e totusi dramaturgul cel mai jucat din lume…
P: Jucat, nejucat, noi tovarase Meyerhold, in ce ne priveste, ne facem
datoria. Noi studiem cu atentie informatiile din dosarul numitului. Incercam sa facem lumina. Si in orice
caz, erai la curent ca numitul a fost un mic burghez?
M: Eram…
P: Si se spune ca exista si zvonul ca ar fi fost destul de mediocru ca
actor… Ce parere ai despre acest aspect?
M: Am o parere… normala…
P: Dar stii ce rol juca in piesa intitulata Hamlet?
M: Da, juca rolul fantomei.
P: Perfect. E tot ce am dorit sa clarificam… Multumim, tovarase Meyerhold, Comisia va analiza toate
acestea… Va convocam noi imediat ce avem nevoie de informatii suplimentare…

Scena 7

MEYERHOLD este abandonat singur pe scaunul sau in mijlocul scenei. Dupa cateva zeci de secunde de
tacere, o usa se deschide incet. Intra MAMA, cu o valiza intr-o mana si cu o ceasca de ceai in alta.
Ma:Volodea, Volodea, baiatul meu… Tine, bea un ceai cald…
M (uluit): Mama… ce faci aici?
Ma: Vai ce ingrijorata sunt cand vad ca muncesti prea mult… Tot timpul muncesti, tot timpul…
M (foarte jenat, in soapta): Cine ti-a spus sa vii? Cum te-au lasat sa intri aici?...
Ma: Il vrei putin mai dulce? Sa mai pun putin zahar?
M: Nu, nu, ajunge…
Ma (il obliga sa soarba din ceai): Nu pot sa-ti spun cat de mandra sunt de tine… Cand ma gandesc ca esti
baietelul meu… ca ti-am dat tot talentul asta…
M (mereu in soapta): Mama, de ce-ai venit?
Ma (scoate un pulovar din valiza): Ca sa te vad. Dar vad ca tu nu te bucuri ca ma vezi.
M: Ba da… numai ca sunt in plina repetitie…
Ma (il obliga sa-si puna pulovarul): Tine, pune-ti asta… E un curent aici, in teatrul asta… Si mai ales pe
scena, trage de peste tot… Ce ziceam? A, da… ce pacat ca n-ai montat Imblanzirea scorpiei… Eu nu stiu
de ce n-o mai monteaza nimeni de ani si ani de zile. E pacat. Si-i o piesa frumoasa, vesela, despre
dragoste… (Scoate din valiza o pereche de papuci de casa.) Ii pui acum, pe loc!
M (mereu in soapta): Mama, zau, ma faci sa-mi fie rusine…
Ma: Nu trebuie sa-ti fie rusine, ca sunt trimisa de Serviciul de Depistare a Actualizarilor Dusmanoase.
M: Cum?! Ce serviciu?
Ma: Serviciul de Depistare a Actualizarilor Dusmanoase. SDAD. Da, sunt trimisa de SDAD si nu mi-e
rusine ca sunt trimisa de SDAD… Si sa stii ca nu sunt singura mama pensionara care lucreaza benevol
pentru Serviciul de Depistare a Actualizarilor Dusmanoase… Pentru ca varsta nu conteaza. Ni s-a cerut sa
facem o munca utila pentru patrie si o facem… (Devine brusc foarte violenta.) Si in orice caz, piesele lui
Shakespeare trebuie montate in costume de epoca. Ca sunt din alta epoca. Nu te-au invatat asta la scoala?
Ca doar sunt piese care vorbesc de alta epoca. De epoca veche… de istoria poporului englez… un popor
pe care il apreciem… Si de aia, ca mama, am dreptul sa te intreb… sa te intreb pe tine care esti fiul
meu… de ce vrei tu sa ne arati o pagina dureroasa din istoria altei epoci, in costume din epoca noastra?
Imagineaza-ti ca eu sunt clasa muncitoare. Imagineaza-ti ca clasa muncitoare e aici in fata ta si te intreaba
acest lucru…
M (dintr-o data infrant): Bine, mama, daca vrei tu…
Ma: Uite ce-ai facut din nefericitul asta… din Richard asta care-i pe locul trei, cum ii zice… (Catre
culise.) Ia vino si tu incoace! (RICHARD AL III-LEA se apropie cu timiditate, ca un copil certat.) Asa
cum e imbracat, parca-i un cetatean al patriei noastre. Si asta nu e bine. Pentru ca duce la confuzii.
Intelegi, Volodea?
R (raspunde in locul lui MEYERHOLD): Da.
Ma (ii arde cateva palme dupa ceafa lui MEYERHOLD, ca si cum ar fi un copil care a facut o enorma
prostie): Si eu stiu ca mama, ca n-ai vrut sa actualizezi. (Loveste.) Sau poate ca ai vrut sa actualizezi?
M (primind loviturile fara sa cracneasca): Nu, mama!
R (care primeste si el cateva lovituri): Niciodata, noi nu!
Ma: Exact ce ziceam si eu. Clasa noastra muncitoare stie ca tu nu te dedai la o regie burgheza, infectata de
ura bazata pe aluzia de joasa speta… Muncitorii patriei noastre si partidul muncitorilor stiu ca fiul meu nu
e capabil sa se innamoleasca in aceasta forma suprema de josnicie care este aluzia… in josnicia aluziei…
in josnicia josniciei… Sau poate ca…
M (speriat): Nu, mama, nu!
R (speriat): Nu, jur pe sufletul mamei, nu!
Ma: Pai atunci e bine... Exact ce ne ziceam si noi, pensionarii benevoli de la Serviciul de Depistare a
Actualizarilor Dusmanoase... Stiam noi ca regia ta nu e facuta sa mineze bazele statului nostru
muncitoresc… Sau poate ca…
M: Nu!
Ma: Bine. Pai atunci sa nu-l mai tradezi pe Shakespeare asta… Nu risca niciodata confuzia si amalgamul,
auzi? (Scoate din valiza sabia, mantia, colierul, manusile, palaria si centura lui RICHARD AL III-LEA si
i le intinde acestuia. Cu miscari rapide el se reechipeaza.) Un mare artist nu trebuie sa-l tradeze pe un alt
mare artist. Gata, baiatule, am plecat… (Brusc, in momentul plecarii, o apuca plansul. Scoate o batista,
isi sterge lacrimile, isi sufla nasul, il imbratiseaza pe Meyerhold etc. Inainte de a iesi, scoate din valiza
un ultim obiect, o jucarie pentru nou-nascuti.) Cand naste Tania?

MAMA ii pune jucaria in mana lui MEYERHOLD si dispare fara

Scena 8

Doi barbati (imbracati in haine lungi de piele) intra carand din greu un tron butaforic pe care se afla o
enorma cocoasa. Cei doi instaleaza tronul pe scena. Ei vor continua sa aduca si alte elemente de decor
butaforic sugerand evul mediu: jilturi, mese, coloane etc. Intre timp, RICHARD AL III-LEA se
reechipeaza cu elementele de recuzita traditionala .

B 1 (surazand): Salut,Volodea !
B 2 (vesel): Salut,Volodea !

RICHARD AL III-LEA pare fericit ca-si regaseste cocoasa si nu va intarzia de altfel sa si-o plaseze sub
mantie.

M: Gata ajunge! Mi-am facut deja autocritica…Ce mai vreti ?

B 2: Da’ cine a vorbit de autocrititca ? Noua ni se rupe de autocritica. Noi suntem de la alt serviciu.
B 1 (mereu surazator) : Noi suntem de la Serviciul de Intretinere Ideologica Exterioara… S.I.I.E…
B 2: Noi suntem experti numai in in depunerile ideologice nocive exterioare…
B 1: Noi ne ocupam numai de depistarea si curatarea depunerilor idologice nocive exterioare, de pe
decoruri, de pe costume, de pe recuzita…
B 2: Noi lucram numai la suprafata…Vreti sa aruncati o privire pe ordinul nostru de misiune ?
B 1:Poftim, scrie clar…De curatat, in toate teatrele patriei noastre libere, saliva otravita a ideilor
regizorale in care scurma tovarasul Meyerhold, saliva cu care numitul Meyerhold a manjit toate
decorurile, costumele si recuzita.

Cei doi actioneaza in consecinta.

R (servil, punand si el mana la instalarea decorului medieval pe scena; ii ajuta pe cei doi barbati sa care
si sa instaleze o intreaga panoplie de arme medievale, de insemne heraldice etc.): Eu unul n-am facut
nimic! Eu unul sunt nevinovat! Eu unul n-am facut decat sa ascult de indicatiile de regie putrede ale
regizorului. De altfel, eu unul nici n-am inteles de ce regizorul a ales aceasta piesa. Si consider ca am fost
indus in eroare, tovarasi. Am fost manipulat. Eu unul n-am vrut sa servesc interesele capitalismului si ale
puterilor straine…
M: Si totusi Comisia nu mi-a reprosat nimic… Nici macar n-am vorbit serios despre piesa… Comisia…
R: Ia spune-mi, Vsevolod Emilievici, de ce ai facut din mine un personaj pozitiv? Nimeni, niciodata n-a
facut din Richard al III-lea un personaj pozitiv. Totusi, gandeste-te ca sunt un asasin, un ucigas fara
scrupule, un munte de cruzime… De unde vine privirea asta senina si compatimitoare pe care o arunci
asupra mea ?
M: Vine din faptul ca tu reprezinti raul fara dimensiune ideologica.
R: (catre cei doi barbati care tocmai aduc niste enorme sfesnice): Ati auzit? A recunoscut tot!
M: In mod normal, orice om, cand vrea sa fie singur, se inchide in propriul sau cap. Si eu de ce nu sunt
singur cand ma inchid in propriul meu cap? Cum de au reusit ei sa se instaleze in propriul meu cap? Fiti
atenti, va previn, daca mai intrati in capul meu, am sa-mi trag in glonte in cap. Am sa mi-l fac tandari, ca
Maiakovski… Daca asta e singura metoda ca sa va fac sa iesiti din capul meu, am sa-mi trag un glonte in
cap!
B 1(lustruind o armura): Volodea, nu mai improsca decorul cu saliva ta otravita!
B 2: Putin respect pentru munca noastra, tovarase Artist Maestru.
M: Va previn ca am avut o conversatie cu insusi tovarasul Generalisim. El in persoana a trecut sa ma
vada, daca vreti sa stiti !
B 1: Si i-ai aprins pipa. Da, stim. Dar nu e suficient, tovarase. Nu e suficient.
M: Teatrul nu este o oglinda, ci o lupa care mareste totul. Chiar Maiakovski spunea asta.
B : Da, dar Maiakovski e mort!

Cei doi barbati arunca o ultima privire la decorurile pe care le-au instalat si lustruit, apoi pleaca.

R (fugind dupa ei): Nu ma lasati aici… Nu ma lasati in capul acestui monstru… Ajutati-ma sa ies din
cusca asta… Ma tine prizonier in capul sau…

Intuneric.Un sobolan urias traverseaza scena.

Scena 9

MEYERHOLD, singur, in dormitorul apartamentului sau. Pasi care urca o scara, pasi care se apropie.
TANIA intra gafaind, aprinde o lampa.Se apropie de patul pe marginea caruia sta MEYERHOLD si
depune la picioarele acestuia doua sacose pline de cumparaturi. Pantecele TANIEI a devenit si mai
mare, este aproape monstrous.

T: In timp ce faceam cumparaturile s-a apucat sa fluiere un mars… Mi-a fost asa de rusine.
M:(ca si cum i s-ar fi spus cu totul altceva): Nu,nu e destul…
T: Din fericire toata lumea s-a prefacut ca nu aude nimic.
M: Sau poate ca omul nu este niciodata liber in interiorul propriului sau cap. Poate ca omul nu este liber
decat in inima sa. Spune, Tania, dupa parerea ta, cand simti ca astia ti-au intrat deja in cap, oare si inima
iti este amenintata?
T: De ce oare toata lumea, pe strada, se preface ca nu aude cum fetusii fluiera marsuri in burtile mamelor
lor ?
M: Cine a spus da ? Cine vorbeste in locul meu, in interiorul capului meu ? Nu, nu e normal… Inima mea
tace si capul meu vorbeste, nu e normal.
T: M-am intalnit si cu alte femei insarcinate, dar n-am avut curajul sa le opresc ca sa vorbesc putin cu ele.
Si nici ele cu mine. Toate femeile insarcinate se evita cu grija. De ce oare ?
M: Si totusi, distanta dintre cap si inima nu este asa de mare… Sau poate ca ma insel… De ce capul nu
indrazneste niciodata sa-i spune intrebari inimii? Ca inima mea doar nu e surda, dimpotriva… O inima
care bate nu poate fi surda, nu-i asa? Poate fi, sa zicem, oarba, dar nu surda… Decat daca el, capul, devine
un aluat care inghite inima… De ce capul are un raspuns la fiecare intrebare, in timp ce inima ramane
muta? E normal ca inima sa ramana muta cand capul devine orb?
T: Cateodata am impresia ca incearca sa scuipe.Iti dai seama? Scuipa in burta mea,scuipa pe mine din
interiorul pantecelui meu.Il simt cum scuipa in burta mea, cum scuipa cu un fel de dispret…De ce oare ?

TANIA deschide sacosele.

M: Te rog, stinge lampa aia… Lumina ma impiedica sa gandesc. In tara asta nu poti gandi decat pe
intuneric.
T: Volodea, trebuie sa facem ceva. Curand o sa inceapa sa ma muste din interior. Simt deja cum ii cresc
dintii. In mod normal ar fi trebuit sa nasc deja, dar copilul asta nu vrea sa iasa.
M: Sau poate ca inima mea s-a impietrit. Se impietreste oare inima cand capul e orb? Se poate oare ca atat
capul, cat si inima sa fie in acelasi timp oarbe, surde si mute?
T (scoate din sacosa cumparaturi amintind de pregatirile de calatorie:cateva perechi de ciorapi de lana
barbatesti, un pachet cu zahar,o bucata de sapun,o cutie de ceai etc.): Mai bine montai Visul unei nopti
de vara. Ce piesa frumoasa, simpla… O adevarata poveste cu zane…
M: Intotdeana am crezut ca inima este ultimul nostru colac de salvare. Nu ma mira ca uneori capul se
scufunda, dar faptul ca inima se ia dupa cap mi se pare efectiv periculos pentru om. (il striga pe
RICHARD, personajul devenit obsesia sa.) Richard!... Richard, unde esti?... Richard, nu-i asa ca inima ar
fi trebuit sa fie o fortareata impotriva nebuniei… si totusi… de ce inima il abandoneaza pe cap atat de
repede?
T: Imediat ce aude cuvantul “nastere”, copilul asta se chirceste si incepe sa tremure. Si atunci mie mi se
rupe inima. Si uite asa el profita si nu mai vrea sa iasa. Si intre timp eu ma umflu din ce in ce mai tare.
Daca o s-o tinem tot asa, intr-o zi o sa fiu atat de grasa ca n-o sa mai pot umbla. Dar el am impresia ca se
bucura. Cu cat ma ingras, cu atat el se simte mai in siguranta. Cu cat ma ingras, cu atat el se simte mai la
adapost .
M (in continuare preocupat de propria sa lupta cu ei ): Am reintrodus costumele, perucile, sabiile…
Decorurile sunt suta la suta medievale, cand urci pe scena te crezi intr-un castel… Ce vor mai fi vrand de
la mine ?
T (se asaza alaturi de Meyerhold si-l oblige sa-i palpeze pantecele): Eu sunt o cusca pentru el sau el a
devenit o cusca pentru mine? Nu mai inteleg nimic. Volodea, de ce le-ai cerut actorilor sa se miste pe
scena ca si cum s-ar afla inchisi intr-o cusca?
M: Iata raspunsul! Capul care devine o cusca pentru inima trebuie sa explodeze!
T: Volodea, de ce le-ai cerut actorilor sa manipuleze cu sila toata recuzita pe care partidul ti-a cerut sa o
reintroduce? Tu crezi ca toate astea nu se vad?
M: Da, stiu… Este o onoare pentru fiecare cetatean al patriei sa lucreze benevol pentru Serviciul de
Identificare a Custilor Disimulate in Operele de Arta ale Natiunii …

Scena 10

Cineva bate la usa. Cei doi privesc cu neliniste spre usa.

Meyerhold : E deschis .

RICHARD AL III-LEA isi face aparitia. El schiopateaza si este costumat “cum trebuie“: mantie,
armura, coif, centura, manusi, sabie, etc. In plus, cocoasa sa este perfect vizibila. Se aude intreaga
panoplie sonora necesara pentru o “buna” descriere a unei batalii din evul mediu: trompete, tobe,
strigate de soldati, nechezat de cai, sabii care se lovesc etc. RICHARD AL III-LEA repeta scena bataliei .

R ( se indreapta ca o furtuna spre rampa, urland): Un regat pentru un cal! Un regat pentru un cal! (Se
opreste cand descopera figura debusolata a lui Meyerhold.) Ce nu merge?
M: Nimic. Vreau sa spun, n-am nimic de spus. E perfect… Eventual… incearca sa nu mai strigi asa de
tare.

Richard face un gest in directia regiei care opreste banda Sonora, dupa care iese. Dupa cateva secunde,
banda sonora este lansata din nou, de la inceput. Richard intra din nou ca o furtuna, dar nu mai striga
asa de tare.

R: Un regat pentru un cal! Un regat pentru un cal! (Se opreste pentru ca vede expresia nemultumita a
lui Meyerhold.) Ce mai e ?
M: Nu privi spre public. Nu cauta privirile publicului. Nu te apropia de rampa.
R: Si la ce vrei sa ma uit?
M: Uita-te la calul absent. Nu uita ca te afli pe campul de lupta si cauti un cal viu pe campul de lupta.
Asta-i tot .

Banda Sonora este relansata si RICHARD AL III-LEA reface scena .

R: Un cal pentru un regat! Un cal pentru… (Se opreste furios, isi arunca sabia pe jos.) Fir-ar a dracului !
(Reia corectandu-se ): Un regat pentru un cal… Mi-e frica, Volodea. Mi-e asa de frica incat am inceput
sa uit textul… (Isi scoate coiful, scotoceste intr-un buzunar secret din interiorul mantiei sale si extrage o
sticla de vodca. Trage un gat si i-o intinde apoi lui Meyerhold.) Un ceai?

Meyerhold bea. Tania aduce niste superbe pene pentru coiful lui RICHARD AL III-LEA .

T: Iata-le , dragele de ele… Au sosit si penele…

Tania incepe sa le fixeze pe coif. Meyerhold ii paseaza sticla .

R: Memoria mea e ca o stropitoare… plina de gauri… din cauza fricii… Intr-o buna zi am sa ma scap in
pantaloni… in plina reprezentatie… ( Pauza. Toti trei pufnesc in ras.) Moliere a murit pe scena ca un
erou, iar eu am sa ma scap pe scena ca un hoit… Asta-i adevarul… cel putin eu recunosc… Mi-e frica,
Volodea .
M: Stiu …

Tania tresare lovita parca din interior. Din pantecele ei se aude un fel de muget .

F: Maaammm!

Pauza. Cei trei privesc stupefiati.

F: Maaammm! Maaammm!
T: Il auzi? De o vreme nu inceteaza sa urle. Ce naiba sa fac cand urla?
M: Pai… raspunde-i…
R: E normal sa mugeasca asa de precoce?
F (preluand replica lui Meyerhold): Pai raspunde-i, pai raspunde-i, pai raspunde-i!
R: Il auzi Volodea? Te striga pe tine .
M: Da, il aud .
F: Da, il aud. Da, il aud. Da, il aud.
R (lui Meyerhold ): Nu e normal. Da`de loc… Si ti-am spus… Trebuia sa montezi Hamlet. Cel putin
Hamlet e povestea unei piese montate intr-o piesa…
M: Cum? Ce? Cine?
F (mugind): Trebuia sa montezi Hamlet. Trebuia sa montezi Hamlet. Trebuia sa montezi Hamlet.

Cele trei personaje raman perplexe. Meyerhold si RICHARD AL III-LEA asculta cu urechea lipita de
pantecele Taniei .

M : Ce zice ?
T: Nu stiu…
R: In orice caz, eu n-am auzit nimic…
M: Atunci cine a vorbit, daca tu n-ai auzit nimic ?
R: In orice caz, eu unul refuz sa aud lucruri pe care ceilalti nu le aud. Daca voi ati auzit ceva, spuneti-mi
si mie.
M: Nu, nici eu n-am auzit nimic… Tania, tu ai auzit ceva?
T (urland): Nuuu.
M: Poftim. Deci nimeni n-a auzit nimic…

Scena 11

Intra Tatal cu o valiza in mana .

T: Cucu… Buna ziua… Ce fac copiii?

M: Tata …
T ( il imbratiseaza pe Meyerhold ): E superba scena bataliei… superba… Numai ca va trebui s-o
deminam putin…
M : Cum, tata… si tu… tot benevol?
T : Da.
M: Pai de ce, tata?
T: Pentru ca cred in importanta unui Serviciu public de Deminare Ideologica. De aia ! (Pauza . O
imbratiseaza pe Tania ). Da, ce ziceam? Da, e superba scena pentru ca e cu adevarat o batalie de ev
mediu… Si ce frumos apare Richard… si cand incepe sa umble de colo-colo pe campul de lupta… printre
toate cadavrele astea… e superb… Si cadavrele sunt reusite… toti mortii in camasa alba… si tot sangele
asta…

Isi scoate sapca si mantoul si i le intinde Taniei .

M: Daca ti se pare ca am folosit prea mult sange …

T: A, nu, de ce?(TANIA aduce un scaun pentru TATA.) Desi, poate ca n-ar fi rau sa mai reducem putin din
sange… ca oricum contrastul e asa puternic, cu camasile astea de epoca… si albe, in plus. (Scoate din
valiza o jucarie de copil si i-o intinde TANIEI. Jucaria face din categoria celor care suna atunci cand
sunt scuturate de copilasi.) Nu, problema nu e cu sangele… Problema e cu ranile.
M: Serviciul de Deminare Ideologica considera ca ranile nu sunt destul de… profunde?
T: Oarecum. Da’ e numai o chestiune de detaliu…
M: Spune-le tovarasilor ca am sa mai lucrez la rani.
T: Foarte bine, nu te grabi, ia-o mai incet si mai lucreaza la rani… Pentru ca in acest moment ranile nu
prea conving… Pentru ca nu dau in mod clar imaginea unui masacru…
M: Am sa mai lucrez la masacru.

TANIA aduce o fata de masa si o asaza pe jos, ca si cum personajele s-ar pregati pentru un picnic.

T: Vreau sa spun ca nu se vede clar ca mortii astia s-au macelarit intre ei in stil medieval, adica cu
halebarde, cu sabii, cu pumnale… Pentru moment, mortii tai dau impresia ca ar fi fost… mai degraba
executati… ca si cum ar fi incasat toti cate un glonte in inima sau in ceafa…
M: Foarte bine, spune-le tovarasilor ca am sa mai lucrez la masacru ca sa iasa cu adevarat medieval.

TATAL, ca si cum ar fi venit de la tara, scoate din valiza o multime de bunatati: paine de casa, rosii,
carnati, o sticla de vin etc. Asaza totul pe fata de masa alba. TANIA aduce pahare si cutite, dar face mari
eforturi sa nu vomite la vederea mancarii.

T: Perfect. Este exact ceea ce doreste si Serviciul de Deminare. Ca sa nu lasam loc pentru confuzii.
(Deschide sticla, taie painea, taie carnatii etc.) Pentru ca spectatorii ar putea veni sa te intrebe: decorul
asta prin care rataceste Richard este un camp de batalie sau o groapa comuna proaspat descoperita? Ori,
Shakespeare…
M: Stiu, nu vorbeste deloc de vreo groapa comuna…
TATAL umple paharele pentru toata lumea.

T: Exact ce ne spuneam si noi… Si de aia, ca sa nu existe niciun risc de confuzie… ce ne-am spus, vom
vorbi cu regizorul, o sa discutam tovaraseste… ca totusi esti fiul meu… Sanatate!(Toti beau.) Ideea cu
camasile albe, patate de sange, e frumoasa, numai ca e nevoie si de sageti…
M (dupa ce bea tot paharul cu vin): Bun mai e!
T (mestecand o bucata de carnat): Pentru ca absenta sagetilor este jenanta… Zau, cum iti explici ca nu
exista sageti infipte in cadavre ?
M (gusta din paine) : Vor fi sageti infipte peste tot, iti promit.
T (bea cu placere si plescaie din limba): Sageti, dar si sabii, pumnale, halebarde… Daca nu ai destule
sageti, nu ezita sa ne soliciti, vom debloca fondurile necesare ca sa-ti procuram sageti.
M: Da…
T (se sterge pe degete si pe gura, apoi scoate un creion si un carnet): De cate sageti crezi ca ai sa ai
nevoie ?
M (in timp ce mananca si el cu pofta): Cateva sute…
T: Cati tovarasi figuranti ai morti pe jos ?
M: Vreo douazeci…
T: Trei sageti pe cadavru, ajunge ?
R (cu gura plina): E prea mult.
T : Tu sa taci, auzi ?
M : Da, e perfect… Trei pe cadavru e mai mult decat perfect, nici nu speram atat…
T: Hai sa zicem patru…ca sa fie clar… Si pumnale ?
M: Cred ca un pumnal de om ajunge.
R (cu gura plina): E prea mult…
T (lui MEYERHOLD): In orice caz, tu decizi…(Catre RICHARD AL III-LEA.) Taca-ti fleanca, am zis.
(Mancand cu pofta. Din nou catre Meyerhold.) Unul, doua… catre vrei tu… ( Catre TANIA) Da’ ce faci,
Tania, nu mananci?
M: Si halebarde, cate as putea sa…
T (cu gura plina): Pai cate halebarde crezi tu ca…
M: Pai, la fel. Una pe cap de soldat mort.
R: Uf ! Incep sa ma mai linistesc…
T (scoate o a doua jucarie de copil si i-o intinde TANIEI): Foarte bine… In felul asta inlaturam toate
pistele false… A, si mai e ceva ce am observat…
M: Sper ca nu e vorba de cal… de calul mort…

Intra doi responsabili insarcinati cu “deminarea ideologica a decorului”. Amandoi cara din greu o
enorma cantitate de sageti.

B 1:Unde le plantam, sefu’ ?

T: Peste tot. Infigeti la vedere peste tot…(Catre MEYERHOLD.) Nu, calul nu e purtator de mesaj
ideologic.
R: Si totusi, nu uitati ca e negru cu coama alba…
T: Nu, problema nu e cu calul, ci o anumita expresie care apare pe toate fetele cadavrelor…Nu ti se pare,
Volodea, ca mortii astia afiseaza o expresie… cum sa-i zic… oarecum de prea mare uluire? Ca si cum n-
ar fi inteles de ce a venit moartea peste ei…(Catre barbatii care infig sageti)Si aici…(Lui MEYERHOLD)
Ca si cum moartea i-ar fi luat prin surprindere… Ori ei sunt de fapt soldati, mercenari… Era meseria lor
sa fie pregatiti pentru eventualitatea mortii, nu ?
M: Asa e.
T: Si atunci de ce expresia asta de stupefactie profunda, de tristete morbida, de dezgust total, afisata pe
fetele tuturor acestor morti ?
M: Am sa mai lucrez la tristete.
T: Bine… Pai, din pacate eu trebuie sa plec… (Mai scoate cateva jucarii din valiza si le plaseaza pe jos,
cu intentia de a le oferi TANIEI, dar cu o rezerva de viitor bunic stangaci. Jucariile se amesteca de fapt
cu mortii.) Da, asta ziceam si eu, ca trebuie sa remodelezi fetele astea… La expresie mai e putin de
lucru…
M: Da. Am sa sterg stupefactia si dezgustul si am sa atenuez tristetea.
T: In regula… A, si inca un amanunt… De ce personajele privesc toate cu insistenta scaunele goale din
sala ca si cum ar avea intentia de a-i privi mai tarziu pe spectatori drept in ochi ?
M: Stii… pentru ca… de fapt… cuvantul este purtat de privire, tata…
T: Hai, lasa, lasa, lasa-ma cu… Noi suntem de parere ca personajele trebuie mai degraba sa priveasca spre
recuzita… Ca de aia exista decor…
R: Eu unul intotdeauna am privit recuzita !
M: Multumesc pentru tot ce ne-ai adus, tata…
T: Bine, nu mai spun nimic… Va las sa lucrati, copii… Pe curand…
R: Eu unul nu mi-am intors niciodata privirile de la recuzita si décor… Niciodata…

Iesind, TATAL ii mai arunca o privire acida lui RICHARD AL III-LEA si depune la picioarele TANIEI o
ultima jucarie, un mic iepuras care bate toba.

Scena 12

Meyerhold, singur, asezat pe un scaun, in mijlocul ‘campului de lupta’ plin de cadavre. In fiecare
cadavru sunt infipte un numar suficient de mare de sageti, sabii si cutite pentru ca sa nu mai existe nici
un dubiu in privinta epocii medievale pe care o evoca. Lumina unui reflector il orbeste pe MEYERHOLD.
Se aude imediat sunetul agresiv al unei masini de scris, cineva bate la ea ca si cum ar trage cu o
mitraliera.

PRESEDINTELE COMISIEI : Intra, intra tovarase Meyerhold. N-o sa te tinem mult. Stim ca ai de
lucru… Nu vrem decat sa-ti punem o singura intrebare… O intrebare legata de momentele de tacere din
spectacolul dumitale…
MEYERHOLD : Da stiu… Uneori tacerea infricoseaza…
PRESEDINTELE COMISIEI: Deci recunosti ca in spectacol sunt prea multe momente de tacere…

PAGINILE 112-115

MEYERHOLD: Da,sunt momente de tacere vinovate!

PRESEDINTELE COMISIEI:Vrei poate sa bei un pahar cu apa,tovarase Meyerhold?
MEYERHOLD:Tovarasi,sunt gata sa colaborez intr-un mod constructiv cu SDTV-ul...Sectia de
Depistare a Tacerilor Vinovate...Orice cuvant este inconjurat de o aura de tacere.Ea capteaza
atentia chiar mai mult decat cuvantul insusi.Iar uneori aceasta aura de tacere transmite chiar
contrariul a ceea ce pare ca transmite cuvantul.
PRESEDINTELE COMISIEI:Deci recunosti ca actorii tai pastreaza uneori lungi secunde de tacere
dubioasa.
MEYERHOLD:Iertati-ma tovarasi...Am uitat ca tacerea are si o semnificatie ideologica...Dar dati-
mi voie sa ma corectez.De azi inainte toate tacerile mele vor fi surde.E bine asa?
PRESEDINTELE COMISIEI:Deci recunosti ca actorii tai,dupa anumite replici,tac intr-un mod
destabilizator pentru clasa muncitoare.
MEYERHOLD:Da,tovarasi.Si de aceea cer,cu toata umilinta,ajutorul partidului pentru a extirpa
din arta mea toate momentele de tacere suspecte.
PRESEDINTELE COMISIEI:Deci recunosti ca prin momentele tale de tacere te indoiesti de rolul
conducator al proletariatului.
MEYERHOLD(urland):Nu,tovarasi,nu recunosc nimic!Arta mea are urechile taiate!
PRESEDINTELE COMISIEI: Ai inceput sa delirezi,tovarase.Esti extenuat.Stim ca muncesti
mult.Intreaga noastra clasa muncitoare munceste mult.Si totusi ea nu delireaza.
MEYERHOLD:Pot sa tac daca vreti.(Pauza) Numai ca tacerea mea risca sa fie asurzitoare...(Pauza)
Auziti cum tipa?(Pauza) Auziti cum tipa tacerea din gura mea?Tacerea poate avea in gura omului
un milion de gusturi.Tacere cu gust amar,tacere cu gust cartitor,tacere infricosata cu aroma de
ironie...Aveti in fata un mare degustator de taceri,tovarasi...Nu e tacere carie sa nu-i pot identifica
buchetul...
PRESEDINTELE COMISIEI:Deci recunosti ca ai vrut sa otravesti clasa noastra muncitoare cu
lungile tale momente de tacere...
MEYERHOLD:Tacere inveninata,tacere rauvoitoare,tacere dezlantuita...Tovarasi,aveti dreptate!
Tacand,omul nu inceteaza de fapt sa vorbeasca.Intre doua cuvinte,intre doua fraze,exista
intotdeauna un spatiu de tacere care spune contrariul a ceea ce vor sa spuna cuvintele.Iata motivul
pentru care in spectacolul meu personajele tac atat de des...Din fericire partidul are ureche
muzicala...Tovarasi,ma autoacuz de a fi capul unei organizatii tentaculare care a infiltrat cu virusul
minciunii si al contrarevolutiei toate momentele de tacere din domeniul artei...
PRESEDINTELE COMISIEI:Bine,ajunge pentru astazi.Esti liber,tovarase Meyerhold...
MEYERHOLD:Eu,Vsevolod Meyerhold,comunist de la prima ora,am dat dovada de insolenta
cetateneasca doar prin simplul fapt ca am ales aceasta piesa pentru a o stoarce de tacere...Prin
simpla alegere a acestei piese am vrut sa spun ca poporul nostru traieste intr-un stat al tacerii
asasine...ca partidul care conduce tacerea noii noastre societati este un partid care isi tace
crimele,ca tacerea noastra suprema este si ea o masina de ucis,si ca tacerea sociala supravietuieste
datorita tacerii individuale...
PRESEDINTELE COMISIEI:Gata,Volodea,du-te si te culca...
MEYERHOLD(urland):Simpla alegere a acestei piese este deci o eroare politica,o forma de
trivialitate revolutionara,un act reactionar.Iar aceasta punere in scena este de fapt o punere in
tacere,de natura sa umbreasca realitatile tarii noastre.Metaforele acestei puneri in tacere put,desi
gazul pe care le emana si care se raspandeste in sala ca o ciuma nu are miros.Imaginile de tacere
create de mine sunt adevarate jeturi pestilentiale proiectate pe fetele spectatorilor...Unde sunteti?
Unde sunteti,ca nu va vad,tovarase Presedinte al Comisiei?(parcurge scena,se apropie de
rampa)Unde sunteti...(pauza)Zenaida...(pauza)Zenaida,ma auzi?
SUFLEUZA(iese,plangand,din cusca sufleurului):Da,sunt aici...Va aud,tovarase regizor...
MEYERHOLD:De azi inainte va trebui sa-mi sufli si momentele de tacere...Sa-mi sufli
tacerea,Zenaida,auzi?
SUFLEUZA:Da,tovarase regizor...

SCENA 13

Atmosfera de petrecere.Grupati in jurul unei mese,actorii trupei canta un cantec de

dragoste,acompaniati la chitara de SUFLEUZA.Aceasta din urma sta chiar pe masa,iar piciorul pe
care il are in ghips troneaza printre farfurii pline cu mancare,pahare si sticle.Unul dupa altul,actorii ii
scriu sau ii deseneaza cate ceva pe mansonul de ghips.

SUFLEUZA:Au,ma gadili!
PIOTR:Sa stie toata lumea ca am scris o declaratie de dragoste pe piciorul Zanaicikai...(ii paseaza
creionul lui IVAN)Tine..Si sa nu-mi citesti cumva poemul!
MEYERHOLD:Hai,Tania,mananca si tu ceva.
TANIA:Nu pot...
MEYERHOLD:Putina supa...N-o sa-ti cada greu/
TANIA:Nu vreau supa,vreau o lamaie.
MEYERHOLD:O lamaie!O lamaie!Exista vreo lamaie in casa asta?
PIOTR:Un regat pentru o lamaie!(aduce o lamaie pe un platou) Un regat pentru o lamaie!
MEYERHOLD(catre Tania):Ia macar putina paine prajita...
IVAN:Dragi tovarasi!Ridic acest pahar...pentru acest frumos piciorus incastrat in ghips...si care
incepand de maine va fugi in libertate...
TOTI:Da,da,pentru libertatea picioarelor!
IVAN:Si pentru inimile noastre tacute...care continua sa bata...

Toti ridica paharele,striga etc.

PIOTR:Zenaida...Zenaida,mai canta-ne ceva...Astazi tu esti regina balului...Hai...

SUFLEUZA canta,toata lumea bate din palme.

ANTON(beat mort,catre MEYERHOLD):Minunat...Minunat...Bravo,Volodea...Ce forta fantastica

de demolare a cliseelor ai...Ce ai facut tu cu noi e unic...Spectatorii ne privesc fetele si vad ca o lupta
cumplita are loc in sufletele noastre...Spectatorii vad proiectat pe fetele noastre filmul luptei
cumplite dintre inimile noastre...Volodea,vreau sa mor...

ANTON se prabuseste sub masa.

TANIA:Hai,iesi de acolo...
ANTON(isi intinde paharul):Vreau sa mor,dar cu paharul plin...

IVAN ii umple paharul.

ANTON:Vsevolod Emilievici,dat fiind ca esti inca in viata,pot sa-ti pun o intrebare?

MEYERHOLD:Nu!
ANTON:In orice caz,raspunsurile tale le cunosc,le cunosc pe toate,tovarase Artist Maestru.Doar
vezi bine ca locuiesc in capul tau,vezi bine ca locul meu de munca este chiar capul tau,interiorul
capului tau,libertatea ta interioara insasi,nestiutul din capul tau si forta libertatii tale
interioare...Da-mi sa beau,Ivan!(IVAN ii umple paharul) Vreti sa stiti ,tovarasi,de ce ne este asa
frica de Richard?
MEYERHOLD:Da.
IVAN:Nu!
PIOTR:Da,da!
TANIA:Iar imi vine sa vomit!Iar mi-e greata.Cum deschide gura,imi vine sa vomit...
ANTON(pe jos in patru labe):Vreti sa stiti de ce ne este asa de frica de aceasta piesa si de ce,cu
toate acestea,o lasam sa circule in librariile si bibliotecile patriei noastre?
MEYERHOLD:Da.
PIOTR:Nu!Da...
SUFLEUZA(catre ANTON):Gata,ajunge.Du-te sa te culci acum.
ANTON:Da,vreau sa dorm,vreau sa dorm in bratele tale...
PIOTR:A,nu...stai putin...Mai spun o data ca sa stie toata lumea.Zenaicika e iubita mea!
AN TON: A, nu! O s-o tragem la sorti. Ca doar traim intr-o tara in care fiecare cetatean are o sansa. Cine
participa la tragerea la sorti a tovarasei Zenaida? Mana sus!
PIOTR : Eu !
IVAN : Eu !
MEYERHOLD : Eu !
TANIA (in gluma, incepe sa-l loveasca pe MEYERHOLD) : Bruta ce esti! Utati-va la el! Eu risc sa nasc
dintr-un moment in altul si el …
ANTON : Da, da, e bine, da-i, arde-l, loveste-l pe artist. Artistii trebuie batuti ! Volodea… Volodea, vino
putin aici langa mine… Am avut o revelatie… E bine sa stai din cand in cand sub masa, ti se largeste
orizontul… Totul devine mai clar cand privesti de aici…

In timo ce ceilalti reincep sa cante si sa danseze, MEYERHOLD se asaza

pe jos alaturi de ANTON sub masa

MEYERHOLD: Da… da, sigur, da bineinteles…

ANTON: Tovarase Artist Maestru, dumneata nu intelefi nimic din nelinistile puterii. Cand un cetatean
citeste o carte la el acasa, in singuratatea sa, nu e nicio primejdie. Cand cetateanul este singur in camera
sa, lungit pe patul sau, izolat la el in gradina… puterea nu e nelinistita…
MEYERHOLD : Da, sigur…
ANTON : Dar cand cuvantul este transmis in public, de exemplu intr-o sala de teatru in fata unei multimi,
in fata unor oameni vii… ei bine, acest act devine periculos.
MEYERHOLD (dezabuzat, obosit) : Sigur, da, bineinteles…
ANTON: Emotia pe care o resimte cineva cand e singur… ei bine, aceasta emotie nu e periculoasa. Dar
emotia colectiva nascuta dintr-un raport viu, cand un saltimbanc se adreseaza multimii… aceasta emotie
poate deveni un cocktail periculos, pentru ca aceasta forma de emotie, emotia colectiva, este embrionul
revoltei… Vezi, Volodea, ca nu sunt chiar atat de tampit la cap ? Nu sunt doar un alcoolic nenorocit, mai
inteleg si unele lucruri…

TANIA scoate un strigat teribil, ca si cum ar fi inceput durerile nasterii. Batai de toba amintind de
ceremoniile medievale, Peretele din fundal devine transparent si permeabil. Prin el apare, ca omul care
trece prin zid, GENERALISIMUL. Personajul poarta un sort de bucatar si impinge cu amandoua mainile
un fel de masa-carucior pe roti, ca in marile restaurante. Pe masa acoperita cu o fata de masa alba (care
ajunge pana la pamant) se afla un platou acoperit cu un urias capac conic de argint.

GENERALISIMUL : Buna seara, artistilor. Vad ca faceti chef. E bine. E bine ca artistii sunt fericiti. Cand
intr-o tara artistii sunt fericiti inseamna ca totul merge bine si ca tara este si ea fericita. Deci si eu sunt
fericit. Si pentru ca sunt fericit, iata… am gatit pentru voi. Pentru ca mie, ei bine, nu-mi este rusine sa
gatesc din cand in cand cate o mancare calda pentru artistii pe care-i iubesc… Nu ma aflu eu in serviciul
poporului meu ? Pentru mine este o mare onoare sa servesc un mare artist ca tovarasul Artist Maestru
Meyerhold si trupa sa… Pot sa ma asez un pic alaturi de voi ?
IVAN : Da… Da, tovarase Generalisim… veniti si luati loc... Suntem atat de onorati… Am facut chef
pentru ca… Pentru ce naiba am facut chef astazi ?
TANIA : Pentru ca tovarasa si prietena noastra Zenaida are un picior in ghips …
IVAN : Da, exact… Povesteste, Zenaida…
SUFLEUZA : Pai, da, pentru ca ma chinuiesc cu ghipsul asta de luni de zile… Si cum maine trebuie sa
mi-l scoata… am facut si noi un chef… Vreti sa beti ceva, tovarase Generalisim ?
IVAN ia un pahar gol si-l tine intins in timp ce TANIA ia o sticla si incepe sa verse alcool in pahar.
Momentul aminteste de un numar de clown pentru ca paharul nu are fund si lichidul curge pe jos.
GENERALISIMUL : Sa bem atunci… pentru libertatea picioarelor ! (Toata lumea ramane imobila.) Iar
acum, la masa, tovarasi artisti… Veniti sa mancati, pentru ca aveti nevoie sa va recuperati fortele…

GENERALISIMUL se pregateste sa ridice capacul de pe platou. Batai de tobe. Suspans. Capacul se

inalta incet si toata trupa descopera « mancarea » pregatita de GENERALISIM : este capul regelui
RICHARD AL III-LEA. Orbit de lumina prea puternica, capul regelui RICHARD AL III-LEA clipeste cu
febrilitate.
CAPUL REGELUI RICHAR D : Buna seara, tovarasi ! Buna seara, Volodea…
GENERALISIMUL : Mancati, tovarasi, mancati… Tovarasa Tania, mananca si dumneata… In curand
vei aduce pe lume un copil artist, un om nou, un fiu al Revolutiei. Mananca, familie ideala ! Pofta buna !
As manca si eu cu voi, dar din pacate trebuie sa va las acum…

GENERALISIMUL iese.
Cateva lungi secunde de tacere. Paralizati, actorii contemla « mancarea » pregatita de GENERALISIM.
CAPUL REGELUI RICHARD le face cu ochiul.

CAPUL REGELUI RICHARD (in soapta): Pst! … Aprindeti-mi si mie o tigara, va rog frumos…
Aerial, MEYERHOLD aprinde o tigara si o plaseaza intre buzele CAPULUI
care trage un fum. Atmosfera se destinde.

CAPUL REGELUI RICHARD : Multumesc, Volodea…

MEYERHOLD (ca hipnotizat, catre TANIA) : Bine, pai… acum trebuie sa-l mancam…
CAPUL REGELUI RICHARD: Ascultati-ma bine, banda de estropiati… Nu e inca tarziu ca sa va faceti o
autocritica colectiva…
MEYERHOLD : Bine, pai… sa mancam ca e datoria noastra sa mancam, tovarasi…

MEYERHOLD se « inarmeaza » cu un cutit si o furculita. Toata lumea il imita. Fiecare isi aduce
farfuria cu mancare si o plaseaza pe masa mica, in jurul CAPULUI. Toti incep sa manance avand insa
grija sa il hraneasca si pe CAP, sa ii dea de baut si din cand in cand sa ii puna intre buze si tigara
aprinsa.

CAPUL REGELUI RICHARD : Asa… Foarte bine… Iar tu, Volodea, repeta dupa mine… Da, prin
modul in care am pus in scena aceasta piesa am vrut sa demonstrez ca raul are o enorma putere de
fascinatie…
TANIA (care-l ajuta pe CAP sa fumeze) : Nu, copilul asta n-o sa iasa niciodata pe unde trebuie… dar nu
este exclus sa-l pot vomita.
MEYERHOLD : Taci si mananca !
CAPUL REGELUI RICHARD (mestecand): Repeta, Volodea, repeta dupa mine. Da, in montarea mea
gesturile personajelor sunt decalate in raport cu cuvintele spuse de ele. (Din cand in cand primeste
mancare si face cate o pauza ca sa inghita.) Pe scurt, personajele spun una, dar fac cu totul alta. In felul
acesta reusesc sa sugerez ca este vorba de o lume de schizofrenici. (Pauza pentru ca i se da sa bea) Da,
recunosc in fata tovarasilor ca arta cultivata de mine este una burgheza pe cale naturala de disparitie…
TANIA (lui MEYERHOLD in timp ce acesta il ajuta pe CAP sa traga un fum de tigara) : Cheama un taxi
ca nu mai pot !
MEYERHOLD : Da-mi si mie sarea, te rog. SI mananca !
TANIA : De altfel, in tara noastra n-a mai fost semnalata de mai bine de douazeci si cinci de ani vreo
nastere normala. Chiar ginecologul meu mi-a spus-o, in secret. De ce am mai facut atunci Revolutia daca
pruncii vomit in burtile mamelor lor ? De ce niciun fetus nu vrea sa iasa la lumina ? De ce nu se vorbeste
niciodata de revolta fetusilor ?
CAPUL REGELUI RICHARD (incepe sa cante cu o voce de tenor): Canta dupa mine, Volodea… Da,
recunosc, cultiv un teatru de sevalet…

Delirul devine complet. Actorii, din ce in ce mai ametiti de alcool, danseaza in jurul mesei. CAPUL canta
din ce in ce mai tare.
CAPUL REGELUI RICHARD : Eu, Vsevolod Meyerhold, cultiv un teatru care tine de arta pura si care
este de fapt o arta putreda.
Pag 120

Da, sunt robul unui ideal estetic, deci sunt robul dusmanilor clasei muncitoare…
Dar acum sunt gata, tovarasi, sa reiau contactul cu realitatea.
Avem nevoie de o arta care sa vorbeasca despre viata reala.
Regizorul nou al societatii noi trebuie sa fie un maestro de ceremonii al muncii si al cotidianului.

TANIA scoate strigate din ce in ce mai puternice.Pantecele ei este scuturat de lovituri din ce in ce mai
puternice date din interior.Personajele care danseaza in jurul mesei cad pana la urma toate sub maasa.

CAPUL REGELUI RICHARD:Teatrul nostrum proletar trebuie sa fie util din punct de vedere biologic,
reglementat din punct de vedere psihologic, rational si economic…
In domeniul teatrului, la fel ca in societatea colectivista, inalta tehnicitate si mecanizarea trebuie sa
triumfe asupra individualismului dezorganizat…
MEYERHOLD(strigand, acoperindu-si urechile):Nu, nu e copilul meu…Nu…
CAPUL REGELUI RICHARD:Repeta dupa mine Volodea, repeata…Da, e adevarat, n-am inteles
adevarata misiune a actorului proletar…Sunt un regizor cabotin si individualist…
Da, tovarasi, de azi inainte am sa renunt la metafore pentru ca metafora este prin natura ei subversive…
Da, recunosc ca am iubit o literature de canal, literature scursurilor burgheze…
Scenele pe care mi-am exercitat meseria de regizor sunt inca manjite cu boraturile estetice ale teatrului
burghez promovat de mine…
MEYERHOLD:Nu, nu e copilul meu…Nu…
CAPUL REGELUI RICHARD:Recunosc ca in tot cursul vietii mele n-am facut decat sa scotocesc in
uriasa groapa de gunoi scarbos a teatrului decadent…
Teatrul meu este unul al duhorii pestilentiale, toate montarile mele degaja o putoare insuportabila, ele au
mirosul fetid al spiritului revansard…

PAG 121

Hai, repeta tot ce-am spus, tovarase Artist Maestru…

Repeta ca e ultima ta sansa…

TANIA, urland, smulge fata de masa, face din ea un “dop” si il infige in gura CAPULUI pentru a-I bloca
discursul.

SCENA 14

Doi barbatipurtand haine lungi de piele imping spre mijlocul scenei o masa ginecologica.O insfaca pe
TANIA si o instaleaza, cu picioarele larg desfacute, pe masa ginecologica.
Barbatii ii pun catusele lui MEYERHOLD si-l instaleaza pe un scaun,intre picioarele TANIEI, astfel
incat acesta sa poata asista la nasterea copilului.

BARBATUL1:Hai, hai, tovarasa viitoare mama, impinge.Impinge cu forta.Hai, fii intelegatoare si

impinge…
BARBATUL 2:Si sa nu mai incerci niciodata sa-ti vomiti pruncul pe gura.Partidul interzice categoric
orice nastere pe calea gurii.
TANIA:Eu imping, dar…De fiecare data cand imping am impresia ca o ia spre gura… Si cand il simt
urcand spre gura imi vine sa vomit.
BARBATUL1: Tovarase care esti sotul tovarasei, vino putin sa-ti ajuti tovarasa sotie.
BARBATUL2:Hai, putina tandrete, ce naiba?
MEY?ERHOLD:Da` ce sa fac, ce pot eu sa fac, ce vreti sa fac?
BARBATUL1:Ocupa-te si dumneata putin de gura sotiei dumitale.Cand vezi ca ii vine sa vomite, sarut-o
si dumneata pe gura.
MEYERHOLD:Tania, de ce-mi faci tu mie asta?De ce vrei tu, Tania, sa dai nastere copilului pe gura?
BARBATUL 2:Ceva flori ati adus, tovarase viitor tata?
BARBATUL1:Zau asa, tovarase Meyerhold, parka ai fi un sloi de gheata.Sotia dumitale se cazneste sa-ti
aduca pe lume un prunc si dumneata uiti buchetul de flori.

Pag 122

BARBATUL 2:Hai, mai incearca o data, tovarasa viitoare mama.Respira din toti plamanii si impinge.

Din pantecele TANIEI se aude un urlet feroce.

TANIA:Imping, tovarasi, imping, dar vad ca nu vrea sa iasa.Se tine strans de maruntaiele mele…
BARBATUL 1:Inca un mic effort…Hai…Hai ca se poate…Impinge…

Copilul urla in pantecele mamei, mama “impinge”, in sfarsit cei doi barbate apuca copilul de cap..

BARBATUL 2:Impinge, impinge…Asa…E bine, e bine…Ia te uita, coroana a si iesit…Tine, tovarase

tata…

Cei doi barbate scot o mica coroana princiara de pe care se scurg dare groase de sange.Cei doi pun
coroana pe capul lui Meyerhold.

Capul “copilului” este acum vizibil intre picioarele Taniei.Este capul enorm al unei marionette pe care
cei doi barbate o extrag incet din “pantecele” mamei.Cum este vorba de o marionetacare se
manipuleaza pe baza de sfori, cei doi trag de sforile respective pentru a scoate complet marioneta din
maruntaiele femeii.

BARBATUL 1:Uite-l c-a iesit!Omul nou a venit pe lume!

Lung moment de tacere.Toate personajele raman nemiscate.Lumina se concentreaza pe capul marionetei

care seamana perfect cu Richard al III lea.Copilul marioneta va fi manipulate de TANIA si de cei doi
barbate.Manipularea se face discret dar in nici un moment manipulatorii nu incearca sa disimuleze
facptu ca ei “trag” sforile.

Copilul-marioneta se “asaza” pe marginea mesei ginecologice, intre picioarele TANIEI.El incepe sad ea
semen de viata stranutand de cateva ori, scuipand, pufaind si ragaind…Dup ace sughite timp de cateva
secunde, incepe sa-si balanganeasca picioarele in gol.In sfarsit, deschide ochii.

PAG 123

COPILUL:(rastit, isteric):Vreau coroana, unde-I coroana?

TANIA:Volodea, da-I copilului coroana.

MEYERHOLD isi apleacausor capul spre “copil”care apuca imediat coroana cu amandoua
mainile.Dupa ce-si potriveste coroana pe cap, “copilul” incepe sa-si suga degetul mare de la mana
dreapta.

COPILUL:Vreau o poveste!
TANIA:Volodea, povesteste-I o poeveste fiului tau.
MEYERHOLD:O poveste…da…pai…a fost odata ca niciodata un rege…
COPILUL:Vreau povestea cu cei doi asasini trimisi de regale Richard ca sa-I omoare pe cei doi copilasi
printisori inchisi in Turnul Londrei…
MEYERHOLD:Da, sigur…deci…Cum spuneam, a fost odata ca niciodata un rege…si…
COPILUL:De ce incerci tu, taticule, sa-ti bati joc in aceasta scena de organelle de securitate ale tarii
noastre?

MEYERHOLD ingheatabrusc, devine rigid, brusc seamana si el cu o marioneta si incepe sa-si faca
autocritica.

MEYERHOLD:Tovarase nou-nascut, eu nu sunt decat un tatic artist in serviciul poporului meu.Si eu nu

imi bat joc niciodata de organelle politice sede securitate ale poporului meu.
COPILUL:Si atunci de ce dracu’, in scena asta, i-ai imbracat in ahine lungi de piele pe cei doi asasini
trimisi de Richard?
MEYERHOLD:Tovarase nou-nascut, hainele lungi de piele purate de asasinii trimisi de Richard nu au
nimic de-a face, nici in clin si nici in maneca, cu hainele lungi de piele puratete de membrii organelor
noastre de securitatedevotate poporului.
COPILUL:Deci ne iei de prosti.Altfel spus, incite la neascultare civila.E grab, taticule…
MEYERHOLD:Tovarase nou-nascut, eu nu recunosc nicidecum ca as fi…
COPILULse rasteste la el cu o voce latratoare):Taca-ti fleanca, putreziciune reactionara ce esti…Tu
chiar crezi, tovarase tata nedemn, ca organele

Pag 124-127

securitatii nu stiu sa citeasca printre liniile regiei tale putrede? Din cauza ta agentii nostri au trebuit sa
citeasca toata opera lui Shakespeare. Inclusiv sonetele, fir-ai al dracului sa fii! De ce n-ai montat mai
degraba Nevestele vesele din Windsor? E o piesa frumoasa, vesela… Ca doar poporul nostru are nevoie si
de putina veselie… Tu insa, in loc sa-i inveselesti putin pe cetatenii patriei care se intorc obositi de la
munca, tu ii destabilizezi, ii impinge la sabotaj…
MEYERHOLD: Tovarase nou-nascut, nu recunosc nicidecum ca as fi…

,,Copilul’’ introduce mana in pantecele mamei pe aceeasi cale pe unde a iesit, cauta cu febrilitate in
pantecele mamei, ca si cum ar cauta intr-o sacosa, scoate un sceptru si incepe sa-l loveasca in cap pe
MEYERHOLD.

COPILUL: Gura! Gura! Gura! Tata de cacat ce esti! Si sa nu te mai prind ca pronunti cuvantul ,,tovaras’’!
Un spion in slujba fortelor straine n-are dreptul sa pronunte cuvantul ,,tovaras’’. ( Striga spre cineva
invizibil localizat undeva pe sus.) Aratati-i dovezile! Aduceti dosarul!

Brusc , masina de scris se pune in miscare ca o mitraliera. Incaperea este invadata de foi albe, o
furtuna de foi albe. Ploaie de foi albe, turbion de foi albe.

COPILUL: Iata-ti dosarul, tata-caca ce esti. De zece ani te tinem sub observatie, de cincisprezece ani te
tinem sub observatie, de douazeci de ani te tinem sub observatie... Stim ca organizati actiuni subversive
destinate sa duca la slabirea Statului si la sabotarea efortului general de construire a omului nou…

COPILUL intinde bratele spre TANIA care ii da doua acadele. COPILUL isi infige o acadea in gura, in
timp ce pe cealalta o plaseaza cu forta in gura lui MEYERHOLD.

COPILUL: Na, ia o acadea… este ca e buna?

MEYERHOLD: Da.

COPILUL: Hai, nu mai fi asa de incordat… Recunoaste ca ai vrut sa-ti bati joc de organele de securitate.
Recunoaste si inchidem cazul. Tu chiar crezi ca noi, din interior , nu ne ironizam pe noi insine niciodata?
O stii pe ultima?

MEYERHOLD: Nu.

COPILUL: Tovarasul Generalisim se duce la vanatoare de rate salbatice. Sta ce sta si trec un card de rate.
Generalisimul trage o data, trage de doua ori, trage de trei ori, dar nicio rata nu cade. Atunci se intoarce
spre Beria si-i spune: ,,al dracu’, de trei ori am tras si niciuna n-a cazut’’. La care tovarasul ministru de
Interne isi sterge sudoarea de pe fata si raspunde: ,,Or fi surde…’’(COPILUL incepe sa rada intr-un mod
isteric.). E buna, nu? Or fi surde… Ha-ha-ha… Dupa parerea ta , cine pune in circulatie glumele care
circula despre Generalisim, despre partid si despre membrii organelor de securitate?

MEYERHOLD: Nu stiu.

COPILUL: Ei bine, la noi in tara bancurile politice sunt inventate de SBPPP…Serviciul de Bancuri
Politice al Politiei Politice! Deci, dupa cum vezi, noi nu avem nimic impotriva satirei, impotriva
umorului. Numai ca, in spectacolul tau, nu e nicio satira, nu e niciun umor, nu e nicio critica
constructiva… Spectacolul tau e facut numai din ura, din ura si din indoiala… Si noua ni se rupe inima,
aici, la Sectia Arte Frumoase a Politiei Politice, sa vedem artisti ca tine, rataciti din cauza indoielii
ideologice. Ai inteles? Si acum fa stanga-mprejur, intoarce-te la lucru si sterge din intreaga ta activitate
regizorala orice urma de indoiala…

MEYERHOLD: Da, tovarase bebe.

COPILUL: Si sa vad ca ai extirpat din inima ta aceasta indoiala viscerala care te impiedica sa fii util
societatii…

MEYERHOLD: Da, tovarase bebe.

COPILUL: Indoiala asta, s-o transformi intr-un cantec, intr-un omagiu adus luminii…

MEYERHOLD: Da, tovarase bebe.

COPILUL: Si sa ne arati un Richard al III-lea pus in serviciul omului nou, al clasei muncitoare, al
ideologiei noastre stiintifice… Hai, curaj si la treaba, tovarase tanar tata…

TANIA dispare impreuna cu COPILUL.

SCENA 15

Cei doi barbati imbracati in haine de piele il tarasc pe MEYERHOLD, care este total inert, de-a lungul
unui coridor. Cei doi il depun pe MEYERHOLD pe un pat din fier, dupa care dispar.

Neant.

O vaga lumina tremura deasupra patului.

Se aud pasi grei pe coridor, se aude o cheie rasucindu-se greoi, de mai multe ori, intr-o usa metalica.
Usa se deschide.

GARDIANUL-SEF isi face aparitia, cu un felinar in mana. Se instaleaza pe un scaun de fier, langa patul
de fier pe care zace MEYERHOLD. Am putea crede ca scena se desfasoara intr-o inchisoare medievala,
in Turnul Londrei, de exemplu. Camasa alba a lui MEYERHOLD e patata cu sange.
GARDIANUL-SEF: Cum e, tovarase? Ai fost putin scuturat?

MEYERHOLD: Da.

GARDIANUL-SEF: Tine, ti-am adus putina apa. Aici ai dreptul sa ceri apa. Sa nu uiti asta. Ai dreptul sa
ceri apa ori de cate ori vrei apa. Aici ai dreptul la trei lucruri. Unul: ai dreptul sa respiri. Doi: ai dreptul
sa-ti faci nevoile. Trei: ai dreptul sa ceri apa. Ai inteles? Trei drepturi. Sper ca n-am uitat niciunul…Cum
te numesti, tovarase?

MEYERHOLD: Vsevolod.

GARDIANUL-SEF: Vsevolod si mai cum?

MEYERHOLD: Vsevolod Emilievici Meyerhold.

GARDIANUL-SEF: In satul de unde vin eu avem un vecin care se numea Vsevolod. Era surd, saracu’. Si
cu toate acestea, ca sa vezi, l-au incorporat…Numai ca apoi i-au dat drumul sa se intoarca acasa. Prea era
surd pentru armata. De cate ori ma vedea, imi spunea: tovarase colhoznic Vikenti, cine e mai fericit,
surdul sau orbul? ( Rade prosteste.) Ca eu ma numesc Vikenti…Cand vorbesti cu mine sa mi te adresezi
cu tovarase gardian-sef Vikenti. Hai, da o proba…tovarase gardian-sef Vikenti.

MEYERHOLD: Tovarase gardian-sef Vikenti.

GARDIANUL-SEF: Am vazut lumina zilei pe malul Volgai. La Broklograd. Tinutul cailor si al apei…
Numai ca Broklograd s-a dus pe apa Sambetei, cineva ne-a blestemat… Azi nu mai sunt cai in regiune, nu
sunt decat uzine care scuipa fum… Iar mie caii imi lipsesc… De unde esti de loc, tovarase detinut?

MEYERHOLD: De la Penza, tovarase gardian-sef Vikenti.

GARDIANUL-SEF: Te simti rau, tovarase detinut?

MEYERHOLD: Da. Am dureri peste tot.

GARDIANUL-SEF: Te-au altoit bine, este? Da’ nu-ti fa sange rau. Nu esti primul. Dupa cum mi s-a spus,
cica ai fi un intelectual. Pacat de tine, tovarase detinut. Eu unul nu vreau sa stiu nimic din tot ce ai comis
impotriva Statului, dar ti-o spun ca unui frate… nu e bine. Uite-te la mine… nu stiu nici sa scriu, nici sa
citesc. Abia daca izbutesc sa-mi mazgalesc numele pe o hartie. Dar niciodata n-am facut nimic impotriva
Statului. Si pentru ca m-am purtat corect, uite ca am obtinut postul asta. Toata familia mi-a ramas insa la
Broklograd, toti lucreaza la colhoz. Si pentru ca am putut obtine postul asta, aici, tovarasii mi-au permis
sa-mi pastrez un cal, acolo… N-ai sa crezi, dar e adevarat, ai mei au cal si caruta. Si stii cine stie sa mane
cel mai bine calul? Fata mea cea mare, Nina. Iar pe cal il cheama Vizir. Ai si tu copii, tovarase detinut?

MEYERHOLD: Am, tovarase gardian-sef Vikenti. Nevasta-mea tocmai a nascut.

GARDIANUL-SEF: E bine. E bine sa ai copii, tovarase detinut. Copiii sunt tot ce ramane dupa noi. Eu
am sase, trei fete si trei baieti. Pe fete le cheama Nina, Nirana si Nirka. Iar pe baieti, Boris, Bubus si
Bazav. Trei nume incep cu N si trei nume cu B. In felul asta mi le amintesc mai usor. Nina, Nirana, Nirka,
Boris, Bubus, Bazav. Doar pe nevasta-mea o cheama Zozora. Cum o cheama pe femeia ta, tovarase
detinut?

MEYERHOLD: O cheama Tania, tovarase gardian-sef Vikenti.

GARDIANUL-SEF: E frumos si Tania. Mai vrei putina apa, tovarase detinut?

MEYERHOLD: Mai vreau.

Pagina 128

Gardianul-sef: Hai, fa un effort si spala-te, tovarase detinut. Vezi ca ai arcada putin crapata, si nu e bine.
Daca incepe sa faca puroi si sa puta risti sa-ti pierzi ochiul. Va trebui sa pui putin spirt pe crapatura. Eu n-
am treaba cu infirmeria, da’ daca vrei iti aduc ce trebuie. Ai niste bani la tine, tovarase detinut?
Meyerhold: Am.
Gardianul-sef: E bine.Am sa-ti aduc putin spirt si putina crema. Cati bani ai la tine, tovarase detinut?
Gardianul-sef: E bine. Se face. Si in orice cauza, poti sa-mi platesti si mai tarziu. (Scoate o sticla de
vodca, trage un gat, apoi dezinfecteaza cu vodca arcada lui Meyerhold.) Ca aici nu suntem grabiti. Aici
timpul nu conteaza. Avem chiar de prisos. Uita-te la mine, de pilda… Necazul meu este ca nu pot sa dorm
noaptea. Zece cai am avut si 9 i-am dat la colhoz… Si apoi am venit la oras si mi-am pierdut somnul…
Nu stiu cum se face, dar eu unul nu dorm aproapre deloc. Si uite ca asa timpul pe care il am de trait sa
dublat. Asa ca, in timpul noptii, imi place sa mai schimb cate o vorba cu tovarasii detinuti… ( Meyerhold
se crispeaza de durere in timp ce gardianul ii curata arcada.) Nu misca, Volodea, ca am terminat…

Gardianul-sef contempla cu satisfactie arcada lui Meyerhold.

Scena 16

Richard al III-lea intra cu pasi furisati in celula si il trezeste din somn pe Meyerhold.

Richard al III-lea ( teatral, luand o atitudine declamativa, dar cu ironie) : Va intreb pe toti: spuneti-mi
ce merita cei care conspira pentru a ma ucide prin mijloacele diabolice ale vrajitoarei damnate, si
cei care ma tin prizonier in mrejele unor farmece infernale?
Meyerhold: Richard, lasa-ma in pace.

Pagina 129

Richard al III-lea (devine dintr-o data uman): Cum e, tovarase, tovarasii te-au scuturat putin?
Meyerhold: Da.
Richard al III-lea : Tine, ti-am adus o camasa curata.
Richard al III-lea incepe sa se ocupe de contuziile si ranile lui Meyerhold. Il ajuta sa-si scoata camasa
patata cu sange, ii spala bustul, gatul, fata. Ii pune o pomada pe rani si il ajuta sa-si puna camasa
curata.
Meyerhold ( asezandu-se in capul oaselor ): Au!
Richard al III-lea: Te simti rau, tovarase detinut?
Meyerhold: Da, ma doare peste tot.
Richard al III-lea: Teau altoit bine, este? Da’ nu-ti fa sange rau. Nu esti primul… Ia spune, Esti sau nu
esti liber in interiorul capului tau?
Meyerhold: De ce m-ai abandonat, Richard?
Richard al III-lea: Nu sunt eu omul care sa te abandoneze, tovarase Maestru Artist.
Meyerhold: Niciodata nu esti aici cand am nevoie de tine.
Richard al III-lea: Pentru ca sunt destul de prins cu propriile mele crime, tovarase Artist Maestru.
Inchipuieste-ti ca intre timp iar am ucis cativa inocenti… I-am ucis pe cei doi copilasi printisori, nepotii
mei… am omorat-o si pe sotia mea legitima Regina Ana… l-am casapit si pe fidelul meu prieten Lordul
Buckingham… Toti cei care ar fi putut fi pretendenti la coroana, sau care ar fi putut sa ma impiedice in
atingerea telului meu, sunt morti. Toti, cu exceptia Contelui de Richmond care a fugit ca un lasi in Franta
pentru a cere ajutor. Pe el insa am sa-l fac zob curand pe campul de batalie… Spune-mi, Maestre Artist,
de ce ai vrut sa faci din mine un personaj pozitiv?
Meyerhold: Pentru ca tu reprezinti raul fara incarcatura ideologica. Bineintelers ca esti o forta a
intunericului, dar raul pe care il incarnezi este oarecum “cinstit”. Bineinteles ca ucizi pentru a pune mana
pe putere, dar crimele tale nu sunt comise in numele unei mari utopii. Bineinteles ca nu ai scrupule si
comiti raul fara ezitare, dar nu le ceri complicilor si supusilor tai sa-ti laude crimele. Oroarea care emana
din tine are ceva grandios, pentru ca tu nu esti un demagog. Bineinteles ca (PAGINA 130) esti un
prefacut, ca simulezi totul… prietenia, dragostea… dar nimeni nu poate nega ca o faci cu o anumita
gratie. Si apoi, e ede admirat modul in care combini viclenia si brutalitatea, ca sa nu mai spun de felul tau
de a vorbi are ceva subtil si surprinzator. Tu reprezinti de fapt ceva ce umanitatea a pierdut de mult: raul
direct, sincer si pur. Astazi raul este invaluit in mii de discursuri despre o lume mai buna. Astazi raul nu
vrea numai sa indobitoceasca multimile, dar vrea si sa fie adulat de ele. Raul de astazi nu se multumeste
numai sa domine lumea din palatul in care locuieste, el vrea sa locuiasca chiar in mintile oamenilor si sa-I
domine din interior. Raul lumii in care traiesc eu este de o mie de ori mai teribil decat ciuma din vremea
ta. Raul de astazi ucide pentru a hrani frica teribila a celor care nici macar nu se gandesc sa se revolte.
Raul de astazi este atat de tenace, atat de infiltrat peste tot incat pana si fetusii ii poarta pecetea. Iar copiii
care se nasc astazi nu vor fi altceva decat servitorii raului, pentru ca micile lor creiere au fost spalate chiar
de la mastere, astfel incat raul isi trage seva puterii absolute din interiorul tuturor creierelor… Richard…
Unde esti?
Priveste in jur, dar Richard al III-lea a disparut.

Scena 17

Generalisimul intra cu pasi furisati in celula si il trezeste pe Meyerhold. Generalisimul afiseaza o

expresie extreme de umana, de sincera compasiune. Sub un brat tine o patura, intr-o mana are o valiza.

Generalisimul: Pst! Hei! Tovarase artist… Esti aici?

Meyerhold: Tovarase Generalisim! Dumneavoastra sunteti?
Generalisimul: Pst! Vorbeste in soapta. Stiti ca astia pot sa vina dintr-un moment in altul… Ramai unde
esti… Prefa-te ca nu ma vezi… Nu intoarce capul spre mine… E inadmisibil ceea ce ti se intampla… Nici
macara nu ti-au dat patura… Tine, ti-am adus patura… Sapun ai?
Meyerhold: Nu…

Pagina 131

Generalisimul (ii intinde un sapun ): Tine… Si nu-ti pierde increderea… Trebuie sa ceri sa ti se dea
ciorapi de lana… Ca regulamentul permite… Nu ezita sa te bati pentru drepturile tale. Ai dreptul si la o
plimbare pe zi in curtea inchisorii. Astazi ti-ai facut plimbarea?
Meyerhold: Nu.
Generalisimul(discret, uitandu-se mereu in jur ca sa nu fie surprins de cineva): E un scandal! Fa
reclamatie, cere sa ti se acorde dreptul la plimbare. Ceres a ti se dea un exemplar din regulamentul
interior. Ai dreptul la un dus pe saptamana! Ca doar nu suntem barbari, in tara asta! Regulamentul
prevede ca apa sa fie incalzita la 23°. Sa nu te lasi! Daca apa nu este destul de calda, cere sa fie incalzita
la 23°. Ai sa tii minte? Ai dreptul sa fii curat. Nu uita asta, trebuie sa te bati pentru dreptul tau de a fi
curat… Ce mai vroiam sati spun? Nu mai stiu si uite ca acum trebuie sa plec… A, tine, ti-am adus un
creion si un carnetel… Mai cu seama nu inceta sa scrii! Continua sa scrii, sa-ti notezi gandurile, sa
reflectezi… La revedere…
Meyerhold(panicat, privind la creionul nou-nout care nu a fost ascutit): Tovarase Generalisim! Tovarase
Generalisim!
Generalisimul: Da, ce mai e?
Meyerhold(in soapta): Nu aveti cumva din intamplare si o ascutitoare?
Generalisimul: Ba da.

Generalisimul deschide valiza care este ticsita de ascutitori. Cateva se risipesc altfel pe jos.Generalisimul
ii intinde lui Meyerhold o ascutitoare, ke reoune in valiza pe cele cazute pe jos, dupa care pleaca grabit.

Scena 18

Gardianul-sef isi face aparitia cu o valiza in mana si il trezeste pe Meyerhold.

Gardianul-sef: Buna seara, artist nefericit. Dormi? Foarte bine faci, trebuie sa dormi ca sa-ti recapeti
puterile. Tine, artist nefericit, ai primit autorizatia sa-ti deschizi valiza. (o deschide el pentru Meyerhold
PG 132
si scoate din valiza, punandu-le pe jos, obiectele cumparate de Tania in scena 9.) Ia te uita.. ce mai vrei…
nevasta-ta s-a gandit la toate… Ciorapi de lana ai… Zahar ai… Ceai ai… E bine… Uite si izmene… E
bine… Bravo, tovarase detinut acum ai sa te simti mai bine, ai sa vezi… Desi, dupa parerea mea, n-ai sa
faci tu multi purici aici. Pe tine astia ori teexecuta, ori te trimit in lagar. Pentru ca ancheta s-a terminat. Ai
recunoscut tot… E bine, tovarase detinut, cand un tovaras detinut recunoaste tot. In fata Statului trebuie sa
fim umili… Ca Statul stie el ce face… Eu unul, de pilda, n-am comis niciodata nimic, dar sunt gata sa
recunosc totul in orice moment. De asta mi-au si dat, de altfel, postul asta. Dar pentru ca a venit vorba,
tovarase detinut, daca intr-o buna zi vine oridnul sa fii executat, care iti este ultima dorinta?
MEYERHOLD: sa mananc un pui fript sis a beau o sticla de vin rosu.
GARDIANUL-SEF: Foarte bine. N-am sa uit.
MEYERHOLD: Si daca poti, spune-i sotiei mele sa-mi trimita si piesele lui Shakespeare.
GARDIANUL-SEF: Da` cine mai e Kechspeare asta?
MEYERHOLD: Un turnator. El m-a vandut…
GARDIANUL-SEF: Poftim! Sa mai ai incredere in cineva… Acu` cateva luni, un tovaras detinut ca tine
mi-a cerut, inainte de a fi executat, un borcan de fragi. Numai ca de unde sa-i scot eu fragi in plina luna
februarie? Asa ca i-am adus un borcan de castraveti murati si o sticla de vodka. Toata noaptea am baut
impreuna, am vorbit vrute si nevrute, am terminat si borcanul de castraveti si apoi in zorii zilei tovarasul
detinut a fost impuscat. Da` cel putin omul a murit multumit, era de altfel aproape adormit… Am sa-i
spun femeii tale sa-ti aduca si o pereche de cizme imblanite. Daca cumva nut e impusca sit e trimit in
Siberia, e bines a ai cizme imblanite. ( Scoate o sticla de vodca.) E femeie buna nevasta-ta…(Trage un
gat.) Tine, trage is tu un gat. In sanatatea fiului tau… Hai, bea, ai sa-mi platesti mai tarziu. Nu e scump, o
rubla trei gaturi… (MEYERHOLD trage un gat.) Este ca te simti mai bine, tovarase detinut?
MEYERHOLD: Da, tovarase guardian-sef Vikenti.
GARDIANUL-SEF: E bine… Trebuie san e ajutam unii pe altii ca toti suntem oameni… Orice s-ar
intampla, orice am comite, toti suntem facuti de Dumnezeu… Chiar si pe tradatorii de patrie, tot
Dumnezeu i-a facut.

(Mai trage un gat de vodca.) Desi, patria, nu trebuie sa o tradezi. Zau, tovarase Kechspeare, nu trebuia sa
te apuci sa tradezi patria… Tine, mai trage un gat… O rubla trei gaturi… Si nu mai trada patria, auzi?
MEYERHOLD: N-o s-o mai tradez, tovarase gardian-sef Vikenti.
GARDIANUL-SEF: Ca e pacat de maica-ta care te-a dat la scoala. Pe mine ai mei nu m-au dat la scoala,
da’ eu i-am dat pe toti copiii mei la scoala. Fata mea cea mai mare a terminat deja liceul… numai ca nu
vrea sa mearga mai departe. Eu ii tot spun… du-te la Universitate, Ninocika, du-te la Universitate ca ai sa
traiesti mai bine. Da’ ea nu vrea sa mearga la Universitate, ca vrea sa se marite. Si poate ca are dreptate,
poate ca nu e bines a mearga omul la Universitate. Uite cazul tau, tovarase detinut. Te-ai dus la
Universitate si iata ca te-au bagat la zdup. Din cauza lui Kechspeare asta al tau… Si nu e bine.
Universitatea e ca sa devii profesor, nu sa ajungi la zdup. Ce Universitate ai facut dumneata, tovarase
detinut?
MEYERHOLD: Am facut Scoala de teatru de la Moscova…

Se aud pasi grei pe coridor.

SCENA 19

Intra RICHARD AL III-LEA, imbtracat in armura, agitand o enorma sabie. El joaca scena luptei finale
cu RICHMOND pe campul de lupta.

RICHARD AL III-LEA: Sfidand zeii! Toata viata mea m-am jucat cu hazardul, asa ca am sa-mi
incerc inca o data norocul. De sase ori mi s-a parut ca-l recunosc pe Richmond. Cinci cavaleri am
provocat la duel si cinci morti am lasat pe campul de lupta. Imi mai ramane unul…

Imbracat si el in armura, RICHMOND isi face aparitia agitand si el o sabie enorma. RICHMOND si
RICHARD AL III-LEA incep sa se dueleze.
MEYERHOLD (opreste scena si vorbeste in soapta): Opriti, opriti… Opriti-va…Nimic nu e mai ridicol
decat sa imiti pe o scena un duel adevarat… Nu

vreau un duel adevarat. Vreau doar cateva gesturi care sa sugereze un soc frontal intre doua forte, intre
doua energii ireconciliabile. Nu vreau sa aud zanganitul sabiilor, vreau sa simt emotia socului frontal.
(TANIA apare in spatele combatantilor.) Tania, ia-le coifurile. In scena sceasta fetele trebuie sa fie
perfect vizibile… Rreintrati si reincepeti.

Cele doua personaje isi scot coifurile si i le dau TANIEI.

RICHARD AL III-LEA (fara coif, isi reia replica): Sfidand zeii! Toata viata mea m-am jucat cu
hazardul, asa ca am sa-mi incerc inca o data norocul. De sase ori mi s-as parut ca-l recunosc pe
Richmond. Cinci cavaleri am provocat la duel si cinci morti am lasat pe campul de lupta. Imi mai
ramane unul…

RICHMODN si RICHARD AL II-LEA reincep sa se dueleze. RICHARD AL III-LEA cade “strapuns” de

sabia lui RICHMOND.

MEYERHOLD (oprind scena): Nu, nu, nu! E ridicol. Nu in felul asta trebuie sa cazi. Nu asa se moare pe
o scena. Incearca sa cazi lent, ca intr-un film derulat cu incetinitorul. Deci retine, scena are trei
momente… intai socul intalnirii intre doua foarte ireconciliabile… apoi lupta care se reduce doar la
schitarea a doua gesturi de atac… si in sfarsit cadearea lui Richard care se chirceste incet ca si cum ar
vomita, se lasa intr-un genunchi… asa… si se pietrifica… atat… asta-I tot… Si apoi Richmond isi
plaseaza replica finala… Hai, reincepeti.

RICHMOND SI RICHARD AL III-LEA se pregatesc pentru un nou “duel”

MEYERHOLD: Tania, scoate-le si armurile. Vreau sa se lupte in camasa. Dar vreau ca amandoua
camasile sa fie desirate, vreau ca sa se vada pe aceste camasi ca batalia a fost un infern pentru acesti doi
barbati…

TANIA, cu gesturi rapide si diabolice, le desira camasile.

PG135

RICHARD al III-lea: Sfidand zeii! Toata viata mea m-am jucat cu hazardul, asa ca am sa-mi incerc
inca odata norocul. De sase ori mi s-a parut ca-l recunosc pe Richmond. Cinci cavaleri am provocat
la duel si cinci morti am lasat pe campul de lupta. Imi mai ramane unul…

Soc frontal intre cei doi, apoi duelul mai mult sugerat, dupa care RICHARD AL III-lea se chirceste de
durere, cade intr-un genunchi si ramane nemiscat.

RICHMOND: Dumnezeu fie laudat, ca si armele voastre, prieteni! Ziua de astazi ne-a suras. Cainele
insetat de sange e mort.

Pauza lunga

RICHARD al III-lea: Si acu` ce fac? Pot sa cad definitiv?

MEYERHOLD: Nu, acum te chircesti si mai tare, te faci aproape ghem… fara sa-ti lasi sabia din mana…
asa… fruntea ta coboara si atinge pamantul… Acum esti cu amandoi genunchii in tarana… te chinuiesti si
mai mult acolo in praf… din ce in ce mai mult… pana cand incepi sa devii din ce in ce mai mic…
incearca sa devii din ce in ce mai mic si sa te topesti incet… vreau sa vad ca dispari asa, prin chircire,
incet… ca dispari pur si simplu prin chircire, incet, din univers… E clar?
RICHARD si RICHMOND dispar. TANIA asaza pe un scaun un platou pe care se afla un pui
fript, o sticla cu vin si un volum gros cu piesele lui Shakespeare.

SCENA 20
Nopatea, in celula lui MEYERHOLD. Intra GARDIANUL-SEF.

GARDIANUL-SEF: Volodea, trezeste-te… Trezeste-te Volodea, ca e grav… Volodea, e foarte, foarte

grav, trezeste-te, te rog eu… Tine, ia o gura de vodca, hai ca e gratis…
MEYERHOLD: Da` ce s-a intamplat, tovarase guardian sef Vikenti?
GARDIANUL-SEF (isi sulfa nasul zgomotos, trage o dusca, isi sterge o lacrima): Sunt turbat, Volodea,
sunt turbat, sunt nebun, sunt mort de suparare… Basca faptul ca mi-a rupt inima… S-a ales praful din ea,
a ajuns de rasul satului… Trebuie sa-i scriu o scrisoare, Volodea… Te rog, Volodea, tu stii sa scrii, scrie
ce-ti spun… Uite, am adus tot ce trebuie… (scoate o foaie de hartie si un creion) Trebuie sa-i scriu o
scrisoare acestei catele, acestei catele in calduri…
MEYERHOLD: Da` ce s-a intamplat, Vikenti?
GADIANUL-SEF (bea si isi mai sterge o lacrima): A fugit de acasa cu un fost coleg de scoala. Ninocika
a fugit cu unu` care-i tot dadea tarcoale, unu` care nu si-a facut nici macar armata… Un egal cu zero, un
mucos, fost coleg cu ea la liceu… Si, in plus, au luat si calul… L-au luat pe Vizir… Ce fata fara minte, ce
prostovana… A fugit ca sa-si distruga viata…
MAYERDOLD: Bine, si ce vrei sa scriu aici?
GARDIANUL-SEF: Scrie asa… Scrie… Nina, scrisoara astea ti-o scrie tatal tau, catea in calduri ce esti…
Ai scris?
MAYERHOLD: Da.
GARDIANUL-SEF: Nina, scrisoare asta ti-o scrie tatal tau caruia ii crapa obrazul de rusine din cauza ta
pentru ca toata familia noastra s-a facut acum de rasul satului… Ai scris?
MAYERHOLD: Da.
GARDIANUL-SEF: Scrie asa… Nina, nu mai esti fata mea. Nina, nu mai vreau sa aud in veci vecilor de
tine, daca nu te intorci imediat acasa. Nina, daca nu te intorci imediat acasa, trimit eu militia sa va caute
pe amandoi, pe tine si pe mucosul ala al tau, nenorocitul ala plin de bube pe fata, care am sa am grija eu
sa ajunga direct in lagar in Siberia. Ai scris?
MAYERHOLD: Da.
GARDIANUL-SEF: Aud ca ati luat si calul, dar daca cumva Vizir pateste ceva sa stii ca pe tine am sa te
bat cu cureaua ca pe o catea. Intoarce-te imediat cu Vizir acasa si ai grija sa-l hranesti des si sa-i dai apa.
Nu uita ca e calul meu, auzi? Ai scris?
MAYERHOLD: Da.
GARDIANUL-SEF: Ia citeste-mi o data totul ca sa ma pot gandi.
MAYERHOLD: Draga Nina. Scrisoarea asta ti-o scrie tatal tau care are inima grea si care te roaga sa-l
intelegi bine. Draga mea Ninocika, tu stii ca te iubesc mai mult decat orice pe lume si ca nu iti vreau decat
binele. Intoarce-te acasa ca toate lucrurile or sa se aranjeze. Daca vrei sa te mariti acum sa stii ca nu am
nimic impotriva. Iar pe Vizir n-ai decat sa-l pastrezi, ti-l dau ca zestre ca doar n-am sa-l iau cu mine in
mormant. Cata vreme suntem in viata si sanatosi toate se pot aranja. Intoarce-te acasa, scumpa mea
Ninocika, fetita mea ca esti mare acum si ai dreptul sa traiesti dupa cum vrea inimioara ta. Atata doar,
gandeste-te si la noi, la mine si la maica-ta care te iubim asa de mult…

GARDIANUL-SEF ramane ca paralizat timp de cateva secunde, incapabil aproape sa respire. Dintr-o
data tresare ca si cum s-ar sufoca. Brusc ii trage o palma teribila lui MAYERHOLD care cade pe jos.
GARDIANUL-SEF: Gunoi reactionar ce esti! Ce te-am spus eu sa scrii? Uite de ce esti in puscarie, de-
aia, pentru ca nimeni nu poate avea incredere in tine. Nimeni nu poate avea incredere in voi, intelectuali
mincinosi si de cacat ce sunteti… Ce te-am spus eu sa scrii? Cand am spus eu sa-i dau calul? Ca am sa-i
dau calul ca zerstre? Nu degeaba va vaneaza astia ca pe iepuri si va baga apoi dupa gratii… Iar pana la
urma or sa va impuste pe toti, pentru ca nu aveti nimic sfant, pentru ca va bateti joc de inimile oamenilor
si de tot ce misca…

GARDIANUL-SEF bea si se agita prin celula ca un leu in cusca. MAYERHOLD ramane un timp in
genunchi, apoi incepe sa se chirceasca din ce in ce mai tare si se lipeste cu fruntea de podea.

GARDIANUL-SEF (urland): Cand am spus eu ca vreau sa-i dau calul? Calul e al meu! Calul nu-l dau
nimanui! Nimanui! Nimeni, nimeni, nimeni n-o sa-mi ia calul! (isi sterge o lacrima, se propie de
MAYERHOLD si ii intinde sticla.) Tine, bea, artist renegat ce esti…

MAYERHOLD ia sticla, o duce la gura sit rage o dusca. Alcoolul il face sa tremure.
GARDIANUL-SEF ia o patura si o pune pe spatele lui MAYERHOLD.

GARDIANUL-SEF: De asta or sa va impuste pe toti, pentru ca scotociti in inimile oamenilor… Asta-i tot
de stiti sa faceti… Sa scotociti sis a rascoliti in inimile si in sufletele bietilor oameni… Care nici macar nu
stiu ce se ascunde in inimile si in sufletele lor… Bine va face ca va impusca… Ca din cauza voastra nimic
nu mai merge in tara asta… Dar nu-i nimic, o sa va impuscam pe toti si apoi o sa construim in sfarsit
omul nou…

GARDIANUL-SEF ii intinde o mana lui MAYERFOLD si-l ajuta sa se ridice, apoi sa se aseze din nou pe
scaun. Se aseaza si el alaturi de MAYERFOLD bea si plange pe umarul acestuia.

GARDIANUL-SEF: De ce imi faci tu mie asta, Volodea? (bea.) V-ati inteles cu totii ca sa-mi faceti inima
scrum… (ia scrisoare din mana lui MAYERHOLD si o priveste) Nu, calul nu… Calul, niciodata… Fie,
las de la mine pentru cateaua asta de Nina, ii trimit scrisoarea asa, dar sterge acolo unde ai scris ca-i dau
calul… Calul nu il dau, calul e al meu si nu-l dau pentru nimic in lume, nimanui…

MAYERHOLD reia scrisoarea si sterge un cuvant.

Intra RICHARD AL III-LEA se apropie de MAYERHOLD si, incet, ii ia foaia din mana ca si cum el ar
urma sa o duca destinatarului. RICHARD AL III-LEA se apropie apoi de rampa si se opreste in fata
publicului.

RICHARD AL III-LEA cauta privirile publicului, apoi privirile sale se fixeaza pe foaia de hartie, ca si
cum ar dori sa citeasca textul in fata spectatorilor.

RICHARD AL III-LEA (citind) : Sa existe printre noi un asasin? Nu… Ba da, eu… Sa fugim,
atunci… Dar cum sa fug eu de mine insumi?... De ce sa fug eu de mine insumi? De frica sa nu ma
osandesc eu pe mine… Cum? Eu pe mine! Ha! Dar eu… ma iubesc pe mine insumi!... Richard il
iubeste pe Richard… Puterea iubeste… Puterea…

Lumina scade treptat.

Tacere lunga.

SUFLEUZA: Foc!
Masina de scris “ucigasa” trage o noua salva. Alte gauri apar in peretele (ecranul) din fundal, precum si
noi raze de lumina.

Sobolanul urias se sperie brusc si fuge sa-si gaseasca un refugiu in mijlocul publicului.