UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Ecologie şi Protecția Mediului

Master: Managementul Resurselor Naturale
Disciplina: PROBLEMELE GESTIONĂRII RESURSELOR DE APE
SUBTERANE

Protecția apelor subterane

Coordonator:
Conf. univ. dr. Florian GRIGORE-RĂDULESCU
Masterand: Dora Marica

București
2021
 Introducere

Este bine cunoscut faptul că apele subterane constituie cel mai mare rezervor de apă dulce,
fiind cantitativ mult mai importante decât apele de suprafață, și pentru care prevenirea poluării,
monitoring-ul și reabilitarea sunt mult mai dificile decât pentru apele de suprafață datorită
inaccesibilității lor.
Sistemele apelor de suprafață primesc apele subterane care le alimentează, cu alte cuvinte
calitatea apelor subterane se va reflecta în calitatea apelor de suprafață. În acest caz, efectul
activităților antropice asupra calității apelor subterane, va avea impact direct asupra calității
ecosistemelor acvatice și terestre, în condițiile în care atenuarea naturală cum ar fi biodegradarea
naturală în sol și subsol nu sunt suficiente pentru a îndepărta contaminanții.
W.H. Walker (1969) definește poluarea apelor subterane ca o stricare a calității apei prin
chimicale, căldură sau bacterii până la un grad la care nu este în mod necesar riscant pentru
sănătatea publică, dar nu trebuie să aibă efecte negative pentru folosințe domestice,
ferme,municipale sau industriale. Termenul contaminare denotă deteriorarea calității apei printr-o
poluare chimică sau bacteriologică până la un grad care determină un pericol pentru sănătatea
publică prin otrăvire sau răspândirea bolilor.
Și eu consider că trebuie să acordăm o importanță majoră protecței apelor subterane,
deoarece poluarea acestora care a apărut cu zeci de ani în urmă, fie ea din agricultură, industrie sau
alte activități umane, poate încă amenință calitatea apelor și astăzi și în anumite cazuri poate și
pentru câteva generații viitoare. De aceea trebuie să prevenim și să combatem poluarea apelor
subterane.
Două argumente vor fi aduse în sprijinul acestui punct de vedere, primul argument va
sublinia în detaliu cauzele și efectele poluării, iar cel de-al doilea argument va demonstra cum
putem evita poluarea și în același timp cum putem proteja apele subterane.

2
 Cauzele și efectele poluării apelor subterane

În procesul de poluare a apelor subterane participă faza fluidă (gazoasă sau lichidă) şi faza
solidă (terenul).
Faza fluidă este caracterizată prin: greutatea specifică, vâscozitatea şi gradul de
miscibilitate cu apa; iar faza solidă prin: porozitate activă şi conductivitate.
Pătrunderea poluanţilor în apa subterană se face prin intermediul zonei vadoase în
regim nesaturat şi apoi prin filtraţie în regim saturat.
Un rol important îl are starea de agregare a poluantului şi solubilitatea sa în apă. În
general factorii care controlează mişcarea apelor subterane, controlează şi mişcarea
poluanţilor în zona nesaturată şi în acvifer.
Poluanţii solizi pot ajunge în apa subterană sub formă de soluţie, prin intermediul
unui solvent (în general apa) sau sub formă de particule fine. Poluanţii fluizi ajung în
acvifer antrenaţi de apa infiltrată.

Factorii naturali care influenţează procesele de poluare a apelor subterane

• coeficientul de conductivitate din legea lui Darcy care exprimă atât proprietăţile fazei
solide (granulometrie, porozitate, morfologia particulelor, temperatură, etc.) cât şi
proprietăţile fazei lichide (densitate, vâscozitate, etc.);
• dispunerea şi continuitatea stratelor din care este format mediul geologic, grad de
neomogenitate, anizotropie, prezenţa direcţiilor preferenţiale de curgere, etc. Proprietăţile
fizico-chimice şi electrice ale particulelor solide influenţează difuzia moleculară;
• poziţia şi caracteristicile hidrogeologice ale acviferului. Grosimea sa poate influenţa
gradul de poluare – un acvifer mai gros este caracterizat în general de diluţii mai mari.
Caracteristicile hidraulice – direcţia de curgere, gradienţii hidraulici, influenţează puternic
gradul de poluare;
• condiţiile de alimentare şi de drenare naturale ale acviferului pot favoriza sau nu
poluarea. Legătura cu apele de suprafaţă din zonă, infiltrarea precipitaţiilor, drenarea, pot
favoriza sau nu contaminarea apelor subterane.

Factorii antropici care influenţează poluarea apelor subterane

• orice activitate industrială presupune consum de apă, instalaţii de captare, tratare,
distribuţie, epurare, după caz. În general se admite că o reţea de apă perfect etanşă este
foarte costisitoare, drept urmare, în mod frecvent, au loc pierderi lichide sau gazoase

3
 datorită neetanşetăţii.
Există măsurători pentru reţelele de apă orăşeneşti, care arată că în unele ţări
foarte dezvoltate industrial şi tehnologic, aceste pierderi reprezintă 5 – 10% dar, în alte
ţări, ele pot ajunge la 20 – 50%. Este de presupus că pierderile de apă de pe platformele
industriale sunt mai mici decât cele din reţelele orăşeneşti, datorită lungimii mai mici a
reţelelor, supravegherii şi întreţinerii mai facile.
Aceste pierderi de apă se pot infiltra în teren producând variaţii ale nivelelor
piezometrice şi deci modificări ale direcţiilor de curgere, condiţiilor de alimentare, etc.
Construcţiile hidrotehnice influenţează întotdeauna regimul natural al apelor
subterane limitrofe în diverse moduri, caracteristice fiecărei tip de lucrare (baraj, lac de
acumulare, regularizare, diguri, etc.).
Captările de apă subterană influenţează în general în mod direct propagarea
poluanţilor prin creşterea gradienţilor hidraulici, acestea fiind cu predilecţie afectate de
poluare.1
În ceea ce privește sursele de poluare, acestea pot fi punctuale și difuze.
Sursele de poluare punctuale pot fi cunoscute și monitorizate:
- urbane: ape menajere, ape pluviale, pierderi din rețelele de canalizare, infiltrări din
depozitele de gunoaie, iar la țară din closetele cu fund pierdut, depozite de bălegar;
-industriale: ape uzate de pe platformele combinatelor chimice, petrochimice, pierderi din
conducte de hidrocarburi, evacuări sub formă de gaze sau pulbere, exploatări miniere și
stații de preparare a minereurilor și spălare a cărbunelui, bazine de șlam, halde de steril
etc., ele putând fi organice, anorganice, termice și radioactive;
- deșeuri pe suprafața terenului în zone impermeabile:
➢ descărcarea necontrolată a poluanților;
➢ aruncarea deșeurilor de care nu se poate scăpa;
➢ deșeuri de la amplasamentele drenate în mod special:
➢ materiale solide de la șantierele de construcții, cariere și mine;
➢ pierderi din rezervoarele fisurate;
➢ evacuarea apelor de mină (poluanți dizolvați);
- descărcări ilegale: golirea vidanjelor.

Poluările difuze sunt cel mai greu de controlat:

1
Modelarea curgerii apelor subterane și transportului poluanților, Conf. univ. dr. Giuliano Tevi

4
 - descărcări accidentale, neprevăzute în timp și spațiu;
- agricolă: infiltrări și șiroiri pe suprafețe cultivate, irigații, pășuni, îngrășăminte chimice,
produse fitosanitare;
-ape subterane contaminate și drenaje naturale;
- sedimente remaniate;
- precipitații contaminate și poluanți atmosferici.2

https://slideplayer.com/slide/5389264
Se consideră că apele subterane au o stare chimică bună atunci când:
-nivelurile măsurate sau anticipate de nitrați nu depășesc 50 mg/l, iar nivelurile componenților activi
din pesticide și metaboliții și produșii de reacție ai acestora nu depășesc 0,1 µg/l (un total de 0,5
µg/l pentru toate pesticidele măsurate);
-nivelurile anumitor substanțe care prezintă un risc important sunt sub valorile de prag stabilite de
țările UE; în orice caz, acestea includ arsenic, cadmiu, plumb, mercur, amoniu, clorură, sulfat,
nitriți, fosfor (total)/fosfați, tricloretilenă și tetracloretilenă, precum și conductivitatea
(conductivitatea electrică a apei permite măsurarea diverselor concentrații de minerale dizolvate în
aceasta);
-concentrația oricăror alți poluanți respectă definiția stării chimice bune potrivit celor stabilite în
anexa V la directiva-cadru privind apa;
-dacă o valoare stabilită drept standard de calitate sau valoare de prag este depășită, o investigație
confirmă, printre altele, că acest lucru nu prezintă un risc semnificativ pentru mediu.3

2
Problemele gestionării resurselor de ape subterane, Conf. univ. dr. Florian GRIGORE - RĂDULESCU

3
http://publications.europa.eu/resource/cellar/f41f5a96-0ceb-40ed-8cc8
5
Modalitati de protejare a apelor subterane
Pentru protecția apelor subterane trebuie să avem în vedere să respectăm următoarele directive:
Directiva Nitraţi are ca scop să reducă și să prevină poluarea apelor cauzată de nitraţi din
surse agricole. Ea cere statelor membre să desemneze ca zone vulnerabile toate suprafeţele de teren
cunoscute de pe teritoriul propriu, care drenează în ape - inclusiv în ape subterane – afectate de
poluarea cu nitraţi, sau pe cale a fi afectate. Aceste ape sunt acelea care, printre altele, prezintă
concentraţii de nitraţi mai mari de 50 mg/l, sau vor avea astfel de concentraţii dacă nu se iau măsuri.
Legătura cu strategia pentru ape subterane este clară din acest punct de vedere,
concentraţiile de nitraţi în apele subterane nu trebuie să depășească valoarea de notifi care de 50
mg/l. Programele de acţiune prevăzute de Directiva Nitraţisunt una din măsurile de bază ale
WFD(Anexa VI) și totodată un mecanism pentru inversarea tendinţelor poluării cu nitraţi prevăzut
de Directiva a Apelor Subterane (Anexa IV, partea B).
Directiva Tratării Apelor Uzate Urbane are ca scop protejarea mediului faţă de efectele
negative ale evacuării de ape uzate urbane și a apelor uzate provenite din anumite sectoare
industriale. In acest context, identifi carea “zonelor sensibile” este legată în esenţă de apele dulci, de
estuar sau de coastă, care sunt eutrofi zate, de lacurile și pâraiele care ajung în lacuri naturale/de
acumulare cu schimb redus de ape, precum și de apele dulci de suprafaţă destinate potabilizării, care
pot conţine concentraţii de nitraţi mai mari de 50 mg/l. Legăturile cu cadrul de reglementare pentru
apele subterane se face în principal prin obligaţiile de a preveni sau limita introducerile de poluanţi
(inclusiv de origine urbană) în apele subterane.
Directiva Produselor de Protecţia Plantelor și Directiva Biocidelor se referă la
autorizarea, punerea pe piaţă, utilizarea și controlul produselor comerciale de protecţia plantelor și a
produselor biocide cum sunt pesticidele, ierbicidele sau fungicidele, pe teritoriul Uniunii Europene.
Referitor la apele subterane, autorizaţia se acordă numai dacă produsele nu au efecte nocive asupra
sănătăţii umane sau asupra apelor subterane și dacă nu au efecte nedorite asupra mediului, în special
în ceea ce privește contaminarea apelor, inclusiv a apei potabile și a apelor subterane. Noua
Directivă a Apelor Subterane4 fi xează concentraţiile maxime admisibile sub forma unor standarde
de calitate pentru apele subterane.
Directiva Prevenirii și Controlului Integrat al Poluarii (IPPC) statuează măsuri menite
să prevină sau să reducă poluarea aerului, apei și a subteranului. Directiva se aplică unui număr
semnificativ de activităţi industriale principale, cu un înalt potenţial de poluare, cum sunt sectorul
energetic, producţia și procesarea metalelor, industriile minieră și chimică, industria alimentară,
facilităţilor de management a deșeurilor, precum și activităţilor non-industriale, cum sunt fermele
zootehnice. Această directivă prevede emiterea avizelor pentru instalaţiile existente și pentru cele

6
noi. Avizele include cerinţele pentru asigurarea protecţiei solurilor și a apelor subterane și fi xează
limite de emisie pentru poluanţi. Aceasta directivă, ca și celelalte directive menţionate mai sus, face
parte din măsurile de bază ale WFD.
Directiva Depozitelor de Deşeuri urmăreşte să prevină sau să reducă efectele negative ale
deşeurilor din depozite asupra mediului, inclusiv a apelor subterane. Asemenea Directivei IPPC,
Directiva Depozitelor de Deşeuri stabileşte reguli pentru emiterea avizelor pe baza unui set de
condiţii, inclusiv studii de evaluarea impactului, şi face parte din măsurile de bază ale WFD. Apele
subterane, precum şi condiţiile geologice şi hidrogeologice din zona trebuie identificate pentru
fiecare amplasament. Depozitele trebuie proiectate astfel încât să se împiedice intrarea apelor
subterane în interior, apele contaminate şi levigatul să fi e colectate şi tratate, şi să se prevină
poluarea solului şi a apelor subterane şi de suprafaţă prin aplicarea unor măsuri tehnice de precauţie,
cum ar fi barierele geologice şi foliile izolante. Directiva stabileşte criterii pentru testarea şi
acceptarea deşeurilor în depozit, cu luarea în consideraţie a necesităţilor de protecţie a mediului
înconjurător, inclusiv a apelor subterane.
Alte directive au legături indirecte cu cadrul de reglementare pentru apele subterane. Printre
ele se numără Directiva Cadru a Deşeurilor, care cere ca deşeurile să fi e reciclate sau depozitate
fără periclitarea mediului şi a apelor subterane, precum şi Directiva Materialelor de Construcţie,
care conţine prevederi pentru reglementarea materialelor şi produselor pentru construcţii, care pot
constitui o ameninţare pentru sănătatea viitorilor locatari sau vecini, ca urmare a poluării sau
otrăvirii apei sau solului.4
Pentru protecţia mai eficientă a surselor de apă subterană, multe ţări au stabilit reglementări
naționale sau regionale privind protecția surselor de apă destinată potabilizării. În general, zona de
protecţie se subîmparte în mai multe Zone de Protecția Apei (ZPA) cu restricţii mai mult sau mai
puţin severe. În zonele de protecție sunt interzise activitățile care ar putea provoaca deteriorarea sau
poluarea apelor subterane.
Aria şi extinderea unei zone de protecție sanitară depinde de starea şi proprietăţile straturilor de sol,
de infiltrarea apei pluviale sau de râu şi de curgerea apelor subterane (din ce parte curg apele
subterane?).
Proprietăţile solului şi a apelor subterane sunt stabilite prin studii hidrogeologice. Sunt
analizate de exemplu, tipul de sol, permeabilitatea acestuia, precum şi viteza de curgere a apei
subterane.
Clasificarea acestor zone poate varia uşor de la ţară la ţară. În general, zonele de protecţie ar
trebui să include cel puţin aşa-numitele zone de "50 sau 60 de zile". În această zonă, apele subterane
au nevoie de 50 sau 60 de zile pentru a ajunge de la orice punct al acviferului la punctul de
4
https://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/groundwater/pdf/brochure/ro.pdf
7
colectare. În acest interval de timp, numărul de bacterii va fi minimizat. Cu toate acestea, poluanții
chimici nu vor fi aproape deloc reduși, pentru prevenirea poluării chimice fiind necesare până la 3
sau 4 zone de protecție. Aceste zone trebuie identificate prin cercetări hidrogeologice.
Zona de protecţie sanitară ar trebui să se întindă pe întregul bazin hidrografic subteran al
unui punct de prelevare a apei; uneori trebuie luat în considerare și bazinul hidrografic de suprafaţă.
Însă, din diverse motive, majoritatea comunităţilor sau furnizorilor de apă nu sunt conştienţi de
acestea.
 Zona I, sau zona frontului de foraje trebuie să asigure protecţia prizei de captare a apei şi
a zonei din imediata vecinătate, față de toate tipurile de poluanți. În funcţie de prevederi, raza de
protecție poate fi stabilită la cel puțin 10 m în jurul prizei de captare şi să fie înconjurată de un gard
stabil.
 Zona II, sau zona de protecție interioară, trebuie să asigure protecția împotriva
contaminării cu microorganisme patogene (de exemplu, bacterii, virusuri, paraziţi şi ouă de
geohelminți) şi față de alţi factori care reprezintă un pericol, probabil datorită prezenței unor trasee
și durate scurte de curgere până la priza de captare. Această zonă va avea o rază minimă de 50 de
metri.
 Zona III-A, sau zona de protecție exterioară, trebuie să asigure protecția împotriva
poluărilor de amploare, în special cu contaminanți chimici sau radioactivi care sunt fie rezistenți, fie
nedegradabili.
Pentru unele ţări, zona III-A este definită de un timp de parcurs de 400 de zile de la punctul
de plecare al poluantului din acvifer și până la priza de captare a apei.
 Zona lll-B, sau zona de protecție a bazinului hidrografic al sursei, este definită ca fiind
zona de reîncărcare a acviferului din jurul sursei în care toate apele subterane se descarcă în sursă.
Stabilirea perimetrelor de protecție la noile captări de ape subterane și revizuirea
perimetrelor de protecție ale captărilor de apă existente sunt obligații ce revin celor ce exploatează
sursele de apă subterană.
Studiul hidrogeologic definitiv trebuie să conțină toate datele necesare identificării captării,
caracteristicile tehnice și parametrii hidrogeologici ai acesteia, informații asupra vulnerabilității la
poluare a acviferului/sistemului acvifer exploatat și a captării, prezentarea perimetrelor/zonelor de
protecție și reglementările sau interdicțiile propuse în interiorul acestor perimetre/zone, având, în
general, următorul cuprins:
a) Situația captării
- amplasament, sat, comună, județ, drumuri de acces;
- bazin hidrografic, cod;
- coordonate și cota la sol;
8
- date orohidrografice și geomorfologice, cadrul natural;
- inundabilitatea amplasamentului captării;
- date climatologice;
b) Informații generale asupra captării
- beneficiar;
- concesionar;
- localități deservite în cazul alimentărilor cu apă zonal-regional;
- necesitățile de apă;
- alte captări existente și debite exploatate;
c) Considerații geologice și pedologice
- cadrul geologic general (litologie, stratigrafie, elemente structural-tectonice ce defines
hidrostructura/sistemul acvifer);
- prezentarea detaliată litostratigrafică zonală și a acviferelor exploatate;
- litologia, grosimea, extinderea și permeabilitatea formațiunilor acoperitoare ale
acviferului/sistemului acvifer și date pedologice privind solul și zona nesaturată;
d) Considerații hidrogeologice
- natura acviferului captat.
hidrostructura/sistemul acvifer din care face parte;
- tipul de acvifer, tip de permeabilitate;
- litologia acoperișului și a patului acviferului, grosimea acviferului sau a orizonturilor, acvifere, în
cazul unui acvifer multistrat;
- adâncimea nivelului piezometric și variațiile multianuale;, relațiile cu apele de suprafață în cazul
captărilor prin infiltrații prin mâl, evaluarea gradului de colmatare a malurilor;
- relațiile apelor carstice cu apele de suprafață;
- piezometrie, viteze și sensul de curgere;
- rezultatele marcărilor cu trasori;
- caracteristici hidrodinamice;
- rezultatele pompărilor experimentale;
- zona de apel și zona de influență a forajului/forajelor;
- zona de alimentare în cazul izvoarelor, în funcție de tipul de izvor.5

Concluzii

5
https://www.wecf.org/wp-content/uploads/2017/02/WSSP-compendium-Part-B-Romanian.pdf
9
 În cadrul acestui eseu, am enumerat sursele de poluare dar și modalități de evitare a poluării
în scopul protecției apelor subterane prin respectarea în totalitate a legislației în vigoare.
Susțin faptul că trebuie să conștientizăm și să acordăm o importanță deosebită acestei
resurse atât de vitală pentru a supraviețui pe Terra.

Bibliografie

10
1. Modelarea curgerii apelor subterane și transportului poluanților, Conf. univ. dr. Giuliano
Tevi
2. Problemele gestionării resurselor de ape subterane, Conf. univ. dr. Florian GRIGORE –
RĂDULESCU
3. http://publications.europa.eu/resource/cellar/f41f5a96-0ceb-40ed-8cc8
4. https://ec.europa.eu/environment/water/water
framework/groundwater/pdf/brochure/ro.pdf
5. https://www.wecf.org/wp-content/uploads/2017/02/WSSP-compendium-Part-B-
Romanian.pdf

11