Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Document 1
Document 1
bicarbonat
”Hrănirea” roșiilor este extrem de importantă având în vedere că acest pas duce la
o dezvoltare armonioasă a plantelor şi implicit la un rog bogat. În cazul hrănirii trebuie
ştiut că, în general, plantele au nevoie de cel puțin trei elemente de bază: azot – fosfor –
potasiu. Pe lângă aceste elemente, mai sunt, fireşte si celelalte, la fel de importante:
magneziu, calciu, fier, bor, cupru, zinc, mangan. Lipsa sau excesul unora dintre elemente
duce la un dezechilibru, care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare.
În cultura ecologică aceste elemente pentru hrănirea roșiilor le găsim în general în propria
gospodărie. Fie că vorbim de apa de cenușă, cojile de banane sau bicarbonatul de sodiu,
acestea sunt la îndemâna oricum, ieftine și mai ales benefice pentru plante și sol.
Reţeta 1
Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 litri apă fiartă sau fierbem 15 minute;
lăsăm să se limpezească (decanteze), scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 litri de apă
apă de ploaie sau dacă nu avem, lăsăm apa în soare până se încălzeşte.
Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10 litri, punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi,
peste ea, apă, aproape de plin. Lăsăm acoperit, afară, cam 1 săptămână – 10 zile. Scurgem
apa limpede, adăugăm apă până la 10 litri şi folosim. Peste cenuşa rămasă mai putem pune
apă şi folosi încă de vreo două ori, numai că, în felul acestea, fireşte, concentraţia va fi mai
slabă.
Reţeta 2
Urzicile – în stare proaspătă punem o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care este
plantată roşia. În rest, se folosește purinul, adică maceratul de urzici.
Se umple pe jumătate o găleată de 10 litri cu urzici crude, fără flori şi fără rădăcini, se
acoperă cu apă călduţă și se lasă cam o săptămână – 10 zile la „dospit” în soare. Se
strecoară și se folosește 1 litru de purin la 10 de apă. În plus, opțional, se poate adăuga și
un pahar de cenușă.
Reţeta 3
–Soluţie de acid boric – 10 gr la 10 litri de apă călduţă. Stropim plantele pe frunze şi mai
ales pe flori, începând cu faza de îmbobocire. Se întăreşte sistemul imunitar, astfel se
împiedică „avortarea” lor, căderea mugurilor florali, a rodului. Stropim 1-2 ori pe
săptămână. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă.
Reţeta 4
Reţeta 5
– Foi de ceapă și/sau usturoi – Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi
de ceapă (şi /sau de usturoi). Opărim cu apă clocotită, acoperim. După ce s-a răcit –
strecurăm. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. Folosim 2l
de soluţie la 10l apă „stată”.
Reţeta 6
– Zerul, laptele degresat sau laptele bătut, kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ
şi de remediu anti-boli micotice: 1 litru de lichid, oricare dintre cele enumerate, la 9 litri de
apă, la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam
25 – 35 picături la găleata de 10 litri). Se stropeşte planta în întregime. Din cap până-n
picioare cam o dată la 7-10 zile
Reţeta 7
Reţeta 8
Reţeta 9
Reţeta 10
–Propriile resturi de tomate. Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. Aşa
că, după recoltare, alegem cele mai sănătoase şi curate plante, le uscăm, le mărunţim şi le
încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor.
Reţeta 11
– O hrană excelentă şi, deopotrivă, stavilă în faţa bolilor este şi acest amestec de ierburi.
Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) +
pelin + coada calului(pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o
găleată cam pe ½ , adăugăm apă, acoperim şi lăsăm preţ de 6-10 zile la „fezandat”, la
căldură. Apoi strecurăm, diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă.
Reţeta 12
Atenție, ca regulă generală! Când preparăm amestecuri de ierburi, folosim doar buruienele,
plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice), care cresc pe tarlaua noastră sau
în imediata ei vecinătate, pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea
zonă.
Dacă este prea cald, şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic riscăm ca hrana să
devină otravă, pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică.
Așadar, ideal este să evităm cât se poate acest tip de îngrășământ.
A doua hrănire – se face la o distanță 8 -10 zile de la prima, sau după ce s-a format cel
de-al doilea ciorchinaş floral. Se folosește 1 litru de soluţie hrănitoare pentru fiecare
plantă.
A treia hrănire – se face la o distanță de 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al
treilea ciorchinaş floral. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare pentr fiecare metru pătrat
cultivat cu roșii.
Atenție! Nu hrănim imediat după ce am: copilit, cârnit, rupt frunze, cu alte cuvinte, după
ce am stresat planta de tomate.