Comunicarea eficienta-factorul principal in eliminarea

barierelor

Comunicarea eficientă presupune atât exprimarea conţinutului de idei, cât

şi a intenţiei partenerilor de comunicare. Ea este, în primul rând, o chestiune de
încredere şi de acceptare a ideilor şi sentimentelor celorlalţi. La baza celor mai
multe aspecte legate de situația de comunicare stă de cele mai multe ori ideea de
credibilitate. Fiecare vede lumea prin prisma sistemelor proprii de referinţă,
influenţate de sentimente, de convingeri şi de comportamente. Cele mai multe
dintre problemele credibilității pot fi rezolvate dacă cel puţin una dintre părţile
implicate îşi dă seama că receptarea mesajelor celuilalt partener de comunicare este
o problemă de percepţie.
Comunicarea eficientă este un proces care presupune disponiblitatea de a
folosi, printre altele,  empatia ca modalitate de stabilire a relației de comunicare.
Este, de asemenea, un proces prin care partenerii de comunicare încearcă fiecare să
clarifice orizonul de aşteptare al celuilalt, să-și concentreze atenția asupra
intereselor comune și să inventarieze opţiuni din care să câştige toţi cei implicaţi în
situația de comunicare.
Informaţia transmisă în procesul de comunicare eficienta, poate fi blocată
sau doar perturbată de o serie de factori, care se interpun între semnificaţia
intenţionată şi cea percepută, cauzele putând fi generate de oricare din
componentele comunicării (emiţător, mesaj, canal, receptor), sau de interacţiunea
lor.

Barierele constau în:

- tendinţa de a auzi doar ce doreşte receptorul să audă;
- utilizarea neadecvată a elementelor procesului de comunicare;
- evaluarea sursei obiective, aplicând criterii subiective: acelaşi mesaj poate
să aibă sensuri diferite în funcţie de modul în care este privit emiţătorul;
- perceperea diferită a aceloraşi cuvinte de către persoane diferite;
- fluctuaţia emoţiilor şi incapacitatea stăpânirii lor;
- ignorarea informaţiilor, care sunt în dezacord cu ceea ce cunoaştem;

1
 - perceperea diferită a aceluiaşi mesaj în funcţie de contextul în care se află
receptorul;
- incapacitatea distingerii unui mesaj relevant de unul cu semnificaţie redusă.
În continuare sunt prezentate câteva abordări esenţiale, cu ajutorul
cărora se pot depăşi barierele de comunicare. În principal, ele constau din:
- stabilirea clară a scopului comunicări;
- pregătirea procesului de comunicare, prin clarificarea ideilor şi abordării
(de preferinţă în scris);
- identificarea momentului potrivit pentru deschiderea comunicării;
- utilizarea unui limbaj simplu, clar, deschis, şi direct;
- încercarea identificării tuturor elementelor, care determină o anumită
percepţie;
- acceptarea de către fiecare participant în procesul de comunicare, în primul
rând a posturii de ascultător, urmând să fie şi emiţător;
- corelarea spuselor cu faptele;
- transformarea stilului comunicării, din defensiv în productiv.
În contrast cu comunicarea denaturată (provocată de barierele de
comunicare), controlul şi atenţia faţă de eventualele riscuri conduc la o comunicare
eficientă, în care agenţii înţeleg şi sunt înţeleşi.
Caracteristicile comunicării eficiente:
Este bidirecţională. Ideile, opiniile, valorile, atitudinile, credinţele şi
sentimentele se transmit liber de la o persoană la alta.
Depinde de ascultarea activă. Cei implicaţi în procesul de comunicare îşi
asumă responsabilitatea față de mesajul receptat, devreme ce acceptă, clarifică şi
verifică înţelesurile, conţinutul şi intenţia interlocutorului.
Utilizează feedback-ul eficient. Fiecare participant la comunicare răspunde,
specificând dacă a perceput sau nu mesajul. Procesul de feedback testează dacă
intenţia emiţătorului corespunde cu formularea mesajului.

2
 Este clară şi nealterată de cuvinte sau elemente contradictorii.Indiferent că
sunt transmise verbal, nonverbal sau prin simboluri, mesajele în care receptorul are
greutăţi în identificarea şi decodarea conţinutului nu îşi ating scopul.
Conţinutul mesajului şi relaţia dintre emiţător şi receptor influenţează
condiţiile în care are loc o comunicare reuşită. Dacă suntem prea atenţi la persoana
emiţătorului, s-ar putea să pierdem aspecte importante din conţinutul mesajului.
Dacă ne concentrăm doar pe conţinutul mesajului, riscăm să nu receptăm
elementele nonverbale (gestica şi mimica) cu care emiţătorul îşi însoţeşte mesajul.
Într-o comunicare eficientă, ambii factori (conţinutul mesajului şi relaţia dintre
emiţător şi receptor) sunt la fel de importanţi, nu se opun unul altuia, ci se
evidenţiază reciproc.
Principiile comunicării eficiente:
Principiul relevanţei: formularea mesajelor semnificative în termenii
receptorului;
Principiul simplităţii: reducerea ideilor la cea mai simplă formă de
exprimare posibilă;
Principiul definirii: definirea înaintea dezvoltării, explicarea înaintea
amplificării;
Principiul structurii: organizarea mesajelor într-o serie succesivă de nivele şi
subnivele;
Principiul repetiţiei: repetarea conceptelor cheie ale mesajelor;
Principiul comparaţiei şi al contrastului: legarea ideilor noi de cele vechi,
asocierea dintre ideile cunoscute şi cele necunoscute;
Principiul accentuării: concentrarea atenţiei asupra aspectelor şi implicaţiilor
esenţiale ale mesajului.
Pentru a iniţia o comunicare eficienta, trebuie:
 să ştim exact ce vrem ca interlocutorul să înţeleagă;
 să apreciem abilităţile de comunicare proprii şi cele ale
interlocutorului;
 să ne identificăm cu interlocutorul (prin empatie şi înţelegere);
 să formulăm aşteptări realiste privind impactul mesajului transmis;

3
 să creştem relevanţa mesajului pentru receptor, formulându-l în
limbajul său;
 să ne formulăm ideile în cei mai clari termeni posibili;
 să definim şi să explicăm lucrurile înainte de a intra în detalii;
 să dezvoltăm ideile pas cu pas;
 să repetăm lucrurile esenţiale;
 să alegem ideile care merită să fie evidenţiate;
 să folosim cât mai multe canale posibile (verbal, nonverbal, simbolic,
empatic);
 să eliminăm elementele ce perturbă comunicarea (zgomot, întuneric
etc.);
 să ne dozăm ritmul după capacitatea de procesare a receptorului.