Modificat (Aplicatii)

APLICAŢII DE REZISTENŢA MATERIALELOR
___________________________________________________________________
1. DIAGRAMELE FUNCŢIILOR DE EFORT ÎN BARE ŞI CADRE STATIC

DETERMINATE
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Forţele exterioare aplicate asupra barelor şi a cadrelor produc deformaţii. Acestor

forţe li se opun forţele interioare denumite eforturi. Efortul reprezintă rezultanta forţelor şi a
momentelor interioare de pe suprafaţa unei secţiuni transversale, locul de reducere fiind
chiar centrul de greutate al secţiunii transversale.
Pentru determinarea eforturilor se aplică metoda secţiunilor, metodă care, pentru un
element de rezistenţă sub acţiunea forţelor exterioare, constă în efectuarea unei secţiuni
imaginare în locul unde urmează să se determine eforturile şi aplicarea condiţiilor de
echivalenţă pentru sistemul de forţe exterioare şi interioare corespunzătoare porţiunii
secţionate.
Funcţii de efort:
N [N] – forţa axială definită ca suma algebrică a tuturor forţelor şi reacţiunilor după
direcţia normală a secţiunii transversale situate în stânga secţiunii considerate, dacă metoda
secţiunilor se aplică de la stânga la dreapta sau în dreapta secţiunii considerate, dacă metoda
secţiunilor se aplică de la dreapta la stânga;
T [N] – forţa tăietoare definită ca suma algebrică a tuturor forţelor şi reacţiunilor
perpendiculare pe axa barei (cuprinsă în planul secţiunii) situate în stânga secţiunii
considerate, dacă metoda secţiunilor se aplică de la stânga la dreapta sau în dreapta secţiunii
considerate, dacă metoda secţiunilor se aplică de la dreapta la stânga;
M [Nmm] – momentul încovoietor este cuprins în planul secţiunii transversale şi
este definit ca suma algebrică a tuturor momentelor statice date de forţele şi reacţiunile
aplicate perpendicular pe axa barei în stânga secţiunii considerate, dacă metoda secţiunilor
se aplică de la stânga la dreapta, sau în dreapta secţiunii considerate, dacă metoda
secţiunilor se aplică de la dreapta la stânga.
Fig. 1. Convenţia de semn pozitiv Fig. 2. Convenţia de semn pozitiv pentru

pentru secţiunea de la stânga la secţiunea de la dreapta la stânga
dreapta
Convenţia de semn pozitiv pentru eforturi pentru metoda secţiunilor aplicată de la
stânga la dreapta este prezentată în figura 1, iar în figura 2 este ilustrată convenţia de semn
pozitiv pentru metoda secţiunilor aplicată de la dreapta la stânga.
5
_____________________________________________________________
Pentru a construi diagramele de eforturi se parcurg următorii paşi:
- Se scriu ecuaţiile de echilibru pentru întreaga bară şi se calculează reacţiunile din
reazeme, după ce în prealabil au fost notate punctele caracteristice şi stabilite reacţiunile;
- Se delimitează intervalele şi se aplică metoda secţiunilor pentru scrierea funcţiilor de
efort, ţinând cont de regula de semn pozitiv;
- Se trasează diagrama forţelor axiale (N), valorile pozitive deasupra axei de reper,
valorile negative sub această axă şi se haşurează cu linii verticale;
- Se trasează diagrama forţelor tăietoare (T), valorile pozitive deasupra axei de reper,
valorile negative sub această axă şi se haşurează cu linii verticale;
- Se trasează diagrama momentelor încovoietoare (M), valorile pozitive sub axa de reper,
valorile negative deasupra axei de reper şi se haşurează cu linii verticale.
La trasarea diagramelor de eforturi se va ţine seama şi de relaţiile diferenţiale (1.1)
între eforturi:
dT dM d 2M
= −p ; =T ; = −p (1.1)
dx dx dx 2
unde p [N/mm] este sarcina distribuită.
Reguli pentru construcţia diagramelor de eforturi:
- pentru sarcini concentrate, forţa tăietoare este constantă între două forţe, iar în dreptul
forţei concentrate, în diagramă avem un salt egal cu valoarea forţei concentrate;
- panta diagramei forţelor tăietoare este egală cu sarcina distribuită cu semn schimbat (-
p);
- panta diagramei momentelor încovoietoare este egală cu forţa tăietoare;
- dacă forţa tăietoare este nulă, momentul încovoietor este constant;
- pe porţiunile de bară unde forţa tăietoare este pozitivă, momentul încovoietor creşte, iar
pe porţiunile de bară unde forţa tăietoare este negativă, momentul încovoietor scade;
- diagrama momentelor încovoietoare are salturi în dreptul momentelor concentrate;
- pe reazemele simple şi pe articulaţii aflate la capetele barelor, momentul încovoietor
este nul;
- pe porţiunile de bară solicitate cu sarcini uniform distribuite (p=const.) forţa tăietoare
are o variaţie liniară, iar momentul încovoietor prezintă o variaţie parabolică;
- secţiunea în care se anulează forţa tăietoare momentul încovoietor are valoarea de
extrem maxim sau minim, în funcţie de semnul derivatei a doua;
- momentul încovoietor într-o secţiune se poate determina din aria diagramei forţei
tăietoare (1.2):
x
M = ∫ T ⋅ dx = AT (1.2)
0
în care AT este aria diagramei forţelor tăietoare.
6
___________________________________________________________________
PROBLEME REZOLVATE
1.1. Pentru grinda din figura de mai jos se cer să se determine şi să se verifice
reacţiunile şi să se construiască diagramele forţelor tăietoare şi momentelor
încovoietoare.
Fig. 1.1
Rezolvare:
Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

concentrate aplicate. Stabilim şi trasăm forţele de legătură (reacţiunile) din reazeme. Pentru
calcularea şi verificarea reacţiunilor scriem şi rezolvăm ecuaţiile de echilibru.
F ⋅ (l − l1 ) 5 ⋅ (2 − 1)
(∑ M ) 3
= 0 = F ⋅ (l − l1 ) − V1 ⋅ l ⇒ V1 =
l
=
2
= 2,5 kN
( ∑ M )1 = 0 = − F ⋅ (l − l1 ) + V3 ⋅ l ⇒ V3 = F ⋅ (ll − l1 ) = 5 ⋅ (22− 1) = 2,5 kN

(∑V )
↑
= 0 = V1 − F + V3 ⇒ 2,5 − 5 + 2,5 = 0
Pentru construirea diagramelor forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare se
aplică metoda secţiunilor, se stabilesc funcţiile de efort şi se studiază variaţia acestor funcţii
pe domeniile considerate.
7
_____________________________________________________________
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 1] T12 = +V1 = 2,5 kN ;
M = 0 x1 = 0
 1
M 12 = +V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = 2.5 kNm x1 = 1 m

2÷3 x2 ∈ [ 0, 1] T23 = +V1 − F1 = 2,5 − 5 = −2,5 kN
M = V ⋅ l = 2,5 kNm x2 = 0
M23 = +V1 ⋅ (l1 + x2 ) − F ⋅ x2 ⇒  2 1 1
M3 = V1 ⋅ l − F ⋅ (l − l1) = 0 x2 =1 m
1.2. Pentru grinda din figura de mai jos se cere să se determine şi să se verifice
încovoietoare.
Fig. 1.2
Rezolvare:

F ⋅1,5 4 ⋅1,5
(∑ M ) 3
= 0 = F ⋅1,5 − V1 ⋅ 2 ⇒ V1 =
2
=
2
= 3 kN
( ∑ M )1 = 0 = − F ⋅ 0,5 + V3 ⋅ 2 ⇒ V3 = F ⋅20,5 = 4 ⋅20,5 = 1 kN

8
___________________________________________________________________
(∑V )
↑
= 0 = V1 − F + V3 ⇒ 3 − 4 + 1 = 0
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 0.5] T12 = +V1 = 3 kN ;
 M 1 = 0 x1 = 0
M 12 = +V1 ⋅ x1 ⇒ 
 M 2 = 1, 5 kNm x1 = 0, 5 m
2 ÷3 x2 ∈[ 0, 1.5] T23 = +V1 − F = 3 − 4 = −1 kN
M =1,5 kNm x2 = 0
M23 = +V1 ⋅ (0,5 + x2 ) − F ⋅ x2 ⇒  2
M3 = 0 x2 =1,5 m
1.3. Pentru grinda din figura 1.3 cere să se determine şi să se verifice reacţiunile şi să
se construiască diagramele forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare.
Fig. 1.3
Rezolvare:

− F ⋅1 −5 ⋅1
(∑ M ) 2
= 0 = −V1 ⋅ 2 − F ⋅1 ⇒ V1 =
2
=
2
= −2,5 kN
( ∑ M )1 = 0 = V2 ⋅ 2 − F ⋅ (2 + 1) ⇒ V3 = F ⋅ (22 + 1) = 52⋅ 3 = 7,5 kN

9
_____________________________________________________________
(∑V )
↑
= 0 = V1 + V2 − F ⇒ −2, 5 + 7,5 − 5 = 0
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 2] T12 = +V1 = −2,5 kN ;
 M 1 = 0 x1 = 0
M 12 = +V1 ⋅ x1 ⇒ 
 M 2 = −5 kNm x1 = 2 m
2÷3 x2 ∈[ 0, 1] T23 = +V1 + V2 = −2,5 + 7,5 = 5 kN
M = −5 kNm x2 = 0
M23 = +V1 ⋅ (2 + x2 ) +V2 ⋅ x2 ⇒  2
M3 = 0 x2 =1 m
1.4. Pentru grinda din figura de mai jos se cere să se determine şi să se verifice
încovoietoare.
Fig. 1.4
Rezolvare:
10
___________________________________________________________________
F1 ⋅1 − F2 ⋅1 3 ⋅ 1 − 5 ⋅1
(∑ M ) 3
= 0 = −V1 ⋅ (1 + 1) + F1 ⋅1 − F2 ⋅1 ⇒ V1 =
(1 + 1)
=
2
= −1 kN
( ∑M )1 = 0 = −F1 ⋅1+V1 ⋅ (1+1) − F2 ⋅ (1+1+1) +V3 ⇒V3 = F1 ⋅1+ (1F2+⋅ (11)+1+1) = 3⋅1+25⋅ 3 = 9 kN
(∑V )
↑
= 0 = V1 + V3 − F1 − F2 ⇒ −1 + 9 − 3 − 5 = 0
1÷ 2 x1 ∈[ 0, 1] T12 = +V1 = −1 kN ;
 M1 = 0 x1 = 0
M12 = +V1 ⋅ x1 ⇒ 
 M 2 = −1 kNm x1 = 1 m
2÷3 x2 ∈ [ 0, 1] T23 = +V1 − F1 = −1 − 3 = −4 kN
M = −1 kNm x2 = 0
M 23 = +V1 ⋅ (1 + x2 ) − F1 ⋅ x2 ⇒  2
M 3 = −5 kNm x2 = 1 m
4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 1] T43 = − F2 = 5 kN ;
 M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = − F2 ⋅ x3 ⇒ 
 M 3 = −5 kNm x3 = 1 m
1.5. Pentru grinda din figura 1.5 se cere să se determine şi să se verifice reacţiunile şi
să se construiască diagramele forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare.
Rezolvare:

(∑ M ) 4
= 0 = F2 ⋅ (l − l1 − l2 ) + F1 ⋅ (l − l1 ) − V1 ⋅ l
F2 ⋅ (l − l1 − l2 ) + F1 ⋅ (l − l1 ) 8 ⋅ (2,5 − 0,5 − 1) + 5 ⋅ ( 2,5 − 0,5)
⇒ V1 = = = 7,2 kN
l 2,5
( ) F ⋅ l + F ⋅ (l + l ) 5 ⋅ 0,5 + 8 ⋅ (0,5 + 1)
∑ M 1 = 0 = F1 ⋅ l1 + F2 ⋅ (l1 + l2 ) − V4 ⋅ l ⇒ V4 = 1 1 2l 1 2 = 2,5
= 5,8 kN
(∑V )↑ = 0 = V1 − F1 − F2 + V4 ⇒ 7,2 − 5 − 8 + 5,8 = 0

Pentru construirea diagramelor forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare se aplică
metoda secţiunilor, se stabilesc funcţiile de efort şi se studiază variaţia acestor funcţii pe
domeniile considerate.
11
_____________________________________________________________
Fig. 1.5
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 0.5] T12 = +V1 = 7,2 kN ;
M = 0 x1 = 0
 1
M12 = +V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = 3,6 kNm x1 = 0,5 m

2 ÷3 x2 ∈ [ 0, 1] T23 = +V1 − F1 = 7,2 − 5 = 2,2 kN
M = V ⋅ l = 3,6 kNm x2 = 0
 2 1 1
M 23 = +V1 ⋅ (l1 + x2 ) − F1 ⋅ x2 ⇒ 
M 3 = V1 ⋅ (l1 + l2 ) − F1 ⋅ l2 = 5,8 kNm x2 = 1 m

4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 1] T43 = −V4 = 5,8 kN
;
M = 0 x3 = 0
 4
M 43 = +V4 ⋅ x3 ⇒ 
M 3 = 5,8 kNm x3 = 1 m

1.6. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda din figura 1.6 şi să se

construiască diagramele forţelor axiale, forţelor tăietoare şi momentelor
încovoietoare.
Rezolvare:

concentrate aplicate. Stabilim şi trasăm forţele de legătură (reacţiunile) din reazeme. În
punctul 2 forţa F2 se descompune conform regulii paralelogramului. Ecuaţii de echilibru:
12
___________________________________________________________________
(∑ H )→ = 0 = − F1 − F2 cos α + H 4 ⇒ H 4 = F1 + F2 cos 35 ⇒ H 4 = 500 + 1500 cos 35 = 1728,728 N
(∑ M )4 = 0 = F3 ⋅ l3 − F2 sin α ⋅ (l3 + l2 ) − V1 ⋅ (l3 + l2 + l1)
F3 ⋅ l3 − F2 sin α ⋅ (l3 + l2 ) 1800 ⋅ 1,2 − 1500 ⋅ sin 35 ⋅ (1,2 + 1,5)
⇒ V1 = = = −46,567 N
l1 + l2 + l3 3,5
(∑ M )1 = 0 = F2 sin α ⋅ l1 − F3 ⋅ (l1 + l2 ) + V4 ⋅ (l1 + l2 + l3 )
− F2 sin α ⋅ l1 + F3 ⋅ (l1 + l2 ) −1500 ⋅ sin 35 ⋅ 0,8 + 1800 ⋅ (0,8 + 1,5)
⇒ V4 = = = 986,202 N
l1 + l2 + l3 3,5
(∑V )
↑
= 0 = V1 + F2 sin α − F3 + V4 ⇒ −46, 457 + 1500 ⋅ sin 35 − 1800 + 986, 202 = 0
Fig. 1.6
Pentru construirea diagramelor forţelor axiale, forţelor tăietoare şi momentelor

încovoietoare se aplică metoda secţiunilor, se stabilesc funcţiile de efort şi se studiază
variaţia acestor funcţii pe domeniile considerate.
1÷ 2 x1 ∈[ 0, 0.8] N12 = + F1 = 500 N ;
T12 = +V1 = −46,567 N

M1 = 0 x1 = 0
M12 = +V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = −37,254 Nm x1 = 0,8 m
2÷3 x2 ∈ [ 0, 1.5] N 23 = + F1 + F2 cos α = 500 + 1500 ⋅ cos 35 = 1728,728 N
13
_____________________________________________________________
T23 = +V1 + F2 sin α = −46,567 + 1500 ⋅ sin 35 = 813,798 N
M 2 = −37,254 Nm x2 = 0
M 23 = +V1 ⋅ (l1 + x2 ) + F2 sin α ⋅ x2 ⇒ 
M 3 = 1183,442 Nm x2 = 1,5 m
4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 1.2] N 43 = + H 4 = 1728,728 N ;
T43 = −V4 = 986,202 N

M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = +V4 ⋅ x3 ⇒ 
M 3 = 1183,442 Nm x3 = 1,2 m
1.7. Să se traseze diagramele forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare pentru

grinda cu consolă din figura 1.7.
Fig. 1.7
Rezolvare

(∑ M )4 = 0 = F2 ⋅ l3 − V2 ⋅ (l3 + l2 ) + F1 ⋅ (l1 + l2 + l3 )
14
___________________________________________________________________
F2 ⋅ l3 + F1 ⋅ (l1 + l2 + l3 ) 500 ⋅ 2 + 2000 ⋅ ( 2 + 1 + 1,5)
⇒ V2 = = = 3333,3 N
l2 + l3 1+ 2
F1 ⋅ l1 − F2 ⋅ l2 2000 ⋅ 1,5 − 500 ⋅ 1
(∑ M )2 = 0 = F1 ⋅ l1 − F2 ⋅ l2 − V4 ⋅ (l2 + l3 ) ⇒ V4 = = = 833,3 N
l2 + l3 1+ 2
(∑V )↑ = 0 = − F1 + V2 − F2 − V4 ⇒ −2000 + 3333,3 − 500 − 833,3 = 0

1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 1,5] T12 = − F1 = −2000 N
M = 0 x1 = 0
 1
M12 = − F1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = −3000 Nm x1 = 1,5 m

2 ÷3 x2 ∈[ 0, 1] T23 = − F1 + V2 = −2000 + 3333,3 = 1333,3 N
M 2 = −F1 ⋅ l1 = −3000 Nm x2 = 0

M 23 = −F1 ⋅ (l1 + x2 ) + V2 ⋅ x2 ⇒ 
M3 = −F1 ⋅ (l1 + l2 ) + V2 ⋅ l2 = −1666,7 Nm x2 = 1 m
4÷3 x3 ∈ [0, 2] T43 = V4 = 833,3 N

M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = −V4 ⋅ x3 ⇒ 
M 3 = −1666,7 Nm x3 = 2 m
1.8. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda cu consolă din figura

1.8. Să se traseze diagramele N, T şi M.
Rezolvare:

(∑ H )→ = 0 = H1 − F2 cos α ⇒ H1 = F2 cos α = 2,121 kN
F3 ⋅ l3 + F1 ⋅ l2 1 ⋅ 2 + 7 ⋅1
( ∑ M )3 = 0 = F3 ⋅ l3 + F1 ⋅ l2 − V1 ⋅ (l2 + l1 ) ⇒ V1 = l + l = 4 = 2, 25 kN
1 2
(∑ M )1 = 0 = F1 ⋅ l1 + F2 sin α ⋅ (l1 + l2 ) − V3 ⋅ (l1 + l2 ) − F3 ⋅ (l1 + l2 + l3 )

F1 ⋅ l1 + F2 sin α ⋅ (l1 + l2 ) − F3 ⋅ (l1 + l2 + l3 )
⇒ V3 =
l1 + l2
7 ⋅ 3 + 3 ⋅ sin 45 ⋅ (3 + 1) − 1 ⋅ (1 + 3 + 2)
⇒ V3 = = 5,871 kN
4
(∑V )↑ = 0 = V1 − F1 − F2 sinα + V3 + F3 = 2,25 − 7 − 3 ⋅ sin 45 + 5,871 + 1 ≡ 0
15
_____________________________________________________________
Fig. 1.8

1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 3] N12 = − H1 = −2,121 kN ;
T12 = +V1 = 2,25 kN

M1 = 0 x1 = 0
M12 = +V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = 6,75 kNm x1 = 3 m
2 ÷3 x2 ∈ [ 0, 1] N 23 = − H1 = −2,121 kN ;
T23 = V1 − F1 = 2,25 − 7 = −4,75 kN

M 2 = 6,75 kNm x2 = 0
M 23 = +V1 ⋅ (l1 + x2 ) − F1 ⋅ x2 ⇒ 
M 3 = 2 kNm x2 = 1 m
4÷3 x3 ∈ [ 0, 2] N 43 = 0 ;
T43 = − F3 = −1 kN
M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = + F3 ⋅ x3 ⇒ 
M 3 = 2 kNm x3 = 2 m
1.9. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda în consolă din figura 1.9.
Să se traseze diagramele T şi M.
16
___________________________________________________________________
Rezolvare:

concentrate aplicate. Stabilim şi trasăm reacţiunile din încastrare. Pentru calcularea şi
verificarea reacţiunilor scriem şi rezolvăm ecuaţiile de echilibru.
(∑V )
↑
= 0 = V1 − F ⇒ V1 = F = 3 kN
(∑ M ) 1
= 0 = M 1 − F ⋅ 2 ⇒ M 1 = F ⋅ 2 = 3 ⋅ 2 = 6 kNm
2 ÷1 x1 ∈ [0, 2] T21 = F = 3 kN ; M 2 = 0 x1 = 0
M = −F ⋅ x ⇒ 21 1 
 M 1 = −6 kNm x1 = 2 m
Fig. 1.9
1.10. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda din figura 1.10 şi să se

construiască diagramele forţelor axiale, forţelor tăietoare şi momentelor
încovoietoare.
Rezolvare:

(∑ H )
→
= 0 = F2 cos α − H1 ⇒ H 4 = F cos300 ⇒ H1 = 3cos300 = 2,59 kN
17
_____________________________________________________________
( ∑ M ) = 0 = − F sin α ⋅ 2 + M ⇒ M = F sin α ⋅ 2 = 3 ⋅ sin 30 ⋅ 2 = 3 kNm
1 1 1
0
( ∑V )
↑
= 0 = V1 + F sin α ⇒ V1 = − F sin α = 3 ⋅ sin 300 = 1,5 kN
2 ÷1 x1 ∈[ 0, 2] N 21 = − F1 = −2,59 kN ;
T21 = − F sin α = −1,5 kN
M 2 = 0 x1 = 0
M 21 = F sin α ⋅ x1 ⇒ 
 M 1 = 3 Nm x1 = 2 m
Fig. 1.10
1.11. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda în consolă din figură.

Rezolvare:
18
___________________________________________________________________
(∑V )↑ = 0 = V1 − F1 + F2 ⇒ V1 = F1 − F2 = 8 − 2 = 6 kN
(∑ M )1 = 0 = M1 − F1 ⋅ l1 + F2 ⋅ (l1 + l2 ) ⇒ M1 = F1 ⋅ l1 − F2 ⋅ (l1 + l2 ) = 8 ⋅ 2 − 2 ⋅ (2 + 3) = 6 kNm
Fig. 1.11
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 2] T12 = V1 = 6 kN
M = − M1 = −6 kNm x1 = 0
M12 = − M1 + V1 ⋅ x1 ⇒  1
M 2 = − M1 + V1 ⋅ l1 = 6 kNm x1 = 2 m
2 ÷3 x2 ∈ [0, 3] T23 = V1 − F1 = 6 − 8 = −2 kN
19
_____________________________________________________________
M 2 = 6 kNm x2 = 0
M 23 = − M1 + V1 ⋅ (l1 + x2 ) − F1 ⋅ x2 ⇒ 
M 3 = −0 x2 = 3 m
4 ÷3 x3 ∈[ 0, 1] T43 = 0 ; M 43 = 0
1.12. Să se determine reacţiunile pentru grinda încastrată din figura 1.12 şi să se

construiască diagramele de eforturi.
Fig. 1.12
Rezolvare:

(∑ H ) →
= 0 = − F1 + F2 cosα + H 4 ⇒ H 4 = F1 − F2 cosα = −1,196 kN
20
___________________________________________________________________
(∑V )↑ = 0 = F2 ⋅ sin α − F3 + V4 ⇒ V4 = F3 − F2 ⋅ sin α = 5 kN
(∑ M )4 = 0 = M 4 − F3 ⋅ l3 + F2 ⋅ sin α ⋅ (l3 + l2 )
⇒ M 4 = F3 ⋅ l3 − F2 ⋅ sin α ⋅ (l1 + l2 ) = 8 ⋅ 2 − 6 ⋅ sin 30 ⋅ (2 + 1) = 7 kNm
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 3] N12 = F1 = 4 kN ; T12 = 0
; M12 = 0
2 ÷3 x2 ∈[ 0, 1] N 23 = F1 − F2 ⋅ cos α = 4 − 6 ⋅ cos 30 = −1,196 kN

T23 = F2 ⋅ sin α = 6 ⋅ sin 30 = 3 kN
M 2 = 0 x2 = 0
M 23 = + F2 ⋅ sin α ⋅ x2 ⇒ 
M 3 = 3 kNm x2 = 1 m
4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 2] N 43 = H 4 = −1,196 kN ;
T43 = −V4 = −5 kN
 M = −7 kNm x3 = 0
M 43 = − M 4 + V4 ⋅ x3 ⇒  4
 M 3 = 3 kNm x3 = 2 m
1.13 Să se determine reacţiunile pentru grinda încastrată din figura 1.13 şi să se

Rezolvare:

2
( ∑V )
↑
= 0 = V1 − p ⋅ 2 ⋅ ⇒ V1 = p ⋅ 2 ⋅1 = 3 ⋅ 2 = 6 kN
2
( ∑ M )1 = 0 = M1 − p ⋅ 2 ⋅ 22 ⇒ M1 = p ⋅ 2 ⋅1 = 3 ⋅ 2 = 6 kNm
2 ÷1 x1 ∈ [0, 2] T = 0 x1 = 0
T21 = p ⋅ x1 ⇒  2
T1 = 6 kN x1 = 2 m
x1  M =0 x1 = 0
M 21 = − p ⋅ x1 ⋅ ⇒ 2
2  M 1 = −6 kN ⋅ m x1 = 2 m
21
_____________________________________________________________
Fig. 1.13
1.14 Să se determine reacţiunile pentru grinda încastrată din figura de mai jos şi să se
Rezolvare:

2
( ∑V )
↑
= 0 = V1 − p ⋅ 2 ⋅ ⇒ V1 = p ⋅ 2 ⋅1 = 5 ⋅ 2 = 10 kN
2
2
( ∑ )1
M = 0 = M 1 − p ⋅ 2 ⋅
2
− M ⇒ M 1 = p ⋅ 2 ⋅1 + M = 5 ⋅ 2 + 3 = 13 kNm

2 ÷1 x1 ∈[ 0, 2] T = 0 x1 = 0
T21 = p ⋅ x1 ⇒  2
T1 = 10 kN x1 = 2 m
22
___________________________________________________________________
x1  M = −3 x1 = 0
M 21 = − p ⋅ x1 ⋅ −M ⇒ 2
2  M1 = −13 kN ⋅ m x1 = 2 m
Fig. 1.14
1.15. Să se determine reacţiunile pentru grinda încastrată din figura 1.15 şi să se

Rezolvare:

4
( ∑V )
↑
= 0 = V1 − p ⋅ 4 ⋅ ⇒ V1 = p ⋅ 4 ⋅ 2 = 6 ⋅ 2 ⋅ 2 = 24 kN
2
23
_____________________________________________________________
4
(∑ M ) 1
= 0 = M 1 − p ⋅ 4 ⋅ − M ⇒ M 1 = p ⋅ 4 ⋅ 2 + M = 6 ⋅ 4 ⋅ 2 + 2 = 50 kNm
2
Fig. 1.15
3÷ 2 x1 ∈[ 0, 2]  T =0
T32 = p ⋅ x1 ⇒  2
x1 = 0
T1 = 12 kN x1 = 2 m
x1 M = 0 x1 = 0
M 32 = − p ⋅ x1 ⋅ ⇒ 3
2 M
 2 = −12 kN ⋅ m x1 = 2 m
2 ÷1 x2 ∈[ 0, 2] T21 = p ⋅ 2 + p ⋅ x2 ⇒  2
 T = 12 x2 = 0
1T = 24 kN x2 = 2 m
x  M = −14 x2 = 0
M 21 = − p ⋅ 2 ⋅ ( x2 +1) − p ⋅ x2 ⋅ 2 − M ⇒  2
2 M1 = −50 kN ⋅ m x2 = 2 m
24
___________________________________________________________________
1.16. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda din figura 1.16
încărcată cu sarcină uniform distribuită. Să se traseze diagramele T şi M.
Fig. 1.16
Rezolvare:
Notăm punctele caracteristice pe bară, stabilim şi trasăm reacţiunile din reazeme.

Încărcarea este simetrică, deci reacţiunile sunt egale între ele.
4 4
p⋅4⋅ 4⋅4⋅
4
( ∑ M )2 = 0 = p ⋅ 4 ⋅ − V1 ⋅ 4 ⇒ V1 =
2 4
2=
4
2 = 8 kN
4 4
p⋅4⋅ 4⋅4⋅
4
( ∑ M )1 = 0 = p ⋅ 4 ⋅ 2 − V2 ⋅ 4 ⇒ V2 = 4 = 4 2 = 8 kN
2
↑ 0 ∙4 8 4∙4 8 0
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 4] T =V − p⋅x ⇒ 1
T = 8 kNm x1 = 0
12 1 1 
T2 = −8 kNm x1 = 4 m
V1 16
Tξ = 0 ⇒ V1 − p ⋅ ξ = 0 ⇒ ξ = = =2 m
p 8
x M1 = 0 x1 = 0
M 12 = V1 ⋅ x1 − p ⋅ x1 ⋅ 1 ⇒ 
2  M 2 = 0 kNm x1 = 4 m
25
_____________________________________________________________
ξ2
M ξ = V1 ⋅ ξ − p ⋅ = 8 kNm = M max
2

încărcată cu sarcină uniform distribuită. Să se traseze diagramele T şi M.
Rezolvare:

l2 2
p ⋅ l 2 ⋅ ( l3 + ) 3 ⋅ 2 ⋅ (1 + )
(∑ M ) 4
= 0 = p ⋅ l 2 ⋅ ( l3 +
l2
2
) − V1 ⋅ (l1 + l2 + l3 ) ⇒ V1 =
l1 + l 2 + l3
2 =
1+ 2 +1
2 = 3 kN = V
4
(∑V )↑ = 0 = V1 − p ⋅ l2 + V4 ⇒ 3 − 3 ⋅ 2 + 3 = 0
M1 = 0 x1 = 0
1÷ 2 x1 ∈[ 0, 1] T12 = V1 = 3 kN ; M12 = V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = 3 kNm x1 = 1 m
Fig. 1.17
26
___________________________________________________________________
T = 3 kN x2 = 0
2÷3 x2 ∈[ 0, 2] T23 = V1 − p ⋅ x2 ⇒  2
T3 = −3 kN x2 = 2 m
V1 3
Tξ = 0 ⇒ V1 − p ⋅ ξ = 0 ⇒ ξ = = =1 m
p 3
x2 M 2 = 3 kNm x2 = 0
M 23 = V1 ⋅ (l1 + x2 ) − p ⋅ x2 ⋅ ⇒
2 M 3 = 3 kNm x2 = 2 m
2 2
ξ 1
M ξ = V1 ⋅ (l1 + ξ ) − p ⋅ = 3 ⋅ (1 + 1) − 3 ⋅
= 4,5 kNm = M max
2 2
M 4 = 0 x3 = 0
4÷3 x3 ∈[ 0, 1] T43 = −V4 = −3 kN ; M 43 = −V4 ⋅ x3 ⇒ 
M 3 = 3 kNm x3 = 1 m
1.18. Pentru grinda din figura 1.18, încărcată cu sarcini uniform distribuite, să se
traseze diagramele forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare.
Fig. 1.18
Rezolvare:
27
_____________________________________________________________
l22 l 22 3
p2 ⋅ + p1 ⋅ l1 ⋅ (l2 + 1 ) 20 ⋅ + 30 ⋅ 3 ⋅ (2 + )
1
( ∑M ) 3
l
= 0 = p2 ⋅ l2 ⋅ 2 + p1 ⋅ l1 ⋅ (l2 + l1) −V1 ⋅ (l2 + l1) ⇒ V1 =
2 2
2
l1 + l2
2 = 2
3+ 2
2 = 71 kN
l12 l 32 2
p1 ⋅ + p2 ⋅ l2 ⋅ (l1 + 2 ) 30 ⋅ + 20 ⋅ 2 ⋅ (3 + )
( ∑M )1 = 0 = p1 ⋅ l1 ⋅ l21 + p2 ⋅ l2 ⋅ (l1 + l22 ) −V3 ⋅ (l1 + l2 ) ⇒V3 = 2
l1 + l2
2 = 2
3+ 2
2 = 59 kN
(∑V )↑ = 0 = V1 − p1 ⋅ l1 − p2 ⋅ l2 + V3 ⇒ 71 − 30 ⋅ 3 − 20 ⋅ 2 + 59 = 0

T = 71 kN x1 = 0
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 3] T12 = V1 − p1 ⋅ x1 ⇒  1
T2 = −19 kN x1 = 3 m
V 71
Tξ = 0 ⇒ V1 − p1 ⋅ ξ = 0 ⇒ ξ = 1 = = 2,367 m
p1 30
x1 M = 0 kNm x1 = 0
M12 = V1 ⋅ x1 − p1 ⋅ x1 ⋅ ⇒ 1
2 M 2 = 78 kNm x1 = 3 m
p1 ⋅ ξ 2 30 ⋅ 2,3672
M ξ = V1 ⋅ ξ − = 71 ⋅ 2,367 − = 84,017 kNm = M max
2 2
T = −59 kN x2 = 0
3÷ 2 x2 ∈ [ 0, 2] T32 = −V3 + p2 ⋅ x2 ⇒  3
T2 = −19 kN x2 = 2 m
x2 M 3 = 0 kNm x2 = 0
M 32 = V3 ⋅ x2 − p2 ⋅ x2 ⋅ ⇒
2 M 2 = 78 kNm x2 = 2 m
1.19. Bara cu două console din figura 1.19 este încărcată cu două sarcini uniform
distribuite. Să se determine şi să se verifice reacţiunile. Să se traseze diagramele
forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare.
Rezolvare:

l2 l 22 1,8
−p2 ⋅ 3 + p1 ⋅l1 ⋅(l2 + 1 ) −1,5⋅ +1,2⋅1,8⋅ (1,2+ )
( ∑M)3 =0 = p2 ⋅l3 ⋅ 2 +V2 ⋅l2 − p1 ⋅l1 ⋅(l2 + 2) ⇒V2 =
l3 l1 2 2 2 2 =1,28 kN
=
l2 1,2
l2 l 1,82 2
−p1 ⋅ 1 + p2 ⋅ l2 ⋅ (l2 + 3 ) −1,2⋅ +1,5⋅ 2⋅ (1,2+ )
( ∑M)2 = 0 = p1 ⋅l1 ⋅ 21 +V3 ⋅l2 − p2 ⋅l2 ⋅ (l2 + 23 ) ⇒V3 =
l l 2 2 = 2 2 = 3,88 kN
l2 1,2
(∑V ) ↑
= 0 = − p1 ⋅ l1 + V2 + V3 − p2 ⋅ l3 ⇒ −1,2 ⋅1,8 + 1,28 + 3,88 − 1,5 ⋅ 2 = 0
28
___________________________________________________________________
Fig. 1.19
T = 0 x1 = 0
1÷ 2 x1 ∈[0, 1,8] T12 = − p1 ⋅ x1 ⇒  1
T2 = −2,16 kN x1 = 1,8 m
x1  M 1 = 0 kNm x2 = 0
M 12 = − p1 ⋅ x1 ⋅ ⇒
2  M 2 = −1, 944 kNm x2 = 1.8 m
2 ÷3 x2 ∈ [ 0, 1.2] T23 = − p1 ⋅ l1 + V2 = −880 N
l M 2 = −1,944 kNm x3 = 0

M 23 = − p1 ⋅ l1 ⋅ ( 1 + x2 ) + V2 ⋅ x2 ⇒ 
2 M 3 = −3 kNm x3 = 1,2 m
T4 = 0 x3 = 0
4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 2] T43 = p2 ⋅ x3 ⇒ 
T3 = 3000 N x3 = 2 m
x  M 4 = 0 Nm x3 = 0
M 43 = − p2 ⋅ x3 ⋅ 3 ⇒ 
2  M 3 = −3000 Nm x3 = 2 m
1.20. Bara cu consolă din figura 1.20 este încărcată cu două sarcini uniform
distribuite. Să se determine şi să se verifice reacţiunile. Să se traseze diagramele
forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare.
29
_____________________________________________________________
Fig. 1.20
Rezolvare:

(∑ M )3 = 0 = p2 ⋅ l3 ⋅ l3 − p2 ⋅ l2 ⋅ l2 − p1 ⋅ l1 ⋅ (l2 + l1 ) + V1 ⋅ (l1 + l2 )
2 2 2
l2 l2 l 2,3
− p2 ⋅ 3 + p2 ⋅ 2 + p1 ⋅ l1 ⋅ (l2 + 1 ) 8 ⋅ 2,3 ⋅ (1,5 + )
⇒ V1 = 2 2 2 = 2 = 12,832 kN (l = l )
2 3
l1 + l2 2,3 + 1,5
(∑ M )1 = 0 = p1 ⋅ l1 ⋅ l1 + p2 ⋅ (l2 + l3 ) ⋅ (l1 + l2 + l3 ) − V3 ⋅ (l1 + l2 )

2 2
l12 l2 + l3 2,32 3
p1 ⋅ + p2 ⋅ (l2 + l3 ) ⋅ (l1 + ) 8⋅ + 11 ⋅ 3 ⋅ ( 2,3 + )
⇒ V3 = 2 2 = 2 2 = 38,568 kN
l1 + l2 2,3 + 1,5
(∑V ) ↑
= 0 = V1 − p1 ⋅ l1 + V3 − p2 ⋅ (l2 + l3 ) ⇒ 12,832 − 8 ⋅ 2,3 + 38,568 − 11 ⋅ 3 = 0
Se aplică metoda secţiunilor, se stabilesc funcţiile de efort şi se studiază variaţia

acestor funcţii pe domeniile considerate.
T = 12,832 kN x1 = 0
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 2,3] T12 = V1 − p1 ⋅ x1 ⇒  1
T2 = −5,568 kN x1 = 2,3 m
V 12,832
Tξ = 0 ⇒ V1 − p1 ⋅ ξ = 0 ⇒ ξ = 1 = = 1,604 m
p1 8
x1  M = 0 kNm x1 = 0
M12 = V1 ⋅ x1 − p1 ⋅ x1 ⋅ ⇒ 1
2
 M 2 = 8,354 kNm x1 = 2,3 m
2
p1 ⋅ ξ 2
8 ⋅ 1,604
M ξ = V1 ⋅ ξ − = 12,832 ⋅ 1,604 − = 10,291 kNm
2 2
30
___________________________________________________________________
T2 = −5,568 kN x2 = 0
2÷3 x2 ∈ [ 0, 1,5] T23 = V1 − p1 ⋅ l1 − p2 ⋅ x2 = 
T3 = −22,068 kN x2 = 1,5 m
l1 x  M 2 = 8,354 kNm x2 = 0
M 23 = V1 ⋅ (l1 + x2 ) − p1 ⋅ l1 ⋅ ( + x2 ) − p2 ⋅ x2 ⋅ 2 ⇒ 
2 2  M 3 = −12,375 kNm x2 = 1,5 m
T4 = 0 x3 = 0
4÷3 x3 ∈ [ 0, 1,5] T43 = p2 ⋅ x3 ⇒ 
T3 = 16,5 kN x3 = 1,5 m
x2 M 4 = 0 kNm x3 = 0
M 43 = − p2 ⋅ x2 ⋅ ⇒
2 M 3 = −12,375 kNm x3 = 1,5 m
1.21. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda în consolă din figura

1.21. Să se traseze diagramele T şi M.
Fig. 1.21
Rezolvare:
31
_____________________________________________________________
(∑V )↑ = 0 = V1 − p ⋅ l1 ⇒ V1 = p ⋅ l1 = 3 ⋅ 6 = 18 kN
(∑ M )1 = 0 = M1 − p ⋅ l2 ⋅ (l1 + l2 ) ⇒ M1 = p ⋅ l2 ⋅ (l1 + l2 ) = 3 ⋅ 6 ⋅ (4 + 6 ) = 126 kNm

2 2 2
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 4] T12 = V1 = 18 kN
M1 = − M1 = −126 kNm x1 = 0

M12 = − M1 + V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = − M1 + V1 ⋅ l1 = −54 kNm x1 = 4 m
T3 = 0 x2 = 0
3÷ 2 x2 ∈ [ 0, 6] T32 = p ⋅ x2 = 
T2 = 18 kN x2 = 6 m
x M 3 = 0 x2 = 0
M 32 = − p ⋅ x2 ⋅ 2 ⇒ 
2 M 2 = −54 kNm x2 = 6 m
1.22. Să se determine reacţiunile şi să se construiască diagramele de eforturi pentru

grinda încastrată din figura 1.22.
Rezolvare:
Notăm punctele caracteristice pe bară. Stabilim şi calculăm reacţiunile din

încastrare.
(∑V )↑ = 0 = V1 + p1 ⋅ l1 − p2 ⋅ l2 ⇒ V1 = − p1 ⋅ l1 + p2 ⋅ l2 = −300 ⋅ 3 + 500 ⋅ 2 = 100 N
(∑ M )1 = 0 = M1 + p1 ⋅ l1 ⋅ l1 − p2 ⋅ l2 ⋅ (l1 + l2 )
2 2
l2 l2 2 32
⇒ M 1 = p2 ⋅ l2 ⋅ (l1 + ) − p1 ⋅ 1 = 500 ⋅ 2 ⋅ (3 + ) − 300 ⋅ = 2650 Nm
2 2 2 2
x2 M 3 = 0 x2 = 0
M 32 = − p2 ⋅ x2 ⋅ ⇒
2 M 2 = −1000 kNm x2 = 2 m
32
___________________________________________________________________
Fig. 1.22
T = 100 N x1 = 0
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 3] T12 = V1 + p1 ⋅ x1 =  1
T2 = 1000 N x1 = 3 m

x12 M = − M1 = −2650 Nm x1 = 0
 1
M12 = − M1 + V1 ⋅ x1 + p1 ⋅ ⇒ 2
2 x
M 2 = − M1 + V1 ⋅ l1 + p1 ⋅ 1 = −1000 Nm x1 = 3 m
 2
T3 = 0 x2 = 0
3÷ 2 x2 ∈ [ 0, 2] T32 = p2 ⋅ x2 = 
T2 = 1000 N x2 = 2 m
1.23. Pentru grinda din figura 1.23 se cere să se determine reacţiunile şi să se

construiască diagramele forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare.
Rezolvare:
(∑ M )3 = 0 = M − V1 ⋅ (l1 + l2 ) ⇒ V1 =
M
=
6
= 3 kN = V3
l1 + l2 0,8 + 1,2
33
_____________________________________________________________
1÷ 2 x1 ∈[ 0, 0,8] T12 = −V1 = −3 kN
M 1 = 0 x1 = 0
M 12 = −V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = −V1 ⋅ l 1 = −2,4 kNm x 1 = 0,8 m
3÷ 2 x2 ∈[ 0, 1,2] T32 = −V3 = −3 kN
M 3 = 0 x2 = 0
M 32 = −V3 ⋅ x2 ⇒ 
M 2 = V3 ⋅ l2 = 3,6 kNm x2 = 1,2 m
Fig. 1.23
1.24. Pentru grinda din figura 1.24 se cere să se determine reacţiunile şi să se

construiască diagramele forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare.
Rezolvare:

concentrate aplicate şi a momentelor. Stabilim şi trasăm forţele de legătură (reacţiunile) din
reazeme. Pentru calcularea şi verificarea reacţiunilor scriem şi rezolvăm ecuaţiile de
echilibru.
− M + F1 ⋅1,5 −2 + 4 ⋅1,5
(∑ M ) 4
= 0 = − M + F1 ⋅1, 5 − V1 ⋅ 2 ⇒ V1 =
2
=
2
= 2 kN
( ∑ M )1 = 0 = − M − F1 ⋅ 0, 5 + V4 ⋅ 2 ⇒ V4 = M + 2F1 ⋅1, 5 = 2 + 42⋅ 0, 5 = 2 kN

( ∑V )
↑
= 0 = V1 − F + V4 ⇒ 2 − 4 + 2 = 0
34
___________________________________________________________________
Fig. 1.24
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 0,5] T12 = V1 = 2 kN  M1 = 0 x1 = 0
; M 12 = V1 ⋅ x1 ⇒ 
 M 2 = 1 kNm x1 = 0,5 m
2÷3 x2 ∈ [ 0, 0,5] T23 = V2 − F1 = −2 kN
4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 1] T43 = −V4 = −2 kN ; M 3 = 0 x3 = 0

M 43 = V4 ⋅ x3 ⇒ 
M 2 = 2 kNm x3 = 1 m
1.25. Să se determine reacţiunile şi să se construiască diagramele T şi M.
Rezolvare:
M1 − M 2 8 − 3
(∑ M )4 = 0 = −M 2 + M1 − V1 ⋅ l ⇒ V1 = = = 1 kN = V4
l 5
Pentru construirea diagramelor de eforturi se aplică metoda secţiunilor.
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 1,5] T12 = −V1 = −1 kN
M1 = 0 x1 = 0
M12 = −V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = −V1 ⋅ l1 = −1,5 kNm x1 = 1,5 m
2 ÷3 x2 ∈[ 0, 1,5] T23 = −V1 = −1 kN

 M = 6,5 kN x2 = 0
M 23 = −V1 ⋅ (l1 + x2 ) + M1 ⇒  2
 M 3 = 5 kNm x2 = l − l1 − l2 = 1,5 m
35
_____________________________________________________________
Fig. 1.25
4÷3 x3 ∈[ 0, 2] T43 = −V4 = −1 kN

M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = −V4 ⋅ x3 ⇒ 
M 3 = V4 ⋅ l2 = 2 kNm x3 = 2 m
1.26. Bara cu consolă din figură este încărcată cu două momente concentrate. Să se
determine reacţiunile. Să se traseze diagramele T şi M.
Rezolvare:
(∑ M )4 = 0 = M 2 − V2 ⋅ (l3 + l2 ) + M1 ⇒ V2 = M1 + M 2 = 705,882 N = V4
l2 + l3
1÷ 2 x1 ∈ [0, 1,7] T12 = 0 ; M12 = − M1 = −1500 Nm
2÷3 x2 ∈ [ 0, 1,5] T23 = V2 = 705,882 N

 M = −1500 N x2 = 0
M 23 = − M 1 + V2 ⋅ x2 ⇒  2
 M 3 = −441,176 Nm x2 = 1,5 m
4 ÷3 x3 ∈[ 0, 1,9] T43 = V4 = 705,882 N

 M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = −V4 ⋅ x3 ⇒ 
 M 3 = −V4 ⋅ l3 = −1341,176 Nm x3 = 1,9 m
36
___________________________________________________________________
Fig. 1.26
1.27 Bara din figura 1.27 este încărcată cu două momente concentrate. Să se
determine reacţiunile. Să se traseze diagramele T şi M.
Fig. 1.27
Rezolvare:
(∑ M )3 = 0 = M 2 + V2 ⋅ l2 − M1 ⇒ V2 = M1 − M 2 = 4,615 kN = V3
l2
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 1,6] T12 = 0 ; M12 = M 1 = 12 kNm
37
_____________________________________________________________
2÷3 x2 ∈ [ 0, 1,3] T23 = −V2 = 4,615 kN
M 2 = 12 kN x2 = 0
M 23 = M 1 − V2 ⋅ x2 ⇒ 
M 3 = 6 kNm x2 = 1,3 m
4 ÷3 x3 ∈[ 0, 1,5] T43 = 0 ;
M 43 = M 2 = 6 kNm
1.28. Să se determine reacţiunile pentru grinda în consolă din figura 1.28. Să se

traseze diagrama de momente încovoietoare.
Fig. 1.28
Rezolvare:
Singura reacţiune este momentul din încastrare

(∑ M )2 = 0 = M − M1 ⇒ M1 = M = 4 kNm
Pentru construirea diagramei de efort moment încovoietor se aplică metoda
secţiunilor.
2 ÷1 x1 ∈ [ 0, 2] T =0;
M 21 = M = 4 kNm
1.29. Să se determine reacţiunile pentru grinda în consolă din figură. Să se traseze

diagrama de momente încovoietoare.
Rezolvare:
Singura reacţiune este momentul din încastrare

(∑ M )1 = 0 = M1 − M 2 − M 3 ⇒ M 3 = M1 − M 2 = 18 kNm
Pentru construirea diagramei de efort moment încovoietor se aplică metoda
secţiunilor.
38
___________________________________________________________________
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 5] T =0;
M12 = M1 = 30 kNm
3÷ 2 x2 ∈ [ 0, 3] T =0;
M 32 = M 3 = 18 kNm
Fig. 1.29
1.30. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda în consolă din figura

1.30. Să se traseze diagramele T şi M.
Fig. 1.30
39
_____________________________________________________________
Rezolvare:

(∑V )
↑
= 0 = V1 − F ⇒ V1 = F = 4 kN
(∑M ) 1
= 0 = M1 − F ⋅ 2 − M ⇒ M1 = F ⋅ 2 + M = 4 ⋅ 2 +1 = 9 kNm
2 ÷1 x2 ∈ [ 0, 1] T21 = F = 4 kN ;
 M 2 = −5 kNm x2 = 0
M 21 = − F ⋅ (1 + x2 ) − M ⇒ 
 M 1 = −9 kNm x2 = 1 m
3÷ 2 x1 ∈[ 0, 1] T32 = F = 4 kN ;
M 3 = 0 x1 = 0
M 32 = − F1 ⋅ x1 ⇒ 
 M 2 = −4 kNm x1 = 1 m
1.31. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda în consolă din figură.

Fig. 1.31
40
___________________________________________________________________
Rezolvare:

( ∑V )
↑
= 0 = V1 − F ⇒ V1 = F = 10 kN
(∑ M ) 1
= 0 = M 1 − F ⋅ 2 − M ⇒ M 1 = F ⋅1, 5 + M = 10 ⋅1,5 + 4 = 19 kNm
3÷2 x1 ∈ [ 0, 1,5] T32 = 0 ;
M 32 = − M = −4 kNm
2 ÷1 x2 ∈[ 0, 1,5] T21 = F1 = 10 kN ;
 M 2 = −4 kNm x2 = 0
M 21 = − F ⋅ x2 − M ⇒ 
 M 1 = −19 kNm x2 = 1,5 m
1.32. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda din figură încărcată cu

două forţe concentrate şi o sarcină uniform distribuită. Să se traseze diagramele T şi
M.
Fig. 1.32
Rezolvare:
41
_____________________________________________________________
(∑ M )4 = 0 = F ⋅ l1 + p ⋅ l2 ⋅ (l1 + l2 ) + F ⋅ (l1 + l2 ) − V1 ⋅ (2l1 + l2 )
2
l 2
F ⋅ (2l1 + l2 ) + p ⋅ l2 ⋅ (l1 + 2 ) 5 ⋅ 4 + 3 ⋅ 2 ⋅ (1 + )
⇒ V1 = 2 = 2 = 8 kN = V
4
2l1 + l2 4
(∑V )↑ = 0 = V1 − F − p ⋅ l2 − F + V4 ⇒ 8 − 5 − 3 ⋅ 2 − 5 + 8 = 0
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 1] T12 = V1 = 8 kN
;
M1 = 0 x1 = 0
M12 = V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = 8 kNm x1 = 1 m
T2 = 3 kN x2 = 0
2 ÷3 x2 ∈[ 0, 2] T23 = V1 − F − p ⋅ x2 ⇒ 
T3 = −3 kN x2 = 2 m
V − F 8−5
Tξ = 0 ⇒ V1 − F − p ⋅ ξ = 0 ⇒ ξ = 1 = =1 m
p 3
x2 M = 8 kNm x2 = 0
M 23 = V1 ⋅ (l1 + x2 ) − F ⋅ x2 − p ⋅ x2 ⋅ ⇒ 2
2 M 3 = 8 kNm x2 = 2 m
2 2
ξ 1
M ξ = V1 ⋅ (l1 + ξ ) − F ⋅ ξ − p ⋅ = 8 ⋅ (1 + 1) − 5 ⋅ 1 − 3 ⋅ = 9,5 kNm = M max
2 2
4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 1] T43 = −V4 = −8 kN ;
M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = V4 ⋅ x3 ⇒ 
M 3 = 8 kNm x3 = 1 m

încărcată cu forţă concentrată, sarcină uniform distribuită şi moment concentrat. Să
se traseze diagramele N, T şi M.
Rezolvare:
Notăm punctele caracteristice pe bară, stabilim şi trasăm reacţiunile din reazeme. În

punctul 3 forţa F se descompune conform regulii paralelogramului. Ecuaţii de echilibru:
(∑ H )→ = 0 = − F cosα + H 4 ⇒ H 4 = 10 ⋅ cos 60 = 5 kN
(∑ M )4 = 0 = M + F ⋅ sin α ⋅ l3 + p ⋅ l1 ⋅ (l3 + l2 + l1 ) − V1 ⋅ (l3 + l2 + l1)
2
42
___________________________________________________________________
l1
M + F ⋅ sin α ⋅ l3 + p ⋅ l1 ⋅ (l3 + l2 + )
⇒ V1 = 2 = 16,830 kN
l1 + l2 + l3
l12
(∑ M )1 = 0 = p ⋅ + F ⋅ sin α ⋅ (l1 + l2 ) − M − V4 ⋅ (l1 + l2 + l3 )
2
l12
p⋅ + F ⋅ sin α ⋅ (l1 + l2 ) − M
⇒ V4 = 2 = 5,830 kN
l1 + l2 + l3
(∑V )↑ = 0 = V1 − p ⋅ l1 − F ⋅ sinα + V4 ⇒ 16,830 − 7 ⋅ 2 − 10 ⋅ sin 60 + 5,830 = 0
Fig. 1.33
1÷ 2 x1 ∈[ 0, 2] N12 = 0 ;
43
_____________________________________________________________
T = V = 16,830 kN x1 = 0
T12 = +V1 − p ⋅ x1 ⇒  1 1
T2 = V1 − p ⋅ l1 = 2,830 kN x1 = 2 m
x 2
M 1 = 0 x1 = 0
M 12 = V1 ⋅ x1 − p ⋅ ⇒ 
1
2 M 2 = 19,66 kNm x1 = 2 m
2 ÷3 x2 ∈ [ 0, 1] N23 = 0
;
T23 = V1 − p ⋅ l1 = 2,830 kN
l M = 19,660 kNm x2 = 0
M 23 = V1 ⋅ (l1 + x2 ) − p ⋅ l1 ⋅ ( 1 + x2 ) ⇒  2
2 M 3 = 22,490 kNm x2 = 1 m
3÷2 x3 ∈[ 0, 3] N 43 = + H 4 = 5 kN
;
T43 = −V4 = 5,830 kN
M 4 = 5 kNm x3 = 0
M 43 = M + V4 ⋅ x3 ⇒ 
M 3 = 22,490 kNm x3 = 3 m
1.34. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda cu consolă din figură

încărcată cu forţă concentrată, sarcină uniform distribuită şi moment concentrat. Să
se traseze diagramele T şi M.
Rezolvare

Ecuaţii de echilibru:
(∑ M )5 = 0 = F ⋅ l4 − M − V2 ⋅ (l4 + l3 + l2 ) + p ⋅ l1 ⋅ (l4 + l3 + l2 + l1 )
2
l1
F ⋅ l4 − M + p ⋅ l1 ⋅ (l4 + l3 + l2 + )
⇒ V2 = 2 = 1000 ⋅ 2 − 1500 + 500 ⋅ 2 ⋅ 5 = 1375 N
l2 + l3 + l4 4
2
(∑ M )2 = 0 = p ⋅ l1 − M − F ⋅ (l2 + l3 ) + V5 ⋅ (l2 + l3 + l4 )
2
l12 22
− p⋅ + M + F ⋅ (l2 + l3 ) − 500 ⋅ + 1500 + 1000 ⋅ 2
⇒ V5 = 2 = 2 = 625 N
l2 + l3 + l4 4
(∑V )↑ = 0 = − p ⋅ l1 + V2 − F + V5 ⇒ −500 ⋅ 2 + 1375 − 1000 + 625 = 0
44
___________________________________________________________________
Fig. 1.34
T1 = 0 x1 = 0
1÷ 2 x1 ∈[ 0, 2] T12 = − p ⋅ x1 ⇒ 
T2 = − p ⋅ l1 = 1000 N x1 = 2 m
x12  M1 = 0 x1 = 0
M12 = − p ⋅ ⇒
2  M 2 = −1000 Nm x1 = 2 m
2 ÷3 x2 ∈ [ 0, 1] T23 = − p ⋅ l1 + V2 = 375 N
l M 2 = −1000 Nm x2 = 0
M 23 = − p ⋅ l1 ⋅ ( 1 + x2 ) + V2 ⋅ x2 ⇒ 
2 M 3 = −625 Nm x2 = 1 m
3÷4 x3 ∈ [ 0, 1] T34 = − p ⋅ l1 + V2 = 375 N
;
l1 M = 875 Nm x3 = 0
M 34 = − p ⋅ l1 ⋅ ( + l2 + x3 ) + V2 ⋅ (l2 + x3 ) + M ⇒  2
2 M 3 = 1350 Nm x3 = 1 m
5÷4 x4 ∈ [ 0, 2] T54 = −V5 = −625 N
45
_____________________________________________________________
 M 5 = 0 x4 = 0
M 54 = V5 ⋅ x4 ⇒ 
 M 4 = 1350 Nm x4 = 2 m
1.35. Grinda cu console din figură este încărcată cu două forţe concentrate, o sarcină
uniform distribuită şi un moment concentrat. Să se determine şi să se verifice
reacţiunile şi să se traseze diagramele de eforturi.
Fig. 1.35
Rezolvare:

(∑ H ) →
= 0 = F1 − H 2 ⇒ H 2 = F1 = 7 kN
l2
M + p ⋅ l2 ⋅ − F2 ⋅ l3
(∑ M )3 = 0 = M − V2 ⋅ l2 + p ⋅ l2 ⋅ l2 − F2 ⋅ l3 ⇒ V2 = 2 = 7,5 kN
2 l2
46
___________________________________________________________________
l22
l2 −M + p⋅ + F2 ⋅ (l2 + l3 )
(∑ M )2 = 0 = M − p ⋅ 2 + V3 ⋅ l2 − F2 ⋅ (l2 + l3 ) ⇒ V3 = 2 = 16,5 kN
2 l2
(∑V )↑ = 0 = V2 − p ⋅ l2 + V3 − F2 ⇒ 7.5 − 5 ⋅ 3 + 16,5 − 9 = 0

1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 2] N12 = − F1 = −7 kN ;
T12 = 0 ;
M12 = − M = −18 kN
T2 = 7,5 kN x2 = 0
2 ÷3 x2 ∈[ 0, 3] N 23 = − F1 + H 2 = 0 ; T23 = V2 − p ⋅ x2 ⇒ 
T3 = −7,5 kN x2 = 3 m
V 7,5
Tξ = 0 ⇒ V2 − p ⋅ ξ = 0 ⇒ ξ = 2 = = 1,5 m
p 5
x2 M 2 = −18 kNm x2 = 0

M 23 = − M + V2 ⋅ x2 − p ⋅ x2 ⋅ ⇒
2 M 3 = −18 kNm x2 = 3 m
ξ 2 2
1,5
M ξ = − M + V2 ⋅ ξ − p ⋅ = −18 + 7,5 ⋅ 1,5 − 5 ⋅ = −12,375 kNm
2 2
4 ÷3 x3 ∈[ 0, 2] N43 = 0
;
T43 = F2 = 9 kN
M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = − F2 ⋅ x3 ⇒ 
 M 3 = −18 kNm x3 = 2 m
1.36. Să se determine reacţiunile pentru grinda încastrată din figura 1.36, încărcată cu
forţă concentrată, sarcină uniform distribuită şi moment concentrat. Să se traseze
diagramele N, T şi M.
Rezolvare:
Notăm punctele caracteristice pe bară, stabilim şi trasăm reacţiunile din reazeme. În

punctul 3 forţa F se descompune conform regulii paralelogramului. Ecuaţii de echilibru:
(∑ H )→ = 0 = H1 − F cos α ⇒ H1 = 5 ⋅ cos 55 = 2,868 kN
47
_____________________________________________________________
2
(∑ M )1 = 0 = M1 − p ⋅ l1 − F ⋅ sin α ⋅ (l1 + l2 ) + M
2
l12
⇒ M1 = p ⋅ + F ⋅ sin α ⋅ (l1 + l2 ) − M = 21,431 kNm
2
(∑V )↑ = 0 = V1 − p ⋅ l1 − F ⋅ sin α ⇒ V1 = p ⋅ l1 + F ⋅ sin α = 2 ⋅ 3 + 5 ⋅ sin 55 = 10,096 kN
Fig. 1.36

1÷ 2 x1 ∈[ 0, 3] N12 = − H1 = −2,868 kN ;
48
___________________________________________________________________
T1 = V1 = 10,096 kN x1 = 0
T12 = V1 − p ⋅ x1 ⇒ 
T2 = V1 − p ⋅ l1 = 4,096 kN x1 = 3 m
x12 M = −21,431 kNm x1 = 0

M12 = − M1 + V1 ⋅ x1 − p ⋅ ⇒ 1
2 M 2 = −0,144 kNm x1 = 3 m
2÷3 x2 ∈ [0, 1,5] N 23 = − H1 = −2,868 kN

;
T23 = V1 − p ⋅ l1 = 4,096 kN
l1 M 2 = −0,144 kNm x2 = 0

M 23 = − M1 + V1 ⋅ (l1 + x2 ) − p ⋅ l1 ⋅ ( + x2 ) ⇒ 
2
M 3 = 6 kNm x2 = 1,5 m
4÷3 x3 ∈ [ 0, 2,5] N 43 = 0 ;
T43 = 0
M 43 = M = 6 kNm
1.37. Pentru grinda din figura 1.37, încărcată cu sarcini uniform distribuite, să se
traseze diagramele forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare.
Fig. 1.37
49
_____________________________________________________________
Rezolvare:

4 
p ⋅ 4 ⋅  + 3
4  2  30 ⋅ 4 ⋅ 5
( ∑ M )3 = 0 = p ⋅ 4 ⋅  + 3  − V1 ⋅ 7 ⇒ V1 =
2 

7
=
7
= 85, 71 kN
4
p⋅4⋅
( ∑ M )1 = 0 = − p ⋅ 4 ⋅ 24 + V3 ⋅ 7 ⇒ V3 = 7 2 = 30 ⋅74 ⋅ 2 = 34, 29 kN
( ∑V )
↑
= 0 = V1 − p ⋅ 4 + V3 ⇒ 85,71 − 30 ⋅ 4 + 34, 29 = 0
Pentru construirea diagramelor forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare se aplică
metoda secţiunilor, se stabilesc funcţiile de efort şi se studiază variaţia acestor funcţii pe
domeniile considerate.
1÷ 2 x1 ∈[ 0, 4] T = 85.71 kN x1 = 0
T12 = V1 − p ⋅ x1 ⇒  1
T2 = −34.29 kN x1 = 4 m
V 71
Tξ = 0 ⇒ V1 − p ⋅ ξ = 0 ⇒ ξ = 1 = = 2,857 m
p1 30
x1  M 1 = 0 kNm x1 = 0
M 12 = V1 ⋅ x1 − p ⋅ x1 ⋅ ⇒
2  M 2 = 102,84 kNm x1 = 4 m
p1 ⋅ ξ 2 30 ⋅ 2,857 2
M ξ = V1 ⋅ ξ − = 85.71 ⋅ 2,857 − = 122, 35 kNm = M max
2 2
3÷ 2 x2 ∈[ 0, 3] T32 = −V3 = −34.29 kN ;
 M 3 = 0 kNm x2 = 0
M 32 = V3 ⋅ x2 ⇒ 
 M 2 = 102.87 kNm x2 = 3 m
1.38. Să se determine reacţiunile pentru grinda încastrată din figura 1.38, încărcată cu
forţă concentrată, sarcini uniform distribuite şi moment concentrat. Să se traseze
diagramele T şi M.
Rezolvare:

(∑ M )1 = 0 = − M1 + F ⋅ l1 − p1 ⋅ l2 ⋅ (l1 + l2 ) − M + p2 ⋅ l3 ⋅ (l1 + l2 + l3 )
2 2
l2 l3
⇒ M1 = F ⋅ l1 − p1 ⋅ l2 ⋅ (l1 + ) − M + p2 ⋅ l3 ⋅ (l1 + l2 + ) = 12 kNm
2 2
(∑V )↑ = 0 = V1 + p1⋅l2 − F − p2 ⋅l3 ⇒ V1 = − p1 ⋅ l2 + F + p 2 ⋅l3 = −3 ⋅ 2 + 3 + 6 ⋅ 1 = 3 kN
50
___________________________________________________________________
Fig. 1.38
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 2] T12 = V1 = 3 kN ;
 M 1 = −9 kNm x1 = 0
M 12 = − M 1 + V1 ⋅ x1 ⇒ 
 M 2 = −3 kNm x1 = 2 m
T2 = 0 x2 = 0
2 ÷3 x2 ∈ [ 0, 2] T23 = V1 − F + p ⋅ x2 ⇒ 
T3 = 6 kN x2 = 2 m
2
x M = −3 kNm x2 = 0
M 23 = − M 1 + V1 ⋅ (l1 + x2 ) − F ⋅ x2 + p1 ⋅ 2
⇒ 2
2 M 3 = 3 kNm x2 = 2 m
T4 = 0 x3 = 0
4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 1] T43 = p2 ⋅ x3 ⇒ 
T3 = 6 kN x3 = 1 m
x2 M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = − p 2 ⋅ 3 ⇒ 
2 M
 3 = − 3 kNm x 3 =1 m
1.39. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda principală din figură (1

– 4), peste care este aşezată o grindă secundară (A – B) încărcată cu sarcină uniform
distribuită. Să se traseze diagramele T şi M pentru grinda principală.
51
_____________________________________________________________
Fig. 1.39
Rezolvare:
Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, reacţiunile calculate pentru grinda

secundară (A – B) se aplică pe grinda principală (1 – 4) cu semn schimbat. Se determină
reacţiunile grinzii secundare (grindă cu încărcare simetrică):
l22 22
p⋅ 3⋅
l22
(∑ M )A = 0 = p ⋅ − VB ⋅ l2 ⇒ VB = 2 = 2 = 3 kN = V
A
2 l2 2
(∑ M )4 = 0 = VB ⋅ l1 + VA ⋅ (l1 + l2 ) − V1 ⋅ (2l1 + l2 )
VB ⋅ l1 + V A ⋅ (l1 + l2 ) 3 ⋅ 1 + 3 ⋅ (1 + 2)
⇒ V1 = = = 3 kN = V4
2l1 + l2 4
(∑V )↑ = 0 = V1 − VA − VB + V4 ⇒ 3 − 3 − 3 + 3 = 0
Se aplică metoda secţiunilor şi se trasează diagramele de eforturi pentru grinda
principală.
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 1] T12 = V1 = 3 kN ;
M 1 = 0 x1 = 0
M 12 = V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = 3 kNm x1 = 1 m
2÷3 x2 ∈[0, 2] T23 = V1 − VA = 0
;
M = 3 kNm x2 = 0
M 23 = V1 ⋅ (l1 + x2 ) − VA ⋅ x2 ⇒  2
M 3 = 3 kNm x2 = 2 m
52
___________________________________________________________________
4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 1] T43 = −V4 = −3 kN ;
M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = V4 ⋅ x3 ⇒ 
M 3 = 3 kNm x3 = 1 m
1.40. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda principală cu consolă

din figură (A – 3), peste care este aşezată o grindă secundară (A – B) încărcată cu
sarcină uniform distribuită. Să se traseze diagramele T şi M pentru grinda principală.
Rezolvare:
Conform principiului acţiunii şi reacţiunii, reacţiunile calculate pentru grinda

secundară (A – B) se aplică pe grinda principală (A – 3) cu semn schimbat. Se determină
reacţiunile grinzii secundare (grindă cu încărcare simetrică):
p ⋅ 2l12
(∑ M ) = 0 = p ⋅ 2l ⋅ l 1 1 1 − V2 ⋅ 2l1 ⇒ V3 = = 10 kN = V1
1
2l1
astfel, grinda principală se încarcă după cum este indicat în figura 1.40.b.
Fig. 1.40.a
l32
(∑ M ) = 0 = p2 ⋅ − M + V3 ⋅ (l3 + l 2 ) − V2 ⋅ (l3 + l 2 + l1 ) + V1 ⋅ (l3 + l 2 + 2l1 )
5
2
l32
p2 ⋅
− M + V3 ⋅ (l3 + l2 ) + V1 ⋅ (l3 + l2 + 2l1 )
⇒ V2 = 2 = 21,213 kN
l1 + l2 + l3
(∑ M )2 = 0 = −V1 ⋅ l1 + V3 ⋅ l1 + M + p2 ⋅ l3 ⋅ (l1 + l2 + l3 ) − V5 ⋅ (l1 + l2 + l3 )

2
l3
− V A ⋅ l1 + VB ⋅ l1 + M + p2 ⋅ l3 ⋅ (l1 + l2 + )
⇒ V5 = 2 = 13,187 kN
l1 + l2 + l3
(∑ V ) ↑
= 0 = −V1 + V2 − V3 − p2 ⋅ l3 + V5 ⇒ −10 + 21,213 − 10 − 12 ⋅1,2 + 13,187 = 0
Se aplică metoda secţiunilor şi se trasează diagramele de eforturi pentru grinda
principală.
53
_____________________________________________________________
Fig. 1.40.b
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 1] T12 = −V1 = −10 kN ;

M 1 = 0 x1 = 0
M 12 = −V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = −10 kNm x1 = 1 m
2÷3 x2 ∈ [ 0, 1] T23 = −V1 + V2 = 11,213 kN
M = −10 kNm x2 = 0
M 23 = −V1 ⋅ (l1 + x2 ) + V2 ⋅ x2 ⇒  2
M 3 = 1,213 kNm x2 = 1 m
3÷4 x3 ∈ [ 0, 0,8] T34 = −V1 + V2 − V3 = 1, 213 kN
M 3 = 1,216 kNm x3 = 0
M 34 = −V1 ⋅ (2l1 + x3 ) + V2 ⋅ (l1 + x3 ) − V3 ⋅ x3 ⇒ 
M 4 = 2,184 kNm x3 = 0,8 m
5÷4 x4 ∈ [ 0, 1,2] T54 = −V5 + p 2 ⋅ x 4 ⇒  5

T = −13,187 kN x4 = 0
T4 = 1,213 kN x 4 = 1,2 m
V3 13,187
Tξ = 0 ⇒ −V5 + p2 ⋅ ξ = 0 ⇒ ξ = = = 1,1 m
p2 12
54
___________________________________________________________________
x42 M 5 = 0 x3 = 0
M 54 = V5 ⋅ x4 − p2 ⋅ ⇒
2  M 4 = 7,184 kNm x3 = 1,2 m
ξ 2
1,1 2
M ξ = V5 ⋅ ξ − p2 ⋅ = 13,187 ⋅ 1,1 − 12 ⋅ = 7,246 kNm
2 2
1.41. Să se determine reacţiunile şi să se traseze diagramele de eforturi pentru bara

simplu rezemată din figura 1.41, înclinată cu 300 faţă de orizontală, încărcată cu forţe
concentrate verticale.
Rezolvare:
Se alege un sistem de referinţă (x0y) după direcţia barei, se descompun forţele

concentrate după cele două direcţii, se notează punctele caracteristice şi se calculează
reacţiunile.
(∑ X )→ = 0 = X1 − F1 sin α + F2 sin α
⇒ X 1 = F1 sin α − F2 sin α ⇒ X 1 = 1300 ⋅ sin 30 − 600 ⋅ sin 30 = 350 N
(∑ M ) 4
= 0 = F2 ⋅ cosα ⋅ l3 − F1 ⋅ cosα ⋅ (l3 + l2 ) + Z1 ⋅ (l3 + l2 + l1 )
⇒ Z1 =
[− F2 ⋅ l3 + F1 ⋅ (l3 + l2 )]cos α = [− 600 ⋅ 1,5 + 1300 ⋅ (1,5 + 2)]cos 30 = 702,443 N
l1 + l2 + l3 4,5
(∑ M ) = 0 = F ⋅ cosα ⋅ l − F ⋅ cosα ⋅ (l + l ) + Z
1 1 1 2 1 2 4 ⋅ (l1 + l2 + l3 )
⇒ Z4 =
[− F1 ⋅ l1 + F2 ⋅ (l1 + l2 )]cos α = [− 1300 ⋅ 1 + 600 ⋅ (1 + 2)]cos 30 = 96,225 N
l1 + l2 + l3 4,5
(∑ Z ) ↑
= 0 = Y1 − F1 ⋅ cos α + F2 ⋅ cos α − Y4 ⇒ 702,443 − 1300 ⋅ cos 30 + 600 ⋅ cos 30 − 96,225 = 0
Se aplică metoda secţiunilor după direcţia x, se determină funcţiile de efort forţă
axială, forţă tăietoare şi moment încovoietor şi se trasează diagramele N, T şi M.
1÷ 2 x1 ∈[ 0, 1] N12 = − X1 = −350 N ;
T12 = Z1 = 702,443 N
M 1 = 0 x1 = 0
M 12 = V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = 702,443 Nm x1 = 1 m
2 ÷3 x2 ∈[ 0, 2] N 23 = − X 1 + F1 sin α = −350 + 1300 ⋅ sin 30 = 300 N

T23 = Z1 − F1 cos α = 702 ,443 − 1300 ⋅ cos 30 = −423,390 N
M = 702,443 Nm x2 = 0
M 23 = Z1 ⋅ (l1 + x2 ) − F1 cosα ⋅ x2 ⇒  2
M 3 = −144,337 Nm x2 = 2 m
4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 1,5] N 43 = 0 ;
T43 = Z 4 = 96,225 N
M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = −V4 ⋅ x3 ⇒ 
M 3 = −144,337 Nm x3 = 1,5 m
55
_____________________________________________________________
Fig. 1.41
1.42. Să se determine reacţiunile şi să se traseze diagramele de eforturi pentru bara

înclinată simplu rezemată cu consolă din figura 1.42.
Rezolvare:
Se alege un sistem de referinţă (x0y) după direcţia barei, se descompun încărcările

după cele două direcţii, se notează punctele caracteristice şi se calculează reacţiunile.
(∑ X )→ = 0 = X1 − F ⋅ sin α − p ⋅ sin α ⋅ l3
⇒ X 1 = F ⋅ sin α + p ⋅ sin α ⋅ l3 ⇒ X 1 = 6 ⋅ sin 30 + 4 ⋅ sin 30 ⋅ 1,5 = 6 kN
56
___________________________________________________________________
(∑ M ) 3
= 0 = p ⋅ cosα ⋅ l3 − F ⋅ cosα ⋅ l2 + Z1 ⋅ (l2 + l1 )
 l32   1,52 
− p ⋅ 2 + F ⋅ l2 ) cos α − 4 ⋅ 2 + 6 ⋅ 2 cos 30
⇒ Z1 =   =  = 2,598 kN
l1 + l2 2,5
( )
∑ M 1 = 0 = F ⋅ cos α ⋅ l1 − Z3 ⋅ (l1 + l2 ) + p ⋅ cos α ⋅ l3 ⋅ (l1 + l2 + 23 )
l
 l3   1,5 
 F ⋅ l1 + p ⋅ l3 ⋅ (l1 + l2 + 2 ) cosα 6 ⋅ 0,5 + 4 ⋅ 1,5 ⋅ (0,5 + 2 + 2 )  cos 30
⇒ Z2 = ⇒ Z2 = = 7,794 kN
l1 + l2 2,5
(∑ Z ) ↑
= 0 = Z1 − F ⋅ cos α + Z 3 − p ⋅ cos α ⋅ l3 ⇒ 2,598 − 6 ⋅ cos 30 + 7,794 − 4 ⋅ cos 30 ⋅1,5 = 0
Fig. 1.42
Se aplică metoda secţiunilor după direcţia x, se determină funcţiile de efort forţă

axială, forţă tăietoare şi moment încovoietor şi se trasează diagramele N, T şi M.
57
_____________________________________________________________
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 0,5] N12 = − X 1 = −6 kN ;
T12 = Z1 = 2,598 kN
M 1 = 0 x1 = 0
M12 = V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 2 = 1,299 kNm x1 = 0,5 m
2÷3 x2 ∈[ 0, 2] N 23 = − X 1 + F ⋅ sin α = −3 kN
T23 = Z1 − F ⋅ cos α = 2,598 − 6 ⋅ cos 30 = −2,598 kN
M 2 = 1,299 kNm x2 = 0
M 23 = Z1 ⋅ (l1 + x2 ) − F ⋅ cos α ⋅ x2 ⇒ 
M 3 = −3,897 kNm x2 = 2 m
 N 4 = 0 x3 = 0
4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 1,5] N 43 = − p ⋅ sin α ⋅ x3 ⇒ 
 N 3 = −3 kN x3 = 1,5 m
T4 = 0 x3 = 0
T43 = p ⋅ cos α ⋅ x3 ⇒ 
T3 = 5,196 kN x3 = 1,5 m
x32 M 4 = 0 x3 = 0
M 43 = − p ⋅ cos α ⋅ ⇒
2 M 3 = −3,897 kNm x3 = 1,5 m
1.43. Să se determine reacţiunile şi să se traseze diagramele T şi M pentru bara cu

articulaţie (în punctul 4) din figură, încărcată cu sarcini uniform distribuite.
Fig. 1.43.a
Rezolvare:
Separăm bara (4 – 5) ca o bară simplu rezemată încărcată cu sarcina distribuită p2 şi

bara (1 – 4), o bară simplu rezemată cu consolă încărcată cu sarcina uniform distribuită p1 şi
reacţiunea V4 în punctul 4. Calculăm reacţiunile din reazeme pentru cele două bare simplu
rezemate.
Bara (4 – 5) – o bară încărcată simetric:
l42 22
p2 ⋅ 2⋅
l2
(∑ M )4 = 0 = p2 ⋅ 4 − V5 ⋅ l4 ⇒ V5 = 2 = 2 = 2 kN = V
5
2 l4 2
58
___________________________________________________________________
Bara (1 – 4)
(∑ M )3 = 0 = V4 ⋅ l3 − p1 ⋅ l1 ⋅ (l2 + l1 ) + V1 ⋅ (l1 + l2 )
2
l1 2
p1 ⋅ l1 ⋅ (l2 + ) − V4 ⋅ l3 4 ⋅ 2 ⋅ (2 + ) − 2 ⋅ 1
⇒ V2 = 2 = 2 = 5,5 kN
l1 + l2 4
2
(∑ M )1 = 0 = p1 ⋅ l1 − V3 ⋅ (l1 + l2 ) + V4 ⋅ (l1 + l2 + l3 )
2
l12 22
p1 ⋅ + V4 ⋅ (l1 + l2 + l3 ) 4 ⋅ + 2 ⋅ ( 2 + 2 + 1)
⇒ V3 = 2 = 2 = 4,5 kN
l1 + l2 4
(∑V )↑ = 0 = V1 − p1 ⋅ l1 + V3 − V4 ⇒ 5,5 − 4 ⋅ 2 + 4,5 − 2 = 0
Fig. 1.43.b
Scriem funcţiile de efort pentru barele luate separat (1 – 4) şi (4 – 5), iar diagramele
se trasează pentru bara cu articulaţie (1 – 5):
Bara (1 – 4):
T = 5,5 kN x1 = 0
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 2] T12 = V1 − p1 ⋅ x1 ⇒  1
T2 = −2,5 kN x1 = 2 m
V 5,5
Tξ = 0 ⇒ V1 − p1 ⋅ ξ1 = 0 ⇒ ξ1 = 1 = = 1,375 m
1 p1 4
x1 M = 0 kNm x1 = 0
M12 = V1 ⋅ x1 − p1 ⋅ x1 ⋅ ⇒ 1
2 M 2 = 3 kNm x1 = 2 m
p1 ⋅ ξ12 2
4 ⋅ 1,375
M ξ = V1 ⋅ ξ1 − = 5,5 ⋅ 1,375 − = 3,781 kNm
1 2 2
2 ÷3 x2 ∈ [0, 2] T23 = V1 − p1 ⋅ l1 = −2,5 kN
l M = 3 kNm x2 = 0
M 23 = V1 ⋅ (l1 + x2 ) − p1 ⋅ l1 ⋅ ( 1 + x2 ) ⇒  2
2 M 3 = −2 kNm x2 = 2 m
59
_____________________________________________________________
Fig. 1.43.c
3÷4 x1 ∈ [ 0, 1] T34 = V1 − p1 ⋅ l1 + V3 = 2 kN
l1  M 3 = −2 kNm x3 = 0
M 34 = V1 ⋅ (l1 + l 2 + x 3 ) − p1 ⋅ l1 ⋅ ( + l 2 + x 3 ) + V3 ⋅ x3 ⇒ 
2  M 4 = 0 x3 = 1 m
Bara (4 – 5):
T5 = −2 kN x4 = 0
5÷4 x4 ∈ [ 0, 2] T54 = V5 − p2 ⋅ x4 ⇒ 
T4 = 2 kN x4 = 2 m
V5 2
Tξ = 0 ⇒ V5 − p2 ⋅ ξ 2 = 0 ⇒ ξ 2 = = =1 m
2 p2 2
x4 M 5 = 0 kNm x4 = 0
M 54 = V5 ⋅ x4 − p2 ⋅ x4 ⋅ ⇒
2 M 4 = 0 kNm x4 = 2 m
p2 ⋅ ξ 22 2 ⋅ 12
M ξ = V5 ⋅ ξ 2 − = 2 ⋅1 − = 1 kNm
2 2 2
60
___________________________________________________________________
1.44. Să se determine reacţiunile şi să se traseze diagramele T şi M pentru bara cu
articulaţie (în punctul 3) din figură, încărcată cu sarcini uniform distribuite.
Fig. 1.44.a
Rezolvare:
Separăm bara (1 – 3) ca o bară simplu rezemată încărcată cu sarcina uniform

distribuită p1 şi bara (3 – 5) ca o bară încastrată încărcată cu sarcina distribuită p2 şi
reacţiunea V3 în punctul 3. Calculăm reacţiunile din reazeme pentru cele două bare.
Fig. 1.44.b
Bara (1 – 3)
l1
p1 ⋅ l1 ⋅ (l2 + )
(∑ M )3 = 0 = − p1 ⋅ l1 ⋅ (l2 + l1 ) + V1 ⋅ (l1 + l2 ) ⇒ V1 = 2 = 8,4 kN
2 l1 + l2
2
l12
3
l12 p1 ⋅ 4⋅
(∑ M )1 = 0 = p1 ⋅ − V3 ⋅ (l1 + l2 ) ⇒ V3 = 2 = 2 = 3,6 kN
2 l1 + l2 5
(∑V )↑ = 0 = V1 − p1 ⋅ l1 + V3 ⇒ 8,4 − 4 ⋅ 3 + 3,6 − 2 = 0

Bara (3 – 5)
61
_____________________________________________________________
2
l42
(∑ M )1 = 0 = − M 5 + p2 ⋅ l4 + V3 ⋅ (l3 + l4 ) ⇒ M 5 = p2 ⋅ + V3 ⋅ (l3 + l4 ) = 36 kNm
2 2
(∑V ) ↑
= 0 = V3 + p2 ⋅ l4 − V5 ⇒ V5 = V3 + p2 ⋅ l4 = 3,6 + 4 ⋅ 3 = 15,6 kN
Fig. 1.44.c
Scriem funcţiile de efort pentru barele luate separat (1 – 3) şi (3 – 5), iar diagramele
se trasează pentru bara cu articulaţie (1 – 5):
Bara (1 – 3):
T1 = 8,4 kN x1 = 0
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 3] T12 = V1 − p1 ⋅ x1 ⇒ 
T2 = −3,6 kN x1 = 3 m
V 8,4
Tξ = 0 ⇒ V1 − p1 ⋅ ξ = 0 ⇒ ξ = 1 = = 2,1 m
p1 4
x1 M = 0 kNm x1 = 0
M12 = V1 ⋅ x1 − p1 ⋅ x1 ⋅ ⇒ 1
2
M 2 = 7,2 kNm x1 = 3 m
62
___________________________________________________________________
p1 ⋅ ξ 2 4 ⋅ 2,12
M ξ = V1 ⋅ ξ − = 8,4 ⋅ 2,1 − = 8,82 kNm
2 2
2 ÷3 x2 ∈ [ 0, 2] T23 = V1 − p1 ⋅ l1 = −3,6 kN
l M 2 = 7,2 kNm x2 = 0

M 23 = V1 ⋅ (l1 + x2 ) − p1 ⋅ l1 ⋅ ( 1 + x2 ) ⇒ 
2 M 3 = 0 x2 = 2 m
Bara (3 – 5):
3÷ 4 x3 ∈ [ 0, 2 ] T34 = −V3 = −3,6 kN ;
M 3 = 0 x3 = 0
M 34 = V3 ⋅ x3 ⇒ 
M 4 = −7, 2 kNm x3 = 2 m
T5 = −15,6 kN x4 = 0
5÷4 x4 ∈ [ 0, 3] T54 = −V5 + p2 ⋅ x4 ⇒ 
T4 = −3,6 kN x4 = 3 m
x M 5 = −36 kNm x4 = 0

M 54 = − M 5 + V5 ⋅ x4 − p2 ⋅ x4 ⋅ 4 ⇒ 
2 M 4 = −7,2 kNm x4 = 3 m
1.45. Să se determine reacţiunile şi să se traseze diagramele N, T şi M pentru bara

cotită simplu rezemată din figură, încărcată cu două forţe concentrate.
Rezolvare:

(∑ H )→ = 0 = − H1 + F1 ⇒ H1 = F1 = 1 kN
(∑ M )2 = 0 = F1 ⋅ l2 + F2 ⋅ l3 − V1 ⋅ l1 F1 ⋅ l 2 + F2 ⋅ l3 4 ⋅ 1 + 1 ⋅ 2
⇒ V1 = = = 2 kN
l1 3
(∑ M )1 = 0 = −V2 ⋅ l1 + F2 ⋅ l3 + F1 ⋅ (l1 + l2 ) F2 ⋅ l3 + F1 ⋅ (l1 + l2 ) 1 ⋅ 2 + 4 ⋅ (3 + 1)

⇒ V2 = = = 6 kN
l1 3
(∑V )↑ = 0 = −V1 + V2 − F1 = −2 + 6 − 4 ≡ 0
variaţia acestor funcţii pe domeniile considerate. Se stabilesc două secţiuni: x1, respectiv x2,
de la stânga la dreapta şi o secţiune, x3, de la dreapta la stânga.
Presupunem un observator „K” faţă de care trasăm diagramele de eforturi. Se
consideră punctele 2 şi 3 ca fiind noduri rigide, adică efortul axial din bara de dinainte de
nodul rigid devine forţă tăietoare pentru bara de după nodul rigid, şi invers, iar valoarea
momentului încovoietor pentru bara de dinainte de nodul rigid se rabate pe bara de după
nodul rigid.
63
_____________________________________________________________
Fig. 1.45
Se aplică metoda secţiunilor:

1÷ 2 x1 ∈ [0, 3] N12 = H1 = 1 kN ;
T12 = −V1 = −2 kN
 M1 = 0 x1 = 0
M12 = −V1 ⋅ x1 ⇒ 
 M 2 = −6 kNm x1 = 3 m
2 ÷3 z1 ∈ [ 0, 2] N 23 = −V2 + V1 = −4 kN
;
T23 = H1 = 1 kN
M = −V1 ⋅ l1 = −6 kNm z1 = 0
M 23 = H1 ⋅ z1 − V1 ⋅ l1 ⇒  2
M 3 = H1 ⋅ l2 − V1 ⋅ l1 = −4 kNm z1 = 2 m
4 ÷3 x2 ∈ [ 0, 1] N 43 = 0 ;
T43 = F1 = 4 kN
64
___________________________________________________________________
M 4 = 0 x2 = 0
M 43 = − F1 ⋅ x2 ⇒ 
M 3 = −4 kNm x2 = 1 m
1.46. Pentru bara cotită simplu rezemată din figura 1.46.a să se determine reacţiunile
şi să se traseze diagramele N, T şi M.
Fig. 1.46.a
Rezolvare:

(∑ H )→ = 0 = H1 − F2 ⇒ H1 = F2 = 3 kN
65
_____________________________________________________________
(∑ M )6 = 0 = F2 ⋅ l − F1 ⋅ l − H1 ⋅ l + V1 ⋅ 2l F1 ⋅ l 4 ⋅ 2
⇒ V1 = = = 2 kN ( H1 = F2 )
2l 4
F1 ⋅ l 4 ⋅ 2
(∑ M )1 = 0 = F1 ⋅ l − V6 ⋅ 2l ⇒ V6 = = = 2 kN
2l 4
(∑V )↑ = 0 = V1 − F1 + V6 = 2 − 4 − 2 ≡ 0
variaţia acestor funcţii pe domeniile considerate. Se stabilesc patru secţiuni: x1, x2, x3,
respectiv x4, de la stânga la dreapta şi o secţiune, x5, de la dreapta la stânga din punct de
vedere al observatorului „K” ales în interiorul barei cotite. Se consideră punctele 2, 3 şi 4 ca
fiind noduri rigide.
Fig. 1.46.b
6÷5 z1 ∈ [ 0, 2] N 65 = V6 = 2 kN ;
T65 = M 65 = 0
5÷4 z2 ∈[ 0, 2] N 54 = V6 = 2 kN ;
T54 = − F2 = −3 kN
M 5 = 0 z2 = 0
M 54 = − F2 ⋅ z2 ⇒ 
M 4 = − F2 ⋅ l = −6 kNm z2 = 2 m
4 ÷3 x1 ∈ [ 0, 2] N 43 = − F2 = −3 kN ;
T43 = −V6 = −2 kN
M 4 = − F2 ⋅ l = −6 kNm x1 = 0
M 43 = −V6 ⋅ x1 − F2 ⋅ l ⇒ 
M 3 = −V6 ⋅ l − F2 ⋅ l = −10 kNm x1 = 2 m
66
___________________________________________________________________
3÷ 2 z3 ∈ [ 0, 2] N 32 = −V6 = −2 kN ;
T32 = F2 = 3 kN
M 3 = −10 kNm z3 = 0
M 32 = −V6 ⋅ l − F2 ⋅ l + F2 ⋅ z 3 ⇒ 
M 2 = −4 kNm z3 = 2 m
1÷ 2 x2 ∈ [ 0, 3] N12 = − H1 = −3 kN ;
T12 = V1 = 2 kN
M 1 = 0 x2 = 0
M 12 = −V1 ⋅ x 2 ⇒ 
 M 2 = − 4 kNm x 2 = 2 m
1.47. Pentru bara cotită încastrată din figură, încărcată cu moment concentrat,
sarcină uniform distribuită şi forţă concentrată, să se determine reacţiunile şi să se
traseze diagramele N, T şi M.
Rezolvare:
Notăm punctele caracteristice pe bară, stabilim şi trasăm reacţiunile din încastrare.

Rezolvăm ecuaţiile de echilibru.
(∑ H )→ = 0 = H1 − F ⇒ H1 = F = 1 kN
(∑V )↑ = 0 = V1 − p ⋅ l2 ⇒ V1 = p ⋅ l2 = 6 kN
2 2 2
(∑ M )1 = 0 = − M 1 − M + p ⋅ l2 − F ⋅ (l1 − l3 ) ⇒ M1 = −M + p ⋅ l2 − F ⋅ (l1 − l3 ) = −2 + 3 ⋅ 2 − 1 ⋅ (3 − 1) = 2 kNm
2 2 2
variaţia acestor funcţii pe domeniile considerate. Se stabilesc două secţiuni: x1, respectiv x2,
de la dreapta la stânga şi o secţiune, x3, de la stânga la dreapta din punct de vedere al
observatorului „K” ales în interiorul barei cotite. Se consideră punctele 2, şi 3 ca fiind
noduri rigide.
4 ÷3 z1 ∈ [ 0, 1] T43 = F = 1 kN ;
M 4 = 0 z1 = 0
M 43 = − F ⋅ z1 ⇒ 
M 3 = − F ⋅ l3 = −1 kNm z1 = 1 m
3÷ 2 x1 ∈ [ 0, 2] N 32 = − F = −1 kN ;
T3 = 0 x1 = 0
T32 = p ⋅ x1 ⇒ 
T
 2 = p ⋅ l 2 = 6 kN x1 = 2 m
x2 M 3 = −1 kNm x2 = 0
M 32 = − F ⋅ l3 − p ⋅ 2 ⇒ 
2 M 2 = −7 kNm x2 = 2 m
1÷ 2 z 2 ∈ [ 0, 3] N12 = −V1 = −6 kN ;
T12 = − H1 = −1 kN
67
_____________________________________________________________
M 1 = −2 kNm z2 = 0
M 12 = − M 1 − H1 ⋅ z2 ⇒ 
M 2 = −5 kNm z2 = 3 m
Fig. 1.47

cotită încastrată din figură, încărcată cu două forţe concentrate.
Rezolvare:
Notăm punctele caracteristice pe bară, stabilim şi trasăm reacţiunile din încastrare.

(∑ H )→ = 0 = − H1 + F2 ⇒ H1 = F2 = 1 kN
(∑V )↑ = 0 = V1 − F1 ⇒ V1 = F1 = 2 kN
(∑ M ) = 0 = −M
1 1 − F2 ⋅ l4 − F1 ⋅ (l3 − l1 ) ⇒ M 1 = F2 ⋅ l4 − F1 ⋅ (l3 − l1 ) = 1 ⋅ 1 − 2 ⋅ ( 2 − 1) = −1 kNm

variaţia acestor funcţii pe domeniile considerate. Se stabilesc trei secţiuni: x1, x2, respectiv
68
___________________________________________________________________
x3, de la dreapta la stânga şi o secţiune, x4, de la stânga la dreapta din punct de vedere al
observatorului „K” ales în interiorul barei cotite. Se consideră punctele 2, 3, şi 4 ca fiind
noduri rigide.
Fig.1.48.a
Fig. 1.48.b

5÷4 x1 ∈ [ 0, 1] T54 = − F1 = −2 kN ;
M 5 = 0 x1 = 0
M 54 = F1 ⋅ x1 ⇒ 
M 4 = 2 kNm x1 = 1 m
4 ÷3 z1 ∈ [ 0, 3] N 43 = F1 = 2 kN
;
T43 = 0
;
M 43 = F1 ⋅ l1 = 2 kNm
69
_____________________________________________________________
3÷ 2 x2 ∈ [ 0, 2] N 32 = F2 = 1 kN
;
T32 = F1 = 2 kN
 M 3 = 2 kNm x2 = 0
M 32 = − F1 ⋅ x2 + F1 ⋅ l1 ⇒ 
 M 2 = −2 kNm x2 = 2 m
1÷ 2 z2 ∈ [ 0, 1] N12 = V1 = 2 kN ;
T12 = − H1 = −1 kN
M 1 = −1 kNm z2 = 0
M 12 = H 1 ⋅ z 2 − M 1 ⇒ 
M 2 = −2 kNm z2 = 1 m
1.49. Cadrul din figură este încărcat cu două forţe concentrate şi o sarcină uniform
distribuită. Să se determine reacţiunile şi să se traseze diagramele N, T şi M.
Fig. 1.49.a
Rezolvare:

Punctele 2 şi 4 sunt considerate noduri rigide. Rezolvăm ecuaţiile de echilibru.
(∑ H )→ = 0 = F1 + H5 − p ⋅ l1 ⇒ H5 = p ⋅ l1 − F1 = 9 kN
l12 l 32
p⋅ + F2 ⋅ 2 − F1 ⋅ l1 4 ⋅ + 5 ⋅1 − 3 ⋅ 3
l2
(∑ M )5 l
= 0 = − p ⋅ 1 − F2 ⋅ 2 + F1 ⋅ l1 + V1 ⋅ l2 ⇒ V1 = 2 2 = 2 = 7 kN
2 2 l2 2
l2 l2 32
2 − F1 ⋅ l1 − F2 ⋅ + p⋅ 1 − 3 ⋅ 3 − 5 ⋅1 + 4 ⋅
(∑ M )1 = 0 = F1 ⋅ l1 + F2 ⋅ l2 − p ⋅ l1 + V5 ⋅ l2 ⇒ V5 = 2 2 = 2 = 2 kN
2 2 l2 2
(∑V )↑ = 0 = V1 − F2 − V5 = 7 − 5 − 2 ≡ 0
70
___________________________________________________________________
x3, de la stânga la dreapta şi o secţiune, x4, de la dreapta la stânga din punct de vedere al
observatorului „K” ales în interiorul barei cotite.
1÷ 2 z1 ∈ [ 0, 3] N12 = −V1 = −7 kN ;
T12 = 0 ;
M 12 = 0
2 ÷3 x1 ∈ [ 0, 1] N 23 = − F1 = −3 kN ;
T23 = V1 = 7 kN
M 2 = 0 x1 = 0
M 23 = V1 ⋅ x1 ⇒ 
M 3 = 7 kNm x1 = 1 m
3÷ 4 x2 ∈ [ 0, 1] N 34 = − F1 = −3 kN ;
T34 = V1 − F2 = 2 kN
l  M = 4 kNm x2 = 0
M 34 = V1 ⋅  2 + x2  − F2 ⋅ x2 ⇒  3
2  M 4 = 9 kNm x2 = 1 m
5÷4 z 2 ∈ [0, 3] N 54 = V5 = 2 kN ;
T5 = −9 kN z2 = 0
T54 = − H 5 + p ⋅ z2 ⇒ 
T4 = 3 kN z2 = 3 m
z2 M 5 = 0 z2 = 0
M 54 = H 5 ⋅ z2 − p ⋅ 2 ⇒ 
2 M
 4 = 9 kNm z2 = 3 m
Punctul în care forţa tăietoare se anulează:
H5 9
Tξ = 0 = − H 5 + p ⋅ ξ ⇒ ξ = = = 2,25 m
p 4
Momentul maxim are valoarea:
ξ2 2,25 2
Mξ = H5 ⋅ξ − p ⋅ = 9 ⋅ 2,25 − 4 ⋅ = 10,125 kNm
2 2
Diagramele de eforturi au următoarea reprezentare grafică:
Fig. 1.49.b
1.50. Să se determine reacţiunile şi să se traseze diagramele N, T şi M pentru cadrul

din figura 1.50.a.
71
_____________________________________________________________
Rezolvare:
(∑ H )→ = 0 = H1 + F1 − p ⋅ l1 ⇒ H1 = p ⋅ l1 − F1 = 9 kN
l12 l 32
p⋅ + F2 ⋅ 2 − F1 ⋅ l1 4 ⋅ + 5 ⋅1 − 3 ⋅ 3
l2
(∑ M )5 l
= 0 = − p ⋅ 1 − F2 ⋅ 2 + F1 ⋅ l1 + V1 ⋅ l2 ⇒ V1 = 2 2 = 2 = 7 kN
2 2 l2 2
l l2 32
l12 − F1 ⋅ l1 − F2 ⋅ 2 + p ⋅ 1 − 3 ⋅ 3 − 5 ⋅1 + 4 ⋅
(∑ M )1 = 0 = F1 ⋅ l1 + F2 ⋅ − p ⋅ + V5 ⋅ l2 ⇒ V5 =
l2 2 2 = 2 = 2 kN
2 2 l2 2
(∑V )↑ = 0 = V1 − F2 − V5 = 7 − 5 − 2 ≡ 0
Fig. 1.50.a
x3, de la stânga la dreapta şi o secţiune, x4, de la dreapta la stânga din punct de vedere al
1÷ 2 z1 ∈ [ 0, 3] N12 = −V1 = −7 kN
;
T12 = − H1 = −9 kN M 1 = 0 z1 = 0
M12 = − H1 ⋅ z1 ⇒ 
M 2 = −27 kNm z1 = 3 m
2 ÷3 x1 ∈ [ 0, 1] N 23 = − H1 − F1 = −12 kN
;
T23 = V1 = 7 kN
M = −27 kNm x1 = 0
M 23 = V1 ⋅ x1 − H 1 ⋅ l1 ⇒  2
M 3 = −20 kNm x1 = 1 m
3÷4 x2 ∈ [ 0, 1] N 34 = − H1 − F1 = −12 kN ;
T34 = V1 − F2 = 2 kN
72
___________________________________________________________________
l  M 3 = −20 kNm x2 = 0
M 34 = V1 ⋅  2 + x2  − F2 ⋅ x2 − H1 ⋅ l1 ⇒ 
 2  M 4 = −18 kNm x2 = 1 m
5÷4 z 2 ∈ [ 0, 3] N 54 = V5 = 2 kN ;
T5 = 0 kN z2 = 0
T54 = p ⋅ z2 ⇒ 
T4 = 12 kN z2 = 3 m
z2 M 5 = 0 z2 = 0
M 54 = − p ⋅ 2 ⇒ 
2 M 4 = −18 kNm z2 = 3 m
Fig. 1.50.b
1.51. Cadrul din figura 1.51.a este încărcat cu forţă concentrată, moment concentrat şi
sarcină uniform distribuită. Să se determine reacţiunile şi să se traseze diagramele N,
T şi M.
Fig. 1.51.a
Rezolvare:

73
_____________________________________________________________
(∑V )↑ = 0 = V4 − p ⋅ l ⇒ V4 = p ⋅ l = 4 kN
l2 22
l2 p⋅ − F ⋅l + M 2⋅ − 4⋅2 + 6
(∑ M )4 = 0 = − H1 ⋅ l + p ⋅ − F ⋅ l + M ⇒ H1 = 2 = 2 = 1 kN
2 l 2
l2 22
2 p⋅ + M 2⋅ +6
(∑ M )1 = 0 = p ⋅ l + M − H 4 ⋅ l ⇒ H4 = 2 = 2 = 5 kN
2 l 2
(∑ H ) →
= 0 = − H1 − F + H 4 = − 1 − 4 + 5 ≡ 0
variaţia acestor funcţii pe domeniile considerate. Se stabilesc două secţiuni: x1 şi x2 de la
stânga la dreapta şi o secţiune, x3, de la dreapta la stânga din punct de vedere al
1÷ 2 x1 ∈ [0, 2] N12 = H1 = 1 kN ;
T1 = 0 x1 = 0
T12 = − p ⋅ x1 ⇒ 
T2 = −4 kN x1 = 2 m
x 2 M1 = 0 x1 = 0
M12 = − p ⋅ 1 ⇒ 
2 M 2 = −4 kNm x1 = 2 m
2 ÷3 z1 ∈ [ 0, 2] N 23 = − p ⋅ l = −4 kN ;
T23 = − H1 − F = −5 kN
l2 M 2 = −4 kNm z1 = 0
M 23 = − H 1⋅z1 − F ⋅ z1 − p ⋅ ⇒
2 M 3 = −14 kNm z1 = 2 m
4 ÷3 x2 ∈ [0, 2] N 43 = − H 4 = −5 kN ;
T43 = V4 = 4 kN
M 4 = 0 kNm x2 = 0
M 43 = −V4 ⋅ x2 ⇒ 
M 3 = −8 kNm x2 = 2 m
Fig. 1.51.b
74
___________________________________________________________________
1.52. Să se determine reacţiunile şi să se traseze diagramele N, T şi M pentru cadrul de
la problema 1.51.a. pentru care s-au inversat reazemele.
Rezolvare:

(∑V )↑ = 0 = V1 − p ⋅ l ⇒ V1 = p ⋅ l = 4 kN
l2 22
M + p⋅ − F ⋅l 6 + 2⋅ − 4⋅2
l2
(∑ M )4 = 0 = M + p ⋅ − H1 ⋅ l − F ⋅ l ⇒ H1 = 2 = 2 = 1 kN
2 l 2
l2 22
2 p⋅ + M 2⋅ +6
(∑ M )1 = 0 = p ⋅ l + M − H 4 ⋅ l ⇒ H4 = 2 = 2 = 5 kN
2 l 2
(∑ H )→ = 0 = − H1 − F + H 4 = −1 − 4 + 5 ≡ 0
Fig. 1.52.a

variaţia acestor funcţii pe domeniile considerate. Se stabilesc două secţiuni: x1 şi x2 de la
stânga la dreapta şi o secţiune, x3, de la dreapta la stânga din punct de vedere al
1÷ 2 x1 ∈ [0, 2] N12 = H1 = 1 kN ;
T1 = 4 x1 = 0
T12 = V1 − p ⋅ x1 ⇒ 
T2 = 0 kN x1 = 2 m
x12  M 1 = 0 x1 = 0
M 12 = V1 ⋅ x1 − p ⋅ ⇒
2  M 2 = 4 kNm x1 = 2 m
75
_____________________________________________________________
2 ÷3 z1 ∈ [ 0, 2] N 23 = − p ⋅ l = −4 kN ;
T23 = − H1 − F = −5 kN
l2 M 2 = 4 kNm z1 = 0
M 23 = − H 1⋅z1 − F ⋅ z1 − p ⋅ + V1 ⋅ l ⇒ 
2 M 3 = 6 kNm z1 = 2 m
4 ÷3 x2 ∈ [0, 2] N 43 = − H 4 = −5 kN ;
T43 = 0 ;
M 43 = 0
Fig. 1.52.b

curbă planădin figură, simplu rezemată şi încărcată cu forţa concentrată orizontală
F=2 kN.
Fig. 1.53.a
Rezolvare:
76
___________________________________________________________________
Notăm punctele caracteristice pe bară.Stabilim şi trasăm reacţiunile din reazeme.
(∑ H )→ = 0 = F − H 2 ⇒ H 2 = F = 2 kN
(∑ M ) = 0 = H ⋅ R − V ⋅ R ⇒ V = H = 2kN
1 2 2 2 2
(∑ M ) = 0 = F ⋅ R − V ⋅ R ⇒ V = F = 2kN
2 1 1
(∑ V ) ↓= 0 = −V + V = 0kN
1 2

variaţia acestor funcţii pe domeniul considerat. În cazul barelor curbe, variabila considerată
în scrierea funcţiilor de efort este unghiul ϕ1.
Funcţii de efort:
π  N1 = −2 ϕ1 = 0
1÷ 2

ϕ1 ∈ 0,  ;
2 
N12 = − F ⋅ sin ϕ1 − V1 ⋅ cos ϕ1 ⇒  π
 ϕ1 =
 N 2 = −2 kN 2
T1 = −2 kN ϕ1 = 0 ;

T12 = − F ⋅ cos ϕ1 + V1 ⋅ sin ϕ1 ⇒  π
T2 = 2 ϕ1 =
 2

M 1 = 0 ϕ1 = 0

 π
M 12 = − F ⋅ R ⋅ sin ϕ1 + V1 ⋅ R ⋅ (1 − cos ϕ1 ) ⇒ M = −0,82 kNm ϕ1 =
 4
 π
M
 2 = 0 kNm ϕ 1 =
2
Fig. 1.53.b

curbă plană din figură, încărcată cu două forţe concentrate şi un moment concentrat.
Rezolvare:
Notăm punctele caracteristice pe bară. Stabilim şi trasăm reacţiunile din reazeme.

77
_____________________________________________________________
Fig. 1.54.a
F1 ⋅ R1 − F2 ⋅ R2 + M 1 ⋅ 3 − 2 ⋅ 2 + 4
(∑ M )3 = 0 = V1 ⋅ 2 R1 − F1 ⋅ R1 + F2 ⋅ R2 − M ⇒ V1 = = = 0,5 kN
2 R1 2 ⋅3
(∑ M )1 = 0 = F1 ⋅ R1 − V3 ⋅ 2 R1 + F2 ⋅ (2 R1 + R2 ) − M
F1 ⋅ R1 + F2 ⋅ ( 2 R1 + R2 ) − M 1 ⋅ 3 + 2 ⋅ ( 2 ⋅ 3 + 2) − 4
⇒ V3 = = = 2,5 kN
2 R1 2⋅3
(∑V )↑ = 0 = V1 − F1 + V3 − F2 ⇒ 0,5 − 1 + 2,5 − 2 = 0
 N1 = −0,5 kN ϕ1 = 0
 π N12 = −V1 ⋅ cos ϕ1 ⇒ 
 ;
1÷ 2 ϕ1 ∈ 0, π
 2  N2 = 0 ϕ1 =
 2
T1 = 0 ϕ1 = 0

T12 = V1 ⋅ sin ϕ1 ⇒  π ;
T2 = 0,5 kN ϕ1 =
 2
 M1 = 0 ϕ1 = 0

M12 = V1 ⋅ R1 (1 − cos ϕ1 ) ⇒  π ;
M 2 = 1,5 kNm ϕ1 =
 2
N2 = 0 ϕ2 = 0
π 
2 ÷3

ϕ2 ∈ 0, N 23 = V1 ⋅ sin ϕ2 − F1 ⋅ sin ϕ2 ⇒  π ;
 2   N3 = −0,5 kN ϕ2 =
 2
T2 = −0,5 kN ϕ2 = 0
 ;
T23 = V1 ⋅ cos ϕ 2 − F1 ⋅ cos ϕ2 ⇒  π
T3 = 0 ϕ2 =
 2
 M 2 = 1,5 kNm ϕ2 = 0
 ;
M 23 = V1 ⋅ R1 (1 + sin ϕ 2 ) − F1 ⋅ R1 sin ϕ 2 ⇒  π
M 3 = 0 ϕ2 =
 2
N4 = 0 ϕ3 = 0
π 
π ;
 N 43 = − F2 ⋅ sin ϕ3 ⇒ 
4 ÷3 ϕ3 ∈ 0,
 2   N3 = −2 kN ϕ3 =
2

78
___________________________________________________________________
T4 = 2 kN ϕ3 = 0

T43 = F2 ⋅ cos ϕ3 ⇒  π ;
T3 = 0 ϕ3 =
 2
M 4 = 4 kNm ϕ3 = 0

M 43 = M − F2 ⋅ R2 sin ϕ3 ⇒  π ;
M 3 = 0 ϕ3 =
 2
 π N54 = 0 ;
5÷4 ϕ4 ∈ 0,
 2 
T54 = 0 ;
M 54 = M = 4 kNm ;
Fig. 1.54.b
1.55 Să se determine reacţiunile şi să se traseze diagramele N, T şi M pentru bara

curbă plană încastrată din figură, încărcată cu forţă concentrată şi moment
încovoietor concentrat.
79
_____________________________________________________________
Fig.1.55.a
Rezolvare:

(∑V )↑ = 0 = V1 − F ⇒ V1 = F = 10 kN
(∑ M )1 = 0 = − M1 + F ⋅ R − M ⇒ M1 = F ⋅ R − M = 10 ⋅ 2 − 3 = 17 kNm
Diagrame de eforturi:
Fig.1.55.b
 N1 = −10 kN ϕ1 = 0
 π  ;
1÷ 2 ϕ1 ∈ 0, N12 = −V1 ⋅ cos ϕ1 ⇒  π
 2  N2 = 0 ϕ1 =
 2
T1 = 0 ϕ1 = 0

T12 = V1 ⋅ sin ϕ1 ⇒  π ;
T2 = 10 kN ϕ1 =
 2
 M1 = −17 kNm ϕ1 = 0
 ;
M12 = V1 ⋅ R ⋅ (1 − cos ϕ1 ) − M 1 ⇒  π
 M 2 = 3 kNm ϕ1 =
 2
80
___________________________________________________________________
 π N32 = 0 ;
2 ÷3 ϕ2 ∈ 0,
 2 
T32 = 0 ;
M 32 = M = 3 kNm ;
1.56 Să se determine reacţiunile şi să se traseze diagramele N, T şi M pentru bara

curbă plană încastrată din figură, încărcată cu forţa concentrată F=5 kN.
Fig.1.56.a
Rezolvare:

Singura necunoscută este reacţiunea orizontală H1. Rezolvăm ecuaţia de echilibru.
(∑ H )→ = 0 = H1 − F ⇒ H1 = F = 5 kN
 N1 = 0 ϕ1 = 0
 π 
1÷ 2 ϕ1 ∈ 0,  N12 = − H1 ⋅ sin ϕ1 ⇒  π ;
 2  N 2 = −5 kN ϕ1 =
 2
T1 = 5 kN ϕ1 = 0

T12 = H1 ⋅ cos ϕ1 ⇒  π ;
T2 = 0 ϕ1 =
 2
M 1 = 0 ϕ1 = 0
 ;
M12 = H1 ⋅ R ⋅ sin ϕ1 ⇒  π
M 2 = 5 kNm ϕ1 =
 2
 N 2 = −5 kN ϕ2 = 0
 π 
N 23 = − H1 ⋅ cos ϕ 2 ⇒  ;
2 ÷3 ϕ2 ∈ 0, π
 2   N3 = 0 ϕ2 =
 2
T2 = 0 ϕ2 = 0

T23 = − H1 ⋅ sin ϕ2 ⇒  π ;
T3 = −5 kN ϕ2 =
 2
M 2 = 5 kNm ϕ2 = 0

M 23 = H1 ⋅ R ⋅ cos ϕ 2 ⇒  ;
π
M 3 = 0 ϕ2 =
 2
81
_____________________________________________________________
 π  N5 = 0 ϕ3 = 0 ;
5÷4 ϕ3 ∈ 0, 
N 54 = − F ⋅ sin ϕ3 ⇒ 
 2  ϕ3 =
π
 N 4 = −5 kN 2
T5 = 5 kN ϕ3 = 0
 ;
T54 = F ⋅ cos ϕ3 ⇒  π
T4 = 0 ϕ3 =
 2
M 5 = 0 ϕ3 = 0
 ;
M 54 = − F ⋅ R ⋅ sin ϕ3 ⇒  π
M 4 = −5 kNm ϕ3 =
 2
 N 4 = −5 kN ϕ4 = 0
 π 
N 43 = − F ⋅ cos ϕ 4 ⇒  ;
4 ÷3 ϕ4 ∈ 0,  π
 2  N3 = 0 ϕ4 =
 2
T4 = 0 ϕ4 = 0

T43 = − F ⋅ sin ϕ4 ⇒  π ;
T3 = −5 kN ϕ4 =
 2
M 4 = −5 kNm ϕ4 = 0
 ;
M 43 = − F ⋅ R ⋅ cos ϕ 4 ⇒  π
M 3 = 0 ϕ4 =
 2
Diagrame de eforturi sunt:
Fig.1.56.b
1.57. O bară încastrată în punctul 1 este încărcată în punctul 2 cu un moment de

torsiune de 2 kNm, iar în punctul 3 cu un moment de torsiune de 7 kNm. Să se
determine reacţiunea din încastrare şi să se traseze diagrama momentelor de torsiune.
82
___________________________________________________________________
Fig.1.57
Rezolvare:
Pentru calculul reacţiunii scriem şi rezolvăm ecuaţia de echilibru.

(∑ Mt )1 = 0 = Mt + Mt1 − Mt2 ⇒ Mt = Mt 2 − Mt1 = 7 − 2 = 5 kNm
Pentru construirea diagramei momentului de torsiune se aplică metoda secţiunilor.
1÷ 2 x1 ∈ [ 0, 1] Mt12 = Mt = 5 kNm
2 ÷3 x 2 ∈ [ 0, 2] : Mt 23 = Mt + Mt1 = 7kNm
1.58. Un arbore care se roteşte cu turaţia n=955 rot/min transmite o putere de

P1=100kW. Această putere este distribuită la trei consumatori. Primul consumator
preia 10% din putere, al doilea preia 40%, iar ultimul consumator 50% din putere. Să
se determine şi să se traseze diagrama momentelor de torsiune.
Fig.1.58
Rezolvare:
Puterile pe cei trei consumatori au valorile:

P2=10% P1=10 kW
P3=40% P1=40 kW
P4=50% P1=50 kW
83
_____________________________________________________________
Momentele de torsiune corespunzătoare, funcţie de putere şi turaţie se determină cu
relaţiile:
P1 100
Mt1 = 9,55 ⋅106 ⋅ = 9,55 ⋅106 ⋅ = 106 Nmm = 1 kNm
n 955
P −P 100 − 10
Mt2 = 9,55 ⋅106 ⋅ 1 2 = 9,55 ⋅106 ⋅ = 0,9 kNm
n 955
P −P −P 100 − 10 − 40
Mt3 = 9,55 ⋅106 ⋅ 1 2 3 = 9,55 ⋅106 ⋅ = 0,5 kNm
n 955
1.59. O bară verticală încastrată este încărcată cu un sistem de forţe axiale ca în figura
de mai jos. Să se traseze diagrama forţelor axiale.
Fig. 1.59
Rezolvare:

Singura necunoscută este reacţiunea pe verticală V1. Rezolvăm ecuaţia de echilibru.
(∑V ) ↑
= 0 = V1 − F1 − F2 + F3 − F4 ⇒ V1 = F1 + F2 − F3 + F4 = 2 kN
Pentru construirea diagramei forţelor axiale se aplică metoda secţiunilor, se stabilesc
funcţiile de efort şi se studiază variaţia acestor funcţii pe domeniul considerat.
5÷4 x1 ∈ [ 0, 0,8] N 54 = F4 = 5 kN ;
4 ÷3 x1 ∈ [ 0, 2,2] N 43 = F4 − F3 = 5 − 7 = −2 kN ;
3÷2 x1 ∈ [ 0, 1, 2] N 32 = F4 − F3 + F2 = 5 − 7 + 3 = 1 kN ;
2 ÷1 x1 ∈ [ 0, 0,4] N 21 = F4 − F3 + F2 + F1 = 5 − 7 + 3 + 1 = 2 kN = V1 ;
84
___________________________________________________________________
2.MOMENTE STATICE ŞI MOMENTE DE INERŢIE
Coordonatele centrului de greutate faţă de coordonatele prestabilite se calculează cu

ajutorul formulelor de mai jos.
o yG = o y + yG (2.1)
o zG = o z + zG (2.2)
Unde:
∑ yi Ai
yG = [ mm ] (2.3)
∑ Ai
∑ zi A i
zG = [ mm] (2.4)
∑ Ai
yi – reprezintă distanţa dintre axa 0z a coordonatelor prestabilite şi axa 0z a secţiunii i [mm]
zi – reprezintă distanţa dintre axa 0z a coordonatelor prestabilite şi axa 0z a secţiunii i [mm]
Ai – aria secţiunii i.
Momentele de inerţie în raport cu axele principale de inerţie se calculează cu
ajutorul formulelor de mai jos:
I y = ∑ ( I y + di2 Ai )
i
(2.5)
I z = ∑ ( I z i + d i2 Ai ) (2.6)
Unde:
4
I yi - este momentul de inerţie al secţiunii i [mm ] faţă de axa 0z;
I zi - este momentul de inerţie al secţiunii i [mm4] faţă de axa 0z;
di - reprezintă distanţa pe axa 0y respectiv pe axa 0z, între centrul de greutate al secţiunii
compuse şi centrul de greutate al secţiunii i [mm].
Ai – aria secţiunii i.
Momentele de inerţie ale unei suprafeţe dreptunghiulare sunt:
h 3b b 3h (2.7)
Iy = Iz =
12 12
Momentele de inerţie ale unei suprafeţe circulare sunt:
πD 4 (2.8)
I =I =
y z
64
Momentele de inerţie ale unei suprafeţe inelare sunt:
π (D4 − d 4 ) (2.9)
Iy = Iz =
64
85
_____________________________________________________________
PROBLEME REZOLVATE
2.1. Pentru bara omogenă OABC din figura 2.1 situată în planul y0z, să se determine
poziţia centrului de greutate de coordonate yG şi zG. Se cunoaşte valoarea a.
yG
y,y1 A 4a o1 O
y o2 o
2a
zG
2
yG 8a oG o3
y3 B C
z2 z1 z G z,z 3
Fig. 2.1
Rezolvare:
Pentru bara omogenă se completează în tabel lungimea li şi poziţia centrului de

greutate yi şi zi, după care se calculează momentele statice li yi si li zi, urmând determinarea
poziţiei centrului de greutate yG şi zG.
Bara li yi zi yi li zi li
1. OA 4a 2a 0 8a2 0
2. AB 2a 4a a 8a2 2a2
3. BC 8a 0 2a 0 16a2
Σ / 14a / / 16a2 18a2
∑ yi li 2
16a
yG = = = 1,142a ;
∑ li 14a
∑ zi li 2
18a
zG = = = 1,285a
∑ li 14a
2.2. Pentru bara omogenă OABC din figura 2.2 situată în planul y0z, să se determine
poziţia centrului de greutate de coordonate yG şi zG. Se cunoaşte valoarea a.
86
___________________________________________________________________
Rezolvare:

yG
y, y 2 B 4a A
y1 o2 o
zG
o1
2a
yG O
y3 oG
o3
8a
C
z 3 zG z2 z, z 1
Fig. 2.2
1. OA 2a 0 a 0 2a2
2. AB 4a 2a 0 8a2 0
3. BC 8a 4a 4a 32a2 32a2
Σ / 14a / / 40a2 34a2
2
∑ yi li 40a
yG = = = 2.85a ;
∑ li 14a
∑ z i li 2
34a
zG = = = 2.42a
∑ li 14a
2.3. Pentru bara omogenă OABC din figura 2.3.a situată în planul y0z, să se
determine poziţia centrului de greutate de coordonate yG şi zG. Se cunoaşte valoarea a.
Rezolvare:

87
_____________________________________________________________
yG
=a
R
y1
y o1
o A
yG O
y2 oG
z3
o2
2
y3 o3
2a
C 2a B
z3 z z 1 ,z 2
zG
Fig. 2.3.a
1. OA aπ -a -2a/π -πa2 -2a2
2. AB 2a 2 -a a -2a2 2 2a2 2
3. BC 2a a 2a 2a2 4a2
Σ / 7.96a / / -3.96a2 4.82a2
Pentru o bară circulară (fig. 2.3.b – jumătate de cerc) de rază R, poziţia centrului de
2R
greutate este dată de formula: z G =
π
Y O
ZG
R
Fig. 2.3.b
yG =
∑yl i i
=
− 3,96a 2
= −0,49
∑l i 7,96a
;
∑ zi li 2
4.82a
zG = = =0,6a
∑ li 7.96a
2.4. Pentru bara omogenă OABC din figura 2.4 situată în planul y0z, să se
determine poziţia centrului de greutate de coordonate yG şi zG. Se cunoaşte valoarea a.
Rezolvare:
88
___________________________________________________________________
greutate yi si zi, după care se calculează momentele statice li yi si li zi, urmând determinarea
poziţiei centrului de greutate yG si zG.
yG
A
4a
5a
y 1 ,y 2 o2 o1
yG
oG
zG
y ,y 3 o3 B o
C a O
z3 z2 z1 z
zG
Fig. 2.4
2 -
1. OA 5a 1,5a -2a 7,5a
10a2
2. AB 4a 3a -2a 12a2 -8a2
3. BC a 3,5a 0 3,5a2 0
-
Σ / 10a / / 23a2
18a2
2
∑ y i li 23a
yG = = = 2,3a ;
∑ li 10a
2
∑ z i li - 18a
zG = = = −1,8a
∑ li 10a
2.5 Se dă bara omogenă din figura 2.5, situată în planul y0z. Să se determine poziţia
centrului de greutate al barei.
Rezolvare:
Pentru fiecare bară omogenă se completează în tabel lungimea li şi poziţia centrului

de greutate yi şi zi, după care se calculează momentele statice li yi şi li zi, urmând
determinarea poziţiei centrului de greutate yG şi zG.
89
_____________________________________________________________
y1 o1 yG
a
O A
z1
y2 o2
4a
yG
zG
oG
o D o4
y ,y 4 B
2a
y3 o3 C
z,z 2 z3 z4
zG
Fig. 2.5
1. OA aπ a -4a-2a/ π πa2 -14,56a2
2. AB 4a 0 -2a 0 -8a2
3. BC 2aπ -2a 4a/ π -4a2π 8a2
4. CD 2a -3a 0 -6a2 0
Σ / 15,42a / / -15,42a -14,56a2
2
∑ y i li − 15.42a
yG = = = −a ;
∑ li 15.42a
2
∑ z i li − 14,56a
zG = = = −0,94a
∑ li 15.42a
2.6. Pentru secţiunea din figura 2.6 situată în planul y0z, să se determine poziţia
centrului de greutate de coordonate yG şi zG. Se cunoaşte valoarea a.
Rezolvare:
Pentru fiecare suprafaţă se completează în tabel aria Ai şi poziţia centrului de

greutate yi şi zi, după care se calculează momentele statice Ai yi şi Ai zi, urmând
90
___________________________________________________________________
2a
1 a
yG zG oG
2a
y,y 1 o1 o
a
y2 o2
2
z,z1,z 2 ,z G
Fig. 2.6
Ai yi zi yi Ai zi Ai
1. 4a2 0 0 0 0
2. -a2 0 0,5a 0 -0,5a3
Σ 3a2 / / 0 -0,5a3
∑ yiAi 0
yG = = =0;
∑ Ai 2
3a
∑ ziAi 3
− 0,5a a
zG = = =−
∑ Ai 2 6
3a
4t
1
y1
2t
O1
2
y, y2 t
O ,O2
8t
yG
zG
4t
3
y3 O3
2t
10t
z,z1,z2 ,z 3 ,zG
Fig. 2.7
91
_____________________________________________________________
Rezolvare:
Pentru fiecare suprafaţă se completează în tabel aria Ai şi poziţia centrului de greutate yi

şi zi, după care se calculează momentele statice Ai yi şi Ai zi, urmând determinarea poziţiei
centrului de greutate yG şi zG.
1. 8t2 0 -5t 0 -40t3
2. 8t2 0 0 0 0
3. 20t2 0 5t 0 100t3
Σ 36t2 / / 0 60t3
∑ yiAi
yG = =0;
∑ Ai
∑ ziAi 3
60t 5
zG = = = t
∑ Ai 2 3
36t
20 t
y1 2t
o1
y, y2,yG o ,o2
40 t
2
2t
3
y3 o3 2t
z,z1,z2,z 3 ,zG
Fig. 2.8
Rezolvare:

92
___________________________________________________________________
1. 40t2 0 -19t 0 -760t3
2. 72t2 0 0 0 0
3. 40t2 0 19t 0 760t3
Σ 152t2 / / 0 0
∑ yi Ai
yG = = 0;
∑ Ai
∑ ziAi
zG = =0
∑ Ai
1
y1 4a 120
0
o1
yG oG
zG
o ,o2
y, y2
2a
a
z,z 1,z 2 ,z G
2
Fig. 2.9
Rezolvare:

5 20 3 3
1 2 0 − a 0 − a
4a 3
3 3
2 2 0 0 0 0
8a 3
20 3 3
Σ 12a 2 3 / / 0 − a
3
93
_____________________________________________________________
∑ yi Ai
yG = =0;
∑ Ai
20 3 3
− a
∑ zi Ai 3 5
zG = = =− a
2
∑ Ai 12 3a 9
1
1,5a
zG
oG
yG
o1
y1
y,y2 a o,o2
a
1,5a
z,z 1,z 2, zG
Fig. 2.10
Rezolvare:
-
1. 3,75 a2 0 0 -0,94a3
0,25a
- πa 2
2. 0 0 0 0
4
Σ 2,97a2 / / 0 -0,94a3
∑ yi Ai
yG = = 0;
∑ Ai
94
___________________________________________________________________
∑ ziAi 3
− 0,94a
zG = = = −0,316a
2
∑ Ai 2,97a
Rezolvare:

3a
1 yG
y,y1 o1 o
a
zG
yG
oG
y2 o2
4a
4,5a
z1 z2 z
zG
Fig. 2.11
1. 3a2 1,5a 0 4,5a3 0
2. 6a2 1 1,833a 6a3 10,998a3
Σ 9a2 / / 10,5a3 10,998a3
∑ yi Ai 3 ∑ ziAi 3
10,5a 10,998a
yG = = = 1,16a ; zG = = = 1,22a
∑ Ai 2 ∑ Ai 2
9a 9a
95
_____________________________________________________________
Rezolvare:

2a
yG 1
4a
y,y1
o
o1
zG
yG oG 2a
2
y2 o2
2a
6a
3a
z1 z,z 2
zG
Fig. 2.12
1. 8a2 2a 0 16a3 0
2. 12a2 0 3a 0 36a3
Σ 20a2 / / 16a3 36a3
∑ zi Ai 3
∑ yi A i 3 36a 9
16a 4 zG = = = a
yG = = = a ∑ Ai 2 5
2 20a
∑ Ai 20a 5
Rezolvare:

greutate yi şi zi, după care se calculează momentele statice Ai yi si Ai zi, urmând
96
___________________________________________________________________
1. πa2 0 -a 0 -πa3
2. 8a2 0 a 0 8a3
3. - πa2/4 0 a 0 -πa3/4
Σ 10,356a2 / / 0 4,073a3
y1
2
a
o1
2
zG
y
o
yG oG
y2,y3
a
o2
2a
o3
3
4a
z,z 1,z2 ,z3 ,zG

Fig. 2.13
∑ yi Ai
yG = = 0;
∑ Ai
∑ ziAi 3
4,073a
zG = = = 0,393a
∑ Ai 2
10,356a
2.14. Pentru secţiunea din figura 2.14 simetrică faţă de axa 0z să se determine poziţia
centrului de greutate de coordonate yG şi zG.
Rezolvare:

97
_____________________________________________________________
1 2
y o
20
zG
yG oG
o1
y1
y o2
40
30 40 30
z,z 1,z 2,zG
Fig. 2.14
Ai zi zi Ai
1. 6000 30 180000
2. -1600 40 -64000
Σ 4400 / 116000
∑ yiAi
yG = =0;
∑ Ai
zG =
∑ z i A i = 116000 = 26,36
∑ Ai 4400
2.15. Pentru secţiunea din figura 2.15 simetrică faţă de axa 0z să se determine poziţia
centrului de greutate de coordonate yG şi zG.
2 1
10
y,y o,o 2
2
30
y o
1 1
o
G
y
40
G
G
z
z,z1,z 2,z
G
20 80 20
z,z1,z 2
Fig. 2.15
Rezolvare:
98
___________________________________________________________________

Ai zi zi Ai
1. 9600 15 144000
2. -2400 0 0
Σ 7200 / 144000
∑ yiAi
yG = = 0;
∑ Ai
zG =
∑ z i A i = 144000 = 20
∑ Ai 7200
2.16.Pentru secţiunea compusă din figura 2.16 să se determine poziţia centrului de

greutate de coordonate yG şi zG.
Rezolvare:
Pentru fiecare secţiune se completează în tabel aria Ai şi poziţia centrului de greutate

yi şi zi, după care se calculează momentele statice Ai yi şi Ai zi, urmând determinarea
I20 I18
y,y1 ,y2 ,y G oG o,o2

o1
yG
z1 zG z,z2
Fig. 2.16
Ai yi y i Ai
1. (I20) 33,5 12,75 427,125
2. (I18) 27,9 0 0
Σ 61,4 / 301,5
99
_____________________________________________________________
yG =
∑y A i i
=
427,125
= 6,95 ;
∑A i 61,4
∑ ziAi
zG = =0
∑ Ai
2.17. Pentru secţiunea simetrică în raport cu axa 0z, din figura 2.17, să se calculeze
momentele de inerţie în raport cu axele principale de inerţie.
Rezolvare:
- secţiunea este simetrică faţă de axa 0z; se va calcula distanţa zG pentru determinarea
centrului de greutate 0G.
- sistemul de axe y0z ce trece prin centrul de greutate 0G al secţiunii compuse este sistem de
axe principale de inerţie.
- secţiunea compusă se împarte în secţiunile simple: 1-gol Ø=a şi 2-plin- dreptunghi 2ax4a.
Ai zi Ai zi
2
1. − 0,25πa 0 0
2. 8a2 a 8a3
Σ (8-0,25π)a2 - 8a3
φ =a
2a
1
y,y1 O1
0. 5 a
O
zG= t 1
4a
y2 O2
yG OG
0 .5 a
t2
2a
z , z 1, z 2 ,zG
Fig. 2.17
∑ zi A i 3
8a 8a 32a
zG = = = = 1,11a
∑ Ai 2 π π 32 − π
a (8 − ) 8−
4 4
t1 = 1,11a ;
100
___________________________________________________________________
t 2 = 0,11a
n n
I y = ∑ I y i + ∑ t i2 A i ;
i =1 i =1
n n
I z = ∑ I zi + ∑ di2Ai ;
i =1 i =1
πa 4
I y1 = I z1 =
64
2a (4a )3 32a 4
I y2 = = ;
12 3
I z2 =
(2a )3 4a = 8a 4
12 3
πa 4
32a 4 2 πa 2 
Iy = − + + (1,11a )  −  + (0,11a )2 8a 2 = 9,746a 4
64 3  4 
4 4
πa 8a 4
Iz = − + = 2,61a
64 3
Rezolvare:
-secţiunea este simetrică faţă de axa 0z, se va calcula distanţa yG pentru determinarea
centrului de greutate 0G.
- sistemul de axe y0z ce trece prin centrul de greutate 0G al secţiunii compuse este sistem de
axe principale de inerţie
- secţiunea compusă se împarte în secţiunile simple: 1-dreptunghi 2ax3a şi 2-pătrat 4ax4a
2 1
yG = d2
4a
y, y 1, y2,yG
o O1
3a
o2 oG
4a 2a
d1
z,z 2 zG z1
Fig. 2.18
101
_____________________________________________________________
Ai yi yiAi
1 6a 2 -3a -18a3
2 16a 2 0 0
∑ 22a2 / -18a3
∑ yiAi − 18a 3
yG = => yG = = −0.82a
∑ Ai 22a 2
- se vor calcula distanţele di între centrul de greutate al secţiunii compuse şi centrele de
greutate ale secţiunilor simple 1 şi 2.
d1 = 2,18a ; d 2 = 3a − 2,18a = 0,82a
2a ⋅ (3a )3 (4a )4 54a 4 + 256a 4
I y = I y1 + I y 2 => Iy = + = = 25,83a 4
12 12 12
( 2a ) ⋅ 3a ( 4a )
3 4
=> I z = 12 + 12 + ( 2,18 ) ⋅ 6a + ( 0,82a ) ⋅16a =

2 2 2 2
I z = I z1 + I z 2 + d 12 A 1 + d 22 A 2
=
( 24 + 256 ) a 4 + 28,514a 4 + 10, 758a 4 = 62, 6a 4
12
2.19. Pentru secţiunea simetrică în raport cu axele 0y şi 0z, din figura 2.19, să se
calculeze momentele de inerţie în raport cu axele principale de inerţie.
Rezolvare:
- secţiunea simetrică faţă de axele 0y şi 0z.

- secţiunea compusă a fost împărţită în trei secţiuni simple: 1-gol- dreptunghi (8ax3a), 2-
plin dreptunghi (10ax12a), 3-gol dreptunghi (8ax3a)
- datorita simetriei centrul de greutate este în 0.
10a
8a
1,5a
1
o1
3a
2
y1
t1
o o2
12a
y ,y 2 ,y G oG
t3
o3 3
y3
z,z 1, z2, z 3 , z G
Fig. 2.19
t1 = t3 = 3a
102
___________________________________________________________________
8a ⋅ (3a )3 10a ⋅ (12a )3 8a ⋅ (3a )3
Iy = − + − + (3a )2 ⋅ (− 3a ⋅ 8a ) + (3a )2 ⋅ (− 3a ⋅ 8a )2 = 972a 4
12 12 12
Iz = −
(8a )3 ⋅ 3a + (10a )3 ⋅12a − (8a )3 ⋅ 3a = 744a 4
12 12 12
2.20. Pentru secţiunea simetrică în raport cu axele 0y şi 0z, din figura 2.20 să se
Rezolvare:
- secţiunea simetrică faţă de 0y şi 0z.

- 0z, 0z – axe principale de inerţie.
- punctul 0 este centrul de greutate al secţiunii simetrice
- secţiunea compusă a fost descompusă în secţiunile simple 1 - plină - pătrat (180x180) şi 2
– gol - rotund (Ø130).
180
1
90
o,o1,o2,oG
180
,
y,y ,y y
130
1 2 G
d=
z,z 1,z 2,z G

Fig. 2.20
I y = I y1 + I y 2
1804 π ⋅1304
I y1 = = 8748 ⋅ 104 mm 4 ; I y2 =
12 64
180 4 π ⋅ 130 4 4 mm
4
Iy = − = 7346 ⋅ 10
12 64
4
I z = I y = 73746⋅10 mm
4
2.21. Pentru secţiunea simetrică în raport cu axele 0y şi 0z, din figura 2.21 să se
Rezolvare:
- secţiunea simetrică faţă de 0y şi 0z.

- 0z, 0z – axe principale de inerţie.
103
_____________________________________________________________
- punctul O este centrul de greutate al secţiunii simetrice.
- secţiunea compusă a fost descompusă în secţiunile simple 1–plină - pătrat (200x200) şi 2-
gol - pătrat (100x100).
1
100x100
200x200
y,y1 ,y2 ,yG o,o1,o2
oG
z,z1 ,z2 ,z G
Fig. 2.21
I y = I y1 − I y 2
2004 ; 1004
I y1 = I y2 =
12 12
2004 1004 (16 − 1) ⋅ 108 15 ⋅ 108 5 ⋅ 108 4
Iy = − = = = = 12,5 ⋅ 107 mm
12 12 12 12 4
I z = I y = 12,5 ⋅10 7 mm4
2.22. Pentru secţiunea simetrică în raport cu axa 0z, din figura 2.22 să se calculeze
1
8a
y, y 1 o o1
14a
y2 o2
G
t1
oG
yG 2
t2
t3
o3
4a
y3 3
Z,Z1,Z2,Z , Z
3 G
a a
11a
12a
Fig. 2.22
104
___________________________________________________________________
Rezolvare:
- secţiunea este simetrică faţă de axa 0z; se va calcula distanţa zG pentru determinarea
centrului de greutate 0G
- sistemul de axe y0z ce trece prin centrul de greutate 0G al secţiunii 1 este sistem de axe
principale de inerţie
- secţiunea compusă se împarte în secţiunile simple: 1-gol - dreptunghi (11ax8a), 2-plin -
dreptunghi (12ax14a), 3-gol - dreptunghi (11ax4a)
Ai zi ziAi
1 -88a2 0 0
2 168a2 3a 504a3
3 -44a2 8a -352a3
Σ 36a2 - 152a3
ZG =
∑Z A i i
∑A i
152a3
ZG = = 4, 22a
36a3
ZG = 4, 22a
- se vor calcula distanţele ti între centrul de greutate al secţiunii compuse şi centrele de
greutate ale secţiunilor simple 1, 2 şi 3.
t1 = 4,22a ;
t 2 ≡ 1,22 a ;
t3 = 3,78a
I y = I y1 + I y 2 + I y 3 + t 12 A 1 + t 22 A 2 + t 32 A 3
− 11a ⋅ (8a ) 3 12a ⋅ (14a ) 3 11a ⋅ (4a ) 3

Iy = + − − (4,22a) 2 ⋅ 88a 2 + (1,22a) 2 ⋅ 168a 2 − (3,78a) 2 ⋅44a 2
12 12 12
I y = 270,23a 4
Iz = −
(11a )3 ⋅ 8a + (12a )3 ⋅14a − (11a )3 ⋅ 4a = 685a 4 => I z = 685a 4
12 12 12
Rezolvare:

- secţiunea compusă a fost împărţită în patru secţiuni simple: 1-plin - dreptunghi
(100x130), 2-gol - rotund(Ø 60), 3-plin - pătrat (50x50), 4-plin - pătrat (50x50)
centrul de greutate este în 0 (din fig.2.23)
y0z – axe principale de inerţie
105
_____________________________________________________________
- se vor calcula distanţele d3 şi d4 între centrul de greutate al secţiunii compuse şi centrele
de greutate ale secţiunilor simple 3 şi 4.
d3 = d 4 = 75 mm
I y = I y1 + I y 2 + I y 3 + I y 4
I z = I z1 + I z 2 + I z 3 + I z 4 + d 32 A 3 + d 24 A 4
3 4 4 4
100 ⋅ 130 π ⋅ 60 50 50 4 4
Iy = − + + = 1871,38 ⋅ 10 mm
12 64 12 12
3 4 4 4
100 ⋅ 130 π ⋅ 60 50 50 2 2 4 4
Iz = − + + + 75 ⋅ 2500 + 75 ⋅ 2500 = 3936,38⋅ 10 mm
12 64 12 12
1
2
4
3
40
y , y1, y2 , y3 o3 o1 o2 o4
13 0
50
oG ,o
0
y4 , yG
O5
40
50 100 50
200
d3 d4
z3 z , z1, z2 ,zG z4
Fig. 2.23
Rezolvare:
- secţiunea este simetrică faţă de axa 0Z; se va calcula distanţa zG pentru determinarea
centrului de greutate G
- sistemul de axe Y0Z ce trece prin centrul de greutate G al secţiunii compuse este sistem
de axe principale de inerţie
- secţiunea compusă se împarte în secţiunile simple: 1-plin Ø 200 şi 2-gol- Ø 60.
106
___________________________________________________________________
Ai zi ziAi
4
1 π ⋅10 0 0
2 − π ⋅ 9 ⋅ 10 2 20 -18 π ⋅10 3
Σ 9100 π / − 18 ⋅ 10 3 ⋅ π
O2
00
zG
t1
yG oG
y,y1 o,o1
20
t2
y2 o2
O6
z ,z1,z2,zG
Fig. 2.24
∑z A
z = i i
G ∑A
i
3
−18 ⋅ 10 π
z = = −1,98mm
G 9100π
z = −1,98mm
G
- se vor calcula distanţele ti între centrul de greutate al secţiunii compuse şi centrele de
greutate ale secţiunilor simple 1 şi 2.
t1 = 1,98 mm ;
t 2 = 20 + 1,98 = 21,98 mm
I y = I y1 + I y 2 + t12 ⋅ A1 + t22 ⋅ A2
π ⋅ (200) π ⋅ (60 )
[ ]
4 4
2 2 2 6 4
Iy = − + (1,98) ⋅ π (100) + ( 21,98) ⋅ − π ⋅ (30 2 ) = 76,66 ⋅ 10 mm
64 64
π ⋅ (200 ) π ⋅ (60 )
4 4
I z = I z1 + I z 2 => Iz = −
6
= 79,9 ⋅ 10 mm
4
64 64
107
_____________________________________________________________
Rezolvare:
- secţiunea simetrică faţă de axa 0z.

- secţiunea compusă a fost împărţită în 4 secţiuni simple: 1-plin- pătrat 200x230, 2-gol Ø
20, 3- gol Ø 20, 4- gol Ø 20
- centrul de greutate este în O (din fig.2.25)
- y0z – axe principale de inerţie
4 3 2 1
1
y
t
G
oG
200
o1
t2= t3= t 4
y, y
zG
1
20
y 2, y3, y4
o3 o2
100
o4
50
d3 = 85 d4= 85
z4 z,z 1, z 3, z G z2
85 200
Fig. 2.25
Ai zi ziAi
1 40.000 0 0
2 -100π 50 -5.000π
3 -100π 50 -5.000π
4 -100π 50 -5.000π
Σ 39058 / -47124
zG =
∑z Ai i
∑A i
−47124
zG = = −1, 2
39058
zG = −1, 2
- se vor calcula distanţele t1, t2=t3=t4 pe verticală şi d2 şi d3 pe orizontală, între centrul de
greutate al secţiunii compuse şi centrele de greutate ale secţiunilor simple 1, 2, 3 şi 4.
t1 = 1,2 mm ;
t 2 = t 3 = t 4 = 51,2 mm
d 2 = d 4 = 85 mm
I y = I y1 + I y 2 + I y 3 + I y 4 + t 12 A1 + t 22 A 2 + t 32 A 3 + t 24 A 4
108
___________________________________________________________________
4  π ⋅ 204 
200
 64  + 1,2 ⋅ 40.000 − 3 ⋅ (51,2) ⋅ 100π = 13089 ⋅ 10 mm
2 2 4 4
Iy = − 3⋅ 
12  
I z = I z1 + I z 2 + I z3 + I z 4 + d 22 A 2 + d 44 A 4
4  π ⋅ 204 
200 2 2 4 4
Iz = − 3⋅ 
12  64  − 85 ⋅ 100π − 85 ⋅ 100π = 12877 ⋅ 10 mm
 
2,3 - U10 : e=15,5 mm ; Iy=205 cm4 ,Iz=29,3 cm4
10 6 44
10
y1
3
t1
2
e e 1
100
o2
o
oG
y,y2 ,y3,yG
t4
10
y4
d3 d4
z3 z,z1,z4,z G Z2 4
Fig. 2.26
Rezolvare:

- secţiunea compusă a fost împărţită în cinci secţiuni simple: 1-plin- dreptunghi 110x10, 2-
plin profil U10, 3-plin profil U10, 4-plin dreptunghi (110x10).
centrul de greutate este în 0 (din fig.2.26)
y0z – axe principale de inerţie
- se vor calcula distanţele t1 şi t4 pe verticală şi d2 şi d3 pe orizontală, între centrul de
greutate al secţiunii compuse şi centrele de greutate ale secţiunilor simple 1, 2, 3 şi 4.
t1 = t 4 = 55mm
d 2 = d 3 = 5 + e = 5 + 15,5 = 20,5mm
109
_____________________________________________________________
I y = I y1 + I y 2 + I y3 + I y 4 + t12 ⋅ A1 + t42 ⋅ A2
3 3
110 ⋅ 10 4 4 110 ⋅ 10 2 2 6 4
Iy = + 205 ⋅ 10 + 205 ⋅ 10 + + 55 ⋅ 10 ⋅ 110+55 ⋅ 10 ⋅ 110 = 10,77 ⋅ 10 mm
12 12
I z = I z1 + I z2 + I z3 + I z4 + d 22 A2 + d 32 A3
3 3
110 ⋅ 10 4 4 110 ⋅ 10
Iz = + 2 9 ,3 ⋅ 1 0 + 2 9 ,3 ⋅ 1 0 + +
12 12
2 2
+ ( 2 0 ,5 ) ⋅ 1 3 ,5 ⋅ 1 0 + ( 2 0 ,5 )
2 2 6 4
⋅ 1 3 ,5 ⋅ 1 0 = 3 ,9 3 ⋅ 1 0 m m
2.27. Pentru secţiunea simetrică în raport cu axa 0z, compusă din două profile cornier
cu aripi egale: L100x100x10, cu tălpile lipite, ca în fig. 2.27, să se calculeze momentele
de inerţie în raport cu axele principale de inerţie.
e=d1=d2
2 1
y , y1,y2 ,yG e o1
o2 o , oG o1
z2 z1
z , zG
Fig. 2.27
Caracteristicile geometrice pentru L100x100x10 sunt:

L= 100x100x10
e = 6 cm = 60 mm
A=19,2 cm2=1920 mm2
Iy=177 cm4=1770000 mm4
Iy=Iz=177 cm4=1770000 mm4
Rezolvare:
- secţiunea este simetrică faţă de axa 0z; compusă din secţiunile a două profile cornier cu
aripi egale L100x100x10
- sistemul de axe y0z ce trece prin centrul de greutate o al secţiunii compuse este sistem de
axe principale de inerţie
- secţiunea compusă se împarte în secţiunile simple: 1 şi 2 –L100x100x10
110
___________________________________________________________________
d1=d2=e=6 cm
2 2
I z = I z + I z + d1 A1 + d 2 A 2
1 2
4 4 2 2 4
I z = 177 ⋅ 10 + 177 ⋅ 10 + 60 ⋅ 1920 + 60 ⋅ 1920 = 1736,4 mm
I y = I y1 + I y 2 => I y = 177 ⋅104 + 177 ⋅ 104 = 354 ⋅ 104 mm4
10a
y ,y 1 o1 o 1
a
zG
a
yG 2
oG
14a
y2 o2
3
o3
y3
a
7a
z, z 1, z 2, z 3, z G
Fig. 2.28
Rezolvare:

- secţiunea compusă a fost împărţită în 4 secţiuni simple: 1 - plin- dreptunghi (10axa), 2 -
plin dreptunghi (ax12a), 3 - plin dreptunghi (7axa)
- centrul de greutate este în o (din fig.2.28)
Ai zi ziAi
1 10a2 0 -
2 12a2 6,5a 78a3
3 7a2 13a 91a3
Σ 29a2 / 169a3
3
169a
∑ Zi A i => ZG = = 5,83a
ZG = 29a
3
∑ Ai
Z G = 5,83a
111
_____________________________________________________________
- se vor calcula distanţele t1, t2 şi t3 între centrul de greutate al secţiunii compuse şi centrele
de greutate ale secţiunilor simple 1, 2, 3 şi 4.
t1 = 5,83a ;
t 2 = ( 6,5a − 5,83a ) = 0,67a
;
t 3 = 13a − 5,83a = 7,17a
I y = I y1 + I y 2 + I y3 + t12 ⋅ A1 + t22 ⋅ A2 + t32 ⋅ A3
10a⋅ a3 a⋅ (12a)3 7a ⋅ a3
Iy = + + + (5,83a)2 ⋅10a2 + (0,67a)2 ⋅12a2 + (7,17a)2 ⋅ 7a2 = 850,55a4
12 12 12
Iz = I z1 + I z 2 + I z3 => a ⋅ (10a)3 12a ⋅ a 3 a ⋅ (7a)3
Iz = + + = 112,91a 4
12 12 12
OŢEL CORNIER CU ARIPI EGALE OŢEL U LAMINAT LA CALD

Oţel laminat la cald (STAS 424-80) (STAS 564-80)
1,2 – L50x50x6 3 – U 12
A = 5,09 cm2 A = 17 cm2
e1 = 1,45 cm e3 = 1,6 cm
Iy = Iz = 12,8 cm4 Iy = 43,2 cm4
Iz = 364 cm4
y, y1,y2 o2 o o1
2 e1 1
e1
oG
yG
zG
e3
y3 o3
z2 z1
z,z3 ,zG
3
Fig. 2.29
Rezolvare:
112
___________________________________________________________________
- secţiunea compusă a fost împărţită în 3 secţiuni simple: 1, 2-cornier 50x50x6, 3-profil
U12
Ai zi ziAi
1 5,09 0 0
2 5,09 0 0
3 17 3,05 51,85
Σ 27,18 / 51,85
∑ zi Ai
zG =
∑ Ai
51,85
zG = = 1,91cm
27,18
z G = 1,91cm
- se vor calcula distanţele t1, t2, t3, d1 şi d2 între centrul de greutate al secţiunii compuse şi
centrele de greutate ale secţiunilor simple 1, 2 şi 3.
t1 = t2 = 1,91 cm;
t3 = 1,14 cm
d2 = - d1 = 1,45cm
I y = I y + I y + I y + t12A1 + t 22A 2 + t 32A 3
1 2 3
I y = 12,8 + 12,8 + 43,2 + (1,91)2 ⋅ 5,09 + (1,91)2 ⋅ 5,09 + (1,14)2 ⋅ 17 = 128,03cm4
Iz = Iz + Iz + Iz + d 12 A 1 + d 22 A 2
1 2 3
Iz = 12,8 + 12,8 + 364 + (-1,45)2 ⋅ 5,09 + (1,45)2 ⋅ 5,09 = 411cm4
2.30. Pentru secţiunea simetrică în raport cu axa 0Z, din figura 2.30, să se calculeze
OŢEL CORNIER CU ARIPI EGALE OŢEL U LAMINAT LA CALD

Oţel laminat la cald (STAS 424-80) (STAS 564-80)
1,2 – L50x50x6 3 – I 16
A = 5,09 cm2 A = 68 cm2
e1 = 1,45 cm Iy = 935 cm4
Iy = Iz = 12,8 cm4 Iz = 54,7 cm4
Rezolvare:
113
_____________________________________________________________
- secţiunea compusă a fost împărţită în 3 secţiuni simple: 1,2-cornier I 50x50x6, 3-profil
I16
2
y, y1,y2 1
o2 o o1
e1
e1
z2 z1
yG oG
y3 o3 3
zG
z ,z3 ,zG
Fig. 2.30
Ai zi ziAi
1 5,09 0 0
2 5,09 0 0
3 68 9,45 642,6
Σ 78,18 / 642,6
∑ ziAi
zG =
∑ Ai
642,6
zG = = 8,22 cm
78,18
z G = 8,22 cm
- se vor calcula distanţele t1, t2, t3, d1 şi d2 între centrul de greutate al secţiunii compuse şi
centrele de greutate ale secţiunilor simple 1, 2 şi 3.
t1 = t2 = 8,22, cm;
t3 = 1,23 cm
d2 = - d1 = 1,45cm
I y = I y1 + I y 2 + I y3 + t 12 A 1 + t 22 A 2 + t 32 A 3
114
___________________________________________________________________
I y = 12,8 + 12,8 + 935 + (−8,22)2 ⋅ 5,09 + (−8,22)2 ⋅ 5,09 + (1,23)2 ⋅ 68 = 1751,134 cm4
I z = I z1 + I z 2 + I z3 + d12 A 1 + d 22 A 2
Iz = 12,8 + 12,8 + 54,7 + (-1,45)2 ⋅ 5,09 + (1,45)2 ⋅ 5,09 = 101.7 cm4
115
_____________________________________________________________
3. ÎNTINDERE ŞI COMPRESIUNE
Formula eforturilor unitare normale de întindere sau compresiune este:

N
σ= (N/mm2) (3.1)
A
în care:
- N este forţa axială din secţiunea considerată (N);
- A este aria secţiunii considerate (mm2).
Formula eforturilor unitare normale este utilizată sub următoarele forme:
N ef
a) formula de dimensionare: A nec ≥
σa
(3.2)
N ef
b) formula de verificare: σ ef = ≤ σa
A ef
(3.3)
c) formula forţei capabile: N cap = A ef ⋅ σa
(3.4)
∆l
d) formula lungirii specifice: ε=
l
(3.5)
în care: ∆l (mm) este lungirea totală a barei;
l (mm) este lungimea totală a barei.
N⋅l
e) formula lungirii unei bare: ∆l = ε ⋅ l =
E⋅A
(3.6)
în care: E este modulul de elasticitate longitudinal (N/mm2) specific fiecărui material.
Pentru a determina formula lungirii barei s-a utilizat legea lui Hooke: σ = E ⋅ ε .
(3.7)
f) formula lungirii unei bare datorită încălzirii: ∆l = l ⋅ α ⋅ ∆t
(3.8)
în care: α este coeficientul de dilatare termică liniară;
∆t este diferenţa de temperatură la care este supusă bara (0C).
116
___________________________________________________________________
PROBLEME REZOLVATE
3.1. Bara din oţel din figura de mai jos de secţiune circulară cu diametrul d=10 mm şi
lungimea l=2,1m este solicitată la întindere de forţa F=31400 N. Să se calculeze efortul
unitar normal şi alungirea totală a barei (E=2,1·105 N/mm2).
Fig. 3.1
Rezolvare:
Efortul unitar normal este dat de relaţia:

N N
σ= = => 31400
A πd 2 σ= = 400 N / mm 2
π ⋅ 10 2
4
4
Alungirea barei este dată de formula:
N⋅l N⋅l 31400 ⋅ 2100
∆l = = => ∆l = = 4 mm
E⋅A πd 2 5π ⋅ 10 2
E⋅ 2,1 ⋅ 10 ⋅
4 4
3.2. O ţeavă din oţel având diametrul exterior D=50 mm, diametrul interior d=35 mm,
lungimea l=10m şi modulul de elasticitate longitudinal E=2,1·105 N/mm2 este solicitată
la întindere de forţa F=10000 N. Să se determine efortul unitar şi lungirea totală a
ţevii.
Rezolvare:
Efortul unitar normal este dat de relaţia:

N N 10000 2
σ= =
(
A π D − d2
2
) => σ=
(
π 50 2 − 35 2 ) = 10 N / mm
4 4
117
_____________________________________________________________
N ⋅l N ⋅l 10000 ⋅ 10 ⋅ 10 3
∆l =
E⋅A
=
E⋅
(
π D2 − d 2 ) => ∆l =
2,1 ⋅ 10 5 ⋅
(
π ⋅ 50 2 − 35 2 ) = 0,476 mm
4 4
Fig. 3.2
3.3. Să se determine forţa necesară pentru a produce o lungire specifică ε=0,1% la o

bară din E295 (OL 50) de secţiune pătrată cu latura a=10 mm. Să se calculeze forţa
necesară pentru a produce ruperea barei şi coeficientul de siguranţă al barei în raport
cu rezistenţa de rupere (E=2,1·105 N/mm2).
Rezolvare:
Lungirea specifică este dată de relaţia:

∆l F
ε= = => F=ε·Ε·Α= ε·Ε·a2 => F=
0,1
2,1 ⋅ 105 ⋅ 102 = 21000 N
l E⋅A 100
Conform SR EN 10025 bara din E295 are rezistenţa de rupere Rm=500 N/mm2. Forţa
necesară pentru ruperea barei este dată de relaţia:
Fr= Rm·A= Rm·a2 => Fr =500·102 =50000 N
Efortul unitar efectiv se determină din relaţia lungirii specifice:
F σ
ε= = ⇒σ=ε⋅E
E⋅A E
Coeficientul de siguranţă al barei, în raport cu rezistenţa la rupere este dat de relaţia:
Rm Rm 500
C= = => C= = 2,38
σ ef ε ⋅ E 0,1
⋅ 2,1 ⋅ 10 5
100
3.4. Să se determine deformaţia barei şi forţa de întindere pe care o poate suporta o

bară de aluminiu (E=7,2·104 N/mm2) de secţiune dreptunghiulară cu laturile b=50 mm
şi h=20 mm şi de lungime l=1m dacă σa=100 N/mm2.
Rezolvare:
118
___________________________________________________________________
Forţa capabilă este dată de relaţia:
N cap = A ef ⋅ σa = b·h·σa => Ncap = 50·20·100 =100000 N=100 kN
N ⋅ l σa ⋅ l 100 ⋅ 1000
∆l = = => ∆l = = 1,389 mm
E⋅A E 0,72 ⋅ 105
3.5. Să se determine forţa de întindere exercitată asupra unei bare cilindrice de oţel
(E=2,1·105 N/mm2) cu diametrul d=30 mm când se produce o lungire specifică
ε=0,06% .
Rezolvare:
πd 2
Forţa axială efectivă este dată de relaţia: N ef = A ef ⋅ σ ef = ⋅ε⋅E
4
Efortul unitar efectiv poate fi scris astfel:
πd 2
σef = ε ⋅ E => N ef = ⋅ε⋅E
4
π ⋅ 30 2 0,06
N ef = ⋅ ⋅ 2,1 ⋅ 10 5 = 89019 N ≅ 89 kN
4 100
3.6. Să se calculeze forţa de întindere pe care o suportă cablul din figura de mai jos
compus din 7 fire, cu diametrul d=2 mm, din oţel cu rezistenţa admisibilă σ a=120
N/mm2.
Fig. 3.6
Rezolvare:
Ţinând cont de numărul de fire n, aria cablului se poate scrie astfel:
πd 2
A = n ⋅ A fir = n ⋅
4
Forţa de întindere se determină cu relaţia:
πd 2 π ⋅ 22
N = σa ⋅ A = σa ⋅ n ⋅ => N = 120 ⋅ 7 ⋅ ≅ 2639 N
4 4
119
_____________________________________________________________
3.7. Un cablu din oţel suportă o forţă de întindere N=62000 N. Din câte fire cu
diametrul d=1,5 mm trebuie să fie făcut dacă se alege un material cu σ a=140 N/mm2?
Rezolvare:
Aria cablului rezultă din relaţia rezistenţei admisibile:

N N
σa = ⇒A=
A σa
Ţinând cont de numărul de fire n, aria cablului se poate scrie astfel:
πd 2
A = n ⋅ A fir = n ⋅
4
Egalând cele două relaţii ale ariei cablului se obţine numărul de fire:
2
πd N 4N
n⋅ = ⇒n= 2
4 σa πd σa
4 ⋅ 62000
n= = 250,73 ⇒ n = 251 fire
π ⋅ 1,52 ⋅ 140
3.8. O bară verticală de lungime l=300m, solicitată la tracţiune cu o forţă F=50 kN, se
poate executa din oţel cu rezistenţa admisibilă σ aOL=120 N/mm2 şi greutate specifice
γOL=78,5 kN/mm3 sau din aluminiu cu σ aAl=50 N/mm2 şi γAl=27 kN/mm3.Să se
precizeze din ce material este mai economic să se execute bara, dacă aluminiu este mai
ieftin ca oţelul, la aceeaşi greutate.
Rezolvare:
Aria secţiunii transversale, având în vedere greutatea oţelului este dată de relaţia:
F
A OL =
σaOL − γ OL ⋅ l
Greutatea oţelului pe unitatea de lungime este:
F ⋅ γ OL 50 ⋅ 10 3 ⋅ 78,5 ⋅ 10 −6
q OL = γ OL ⋅ A OL = => q OL = = 4,07 ⋅ 10 − 2 N / mm
σaOL − γ OL ⋅ l 120 − 78,5 ⋅ 10 −6 ⋅ 300 ⋅ 10 3
Aria secţiunii transversale, având în vedere greutatea aluminiului este dată de
relaţia:
F
A Al =
σaAl − γ Al ⋅ l
Greutatea oţelului pe unitatea de lungime este:
F ⋅ γ Al 50 ⋅ 10 3 ⋅ 27 ⋅ 10 −6
q Al = γ Al ⋅ A Al = => q Al = = 3,22 ⋅ 10 − 2 N / mm
σaAl − γ Al ⋅ l 120 − 27 ⋅ 10 −6 ⋅ 300 ⋅ 10 3
Comparând rezultatele este mai economic ca bara să se execute din aluminiu.
120
___________________________________________________________________
3.9. Un cablu de oţel de lungime l=800·103 mm şi secţiune constantă este solicitat de
forţele F=10·103 N, ca în figura de mai jos. Se cere să se dimensioneze, să se calculeze
lungirea totală şi să se traseze diagrama de variaţie a tensiunilor din lungul cablului.
Se cunosc: σ a=180 N/mm2, γ =78·10-6 N/mm3 şi E=2,1⋅105 N/mm2.
Rezolvare:
Aria secţiunii transversale este dată de relaţia:

4F 4⋅A
A= = 340 mm2 ; d= = 20mm
σa − γ ⋅l π
Fig. 3.9
Lungirea totală a cablului este:

 Q l  3  l  5  l
∆l = ∑ ∆l i =  F +  +  2F + Q  +  3F + Q  +
 2  4EA  2  4EA  2  4EA
 7  l l
+  4F + Q  = (10F + 8Q )
 2  4EA 4EA
În relaţiile de mai sus Q reprezintă greutatea unui tronson şi este dată de relaţia:
l
Q = Aγ
4
l
∆l = (5F + Aγl )
2EA
( ) 2 ⋅ 2800
3
⋅ 10
∆l = 5 ⋅ 10 ⋅ 10 3 + 340 ⋅ 78 ⋅ 10 −6 ⋅ 800 ⋅ 10 3 = 398,8 mm
5
,1 ⋅ 10 ⋅ 340
Pentru trasarea diagramei tensiunilor se determină valorile acestora în punctele de
aplicaţie ale forţelor:
F 10 ⋅ 10 3
σ1 = => σ1 = = 29,4 N / mm 2
A 340
l
F + Aγ
F+Q 4 = F +γ l 10 ⋅ 10 3 800 ⋅ 10 3
σ 2s = = => σ 2s = + 78 ⋅ 10 −6 = 45 N / mm 2
A A A 4 340 4
121
_____________________________________________________________
2F + Q 2F l 2 ⋅ 10 ⋅ 10 3 800 ⋅ 10 3
σ 2d = = +γ => σ 2d = + 78 ⋅ 10 −6 = 74,4 N / mm 2
A A 4 340 4
2 F + 2Q 2 F l 2 ⋅ 10 ⋅ 10 3 800 ⋅ 10 3
σ3s = = +γ => σ 3s = + 78 ⋅ 10 −6 = 90 N / mm 2
A A 2 340 2
3F + 2Q 3F l 3 ⋅ 10 ⋅ 10 3 800 ⋅ 10 3
σ3d = = +γ => σ 3d = + 78 ⋅ 10 −6 = 119,4 N / mm 2
A A 2 340 2
3F + 3Q 3F 3l 3 ⋅ 10 ⋅ 10 3 3 ⋅ 800 ⋅ 10 3
σ 4s = = +γ => σ 4s = + 78 ⋅ 10 − 6 = 135 N / mm 2
A A 4 340 4
4F + 3Q 4F 3l 4 ⋅ 10 ⋅ 10 3 3 ⋅ 800 ⋅ 10 3
σ 4d = = +γ => σ 4d = + 78 ⋅ 10 −6 = 164,4 N / mm 2
A A 4 340 4
4F + 4Q 4F 4 ⋅ 10 ⋅ 10 3
σ5 = = + γl => σ5 = + 78 ⋅ 10 −6 ⋅ 800 ⋅ 10 3 = 180 N / mm 2
A A 340
3.10. Un cilindru de oţel de diametru d şi lungime L1=200 mm şi un tub din cupru cu

diametrul exterior d, diametrul interior 0,8d şi lungime L2=250 mm sunt solicitate de
forţa F=36⋅103 N, ca în figura de mai jos. Se cere să se determine diametrul d, dacă se
cunosc: σa1=140 N/mm2, σa2=50 N/mm2, E1=2,1⋅105 N/mm2 şi E2=0,8⋅105 N/mm2.
Fig. 3.10
Rezolvare:
Se scrie ecuaţia de echilibru a forţelor axiale: N1 + N 2 = F

Întrucât scurtarea tubului de oţel este egală cu lungirea cilindrului de cupru cele
două alungiri sunt egale:
N 1 L1 N 2 L2
∆L1 = ∆L2 ⇒ =
πd 2
π ( d 2 − 0,64 d 2 )
E1 E2
4 4
122
___________________________________________________________________
Rezolvând sistemul format cu cele două ecuaţii de mai sus se obţin reacţiunile:
F F
N1 = N2 =
0,36 L1 E2 L2 E1
1+ 1+
L2 E1 0,36 L1 E2
Condiţiile de rezistenţă ale celor două materiale sunt date de relaţiile:
N πd 2 şi
σ 1 = 12 ≤ σ a1 ⇒ N1 ≤ σ a1 ⋅ 1
πd1 4
4
N2 π (d 22 − 0,64d 22 )
σ2 = ≤ σ a 2 ⇒ N2 ≤ σ a 2 ⋅
π (d 2 − 0,64d 2 )
2 2
4
4
În relaţiile de mai sus se înlocuiesc reacţiunile şi se obţin inegalităţile:
4F => 4 ⋅ 36 ⋅ 103
d1 ≥ d1 ≥
 0,36 ⋅ L1 E2   0,36 ⋅ 200 ⋅ 0,8 ⋅ 105 
πσ a1 1 +  π ⋅ 140 ⋅ 1 + 
 L2 E1   250 ⋅ 2,1 ⋅ 105 
=> d1 ≥ 17.17 mm
4F => 4 ⋅ 36 ⋅103
d2 ≥ d2 ≥
 L2 E1   250 ⋅ 2,1 ⋅105 
0,36πσ a 2 1 +  0,36π ⋅ 50 ⋅ 1 + 
 L1E2 ⋅ 0,36   200 ⋅ 0,8 ⋅10 ⋅ 0,36 
5
=> d2 ≥ 15.86 mm
Soluţia comună a celor două inecuaţii este d ≥ 17.17 mm.
Se alege d=18 mm.
3.11. Între platourile unei prese sunt comprimaţi cu o forţă N=200000 N doi cilindri
concentrici, cel interior de oţel cu diametrul dOL=100 mm şi cel exterior de cupru, cu
diametrele DCu= 200 mm şi dCu= 100 mm. Să se determine ce forţă preia fiecare
material. Se cunosc: EOL=2,1·105 N/mm2, ECu=1,15·105 N/mm2.
Rezolvare:
Se scrie ecuaţia de echilibru a forţelor ce acţionează asupra cilindrilor: NOL+NCu=N

Alungirile celor doi cilindri sunt egale:
N OL ⋅ l N Cu ⋅ l
∆l OL = ∆l Cu ⇒ =
E OL ⋅ A OL E Cu ⋅ A Cu
Se formează sistemul de ecuaţii:
 N OL + N Cu = N

 N OL N Cu
E ⋅ A =
 OL OL E Cu ⋅ A Cu
Rezolvând sistemul de ecuaţii de mai sus se obţin următoarele relaţii pentru forţele
de compresiune ce acţionează asupra fiecărui cilindru:
123
_____________________________________________________________
N
N Cu = => 200000
E OL ⋅ A OL N Cu = = 124324 N ≅ 124 kN
1+ π ⋅ 100 2
E Cu ⋅ A Cu 2,1 ⋅ 10 5 ⋅
4
1+
( 2
5 π ⋅ 200 − 100
1,15 ⋅ 10 ⋅
2
)
4
N
N OL = => 200000
1+
E Cu ⋅ A Cu
E OL ⋅ A OL
N OL =
5
1,15 ⋅ 10 ⋅
(
π ⋅ 200 2 − 100 2 ) = 75675 N ≅ 76 kN
1+ 4
2
5 π ⋅ 100
2,1 ⋅ 10 ⋅
4
3.12. Un cablu electric de cupru, cu inimă de oţel este solicitat la întindere cu o forţă
axială N=24000 N. Secţiunea necesară de cupru este de 125,6 mm2. Să se determine
diametrul inimii de oţel. Se cunosc: σaOL=140 N/mm2, EOL=2,1·105 N/mm2,
ECu=1,15·105 N/mm2.
Rezolvare:
Se scrie ecuaţia de echilibru a forţelor ce acţionează asupra cablului:

NOL+NCu=N
Alungirile celor doi materiale sunt egale:
N OL ⋅ l N Cu ⋅ l
∆l OL = ∆l Cu ⇒ =
E OL ⋅ A OL E Cu ⋅ A Cu
În relaţiile de mai sus se înlocuieşte relaţia efortului unitar al oţelului:
N OL
σ aOL =
A OL
Se obţine sistemul de ecuaţii:
σ aOL ⋅ A OL + N Cu = N

 σaOL N Cu
E =
 OL E Cu ⋅ A Cu
Rezolvând sistemul de ecuaţii de mai sus se obţine aria inimii de oţel:
N E
A OL = − Cu ⋅ A Cu
σ aOL E OL
Diametrul minim al inimii de oţel este dat de relaţia:
A OL 1 N E 
d min OL = 2 =2  − Cu ⋅ A Cu 
π π  σaOL E OL 
1  24000 1,15 ⋅ 10 5 
d min OL = 2 − ⋅ 125,6  = 11,42 mm

π  140 2,1 ⋅ 10 5 

Se alege diametrul inimii: defOL=12 mm
124
___________________________________________________________________
3.13. O bară nedeformabilă de greutate G este suspendată de trei fire verticale, ce au

aceeaşi secţiune A=113 mm2, aşezate ca în figura de mai jos. Ştiind că bara rămâne în
poziţie orizontală să se determine eforturile din fire cunoscând: G=18 kN, EOL=2,1·105
N/mm2, ECu=1,15·105 N/mm2. Firele laterale sunt din cupru, iar cel din mijloc este din
oţel.
Rezolvare:
Eforturile din cele trei fire se notează cu: T1, T2, T3. Se proiectează pe verticală
forţele care acţionează asupra barei:
T1+ T2+ T3=G
Întrucât: T1= T3 ⇒ 2 T1+ T2=G
Deformaţiile celor trei fire sunt egale:
T1 ⋅ l T2 ⋅ l T T
∆l1 = ∆l 2 = ∆l3 ⇒ = ⇒ 1 = 2
E OL1 ⋅ A E Cu ⋅ A E OL E Cu
Se formează sistemul de ecuaţii:
2T1 + T2 = G

 T1 T
E = 2
 OL E Cu
Rezolvând sistemul se obţin relaţiile pentru tensiunile din fire:
G G
T1 = T3 = ; T2 =
E E
2 + OL 1 + 2 Cu
E Cu E OL
Fig. 3.13
Eforturile unitare sunt date de relaţiile:

T1 G 1 18000 1
σ1 = σ3 = = ⋅ => σ1 = σ 3 = ⋅ = 41,6 N / mm 2
A A 2 + E OL 113 2,1 ⋅ 10 5
E Cu
2+
1,15 ⋅ 10 5
125
_____________________________________________________________
T2 G 1 18000 1
σ2 = = ⋅ => σ2 = ⋅ = 76 N / mm 2
A A E 113 1,15 ⋅ 10 5
1 + 2 Cu 1+ 2
E OL 2,1 ⋅ 10 5
3.14. Şinele unei linii de tramvai au fost asamblate prin sudare la o temperatură de 10
0
C. Care este efortul unitar ce se produce în ele la o temperatură exterioară de 40 0C?
Se cunosc: coeficientul de dilatare liniară a oţelului α=12·10-6 grad-1 şi modulul de
elasticitate longitudinal al oţelului E=2,1·105 N/mm2.
Rezolvare:
Efortul unitar se determină cu formula:
∆l
σ=E
l
Lungirea produsă în şină datorită creşterii temperaturii este dată de relaţia:
∆l
= α ⋅ ∆t
l
Înlocuind relaţia de mai sus în formula efortului unitar se obţine:
σ = E ⋅ α ⋅ ∆t => σ = 2,1 ⋅ 10 5 ⋅ 12 ⋅ 10 −6 ⋅ (40 − 10 ) = 75,6 N / mm 2
3.15. Se dă bara din figura de mai jos formată din două porţiuni de secţiuni, lungimi şi
materiale diferite. Cunoscându-se creşterea de temperatură ∆t=30 0C la care este
supusă bara, să se calculeze tensiunile produse în secţiunile transversale ale celor două
porţiuni de bară. Se dau: E1=2,1·105 N/mm2 , E2=0,7·105 N/mm2, A1=200 mm2, A1=400
mm2, l1=500 mm , l2=600 mm, α1=12·10-6 grad-1 şi α2=24·10-6 grad-1.
Fig. 3.15
Rezolvare:
Alungirea care s-ar produce datorită creşterii temperaturii dacă bara ar fi liberă este
dată de relaţia:
∆l = (l1α1 + l 2 α 2 ) ⋅ ∆t
Asupra barei, formată din cele două porţiuni, acţionează forţa axială N care produce
deformaţia de compresiune dată de relaţia:
N ⋅ l1 N ⋅ l2
∆l = +
E1 ⋅ A 1 E 2 ⋅ A 2
126
___________________________________________________________________
Se egalează cele două relaţii:
(l1α1 + l 2 α 2 ) ⋅ ∆t = N ⋅ l1
+
N ⋅ l2 (l α + l α ) ⋅ ∆t
⇒N= 1 1 2 2
E 1 ⋅ A1 E 2 ⋅ A 2 l1 l2
+
E1 ⋅ A 1 E 2 ⋅ A 2
Eforturile unitare în cele două secţiuni sunt date de relaţiile:
N l1α1 + l 2 α 2 ∆t
σ1 = = ⋅ => 500 ⋅12 ⋅10 −6 + 600 ⋅ 24 ⋅10 −6 30
A1 l1 l2 A1 σ1 = ⋅ = 91,81 N / mm 2
+ 500 600 200
E 1 ⋅ A1 E 2 ⋅ A 2 +
2,1 ⋅105 ⋅ 200 0,7 ⋅105 ⋅ 400
N l1 α 1 + l 2 α 2 ∆t =>
σ2 = = ⋅ 500 ⋅ 12 ⋅ 10 −6 + 600 ⋅ 24 ⋅ 10−6 30
A2 l1 l2 A2 σ2 = ⋅ = 45,9 N / mm 2
+ 500 600 400
E1 ⋅ A1 E 2 ⋅ A 2 +
2,1 ⋅ 105 ⋅ 200 0,7 ⋅ 105 ⋅ 400
3.16. O bară dreaptă rigidă este articulată la un capăt şi menţinută în poziţie

orizontală de trei tije verticale de aceeaşi lungime şi rigiditate ca în figura de mai jos.
Se cere să se determine eforturile produse sub acţiunea forţei F în barele verticale
precum şi deplasarea capătului barei orizontale.
Rezolvare:
Pentru calculul reacţiunilor, rezultate prin înlăturarea legăturilor, se scriu ecuaţiile

de echilibru:
∑ X = 0, X = 0 1
∑ Y = 0, Y + N + N − F + N = 0
1 2 3 4
(∑ M ) = 0, aN + 2aN − 3aF + 4aN

1
2 3 4 =0
Fig. 3.16
127
_____________________________________________________________
Problema este dublu static nedeterminată deoarece sunt cinci necunoscute şi trei
ecuaţii. În poziţia deformată a sistemului există următoarele relaţii între
alungiri(asemănarea intre triunghiuri):
∆l3 = 2∆l2 , ∆l4 = 4∆l2
Alungirile sunt date de relaţiile:
N 2l Nl N l
∆l2 = , ∆l3 = 3 , ∆l4 = 4
EA EA EA
Prin înlocuirea formulelor alungirilor în relaţiile care există între alungiri se obţin:
N3=2N2, N4=4N2
Se înlocuiesc N3 şi N4 în sistemul ecuaţiilor de echilibru, rezultând:
F 2F 4F
X1=0, Y1=0, N2 = , N3 = , N4 =
7 7 7
Deplasarea punctului 4 este dată de relaţia:
N 4l 4Fl
∆l4 = =
EA 7 EA
3.17. Sistemul de trei bare articulate din figura de mai jos este supus unei creşteri de
temperatură ∆t. Se cere să se determine tensiunile ce se produc în bare dacă barele
laterale au modulul de elasticitate al materialului E1, coeficientul de dilatare α1, aria
secţiunii A1, iar bara din mijloc E2, α2 respectiv A2.
Fig. 3.17
Rezolvare:
Se notează cu N1 efortul de compresiune ce solicită barele înclinate, respectiv N2

efortul de întindere ce solicită bara verticală şi se scrie ecuaţia de echilibru:
N2
2 N1 cos β − N 2 = 0 ⇒ N1 =
2 cos β
Alungirea barei verticale este dată de relaţia:
N2 ⋅ l
∆l 2 = l ⋅ α 2 ⋅ ∆t +
E2 ⋅ A2
128
___________________________________________________________________
Alungirea barelor înclinate este dată de relaţia:
l N1 l l ⋅ α1 ⋅ ∆t l N2
∆l1 = ⋅ α1 ⋅ ∆t − ⋅ = − ⋅
cos β E1 ⋅ A1 cos β cos β E1 ⋅ A1 ⋅ cos β 2 cos β
Din figură se observă că:

∆l1
∆l2 =
cos β
Înlocuind expresiile celor două alungiri se obţine:
N2 α ⋅ ∆t N2
α 2 ⋅ ∆t + = 1 −
E 2 ⋅ A 2 cos 2 β 2E1 ⋅ A1 ⋅ cos 3 β
De unde se obţine:
 α1  E ⋅ A ⋅ ∆t
 − α2  ⋅ 2 2
 cos 2 β  2 ⋅ cos β
N1 =   ;
E2 ⋅ A2
1+
2E1 ⋅ A1 ⋅ cos3 β
 α1 
 − α 2  ⋅ E 2 ⋅ A 2 ⋅ ∆t
 cos2 β 
N2 =  
E2 ⋅ A2
1+
2E1 ⋅ A1 ⋅ cos3 β
Ca urmare tensiunile din bare vor fi:
 α1  E ⋅ ∆t
 − α2  ⋅ 2
N  2
cos β  2 ⋅ cos β
σ1 = 1 =   ;
A1 A1 E2
+
A 2 2E1 ⋅ cos3 β
 α1  E ⋅ ∆t
 − α2  ⋅ 2
N  2
cos β  2 ⋅ cos β
σ2 = 2 =  
A2 E2
1+
2E1 ⋅ cos3 β
3.18. Un stâlp de fontă (1) de secţiune inelară cu diametrul interior d=2D/3 şi înălţime
l=1m este solicitat la compresiune de o forţă F=300⋅103 N. Stâlpul se sprijină pe o
fundaţie de beton (3) de înălţime H=600 mm prin intermediul unei plăci circulare de
oţel (2) cu grosimea h=D2/5. Să se determine diametrele stâlpului, plăcii şi fundaţiei
considerând presiunea admisibilă pa1=σa1=50 N/mm2 şi greutatea specifică γ1=72,5⋅10-
6
N/mm3 pentru fontă, pa3=σa3=4 N/mm2 şi
γ3=22⋅10-6N/mm2 pentru beton, respectiv pa=0,3 N/mm2 pentru teren.
Rezolvare:
Relaţia de dimensionarea stâlpului de fontă este:

129
_____________________________________________________________
F
A 1 =
σ a1− γ1 ⋅ l
Aria secţiunii inelare a stâlpului de fontă este:
A1 =
(
π D2 − d 2
=
)
5πD 2
4 36
Egalând cele două relaţii se obţine:
36F 36 ⋅ 300 ⋅ 10 3
D=
5π(σa1− γ1 ⋅ l )
=> D=
(
5π 50 − 72,5 ⋅ 10 −6 ⋅ 1000 ) = 118 mm
2D 16F 16 ⋅ 300 ⋅ 10 3
( ) = 78 mm
d= = => d=
3 5π(σa1− γ1 ⋅ l ) 5π 50 − 72,5 ⋅ 10 −6 ⋅ 1000
Placa circulară se dimensionează cu relaţia:
F + q1 F + γ1 ⋅ A1 ⋅ l
A2 = =
pa 3 pa3
Aria plăcii circulare este dată de:
πD 22
A2 =
4
D2 =
4F
+ 1
(
γ ⋅ l ⋅ D2 − d 2 )
=> D 2 = +
(
4 ⋅ 300 ⋅ 10 3 72,5 ⋅ 10 6 ⋅ 10 3 ⋅ 118 2 − 78 2 )
≅ 310 mm
π ⋅ pa 3 pa 3 π ⋅ 50 50
D2 310
h= => h= = 62 mm
5 5
Fig. 3.18
Diametrul fundaţiei este dat de relaţia:

F + q1 + q 2 F + γ1 ⋅ A1 ⋅ l + γ 2 ⋅ A 2 ⋅ h
A2 = =
pa − γ 3 ⋅ H pa3 − γ3 ⋅ H
Aria fundaţiei de beton este dată de relaţia:
130
___________________________________________________________________
πD32
A2 =
4

4 300 ⋅ 103 + 72,5 ⋅ 10 − 6 ⋅ 103 ⋅
(
π 1182 − 782 )
+ 7,8 ⋅ 106 ⋅ 62 ⋅
π ⋅ 310 2 
4(F + γ1 ⋅ A1 ⋅ l + γ 2 ⋅ A 2 ⋅ h ) => D3 =

 4 4 

D3 =
π(p a 3 − γ 3 ⋅ H ) ( −6
π 4 − 22 ⋅ 10 ⋅ 600 )
=>D3=1,16 m
3.19. Reazemul mobil al unui pod este constituit din doi cilindri de diametru d=150
mm şi lungimea l =1000 mm, aşezaţi pe o placă plană de oţel. Presiunea admisibilă pe
suprafaţa de contact dintre cilindri şi placă este pa=1400 N/mm2. Se cere să se
calculeze valoarea forţei F pe care o poate suporta reazemul mobil al podului.
Rezolvare:
Presiunea maximă de contact în cazul rezemării unui cilindru pe o placă este dată de
ralaţia:
F1 ⋅ E p2 ⋅ d ⋅ l
p max = 0,59 ⇒ F1 = a 2
d⋅l 0,59 ⋅ E
Întrucât sunt doi cilindri valoarea forţei este:
2p 2 ⋅ d ⋅ l => 2 ⋅ 14002 ⋅ 150 ⋅ 1000
F = 2F1 ⇒ F = a 2 F= = 8043665 N ≅ 8044 kN
0,59 ⋅ E 2 5
0,59 ⋅ 2,1 ⋅ 10
Fig. 3.19
3.20. O bară de secţiune pătrată cu latura l=25 mm se rupe sub acţiunea unei forte de
tracţiune N=130⋅103 N. Să se determine tensiunea de rupere. Să se calculeze apoi
tensiunea efectivă şi coeficientul de siguranţă pentru o forţă de întindere N1=35⋅103 N.
Rezolvare:
131
_____________________________________________________________
Tensiunea de rupere este:
N N => 130000
σ = = σr = = 208 N / mm 2
l2 252
r
A
Tensiunea corespunzătoare forţei N1 este:
N N => 35000
σ ef = 1 = 1 σ = = 56 N / mm 2
A l2 ef
25 2
Coeficientul de siguranţă este:
σr 208
c= = = 3,71
σ ef 56
132
___________________________________________________________________
4. FORFECARE
Solicitarea de forfecare se produce atunci când rezultanta forţelor exterioare se

reduce la o forţă conţinută de planul de secţiune perpendicular pe axa barei.
Eforturile unitare care iau naştere în material, opuse forţei tăietoare, sunt şi ele
cuprinse in planul secţiunii, deci sunt eforturi tangenţiale, notate cu τ.
Formula eforturilor unitare de forfecare este:
T
τ= [N/mm2] (4.1)
A
în care:
- T este efortul total, normal pe axa elementului forfecat [N];
- A este aria secţiunii forfecate [mm2].
Formula eforturilor unitare de forfecare se utilizează în următoarele forme:
a) formula de dimensionare:
Tef
A nec ≥ (4.2)
τa
b) formula de verificare:
Tef
τef = ≤ τa (4.3)
A ef
c) formula forţei capabile:
Tcap = A ef ⋅ τa (4.4)
Asociat cu forfecarea pentru suprafeţele în contact apare şi strivirea pentru care
trebuie făcute calcule de verificare şi/sau dimensionare.
De exemplu, presiunea nitului pe gaură se calculează cu relaţia:
N g = d ⋅ h ⋅ σag (4.5)
în care:
- d este diametrul găurii [mm];
- h este grosimea tablei [mm];
- σag este efortul unitar admisibil la strivire [N/mm2].
La calculul sudurilor, lungimea de cordon care se ia în calcul este diferenţa dintre
lungimea efectivă ls şi două grosimi a ale cordonului:
l = ls - 2a (4.6)
133
_____________________________________________________________
PROBLEME REZOLVATE
4.1. La o foarfecă mecanică se taie fâşii de tablă cu dimensiunile 1000x100x10 din

tablă 1000x1000x10. Care este forţa necesară pentru a tăia aceste fâşii, ştiind că
materialul are rezistenţa de rupere τr=420 N/mm2.
Fig 4.1
Rezolvare:
Forţa necesară tăierii fâşiilor de tablă este dată de relaţia:

T = A⋅τ
=> T= 1000·10·420=4200000 N=4200 kN
4.2. Să se calculeze forţa necesară pentru a executa prin ştanţare o gaură cu Ø30 mm
într-o platbandă cu grosimea de g=10 mm, cunoscând rezistenţa de rupere la
forfecare a materialului τr=400 N/mm2 .
Fig 4.2
Rezolvare:
Forţa minimă de rupere este dată de relaţia:

Tr = A ⋅ τ r = π ⋅ d ⋅ g ⋅ τ r
=> Tr = π ⋅ 30 ⋅ 10 ⋅ 400 = 376800 N = 376,8 kN
134
___________________________________________________________________
4.3. Să se calculeze forţa necesară ştanţării tolei de motor electric din figura 4.3 care
are grosimea h=0,8 mm iar materialul are rezistenţa de rupere la forfecare τr=280
N/mm2 .
Rezolvare:
Suprafaţa de forfecare este dată de relaţia: A = l ⋅ h , în care l este perimetrul

Forţa necesară ştanţării este dată de relaţia:
Fig 4.3
T = A ⋅ τr = l⋅ h ⋅ τr
T = (3 ⋅ 10 + 2 ⋅ 30 + 4 ⋅ 80 + 2 ⋅ 100 + 90) ⋅ 0,8 ⋅ 280 = 156800 N
4.4. La o maşină de tăiat profile laminate se taie corniere 100X100X10 din materialul
S235JR (OL37). Să se determine forţa necesară pentru tăiere ştiind că rezistenţa de
rupere la tracţiune este σr=350 N/mm2.
Din SR EN 10056-1 cornierul are secţiunea A=1920 mm2
Fig 4.4
Rezolvare:
Rezistenţa de rupere la forfecare este dată de relaţia: τ r = 0,8 ⋅ σ r

Forţa minimă de tăiere este dată de relaţia:
T = A ⋅ τ r = A ⋅ 0,8 ⋅ σ r
=> T = 1920 ⋅ 0,8 ⋅ 350 = 537600 N = 537,6 kN
135
_____________________________________________________________
4.5. O tijă articulată este solicitată de o forţă de întindere N=30⋅103 N. Cunoscând:

σa=100 N/mm2 şi τa=80 N/mm2 se cere să se dimensioneze tija şi bulonul articulaţiei.
Fig 4.5.a
Rezolvare:
Aria necesara pentru solicitarea la întindere este:

N max => A =300 mm2
Anec = nec
σa
Cele două secţiuni de forfecare ale bulonului sunt prezentate în figura de mai jos:
Fig 4.5.b
Relaţia de dimensionare a bulonului este:
2πd 2
τ a ≥ N max
4
Diametrul minim al bulonului este:
4 ⋅ N max 4 ⋅ 30000
d min = => d min = = 15,45 mm
2π ⋅ τ a 2π ⋅ 80
Se alege diametrul d=16 mm. Deoarece in zona in care in care tija este găurită se
produce o slăbire a materialului,diametrul minim al tijei va fi:
π ⋅ Dmin
2
π ⋅ Dmin
2
− d ⋅ Dmin = Anec ⇒ − d ⋅ Dmin − 300 = 0

4 4
Prin rezolvarea ecuaţiei de gradul 2 rezultă :Dmin=32,5 mm => Se alege D=35 mm.
4.6. Să se determine lungimea unei pene paralelă cu care se fixează o roată de curea pe
un arbore de diametru d=100 mm. Se cunosc: momentul maxim transmis de arbore
Mmax=9⋅106 Nmm, dimensiunile penei b=28 mm şi h=16 mm, rezistenţa admisibilă la
strivire σa=200 N/mm2, iar la forfecare τa=80 N/mm2.
Rezolvare:
136
___________________________________________________________________
Forţa ce acţionează asupra penei este dată de relaţia:
M max 9 ⋅ 10 6
F= => F= = 180000 N = 180 kN
d 100
2 2
Din relaţia de verificare a penei la forfecare:
F F
τef = = ≤ τa
A b⋅l
Se determină lungimea penei:
F 180000
l≥ => l ≥ = 80,3 mm
b ⋅ τa 28 ⋅ 80
=> Se alege l = 100 mm.
Fig 4.6
Relaţia de verificare a penei la strivire este:

F F 180000
σef = = ≤ σa => σ ef = = 225 N / mm 2
A h ⋅l 16
⋅ 100
2 2
Întrucât σef = 225 N/mm2 > 200 N/mm2 = σa se reface dimensionarea penei din
F
condiţia de rezistenţă la strivire: A nec ≥
σa
h
Aria necesară a penei este dată de expresia: A nec = ⋅ l nec care se înlocuieşte în
2
relaţia de dimensionare:
h F 2F 2 ⋅ 180000
⋅ l nec ≥ ⇒ l nec ≥ => l nec ≥ = 112,5 mm
2 σa h ⋅ σa 16 ⋅ 200
Se alege l =120 mm.
4.7. Îmbinarea din figura de mai jos este solicitată de o forţă F=110⋅103 N. Ştiind că
elementele îmbinării sunt din oţel ce admite rezistenţa la întindere σa=120 N/mm2, la
forfecare τa=90 N/mm2, iar presiunea la strivire pa=150 N/mm2 se cere să se verifice
îmbinarea.
Rezolvare:
137
_____________________________________________________________
Relaţia de verificare a tijei la întindere este:
F 110000
σef = < σa => σ ef = = 88 N / mm 2 < 120 N / mm 2
A (50 − 25) ⋅ 50
Fig 4.7
Relaţia de verificare a tijei la forfecare este:
F 110000
τef = < τa => τ ef = = 27,5 N / mm 2 < 90 N / mm 2
A 2 ⋅ 40 ⋅ 50
Relaţia de verificare a tijei la strivire este:
F 110000
pef = < p a => p ef = = 88 N / mm 2 < 150 N / mm 2
A 25 ⋅ 50
Relaţia de verificare a penei la forfecare este:
F 110000
τef = < τa => τ ef = = 73,3 N / mm 2 < 90 N / mm 2
A 2 ⋅ 25 ⋅ 30
Relaţia de verificare a penei la strivire este:
F 110000
pef = < p a => p ef = = 55 N / mm 2 < 150 N / mm 2
A (130 − 50) ⋅ 25
4.8. Furca unui cuplaj cardanic este îmbinată de axul cardanic de diametru D= 100
mm prin sudură de grosime a=0,7 mm. Se cere să se verifice sudura ştiind că
momentul de torsiune transmis este Mt=300⋅103 Nmm. Rezistenţa admisibilă a sudurii
este τas=45 N/mm2.
Fig 4.8
Rezolvare:
138
___________________________________________________________________
Forţa în cordonul de sudură este dată de relaţia:

Mt
F=
D−a
2
Tensiunea de forfecare are expresia:
F 2M t 2 ⋅ 300000
τs = = ≤ τas => τs = = 27,68 N / mm 2
A π(D − a )2 a π(100 − 0,7 )2 ⋅ 0,7
Sudura rezistă întrucât: τs< τ as
4.9. Să se calculeze îmbinarea prin sudură cap la cap pentru două platbande 500X10.
Rezistenţa admisibilă a platbandelor este σa=140 N/mm2, iar a sudurii σas=120 N/mm2
şi τas=90 N/mm2.
Rezolvare:
Efortul capabil al platbandei este dat de relaţia:

N cap = A ⋅ σ a => N cap = 500 ⋅ 10 ⋅ 140 = 700000 N = 700 kN
Efortul unitar al cordonului de sudură care este perpendicular pe axa platbandelor
este dat de relaţia:
N 700000
σ ef .s = => σ ef .s = = 145,83 N / mm 2
(b − 2t )t (500 − 2 ⋅ 10)10
Întrucât σef.s> σas cele două platbande se vor suda cu ajutorul unei eclise la care se
alege lăţimea l=450 mm. Eclisa sudându-se pe două laturi lungimea minimă cordonului de
sudură este dat de relaţia:
N
L min =
2a ⋅ τ as
Deoarece sudura este de colţ, grosimea cordonului de sudură a este dat de relaţia:
2 N 700000
a= t ⇒ L min = => L min = = 549,9 mm
2 2 ⋅ t ⋅ τ as 2 ⋅ 10 ⋅ 90
Se alege lungimea efectivă a cordonului de sudură: Lef = 560 mm. Pentru eclisă se
alege lungimea de 280 mm.
4.10. Discul din oţel al unui cuplaj electromagnetic transmite un moment de torsiune
Mt=1150⋅103 Nmm şi este îmbinat de butuc prin şapte puncte de sudură cu diametrul
d=5mm aşezate pe un cerc cu diametrul D=150 mm. Să se calculeze forţa ce
acţionează într-un punct de sudură şi tensiunea corespunzătoare.
Rezolvare:
Forţa ce acţionează asupra unui punct de sudură este dată de relaţia:
139
_____________________________________________________________
2⋅ Mt => 2 ⋅1150000
F1 = F1 = = 2190,47 N
n⋅D 7 ⋅150
Tensiunea într-un punct de sudură este:
4F1 4 ⋅ 2190,47
τ= => τ= = 111,56 N / mm2
π ⋅ d2 π ⋅ 52
Fig 4.10
4.11. Să se determine momentul de torsiune ce poate fi transmis de îmbinarea prin

lipire din figura de mai jos dacă se cunosc: diametrul D=25 mm, lungimea l=10 mm şi
pentru materialul de lipit se admite rezistenţa admisibilă τa=75N/mm2.
Fig 4.11
Rezolvare:
Forţa ce solicită îmbinarea este:

T = A ⋅ τa = πD ⋅ l ⋅ τa
Momentul de torsiune este dat de relaţia:
D 1
Mt = T ⋅ ⇒ M t = πD 2 ⋅ l ⋅ τa
2 2
1
Mt = π ⋅ 25 2 ⋅ 10 ⋅ 75 ≅ 736 Nm
2
140
___________________________________________________________________
4.12. Două grinzi din lemn de secţiune pătrată cu latura de a=100 mm sunt îmbinate
ca în figura de mai jos şi solicitate de forţa axială F= 36⋅103 N. Să se calculeze
distanţele L şi l ştiind că rezistenţa admisibilă la forfecare τa=2 N/mm2 iar pentru
strivire σastr=12 N/mm2.
Rezolvare:
Aria necesară din secţiunea BC unde se produce forfecarea este dată de relaţia:
F F 36000
A nec = a ⋅ L = ⇒L= => L = = 180 mm
τa a ⋅ τa 100 ⋅2
Strivirea se produce în secţiunea AB a cărei arie necesară este dată de relaţia:
F F 36000
A nec = a ⋅ l = ⇒L= => l = = 30 mm
τa a ⋅ σ astr 100 ⋅ 12
Fig 4.12
4.13. Să se calculeze lungimile cordoanelor de sudură pentru îmbinarea din figura de

mai jos pentru un profil cornier L 60X60X10 dacă se dau eforturile unitare
admisibile, la întindere σa=120 N/mm2 şi la forfecare τa=100 N/mm2. Pentru profilul
cornier utilizat se cunosc: A=1110 mm2, b=60 mm, e=18,5 mm, h=10 mm.
Fig 4.13
Rezolvare:
Sarcina capabilă este dată de relaţia:
141
_____________________________________________________________
N cap = A ⋅ σ a
Forţele din cordoanele de sudură se determină din condiţia ca în axa profilului să nu
apară încovoiere. Se scriu ecuaţiile de momente în raport cu direcţiile forţelor N1 şi N2:
b−e
N 1 ⋅ b = N cap (b − e ) ⇒ N 1 = ⋅ A ⋅ σa
b ;
e
N 2 ⋅ b = N cap ⋅ e ⇒ N 2 = ⋅ A ⋅ σa
b
Lungimile de calcul ale cordoanelor de sudură sunt date de relaţiile:
N1 b − e σa
l c1 = =A⋅ ⋅
a ⋅ τa a ⋅ b τa
N2 e σa
l c2 = =A⋅ ⋅
a ⋅ τa a ⋅ b τa
unde a este grosimea cordonului de sudură care se consideră 0,7h.
Lungimile reale ale cordoanelor de sudură se determină cu relaţiiile:
b − e σa 60 − 18,5 120
l1 = l c1 + 2a = A ⋅ ⋅ + 1,4h => l1 = 1110 ⋅ ⋅ + 1,4 ⋅ 10 = 145,6 mm
0,7h ⋅ b τ a 0,7 ⋅ 10 ⋅ 60 100
e σ 18,5 120
l 2 = l c 2 + 2a = A ⋅ ⋅ a + 1,4h => l 2 = 1110 ⋅ ⋅ + 1,4 ⋅ 10 = 72,7 mm
0,7 h ⋅ b τ a 0,7 ⋅ 10 ⋅ 60 100
4.14. Un tub de oţel cu diametrele D=130 mm, d=110 mm şi lungimea l=250 mm este
îmbinat prin sudare cu două plăci ca în figura de mai jos. Îmbinarea este realizată la
un capăt prin cusătură de colţ cu muchia neprelucrată, iar la celălalt capăt cu muchia
prelucrată. Tubul este fixat între doi pereţi rigizi şi este supus unei scăderi de
temperatură ∆t=300C. Materialul utilizat are σa=160 N/mm2, E=2,1·105 N/mm2 şi
α=12,5·10-6 grad-1. Se cere să se determine tensiunile din suduri.
Fig 4.14
Rezolvare:
Variaţia de temperatură produce în tub o forţă de întindere dată de relaţia:
N = A ⋅ E ⋅ α ⋅ ∆t => N=
(
π 130 2 − 110 2 )
2,1 ⋅ 10 5 ⋅ 12,5 ⋅ 10 −6 ⋅ 30 = 296730 N = 296,7 kN
4
Grosimea sudurii pentru cusătura cu marginile prelucrate este:
142
___________________________________________________________________
D−d
a1 = h =
2
Grosimea sudurii pentru cusătura cu marginile neprelucrate este:
0,7(D − d )
a 2 = 0,7 h =
2
Tensiunea de forfecare din cusătura 1 este dată de relaţia:
N N 296730
τ1 = = => τ1 = = 72,7 N / mm 2
A1 π ⋅ D ⋅ a1 π ⋅ 130 ⋅ 10
Tensiunea de forfecare din cusătura 2 este dată de relaţia:
N N 296730
τ2 = = => τ 2 = = 96,43 N / mm 2
A2  D−d  130 − 110 
π⋅D +  ⋅ a2 π ⋅ 130 +  ⋅ 0,7 ⋅ 10
 2   2 
4.15. Două table de oţel de grosime h=10 mm sunt îmbinate cu patru nituri ca în
figura de mai jos. Să se verifice îmbinarea ştiind că diametrul niturilor este d=20 mm,
forţa ce se transmite prin îmbinare este F=135⋅103 N şi rezistenţa admisibilă este
σa=150 N/mm2 .
Rezolvare:
Niturile se verifică la forfecare cu relaţia:

F 135 ⋅ 10 3
τ ef = < τa => τ ef = = 107,5 N / mm 2
4⋅A π ⋅ 20 2
4⋅
4
τ a = 0,8 ⋅ σ a => τ a = 0,8 ⋅ 150 = 120 N / mm 2 ⇒ τ ef < τ a
Fig 4.15
Relaţia de verificare a niturilor la strivire este:

F 135 ⋅ 10 3
p= < pa => p= = 168,75 N / mm 2
4⋅d ⋅h 4 ⋅ 20 ⋅ 10
p a = 1,5 ⋅ σa => p a = 1,5 ⋅ 150 = 225 N / mm 2 ⇒ p < p a
Se verifică rezistenţa tablelor la tracţiune în cele trei secţiuni. Forţa ce revine pe un
nit este:
143
_____________________________________________________________
F 135
F1 = => F1 = = 33,75 kN
n 4
în secţiunea 1:
N1 135000
σ1 = < σa => σ1 = = 112,5 N / mm 2 < 150 N / mm 2
A1 (140 − 20) ⋅ 10
în secţiunea 2:
N2 135000 − 33750
σ2 = < σa => σ2 = = 101,25 N / mm 2 < 150 N / mm 2
A2 (140 − 2 ⋅ 20) ⋅ 10
în secţiunea 3:
N3 33750
σ3 = < σa => σ3 = = 28,13 N / mm 2 < 150 N / mm 2
A3 (140 − 20) ⋅ 10
144
___________________________________________________________________
5. TORSIUNE
O bară dreaptă este solicitată la torsiune dacă efortul din secţiunile transversale este
un vector-moment dirijat în lungul barei. Momentul de torsiune din secţiunea transversală
se determină fie ca suma momentelor, faţă de axa longitudinală a barei, ale forţelor şi
cuplurilor situate la stânga sau la dreapta secţiunii transversale:
Mt = ∑T
Mx (5.1)
fie în funcţie de turaţia n (rot/min) şi puterea N (kW):

N
M t = 9,55 (kN ⋅ m ) (5.2)
n
Formula efortului unitar la torsiune este:
Mt
τ= (N/mm2) (5.3)
Wp
în care:
- Mt este momentul de torsiune (N·mm);
- Wp este modul de rezistenţă polar (mm3).
Formula eforturilor unitare la torsiune este utilizată sub următoarele forme:
a)formula de dimensionare:
Mt
Wpnec ≥ (5.4)
τa
b)formula de verificare:
Mt
τef = ≤ τa (5.5)
Wpef
c)formula momentului de torsiune capabil:
M t cap = Wpef ⋅ τa (5.6)
Modulul de rezistenţă polar este dat de relaţiile:
- pentru secţiune circulară:
π ⋅ d3
Wp = (5.7)
16
- pentru secţiune inelară:
Wp =
(
π D4 − d4 ) (5.8)
16D
145
_____________________________________________________________
PROBLEME REZOLVATE
5.1. Să se dimensioneze un arbore de secţiune circulară ce transmite puterea N=75 kW

la o turaţie n=1000 rot/min pentru a satisface criteriul de rezistenţă τa=30 N/mm2.
Rezolvare:
Momentul de torsiune capabil este dat de expresia:

N 75
M t = 9,55 => M t = 9,55 = 0,716 kNm
n 1000
Modulul de rezistenţă polar necesar este dat de relaţia:
Mt 0,716 ⋅ 106
Wpnec = => Wpnec = = 2,39 ⋅ 10 4 mm 3
τa 30
Diametrul necesar al arborelui se determină cu relaţia:
16Wpnec 16 ⋅ 2,39 ⋅ 10 4
d nec = 3 => d nec = 3 = 49,6 mm
π π
Se alege d=50 mm.
5.2. Să se dimensioneze arborele inelar al unei maşini ce transmite puterea N=2200

kW la o turaţie n=300 rot/min dacă se dă raportul d/D=0,8 şi dacă rezistenţa
admisibilă este τa=40 N/mm2.
Rezolvare:

N 2200
M t = 9,55 => M t = 9,55 = 70,03 kNm
n 300
Mt 70,03 ⋅ 106
Wpnec = => Wpnec = = 1,75 ⋅ 10 6 mm3
τa 40
Diametrul exterior necesar al arborelui se determină cu relaţia:
16 Wpnec 16 ⋅ 1,75 ⋅ 106
D nec = 3
π(1 − 0,84 )
=> Dnec = 3
(
π 1 − 0,84 ) = 247 mm
Diametrul interior necesar este:

d nec = 0,8 ⋅ Dnec=> d nec = 0,8 ⋅ 247 = 197,6 mm
146
___________________________________________________________________
Se adoptă: D=250 mm şi d=200 mm.
5.3. Să se determine diametrul axului unui autovehicul solicitat la torsiune dacă

puterea motorului este N=25 kW, randamentul transmisiei este η=0,8, turaţia axului
n=900 rot/min şi tensiunea admisibilă este τa=40 N/mm2.
Rezolvare:

N⋅η 25 ⋅ 0,8
M t = 9,55 => M t = 9,55 = 0,212 kNm
n 900
Mt 0,212 ⋅ 10 6
Wpnec = => Wpnec = = 5305,55 mm 3
τa 40
16Wpnec 16 ⋅ 5305,55
d nec = 3 => d nec = 3 = 30,01 mm
π π
Se adoptă d=31 mm.
5.4. O ţeavă de oţel cu diametrul exterior D = 120 mm şi diametrul interior d=110mm

este supusă la torsiune. Să se determine momentul de torsiune capabil dacă rezistenţa
admisibilă este τa = 100 N/mm2.
Rezolvare:
Modulul de rezistenţă polar este dat de relaţia:
Wpef =
(
π D4 − d4 )
16D
M tcap = Wpef ⋅ τa =
( )
π D 4 − d 4 τa
=>
16D
M tcap =
(
π 120 4 − 110 4 ⋅ 100)= 9967864 Nmm ≅ 9,97 kNm
16 ⋅ 120
5.5. Arborele unei maşini are diametrul d=150 mm şi este supus unui moment de
torsiune Mt ce produce un efort τ=70 N/mm2, la o turaţie n = 300 rot/min. Să se
determine momentul de torsiune şi puterea transmisă prin acest arbore.
Rezolvare:

147
_____________________________________________________________
πd 3
Wpef =
16
πd 3
M tcap = Wpef ⋅ τa = ⋅ τa
16
π ⋅ 1503
M tcap = ⋅ 70 ≅ 46387579 Nmm ≅ 46,39 kN ⋅ m
16
Puterea maximă se calculează cu relaţia:
Mt ⋅ n
N max = ,
9,55
46,39 ⋅ 300
N max = ≅ 1457 kW
9,55
5.6. Să se verifice un arbore cu diametrul d=40mm care transmite o putere N=7kW la

o turaţie n=500 rot/min dacă rezistenţa admisibilă este τa=30 N/mm2.
Rezolvare:

N 7
M t = 9,55 => M t = 9,55 = 0,134 kNm
n 500
πd 3 π ⋅ 403
Wpef = => Wpef = = 12566,4 mm3
16 16
Relaţia de verificare a arborelui este:
0,134 ⋅ 106
Mt τef = = 10,66 N / mm 2
τef = ≤ τa => 12566,4
Wpef
⇒ τef ≤ τa = 30 N / mm 2
5.7. Un arbore inelar din oţel cu diametrul exterior D=50 mm şi diametrul interior
d=40mm transmite o putere N=10kW la o turaţie n=500 rot/min. Să se verifice dacă
arborele rezistă la torsiune ştiind că rezistenţa admisibilă este τa=30 N/mm2.
Rezolvare:

N 10
M t = 9,55 => M t = 9,55 = 0,191 kNm
n 500
148
___________________________________________________________________
Wpef =
(
π D4 − d4 ) => Wpef =
( )
π ⋅ 50 4 − 40 4
= 14490,6 mm 3
16D 16 ⋅ 50
Relaţia de verificare a arborelui este:
0,191 ⋅ 106
Mt τef = = 13,18 N / mm 2
τef = ≤ τa => 14490,6
Wpef
⇒ τef ≤ τa = 30 N / mm 2
5.8. Arborele unei maşini are diametrul d=200 mm şi este supus unui moment de
torsiune Mt ce produce un efort τ=50 N/mm2, la o turaţie n=300 rot/min. Să se
determine puterea maximă transmisă prin acest arbore.
Rezolvare:

πd 3
Wpef =
16
πd 3
M tcap = Wpef ⋅ τa = ⋅ τa
16
π ⋅ 2003
M tcap = ⋅ 50 ≅ 78539816 Nmm ≅ 78,54 kN ⋅ m
16
Mt ⋅ n
N max =
9,55
78,54 ⋅ 300
N max = ≅ 2467 kW
9,55
5.9. Un arbore inelar cu diametrul exterior D=100 mm şi diametrul interior d=80 mm

este supus unui moment de torsiune Mt la o turaţie n=500 rot/min. Să se determine
puterea maximă transmisă prin acest arbore ştiind că rezistenţa admisibilă la torsiune
este τa=30 N/mm2.
Rezolvare:
Wpef =
(
π D4 − d4 )
16D
(
π D4 − d4 )
⋅ τa
16D
149
_____________________________________________________________
π ⋅ (1004 − 804 )
M tcap = ⋅ 30 ≅ 3477743 Nmm ≅ 3,477 kN ⋅ m
16 ⋅100
Mt ⋅ n
N max =
9,55
3,477 ⋅ 500
N max = ≅ 182,04 kW
9,55
5.10. Un arbore de oţel având diametrul d=70 mm transmite puterea P=60 kW. Să se
calculeze viteza unghiulară ştiind că rezistenţa admisibilă la torsiune este τa=30
N/mm2.
Rezolvare:
πd 3
Modulul de rezistenţă polar este dat de relaţia: Wpef =
16
πd 3 π ⋅ 703
M tcap = Wpef ⋅ τa = ⋅ τa => M tcap = ⋅ 30 ≅ 2020436 Nmm ≅ 2,02 kN ⋅ m
16 16
Viteza unghiulară se calculează cu relaţia:
P 60
ω= => ω = = 29,7 min −1
Mt 2,02
5.11. Să se determine viteza unghiulară a arborelui de oţel cu secţiunea inelară având

diametrul exterior D=90 mm şi diametrul interior d=70 mm care transmite puterea
P=100 kW ştiind că rezistenţa admisibilă la torsiune este τa=45 N/mm2.
Rezolvare:
Modulul de rezistenţă polar este dat de relaţia: Wpef =
(
π D4 − d 4 )
16D
(
π D4 − d 4 )
⋅ τa => M tcap =
(
π ⋅ 904 − 704 )
⋅ 45 = 4082000 Nmm = 4,082 kN ⋅ m
16D 16 ⋅ 90
Viteza unghiulară se calculează cu relaţia:
P 100
ω= => ω= = 24,5 min −1
Mt 4,082
5.12. Un motor electric cu o putere P=50 kw are o turaţie n=1500 rot/min. Să se

dimensioneze arborele de secţiune circulară al acestui motor din OL 50 cu G=8,1·104
n/mm2 astfel încât să satisfacă simultan condiţiile de rezistenţă ( τ a = 20 N/mm 2 ) şi cea
de rigiditate ( θ a = 0,3 0 / m ).
Rezolvare:
150
___________________________________________________________________
N
M t = 9,55 => M t = 9,55 50 = 0,318 kNm
n 1500
M
Wpnec = t => W 0,318 ⋅ 10 6
= = 15900 mm 3
τa pnec
20
16Wpnec
d nec = 3 => d = 3 16 ⋅ 15900 = 43.26 mm
π nec
π
Modulul de inerţie polar necesar este dat de relaţia:
I pnec =
Mt unde θ a = 0.3 0 / m = 5.24 ⋅ 10 −6 rad / mm
θa ⋅G
0,318 ⋅ 10 6
I pnec = = 749223 mm 3
8.1 ⋅ 10 4 ⋅ 5,24 ⋅ 10 −6
32 ⋅ I pnec
=> d = 3 32 ⋅ 749223 = 52,56 mm
d nec = 4
π nec
π
Se adoptă d=53 mm
5.13. O bara dreapta de secţiune circulară constantă, având lungimea l=2,4 m şi

diametrul d=50 mm este înţepenită la ambele capete în doi pereţi rigizi. Bara este
solicitată la răsucire ca în figura 5.13 de un cuplu de moment Mt=2 kNm. Să se
calculeze τmax.
Fig. 5.13
Rezolvare:
Rezolvăm ecuaţia de echilibru:

∑M = 0 ⇒ M t1 − M t +M t 2 = 0
Deoarece ecuaţia are două necunoscute problema este simplu static nedeterminata.
A doua ecuaţie, necesară pentru determinarea necunoscutelor, se stabileşte luând in
considerare deformaţia barei:
151
_____________________________________________________________
M t1 ⋅ a M t 2 ⋅ b M ⋅b
ϕ= = ⇒ M t1 = t 2
G⋅Ip G⋅Ip a
M t2 ⋅b b 
M t1 − M t + M t 2 = 0 ⇒ − M t + M t 2 = 0 ⇒ M t 2  + 1 = M t ⇒
a a 
Mt 2 2
⇒ M t2 = = = = 1,25 kNm
 b   0,9  1,6
 + 1  + 1
 a   1,5 
M t 2 ⋅ b 1, 25 ⋅ 0,9
M t1 = = = 0,75 kNm
a 1,5
M max = M t 2 = 1,25 kNm
π ⋅d3 π ⋅ 503
Wp = = = 24,5 ⋅ 103 mm 3
16 16
M max 1,25 ⋅ 106
τ max = ≅ 51 N/mm 2
Wp 24,5 ⋅ 103
5.14. Să se dimensioneze un arbore cu secţiune circulară care transmite o putere

N=100 kw la o turaţie n=1000 rot/min dacă τ a = 25 N/mm 2 , iar deformaţia maximă
admisibila este θ a = 0,3 0 / m şi G=8,1·104 n/mm2.
Rezolvare:
Se va dimensiona arborele atât din condiţia efortului unitar maxim cat şi din cea a
deformaţiei maxime. Momentul de torsiune capabil este dat de expresia:
N
M t = 9,55 => M = 9,55 100 = 0,955 kNm
n t
1000
Mt => W = 0,955 ⋅ 10 = 38200 mm 3
6
Wpnec =
τa pnec
25
16Wpnec 16 ⋅ 38200
d nec = 3 => d nec = 3 = 57.95 mm
π π
Modulul de inerţie polar necesar este dat de relaţia:
M t unde θ = 0.3 0 / m = 5.24 ⋅ 10 −6 rad / mm
I pnec = a
θa ⋅ G
0,955 ⋅106
I pnec = = 2250024 mm3
8.1 ⋅104 ⋅ 5,24 ⋅10−6
152
___________________________________________________________________
6. ÎNCOVOIERE
Formula eforturilor unitare normale la încovoiere este:

Mi
σ= [N/mm2] (6.1)
W
în care:
- Mi este momentul de încovoiere [N·mm];
- W este modul de rezistenţă [mm3].
Formula eforturilor unitare normale la încovoiere este utilizată sub următoarele
forme:
a) formula de dimensionare:
Mi
Wnec ≥ (6.2)
σa
b) formula de verificare:
Mi
σef = ≤ σa (6.3)
Wef
c) formula momentului încovoietor capabil: M cap = Wef ⋅ σa
(6.4)
Modulul de rezistenţă la încovoiere este o mărime geometrică având expresia:
Iz
Wz = [mm3] (6.5)
y max
în care:
- Iz este momentul de inerţie faţă de axa Oz [mm4];
- ymax este coordonata centrului de greutate pe axa Oy [mm].
Relaţii pentru modulul de rezistenţă la încovoiere:
- pentru dreptunghi:
b ⋅ h2
Wz = (6.6)
6
(pt. lemn se recomandă: h = 1,5 ⋅ b
- pentru cerc:
π ⋅ d3
Wz = (6.7)
32
- pentru secţiune inelară:
π (D 4 − d 4 ) (6.8)
Wz =
32 D
153
_____________________________________________________________
PROBLEME REZOLVATE
6.1. Să se dimensioneze o grindă încastrată din lemn cu secţiune dreptunghiulară

având lăţimea b şi înălţimea h=1,5b solicitată la capătul liber de o forţă F=300 N ca în
figura de mai jos. Se cunosc: rezistenţa admisibilă pentru lemn σa=10 N/mm2 şi
lungimea grinzii l=1500 mm.
Fig. 6.1
Rezolvare:
Momentul încovoietor maxim este dat de expresia:

Mi max = M z = F ⋅ l
Modulul de rezistenţă la încovoiere este dat de relaţiile:
M i max b ⋅ h2 M b ⋅ h2
Wnec = => Wnec = ⇒ i max =
σa 6 σa 6
Înlocuind h=1,5b în relaţiile de mai sus se obţin dimensiunile secţiunii:
6 F⋅l
b= ⋅ => b = 6 300 ⋅1500
1,5 2 σa ⋅ = 49.32 mm => Se alege b=50 mm.
1,52 10
h = 1,5b = 1,5 ⋅ 50 = 75 mm => Se alege h=75 mm.
6.2 Un ax de lungime l=1200 mm este încărcat asimetric cu o roată de curea ca în

figura 6.2. Neglijând influenţa greutăţii proprii să se dimensioneze axul cunoscând:
a=400 mm, b=800 mm, F=600 N şi rezistenţa admisibilă σa=50 N/mm2.
Rezolvare:

F⋅a ⋅b
M max =
l
154
___________________________________________________________________
M max π ⋅ d 3nec
Wnec = => Wnec =
σa 32
Fig. 6.2
Egalând relaţiile de mai sus se obţine:

32F ⋅ a ⋅ b 32 ⋅ 600 ⋅ 400 ⋅ 800
d nec = 3 => d nec = 3 = 31,94 mm
π ⋅ σa ⋅ l π ⋅ 50 ⋅ 1200
Se alege def =32 mm.
6.3. Să se dimensioneze bara din oţel rotund cu rezistenţa admisibilă σa=140 N/mm2
dacă asupra ei acţionează forţa F=500 N ca în figura de mai jos. Se cunosc: a=800 mm
şi b=500 mm.
Fig. 6.3
Rezolvare:
Momentul încovoietor maxim este în reazemul 2 şi este dat de expresia:

M max = F ⋅ b
Modulul de rezistenţă necesar este dat de relaţia:
M max F ⋅ b
Wnec = =
σa σa
Pentru o secţiune circulară modulul de rezistenţă are expresia:
πd 3nec 32 ⋅ F ⋅ b 32 ⋅ 500 ⋅ 600
Wnec = ⇒ d nec = 3 => d nec = 3 = 27,95 mm
32 π ⋅ σa π ⋅ 140
Se adoptă constructiv def = 30 mm.
155
_____________________________________________________________
6.4. Să se calculeze valoarea laturii l a secţiunii pătrate care o are grinda din figura de
mai jos, încărcată cu forţele F=150⋅103 N. Se cunosc rezistenţa admisibilă σa=160
N/mm2 şi distanţa b=450 mm.
Fig. 6.4
Rezolvare:

M max = F ⋅ a
Modulul de rezistenţă necesar este dat de relaţia:
M max F ⋅ a
Wnec = =
σa σa
Pentru o secţiune pătrată modulul de rezistenţă are expresia:
l3 6 ⋅ F ⋅ a => 6 ⋅ 150000 ⋅ 450
Wnec = ⇒ l = 3 l=3 = 136,3 mm
6 σa 160
Se alege constructiv l=140 mm.
6.5. O grindă din oţel cu profil I de lungime l=1900 mm este solicitată printr-o forţă
p=2000 N/m uniform distribuită pe toată lungimea şi una concentrată la capătul liber
F=2000 N ca în figura de mai jos. Să se dimensioneze grinda cunoscând rezistenţa
admisibilă σa=140 N/mm2.
Fig. 6.5
Rezolvare:

l
M max = F ⋅ l + p ⋅ l ⋅
2
156
___________________________________________________________________
M max
Wnec =
σa
l2 1900 2
F⋅l + p 2000 ⋅ 1900 + 2
Wnec = 2 => Wnec = 2 ≅ 52928 mm 3
σa 140
Din tabele se alege profilul I 12 ce are Wef =54,7 cm3. Efortul unitar efectiv este dat de
relaţia:
l2 1900 2
F⋅l + p 2000 ⋅ 1900 + 2
M max 2 ≤σ 2 = 135,5 N / mm 2 < σ
σef = = a => σ ef = a
Wef Wef 54700
6.6. Să se determine încărcarea F care poate acţiona asupra barei de oţel cu secţiune
circulară din figura de mai jos. Se cunosc: lungimea barei l=1000 mm, diametrul
exterior D=160 mm, diametrul interior d=140 mm şi rezistenţa admisibilă σa=100
N/mm2.
Fig. 6.6
Rezolvare:
Modulul de rezistenţă pentru o secţiune inelară este dat de relaţia:
W=
(
π D4 − d4 )
32D
Reacţiunea maximă este în reazemul 1 şi este dată de relaţia:
3
V1 = F
4
Momentul încovoietor maxim este dat de relaţiile:
3 l 3
M max = F⋅ = F⋅l
4 4 16
M max = W ⋅ σa
Egalând relaţiile de mai sus şi introducând expresia modulului de rezistenţă se
obţine:
π (D 4 − d 4 )⋅ σ a => F = π (160 − 140 )⋅100 = 88750 N
4 4
F=
6D ⋅ l 6 ⋅160 ⋅1000
157
_____________________________________________________________
6.7. Să se determine valoarea maximă a forţei F ce poate fi aplicată grinzii de oţel din
figura de mai jos, care are rezistenţa admisibilă σa=140 N/mm2 şi modulul de
rezistenţă Wz=104 mm3. Se dau: a=2000 mm şi b=700 mm.
Fig. 6.7
Rezolvare:
Momentul încovoietor maxim este în reazemul 2 şi este dat de expresia:
M max = F ⋅ b
Momentul încovoietor maxim mai este dat şi de relaţia:
M max = σa ⋅ Wz
Egalând cele două relaţii se obţine valoarea maximă a forţei:
σa ⋅ Wz 140 ⋅ 10 4
F= => F = = 2000 N
b 700
6.8. Să se calculeze valoarea momentului încovoietor pe care îl poate suporta grinda

simplu rezemată, din figura de mai jos, executată din oţel cu rezistenţa admisibilă
σa=150 N/mm2 şi de secţiune dreptunghiulară cu laturile b=10 mm şi h=25 mm.
Fig. 6.8
Rezolvare:
Modulul de rezistenţă pentru o secţiune dreptunghiulară este dat de relaţia:

bh 2
Wz =
6
Momentul încovoietor ce urmează să fie preluat de grindă este:
bh 2
M i max = M 0 = σ a ⋅ Wz = σ a ⋅
6
10 ⋅ 252
M i max = 150 ⋅ = 156250 Nmm ≅ 156,3 Nm
6
158
___________________________________________________________________
6.9. Grinda simplu rezemată, din figura de mai jos, executată din oţel cu rezistenţa
admisibilă σa=110 N/mm2 are lungimea l=2500 mm şi secţiunea pătrată cu latura a=10
mm. Să se determine valoarea sarcinii uniform distribuită pe care o poate suporta
grinda.
Fig. 6.9
Rezolvare:
Momentul încovoietor maxim al grinzii este dat de relaţia:

p ⋅ l2
M max =
8
Modulul de rezistenţă la încovoiere este dat de relaţia:
M max p ⋅ l 2
Wnec = =
σa 8 ⋅ σa
În relaţia de mai sus se înlocuieşte modulul de rezistenţă pentru o secţiune pătrată
care are expresia:
a3 4 ⋅ σa ⋅ a 3
Wnec = ⇒p=
6 3 ⋅ l2
4 ⋅110 ⋅ 10 3
p= = 0,0234 N / mm = 23,4 N / m
3 ⋅ 25002
6.10. O grindă din oţel încastrată la un capăt şi liberă la celălalt, este încărcată cu o
forţă F=3000 N ca în figura de mai jos. Ştiind că secţiunea grinzii este pătrată cu
latura a=80 mm, să se determine distanţa maximă l a punctului de aplicaţie a forţei F
astfel încât să nu se depăşească rezistenţa admisibilă σa=130 N/mm2 .
Fig. 6.10
Rezolvare:
Modulul de rezistenţă la încovoiere pentru o secţiune pătrată are expresia:
159
_____________________________________________________________
a3
Wef =
6
Momentul încovoietor este dat de relaţia:
M = F⋅l
Relaţia de verificare la încovoiere este următoarea:
σa ⋅ a 3
M ≤ Wef ⋅ σ a ⇒ l ≤
6⋅F
130 ⋅ 803
l≤ = 3697,8 mm
6 ⋅ 3000
6.11. Să se calculeze distanţa maximă la care se poate aşeza cuplul mobil de forţe egale
F=1900 N aflate la distanţa a=200 mm una de cealaltă, ca în figura de mai jos, astfel
încât să nu depăşească rezistenţa admisibilă a materialului σa=130 N/mm2. Grinda de
lungime este executată din oţel şi are secţiunea circulară cu diametrul d=50 mm.
Fig. 6.11
Rezolvare:
Modulul de rezistenţă la încovoiere pentru o secţiune pătrată are expresia:

πd 3
Wef =
32
Momentul încovoietor maxim este dat de relaţia:
M max = F ⋅ (2x + a )
Momentul de încovoiere mai este dat şi de relaţia:
π ⋅ d3 ⋅ σa a
M cap = Wef ⋅ σ a ⇒ x = −
64 ⋅ F 2
π ⋅ d3 ⋅ σa a
M cap = M max ⇒ x = −
64 ⋅ F 2
π ⋅ 503 ⋅ 130 200
x= − = 319,6 mm
64 ⋅ 2000 2
6.12. Să se determine ce moment încovoietor, dirijat pe axa z poate suporta grinda

din lemn de dimensiuni 10X15 cm, din figura de mai jos, dacă rezistenţa admisibilă
este σa=11 N/mm2 .
160
___________________________________________________________________
Fig. 6.12
Rezolvare:
Modulul de rezistenţă pentru prima poziţie în care este aşezată grinda are expresia:
bh 2
W1 =
6
bh 2
M1 = σ a ⋅ W1 = σ a
6
100 ⋅ 150 2
M1 = 11 = 4125000 Nmm = 4125 Nm
6
Modulul de rezistenţă pentru a doua poziţie în care este aşezată grinda are expresia
hb 2
W2 =
6
hb 2
M 2 = σ a ⋅ W2 = σ a
6
150 ⋅ 100 2
M 2 = 11 = 2750000 Nmm = 2750 Nm
6
Deci pentru a suporta un moment încovoietor cât mai mare grinda trebuie aşezată în
prima poziţia.
6.13. Să se determine ce moment încovoietor, dirijat pe axa z poate suporta o grinda

din oţel de secţiune circulara cu diametrul D1=150 mm şi o grinda confecţionata din
acelaşi tip de oţel de secţiune inelară cu diametrele D2=150 mm şi d2=80 mm
rezistenţa admisibilă este σa=60 N/mm2
Rezolvare:
Modulul de rezistenţă pentru secţiunea circulară este:

π ⋅ D13 π ⋅ 1503
W1 = = = 331 ⋅ 103 mm3
32 32
M 1 = σ a ⋅ W1 = 60 ⋅ 331⋅ 103 = 19,9 ⋅ 106 Nmm = 19,9 kNm
Modulul de rezistenţă pentru secţiunea inelară este:
161
_____________________________________________________________
W2 =
(
π D2 4 − d 2 4 ) = π (150 )
− 80 4
4
= 305 ⋅ 10 3 mm 3
32 D 32 ⋅ 150
M 2 = σ a ⋅ W2 = 60 ⋅ 305 ⋅ 103 = 18,3 ⋅ 106 Nmm = 18,3 kNm
162
___________________________________________________________________
7. SOLICITĂRI COMPUSE
Dacă efortul din secţiunea transversală a unei bare are o singură componentă
orientată în lungul axei longitudinale a barei sau a uneia dintre axele principale de inerţie,
atunci bara este solicitată la: întindere, compresiune, forfecare, încovoiere sau torsiune.
Dacă însă efortul din secţiunea transversală a barei, are mai multe componente
dirijate atât în lungul barei cât şi al axelor centrale de inerţie ale secţiunii, atunci se produce
o stare de solicitare compusă. În fig. 7.1 este prezentată starea generală de solicitare
compusă, când în secţiunea transversală apar toate componentele efortului secţional.
Fig.7.1 – Starea de solicitare compusă
Eforturile din secţiune N, T, Mt dezvoltă tensiuni normale σ şi tensiuni

tangenţiale τ în conformitate cu legile de distribuţie a tensiunilor din cadrul solicitărilor
simple. Independent de natura tensiunilor produse, în secţiunile transversale ale barelor,
cazurile de solicitări compuse sunt:
- solicitări care dezvoltă în secţiunea transversală a barei numai tensiuni normale σ , când
în secţiune se dezvoltă numai forţa axială N şi momentul încovoietor Mt;
- solicitări care dezvoltă în secţiunea transversală a barei numai tensiuni tangenţiale τ ,
când în secţiune acţionează numai forţa tăietoare T şi momentul de torsiune Mt;
- solicitări care produc în secţiunea transversală a barei atât tensiuni normale σ cât şi
tensiuni tangenţiale τ .
163
_____________________________________________________________
7.1. Solicitări compuse cu tensiuni normale σ
Atât solicitarea de încovoiere cât şi cea de întindere sau compresiune, dezvoltă în

secţiunile transversale ale barelor tensiuni normale σ . Valorile acestora se determină cu
relaţiile de calcul ale solicitărilor simple:
- tracţiune sau compresiune: σ t ,c = N (7.1)
A
- încovoiere: σi =
M
⋅z =
M (7.2)
Iy Wy
Prin însumare algebrică, se obţine valoarea tensiunii în dreptul unui punct oarecare
de pe suprafaţa secţiunii transversale:
σ = σt +σi (7.3)
N M
σ= + (7.4)
A Wy
7.2. Solicitări compuse cu tensiuni tangenţiale τ
Acesta este cazul creat de solicitarea compusă de torsiune cu forfecare, precum şi

cea corespunzătoare forfecării concomitente pe două direcţii. În multe probleme, tensiunile
cauzate de forţele tăietoare sunt neglijabile faţă de cele produse de momentul de torsiune. În
fig. 7.2 este prezentat cazul unei secţiuni transversale a unei bare; secţiunea este solicitată
de forţă tăietoare T şi un moment de torsiune Mt.
Fig. 7.2 – Secţiune oarecare solicitată compus

Pe un element de suprafaţă dA apar tensiuni tangenţiale τ f şi τ t corespunzătoare
forţei tăietoare T şi momentului de torsiune Mt.
164
___________________________________________________________________
Tensiunea tangenţială se calculează respectând regulile calculului vectorial:
τ = τ 2f + τ t2 + 2 ⋅ τ f ⋅ τ f ⋅ cos α (7.5)
în care α este unghiul format de cele două tensiuni (τ f
şi τ t ). Dacă tensiunile sunt
coliniare , α = 0 , se obţine:
τ = τ f +τ t (7.6)
Această însumare se face de obicei în dreptul celui mai solicitat punct al secţiunii
periculoase.
7.3. Solicitări compuse cu tensiuni normale σ şi tensiuni tangenţiale τ
În această categorie se încadrează cele mai frecvente probleme de rezistenţă din

domeniul organelor de maşini. Tensiunile normale sunt cauzate de forţa axială şi momentul
încovoietor iar cele tangenţiale de forţa tăietoare şi momentul de torsiune. Calculul de
rezistenţă al barelor, necesită utilizarea uneia din teoriile de rezistenţă. Se recomandă
utilizarea teoriei tensiunilor tangenţiale maxime, confirmată experimental.
Fig.5
Bara cu secţiune circulară rezistă, dacă în dreptul celui mai solicitat punct al
secţiunii periculoase:
σ ech = σ 2 + 4 ⋅ τ 2 ≤ σ a (7.7)
Pentru o secţiune circulară avem:

Mî
σ= (7.8)
Wz
Mt
τ= (7.9)
Wp
π ⋅d3 (7.10)
W p = 2 ⋅W z = 2 ⋅
32
M î2 + M t2
σ ech = (7.11)
Wz
165
_____________________________________________________________
PROBLEME REZOLVATE
7.1. O grindă din profil laminat Ι 12 este suspendată de două bare AB şi CD (fig.
7.1.) şi încărcată cu forţa F = 10[kN ] . Să se afle efortul maxim din bară şi să se
compare cu σ a = 120[ N / mm 2 ] . Se cunosc: α = 60[ o ] , a = b = 1000[mm] , iar pentru
profilul Ι12: A = 1,42 ⋅10 3 [mm 2 ] , Wy = 5,47 ⋅10 4 [mm3 ] , i = 48,1[mm] , I y = 328 ⋅10 4 [mm 4 ] .
y
a) Modul de solicitare al barei
166
___________________________________________________________________
b) Tensiunile normale în secţiunea barei
Fig. 7.1. – Bară suspendată solicitată cu forţă concentrată
Rezolvare:
Se scrie ecuaţia de echilibru pe verticală:

(∑ F ) = 0
V => 2 ⋅ Q ⋅ sin α = F ⇒ Q =
F
=
10
= 5,774[ kN ]
2 ⋅ sin α 2 ⋅ sin 60o
Se scrie ecuaţia de echilibru pe orizontală:
(∑ F ) = 0
H => V A = VC = Q ⋅ sin α =
F F
⋅ sin α = = 5[kN ]
2 ⋅ sin α 2
Tensiunea σ se calculează cu relaţia:
N M 2,887 ⋅ 10 3 5 ⋅ 10 6 σ 1 = 93,4[ N / mm 2 ]
σ 1, 2 = ± = ± = 2,033 ± 91,407
A Wz 1,42 ⋅ 10 3
5,47 ⋅ 10 4 =>
Ecuaţia axei neutre se calculează cu expresia:
N 2 2,887 ⋅103
z0 = − ⋅ iy = − ⋅ 48,12 = −1,335 [mm]
M 5 ⋅106
7.2.O bară cu secţiune circulară de diametru d=20[mm] este încărcată

excentric conform fig. 7.2 cu forţa F . Să se calculeze valoarea forţei F
pe care o poate suporta bara ştiind că: e=40[mm] şi σ a = 120[ N / mm 2 ] .
Rezolvare:
Tensiunea maximă se calculează cu relaţia:

F M 4 ⋅ F 32 ⋅ F ⋅ l
σ max = + = + =σa
A Wy π ⋅ d 2 π ⋅d3
167
_____________________________________________________________
Fig. 7.2 – Bară încărcată excentric
 4 32 ⋅ 40  F = 2216,47[ N ] ≅ 2,3[kN ]
F ⋅ +  = 120
 π ⋅ 20 2
π ⋅ 203  =>
7.3.Un arc elicoidal având diametrul sârmei d=50[mm] şi diametrul de înfăşurare

D=320[mm] cu un număr de spire n=15 este utilizat la o presă cu sarcina nominală
p=50[kN]. Arcul este confecţionat din material ARC3 având τ a = 400[ N / mm 2 ] ,
E = 2,1 ⋅10 5 [ N / mm 2 ] şi ν = 0,3 . Se cere:
a) să se facă un calcul de verificare al arcului;
b) să se calculeze săgeata maximă a arcului la sarcina nominală de încărcare.
Rezolvare
a) Calculul de verificare al arcului

Tensiunea din arc se calculează cu relaţia:
 d  16 ⋅ F ⋅ R 16 ⋅ F ⋅ R şi d 50
τ = 1 + ⋅ =k⋅ k =1+ =1+ ≅1
 3⋅ R  π ⋅d
3
π ⋅d
3
3⋅ R 3 ⋅160
320
16 ⋅ 50 ⋅ 10 ⋅
3
τ ef = 2 = 326 ,1 [ N / mm 2 ] < τ = 400 [ N / mm 2 ]

=> π ⋅ 50 3 a
b) Calculul săgeţii maxime

E 2,1 ⋅10 5
G= = = 8 ⋅10 4 [ N / mm 2 ]
2 ⋅ (1 + ν ) 2 ⋅ (1 + 0,3)
f = k ⋅F
64 ⋅ R 3 ⋅ n 64 ⋅160 3 ⋅ 15
K= = = 7,8 ⋅10 − 3 [ mm / N ]
G ⋅d4 8 ⋅ 10 4 ⋅ 50 4
168
___________________________________________________________________
Rezultă săgeata arcului: f = 7,8 ⋅10 −3 ⋅ 50 ⋅103 = 393,2[mm]
7.4.Să se dimensioneze bara din fig. 7.4 confecţionată din lemn,cu secţiunea
dreptunghiulară având h=1,5 b.
Se cunosc :P=20 kN; α = 30 ;l=2000 mm; σ alemn = 10 N / mm2 = 10 MPa.
o
Fig 7.4
Rezolvare:
Secţiunea periculoasă este în încastrare,unde există un moment încovoietor M şi o

forţă axială N,date de relaţiile:
1
M = P ⋅ l ⋅ sin α = 20000 ⋅ 2000 ⋅ = 2 ⋅107 N ⋅ mm
2
3
N = P ⋅ cos α = 20000 = 17300 daN
2
A = b ⋅ h = 1,5 ⋅ b2
bh2 2,25 ⋅ b3
W= = = 0,375 ⋅ b3
6 6
N M 17300 2 ⋅10 7 eliminând numitorii:
σ a = + ; 10 = +
A W 1,5 ⋅ b 2
0,375 ⋅ b 3
562,5 ⋅ b3 − 6500 ⋅ b − 30000000 = 0
Prin încercări succesive se găseşte o soluţie a ecuaţiei : b1 = 177 mm .
Împărţind la (b-b1) rezultă ecuaţia de gradul II
b 2 − 177 ⋅ b + 3020 = 0 care are rădăcini imaginare
h = 1,5 ⋅ b = 1,5 ⋅177 = 266 mm .
Se iau valorile rotunjite: b=180 mm ; h=270 mm.
7.5.La sistemul de bare articulate din fig.7.5. solicitat prin forţa mobilă P care se poate
deplasa între A şi B se cere:
a) determinarea forţei maxime în tirantul CB ,confecţionat din oţel cu secţiune pătrată
şi dimensionarea lui ;
b) determinarea poziţiei forţei P,pentru care efortul unitar rezultând din încovoiere şi
compresiune ,în bara AB este maxim precum şi verificarea barei din lemn cu
169
_____________________________________________________________
secţiunea pătrată având latura a. Se dau: P=1000 N; a=150 mm; l=2000mm; α = 30o ;
σ a OL = 120 N / mm2 = 120 MPa; σ a lemn = 10 N / mm2 = 10MPa .
Fig. 7.5
Rezolvare :
Notând cu T efortul în tirantul CB şi cu x distanţa de la articulaţia A la forţa P,

ecuaţia de momente faţă de P este:
P ⋅ x − T ⋅ l ⋅ sin α = 0
P ⋅ x T este maxim cînd x=l
T = ;
l ⋅ sin α
P ⋅l P 1000 1000
Tmax = = = = = 2000 N .
l ⋅ sin α sin α sin 30o 0,5
Tirantul CB se dimensionează la întindere:
Tmax 2000
Anec = ; Anec = = 16,67 mm 2
σa 120
a 2 = 16,6 mm2 ; a = 4,08 mm; se alege aef = 5 mm.
Momentul încovoietor este maxim în dreptul forţei P şi are valoarea :
P ⋅ x ⋅ (l − x )
M = T ⋅ sin α ⋅ (l − x ) =
l
Bara este solicitată şi la compresiune prin forţa :
P⋅x P⋅x
N = T ⋅ cos α = ⋅ cos α = ⋅ ctgα
l ⋅ sin α l
Efortul unitar maxim va fi:
N M P ⋅ x ⋅ ctgα P ⋅ x ⋅ (l − x)
σ= + = + .
A W A⋅l W ⋅l
Pentru a determina valoarea lui x pentru care efortul unitar este maxim se anulează
derivata lui σ în raport cu x:
dσ P ⋅ ctgα P 2 ⋅ P ⋅ x
= + − = 0.
dx A⋅l W l ⋅W
170
___________________________________________________________________
a3
W l 2000
x= ctgα + = 6 2 ⋅ ctg 30o + = 1000,72 mm
2⋅ A 2 2a 2
Înlocuind obţinem :
1000 ⋅1000,72 ⋅ 1,73 1000 ⋅ 1000,72 ⋅ 999,28
σ= + = 0,927 N / mm2 < σ a lemn
1502 ⋅ 2000 1503
⋅ 2000
6
7.6.Să se determine forţa P cu care poate fi tras sub unghiul de 30 stâlpul de lemn
o
AB din fig.7.6. ce are diametrul d=200 mm,înălţimea h=10 m şi greutatea G=1500 N;

σ a = 10 N / mm 2 = 10 MPa .
Rezolvare:
Secţiunea periculoasă este cea din încastrarea B supusă la momentul încovoietor:

M = T ⋅ h = P ⋅ sin 30o şi la forţa axială : N = G + Q = G + P ⋅ cos 30o .
3 1
N ef M ef 1500 + ⋅ P P ⋅ 10000 ⋅
σa = + ; 10 = 2 + 2
Aef Wef 3,14 ⋅ 200 2 3,14 ⋅ 200 3
4 32
Fig.7.6
Rezolvând ecuaţia obţinem : Pmax = 1560 N .
7.7.Bara ABC din fig.7.7. este confecţionată din oţel cu secţiunea circulară cu
diametrul d=20 mm.Să se determine excentricitatea maximă e pe care o poate avea
forţa P=1000 N spre a nu se depăşi rezistenţa admisibilă a oţelului σ a = 140 N / mm 2 .
Rezolvare:
171
_____________________________________________________________
P P⋅e 1000 1000 ⋅ e
σa = + ; 140 = + ;
A Wz 3,14 ⋅ 20 2 3,14 ⋅ 203
4 32
emax = 107,7 mm.
Fig.7.7.
7.8.Să se dimensioneze bara din fig.7.8. confecţionată din lemn, cu

σ a = 10 N / mm 2 = 10 MPa întinsă prin forţa P=10 kN. După cum se observă,secţiunea
periculoasă este un dreptunghi cu dimensiuni a si a/2 şi este solicitată la întindere cu
forţa P şi la încovoiere cu momentul M = P ⋅ e = P ⋅ a
4.
Fig.7.8
Rezolvare:
Faţă de axa neutră n-n modulul de rezistenţă este:
172
___________________________________________________________________
2
a
a ⋅ 
b⋅h 2
2 a3
W= =   =
6 6 24
a
P⋅
P P ⋅e P 8⋅ P
σa = + = 2 + 34 = 2
A W a a a
2 24
8⋅ P 8 ⋅ 10000 .
a= = = 89,5 mm
σa 10
Se adoptă aef = 9 mm.
7.9.Să se dimensioneze bara AB din lemn cu secţiunea patrată din fig.7.9 cu

σ a = 10 N / mm2 = 10MPa .
Fig. 7.9
Rezolvare:
Reducând forţele la axa barei se obţine forţa axială : N=20000+50000-10000=60000

N
şi un moment încovoietor: M = 20000 ⋅ 400 + 10000 ⋅ 400 = 12 ⋅106 N ⋅ mm
N M 60000 12 ⋅ 106
σ= + = + = 10.
A W a2 a3
6
a 3 − 6000 ⋅ a − 7200000 = 0
Rezolvând ecuaţia prin încercări succesive se obţine: a=200 mm.
173
_____________________________________________________________
7.10.O grindă de lemn având secţiunea dreptunghiulară 180 x 240 mm este solicitată
ca în figura 7.10. Să se calculeze efortul unitar normal maxim care se produce în
grindă.
Fig.7.10
Rezolvare:
Grinda este solicitată la încovoiere şi la întindere. Calculăm mai întâi reacţiunile:

1200 ⋅V1 + 5000 ⋅ 800 − 5000 ⋅ 400 + 10000 ⋅ 180 − 10000 ⋅ 60 = 0 => V1 = −2670 N ; V2 = 2670 N .
Calculăm momentele încovoietoare în secţiunile remarcabile ale grinzii:
M 1 = 10000 ⋅ 60 = 6 ⋅105 N ⋅ mm
M 2 = −2670 ⋅ 400 + 10000⋅ 60 = −468000 N ⋅ mm .
M 4 = − M 3 ; M 2 = − M 1.
Momentul maxim este deci M max = 6 ⋅105 N ⋅ mm
N M 10000 600000
σ max = + = + = 0,58 N / mm 2 .
A W 180 ⋅ 240 180 ⋅ 240 2
6
7.11.O grindă cu secţiune dreptunghiulară b x h este solicitată şi rezemată ca în

fig.7.11. Să se determine locul geometric al punctelor din interiorul grinzii în care
efortul unitar σ este nul .
Rezolvare:
H ⋅h
V1 = V2 =
l
Într-o secţiune oarecare x momentul este:
H ⋅h  l  h
M= ⋅ − x − H ⋅
l 2  2
174
___________________________________________________________________
Fig.7.11.
N M H h y H ⋅h  l  y =>
σ= + = −H ⋅ ⋅ + ⋅ − x ⋅ ; H H ⋅ h ⋅ y H ⋅ h ⋅l y H ⋅x y
A W b⋅h 2 I l 2  I σ= − + ⋅ − ⋅h⋅
b⋅h b ⋅ h3 2⋅l b ⋅ h3 l b ⋅ h3
2⋅
12 12 12
H  12 ⋅ x ⋅ y 
σ= ⋅ 1 − .
=> b⋅h  h⋅l 
Egalând valoarea lui σ cu 0 se obţine: xy = h ⋅ l ecuaţia unei hiperbole echilatere.
12
7.12.Un stâlp de lemn este solicitat de o forţă P=1000 N ca în fig.7.12. Ştiind că pentru
lemn σ a = 4 N / mm 2 = 4 MPa ,să se dimensioneze stâlpul cu secţiune pătrată.
Rezolvare:
H = P ⋅ cosα = 1000 ⋅ 0,866 = 866 N şi N = P ⋅ sin α = 1000⋅ 0,5 = 500 N .

M max = H ⋅1500 + N ⋅ 500 = 866 ⋅1500 + 500 ⋅ 500 = 1550000 N ⋅ mm
N max = N = 500 N
N M 500 6 ⋅155 ⋅104
σ= + ; 4= 2 + .
A W a a3
4 ⋅ a3 − 50 ⋅ a = 930000
Rezolvând ecuaţia prin încercări succesive obţinem amin nec = 133 mm. Se alege
constructiv aef = 140 mm.
175
_____________________________________________________________
Fig .7.12.
7.13. Un stâlp metalic format dintr-un profil I20 este solicitat de forţa excentrică
P=50000 N asezată ca în fig.7.13. Să se verifice stâlpul dacă σ a = 140 N / mm 2 = 140 MPa .
Pentru profilul I20 se cunosc : A = 3350 mm 2 ; Wz = 214000 mm 3 .
Fig .7.13.
Rezolvare:
N M
σ= ±
A W
M = P ⋅ e = 50000 ⋅ 500 = 25 ⋅106 N ⋅ mm
176
___________________________________________________________________
− 50000 25 ⋅ 106
σ= ± = −14,9 ± 116,8
3350 214000
σ max = −14,9 + 116,8 = 101,9 N / mm 2 < σ a
σ min = −14,9 − 116,8 = −131,7 N / mm 2 < σ a
7.14. Bara din fig.7.14. este din oţel şi este solicitată de forţa N1=100 kN. Să se
determine valoarea maximă a forţei N2 pentru ca în bara AB sa nu se depăşească
σ a = 80 N / mm 2 = 80 MPa şi în acest caz să se dimensineze barele CD şi DE din oţel
rotund.
Fig.7.14.
Rezolvare:
Bara AB este solicitată pe toată poprţiunea AC prin forţa N1+N2 şi prin momentul
încovoietor M = N 2 ⋅ h.
N M N1 + N 2 N 2 ⋅ h =>
σ= + = + . 100000 + N 2 100 ⋅ N 2 => N 2 = 3370 N .
A W A W 80 = + .
3,14 ⋅ 50 2 3,14 ⋅ 503
4 32
Bara CD este încastrată în punctul C unde se produce momentul încovoietor maxim:
 d  50 
M i = N 2 ⋅  h −  = 3370 ⋅ 100 −  = 253000 N ⋅ mm
 2   2 
M 253000 π ⋅d3
Wnec = i = = 3160 mm3 =
σa 80 32
32 ⋅ 3160 => Se adoptă d=32 mm.
d =3 = 31,7 mm
3,14
Bara DE este solicitată la întindere prin forţa N 2 = 3370 N .
3370 3370 π ⋅d2
Anec = = = 42,2 mm 2 =
σa 80 4
4 ⋅ 42,2 => Se adoptă d=7,5 mm.
d= = 7,33 mm
3,14
177
_____________________________________________________________
7.15. Să se verifice profilul I26 încastrat şi solicitat ca în fig. 7.15. Se dă :
σ a = 120 N / mm 2 = 120 MPa ;Pentru profilul I26 se cunosc:
A = 5340 mm 2 ; W = 442 ⋅ 103 mm 3 .
Fig.7.15.
Rezolvare:
Forţa înclinată P se descompune în două componente: V = H = 30000 ⋅ 2 = 21250 N .

2
Momentul încovoietor maxim din încastrare este:
M max = M 1 = −21250⋅ 3000 + 2 ⋅107 = −437,5 ⋅105 N ⋅ mm
N M 21250 437,5 ⋅105
σ ef = ± = + = 102,96 N / mm 2 .
A W 5340 442000
7.16. Un cablu de oţel are n=222 fire,cu diametrul d=1,2 mm. Să se calculeze sarcina
pe care o poate susţine cablul ca să nu depăşească rezistenţa admisibilă
σ a = 250 N / mm 2 = 250MPa şi apoi să se dimensioneze toba pe care se înfăşoară cablul
ca să nu se depăşească σ max = 400 N / mm2 = 400MPa .
Rezolvare:
Sarcina ce poate fi suportată de cablu este :

π ⋅d2 3,14 ⋅1,2 2
N = n⋅ ⋅ σ a = 222 ⋅ ⋅ 250 = 62500 N .
4 4
Când cablul este înfăşurat pe tobă,el este solicitat la întindere de sarcina utilă şi la
încovoiere datorită înfăşurării.Efortul unitar maxim este:
N E ⋅d E ⋅d
σ max = + =σa + .
π ⋅d2 D D
n⋅
4
În această relaţie: σ a = 400 N / mm 2 = 400 MPa ; E = 2,1 ⋅105 N / mm 2 = 2,1 ⋅ 105 MPa.
E ⋅d
400 = 250 +
D
E ⋅ a 2,1 ⋅ 105 ⋅ 1,2
D= = = 1680 mm.
150 150
178
___________________________________________________________________
Dacă diametrul tobei este egal sau mai mare decât această valoare,nu se va depăşi
σ max impus . Dacă însă motive constructive impun un diametru de tobă mai mic se va folosi
un cablu cu diametru mai mic al firelor,care dă eforturi unitare de încovoiere mai reduse.
7.17. Un profil I 16 este solicitat cu o forţă de întindere excentrică P=100 kN.Care sunt
valorile maxime ale excentricităţii,ca în secţiune să nu se producă un efort unitar mai
mare de 100 N / mm2 = 100MPa în două alternative:
a)forţa este aplicată pe axa oz;
b)forţa este aplicată pe axa oy.
Pentru profilul I 16 se cunosc : A = 2280 mm 2 ; Wz = 117000 mm3 ; Wy = 14800 mm3 .
Rezolvare:
a) P M P P ⋅ e1 => 100 = 100000 + 100000 ⋅ e1

σ1 = + = +
A Wy A W y 2280 14800
Rezolvând ecuaţia de mai sus rezultă: e1 = 8,3 mm.
b) σ = P + M = P + P ⋅ e2 => 100000 100000 ⋅ e1
2
100 = +
A Wz A Wz 2280 117000
Rezolvând ecuaţia rezultă : e2 = 65,7 mm.
7.18. Dându-se o secţiune dreptunghiulară b x h ca în fig.7.18. să se determine poziţia

axei neutre pentru cazurile când forţa excentrică este aplicată pe rând în punctele :
 h b  h b
A u = − ; v =  B u = − ; v = 
 4 4  2 2
Rezolvare:
Ecuaţia axei neutre este: 1 + u ⋅ y + v ⋅ z = 0

2 2
iz iy
b ⋅ h3 h ⋅ b3
h2 ; I b2
i y2 = y = 12 =
I
iz2 = z = 12 =
A b ⋅ h 12 A b ⋅ h 12
Înlocuim coordonatele punctului A în ecuaţia axei neutre :
h b
⋅y ⋅z
1− 4 2 + 4 = 0 ; b ⋅ h − 3⋅b ⋅ y + 3⋅ h ⋅ z = 0
h b2
12 12
Aceasta este ecuaţia axei neutre.Intersecţiile sale cu axele sunt :
- cu axa oz : y=0; z = − b (punctul C);
3
179
_____________________________________________________________
- cu axa oy : z=0; y = h (punctul D).
3
Fig.7.18.
Prin punctele CD se trasează axa neutră corespunzătoare punctului A.

Înlocuind în ecuaţia generală a axei neutre coordonatele punctului B se obţine:
h b
⋅y ⋅z
2
1− 2 + 2 = 0 ; b ⋅ h − 6⋅b ⋅ y + 6⋅ h ⋅ z = 0
h b2
12 12
Intersecţiile cu axele sunt :
- cu axa oz : y=0; z = − b (punctul E);
6
- cu axa oy : z=0; h (punctul F).
y=
6
Prin punctele EF se trasează axa neutră corespunzătoare punctului B.
7.19.Se dă o secţiune pătrată a unei bare de oţel ca în fig.7.19. supusă unei forţe
excentrice P=60 kN .Să se determine eforturile unitare care apar în punctele A şi B în
trei cazuri:
a) forţa se aplică în punctul 1;
b) forţa se aplică în punctul 2;
c) forţa se aplică în punctul 3.
Rezolvare:
180
___________________________________________________________________
A = 60 ⋅ 60 = 3600 mm 2 ; l 3 603
Wz = W y = = = 36000 cm 3 .
6 6
a) Când forţa P este aplicată în punctul 1,există încovoiere numai faţă de axa AB. Cum
aceasta este chiar axa neutră,în A şi B nu apare încovoiere ci numai compresiune:
− P − 60000
σA =σB = = = −16,7 N / mm2 .
A 3600
Fig.7.19.
b) Punctul 2 este situat excentric faţă de axa oz (el este situat excentric şi faţă de axa oy,dar
punctele A şi B sunt în acest caz pe axa neutră) şi se produce un moment încovoietor:
M z = 30 ⋅ 60000 = 18 ⋅105 N ⋅ mm
P Mz 60000 18 ⋅105
σA =− + =− + = 33,3 N / mm 2 .
A Wz 3600 36000
P Mz 60000 18 ⋅ 105
σB = − − =− − = −66,7 N / mm 2 .
A Wz 3600 36000
c) Punctul 3 este excentric faţă de axa oz şi se produce momentul încovoietor:
M z = 10 ⋅ 60000 = 600000 N ⋅ mm
P M 60000 600000
σA = − + z = − + = 0 N / mm 2 .
A Wz 3600 36000
P M 60000 600000
σC = − − z = − − = −33,4 N / mm 2 .
A Wz 3600 36000
7.20. Să se determine sâmburele central al unei secţiuni inelare cu dimensiunile D=100

mm şi d=60 mm.
Rezolvare:
Datorită simetriei, sâmburele central va fi un cerc a cărei rază va fi:

i2
r = umax =
zmax
181
_____________________________________________________________
π
⋅ (D − d ) 4 4
I 64 D +d D 2 2
i2 = = = ; z max =
π
A
4
(
⋅ D2 − d 2 ) 16 2
D 2 + d 2 1002 + 602
r= = = 17 mm.
8⋅ D 8 ⋅100
Sâmburele central este un cerc cu diametrul d1 = 2 ⋅ r = 2 ⋅17 = 34 mm.
7.21.Dacă în colţul unei secţiuni pătrate, ca în fig.7.21, se aplică forţa excentrică P, să

se determine în ce punct al secţiunii se produce efortul unitar maxim şi care este
valoarea acestuia .Se dau :P=50 kN ;a=300 mm .
Rezolvare:
Întreaga secţiune este solicitată la compresiune prin forţa P .Această forţă dă şi două
momente încovoietoare ,faţă de axele z şi y, din cauza cărora se produc eforturi unitare
maxime de întindere pe liniile AB şi AC şi de compresiune pe liniile CD şi BD.Punctul cel
mai solicitat este D unde toate efectele se adună fiind de compresiune. Efortul unitar maxim
va fi deci de compresiune şi va avea valoarea :
a a
P P⋅
P Mz My P 2 7⋅P
σ= + + = + + 32 = 2
A Wz W y a 2 a 3 a a
6 6
7 ⋅ 50000
σ= = 3,9 N / mm 2 .
3002
Fig.7.21.
7.22. Să se determine sâmburele central al unui profil I20. Se cunosc :

iz = 80 mm ; i y = 18,7 mm ; h = 200 mm ; b = 90 mm.
Rezolvare:
iz2 80 2 ; i y2 18,7 2
u max = = = 64 mm vmax = = = 7,8 mm.
ymax 100 zmax 45
Sâmburele central este un romb cu diagonalele:
182
___________________________________________________________________
y = 2 ⋅ umax = 2 ⋅ 64 = 128 mm;
z = 2 ⋅ vmax = 2 ⋅ 7,8 = 15,6 mm;
7.23. Arborele unei elice de avion se roteşte cu turaţia n=2000 rot/min şi transmite o
putere N=1000 CP .Ştiind că forţa de tracţiune a elicei este F=7500 N şi diametrul
arborelui este d=70 mm ,să se calculeze efortul unitar maxim care se produce în
arbore.
Rezolvare:
Momentul de răsucire al arborelui este:

N 1000
M t = 702,58 ⋅ 10 4 ⋅ = 702,58 ⋅ 104 ⋅ = 35,129 ⋅ 105 N ⋅ mm.
n 2000
Eforturile unitare produse de F şi Mt sunt :
F F 4 ⋅ 7500
σ= = = = 2 N / mm 2
A π ⋅ d 2 3,14 ⋅ 702
4
Mi Mi 16 ⋅ 35,129 ⋅105
τ= = = = 52 N / mm 2
Wp π ⋅ d 3
3,14 ⋅ 703
16
σ max = σ 2 + 4 ⋅ τ 2 = 2 2 + 4 ⋅ 52 2 = 104 N / mm 2
σ max = 104 N / mm 2 .
7.24. Un arbore cu secţiunea circulară, având diametrul d=40 mm este solicitat de

două momente, unul de încovoiere Mi şi unul de torsiune Mt egale în valoare
numerică. Să se afle valoarea acestor două momente astfel încât să nu se depăşească
rezistenţa admisibilă σ a = 80 N / mm2 = 80MPa pe baza ipotezei III de calcul a solicitărilor
compuse.
Rezolvare:
Momentul încovoietor echivalent are expresia : M ie = M i2 + M t2 . În cazul considerat

: Mi = Mt = M
M ie = M 2 + M 2 = M ⋅ 2
π ⋅d3 3,14 ⋅ 403
W= = = 6280 cm3
32 32
M ie = W ⋅ σ a = 6280 ⋅ 80 = 502,4 ⋅103 N ⋅ mm
502,4 ⋅ 103
M ⋅ 2 = 502,4 ⋅ 103 ; M= = 355250 N ⋅ mm.
2
183
_____________________________________________________________
7.25. Să se verifice o bară cu secţiune circulară încastrată la un capăt solicitată la
celălalt de o forţă verticală P printr-un braţ de lungime r. Se cunosc: diametrul barei
d=40 mm; lungimea barei l=500 mm ;mărimea braţului r=400 mm; P=700 N;
Rezolvare:
σ a = 80 N / mm2 = 80MPa .
Datorită forţei P şi a braţului r apare momentul de răsucire :
M t = P ⋅ r = 700 ⋅ 400 = 28 ⋅ 10 4 N ⋅ mm.
Momentul încovoietor are valoarea maximă în încastrare :
M i max = P ⋅ l = 700 ⋅ 500 = 35 ⋅ 10 4 N ⋅ mm.
Efortul unitar maxim datorat torsiunii este:
Mt 28 ⋅ 10 4
τ max = = = 22,3 N / mm 2 .
W p 3,14 ⋅ 403
16
Efortul unitar maxim datorat încovoierii este:
M 35 ⋅10 4
σ max = i = = 55,8 N / mm 2 .
W 3,14 ⋅ 403
32
Efortul unitar maxim echivalent va fi:
σ e = σ max
2
+ 4 ⋅ τ max
2
= 55,8 2 + 4 ⋅ 22,32 = 71,4 N / mm 2 => σ e = 71,4 N / mm 2 < σ a .
7.26.Un arbore cu lungimea l=2 m transmite o putere N=1000 CP la turaţia n=500

rot/min şi are la mijloc un volant de greutate G=40 kN. Să se dimensioneze arborele
Rezolvare:
σ a = 60 N / mm2 = 60MPa .
G ⋅ l 40000 ⋅ 2000
Mi = = = 2 ⋅ 107 N ⋅ mm
4 4
N 1000
M t = 702,58 ⋅104 = 702,58 ⋅10 4 = 140,516 ⋅105 N ⋅ mm
n 500
M ie = M i2 + M t2 = ( 2 ⋅ 10 7 ) 2 + (140 ,516 ⋅ 10 5 ) 2 = 245 ⋅ 10 5 N ⋅ mm
π ⋅d3 M ie 245 ⋅ 105
Wnec = = = = 408333 mm3
32 σa 60
408333 ⋅ 32
d min nec = 3 = 160,8 mm => Se adoptă d ef = 161 mm .
3,14
7.27.Se consideră o structură de rezistenţă solicitată la încovoiere şi compresiune de o

forţă axială concentrică ca în fig.7.27. a şi b. Stâlpul are secţiunea formată din două
184
___________________________________________________________________
profile U20 şi două platbande 150 x 20 mm, iar forţa excentrică de compresiune este
P=190 kN, cu punctul de aplicaţie de coordonate (500 mm,0). Să se verifice stâlpul,să
se determine poziţia axei neutre şi să se reprezinte variaţia efortului unitar total pe
secţiune.
Se consideră σ at = σ ac = 140 N / mm2 , iar pentru profil : I z = 19,1⋅106 mm4 , A = 3220 mm2 .
Fig.7.27.
Rezolvare:
Aria secţiunii transversale :

A = 2 ⋅ 150 ⋅ 20 + 2 ⋅ 3220 = 12440 mm 2
Momentul de inerţie faţă de axa oy :
 150 ⋅ 203 
I y = 2 ⋅  + 150 ⋅ 20 ⋅ 110 2  + 2 ⋅ 19,1 ⋅ 10 6 = 111 ⋅ 106 mm 4 .
 12 
Efortul unitar total în cazul unei forţe care acţionează într-un punct de coordonate
(y,z) este:
M ⋅z P Py ⋅ yi Pz ⋅ zi
σ = ± ± z ± y => σ = ± P ± M z ⋅ yi ± y i => σ = ± ±
P M M
±
A Wz W y A Iz Iy A Iz Iy
Pentru forţa care acţionează pe axa oz ,într-un punct de coordonate (0 ; z):
P P ⋅z
σ =± ± z i
A Iy
P Pz ⋅ zi 190000 190000 ⋅ 500 ⋅120
σ max = − − =− − = −118 N / mm 2
A Iy 12440 111 ⋅10 6
σ max < σ ac
190000 190000 ⋅ 500 ⋅ (−120)
σ min = − − = 87,4 N / mm 2 < σ at .
12440 111⋅106
185
_____________________________________________________________
Ecuaţia generală a axei neutre este: 1 + u ⋅ y + v ⋅ z = 0
iz2 i y2
Pentru cazul considerat :
v⋅z
1+ 2 = 0
iy
Axa neutră va trece prin punctul A( 0 , v )
i y2 Iy − 111⋅106
v=− =− = = 17,8 mm.
z A⋅ z 12440 ⋅ 500
7.28. Să se verifice bara din fig.7.28 realizată din oţel cu σ a = 120 N / mm2 de diametru
d=50 mm, solicitată de o forţă F=500 N. Se cunoaşte l=1000 mm.
Rezolvare:
Datorită forţei F şi a braţului l apare momentul de răsucire :

M t = F ⋅ l = 500 ⋅ 1000 = 5 ⋅10 5 N ⋅ mm.
Momentul încovoietor are valoarea maximă în încastrare :
M i max = F ⋅ 2l = 500 ⋅ 2000 = 1 ⋅ 10 6 N ⋅ mm.
Efortul unitar maxim datorat torsiunii este:
M 5 ⋅10 5
τ max = t = = 20,37 N / mm 2 .
W p 3,14 ⋅ 50 3
16
Fig.7.28
Efortul unitar maxim datorat încovoierii este:

Mi 1 ⋅106
σ max = = = 81,48 N / mm 2 .
W 3,14 ⋅ 503
32
Efortul unitar maxim echivalent va fi:
σ e = σ max
2
+ 4 ⋅ τ max
2
= 81,48 2 + 4 ⋅ 20,37 2 = 91,09 N / mm 2 => σ e = 91,09 N / mm 2 < σ a .
186
___________________________________________________________________
7.29.Să se verifice bara din fig.7.29. confecţionată din oţel cu σ a = 120 N / mm2 , cu
secţiunea pătrată de latură a=60 mm, solicitată de forţele F1 = 4 kN şi F2 = 6 kN dispuse
conform figurii.
Rezolvare:
Se observă că secţiunea periculoasă este în încastrare ,unde există momentul

încovoietor :
M î = F1 ⋅ l1 = 4000 ⋅ 900 = 36 ⋅ 10 5 N ⋅ mm
şi forţa axială : N = F2 = 6000 N
N M
σ = + î ≤σa
A Wz
unde: A = a 2 = 60 2 = 3600 mm 2
a 3 603
Wz = = = 36000 mm 3
6 6
rezultă:
6000 36 ⋅105 N N
σ= + = 101,67 2
≤ σ a = 120
3600 36000 mm mm2
Fig.7.29
7.30.Să se determine pentru mecanismul de ridicare din fig.7.30. a şi b diametrul

arborelui cu secţiunea circulară şi sarcina P1 care se poate ridica, dacă se cunosc :
P2 = 1200 N , d1 = 600 mm , d 2 = 1600 mm , φ1 = 1800 mm , φ2 = 60 mm
σ ai = 60 N / mm 2 .
Rezolvare:
În cazul arborilor se întâlneşte frecvent în practică solicitarea compusă de încovoiere

şi răsucire . Un element supus unei astfel de solicitări se dimensionează numai la încovoiere
după care se verifică cu ajutorul uneia din relaţiile corespunzătoare teoriilor de rezistenţă.
Sarcina P1 rezultă dintr-o ecuaţie de momente : P1 ⋅ R1 = P2 ⋅ R2
187
_____________________________________________________________
P2 ⋅ R2 1200 ⋅ 300
P1 = = = 400 N .
R1 900
Pentru determinarea reacţiunilor din reazeme se scriu ecuaţiile de echilibru static:
∑ M1 = N2 ⋅ 2800 − P2 ⋅ 2200 − P1 ⋅ 600 = 0 => N1 = 571,4 N
∑M 2 = N1 ⋅ 2800 − P1 ⋅ 2200 − P2 ⋅ 600 = 0 => N 2 = 1028,5 N
Momentele încovoietoare :
M i1 = 0 , M i 2 = 0
M i3 = N1 ⋅ x = N1 ⋅ 600 = 342840 N ⋅ mm
M i 4 = N1 ⋅ 2200 − P1 ⋅1600 = 617100 N ⋅ mm
Fig.7.30
Momentele de răsucire :
M t13 = 0
M t 34 = P1 ⋅ R1 = 400 ⋅ 900 = 360000 N ⋅ mm
M t 42 = 0
Momentul încovoietor echivalent după teoria III de rezistenţă a efortului unitar
tangenţial maxim :
188
___________________________________________________________________
M ie = M i2 + M t2 = 617100 2 + 360000 2 = 714400 N ⋅ mm
Modulul de rezistenţă axial necesar :
M ie 714400
Wnec = = = 11900 mm3 .
σa 60
Dimensionarea arborelui :
32 ⋅ Wnec 32 ⋅11900
d =3 =3 = 49,5 mm. => Se alege d=50 mm.
π 3,14
189
_____________________________________________________________
8. CALCULUL DEPLASĂRILOR PRIN METODE ENERGETICE.

SISTEME STATIC NEDETERMINATE.
1. Metoda Mohr-Maxwell se bazează pe teorema lui Betti : dacă se consideră două

sisteme de forţe – sistemul primar şi sistemul secundar – ce pot acţiona succesiv asupra
unui corp elastic, atunci lucrul mecanic produs de forţele sistemului primar, care ar
parcurge deplasările produse de sistemul secundar, este egal cu lucrul mecanic produs de
forţele sistemului secundar, care ar parcurge deplasările produse de sistemul primar.
În metoda Mohr-Maxwell se consideră ca sistem primar, sistemul de forţe dat. Ca
sistem secundar se consideră o forţă F=1 sau, în general, o forţă generalizată X=1 .
Rezultă atunci că lucrul mecanic produs de forţele sistemului primar, când ele
parcurg deplasările produse de sistemul secundar, este egal cu deplasarea pe direcţia forţei
F=1, a punctului ei de aplicaţie sau, mai general, cu deplasarea generalizată care
corespunde forţei generalizate X=1.
2. Notând cu Mx, Nx, Mtx, Tx, respectiv momentul încovoietor, forţa axială,
momentul de răsucire şi forţa tăietoare produse de sistemul de forţe dat într-o secţiune
oarecare şi cu mx, nx, mtx, tx eforturile din aceeaşi secţiune produse de forţa F=1 (respectiv
forţa generalizată X=1), deplasarea pe direcţia forţei F=1 (respectiv deplasarea
generalizată) va fi :
M x mx N x nx M tx mtx kTxt x . (8.1)
δ= ∫ ∫
ds + ∫
ds + ∫ds + ds
EI EA GI t GA
3. După caz se pot neglija în expresia (8.1), termenii corespunzători forfecării,
răsucirii sau solicitării axiale.
190
___________________________________________________________________
Fig. 8.a
4. Regula lui Vereşceaghin. Calculul integralelor ce intervin în metoda Mohr-
Maxwell (8.1) poate fi făcut în cazul când mx, nx, mtx, tx au variaţii liniare (ceea ce se
întâmplă în cazul sistemelor formate din bare drepte), folosind regula lui Vereşceaghin :
Mx
valoarea unei integrale de forma (8.1) este egală cu produsul dintre aria A a diagramei
EI
Nx M tx kT
(respectiv , , x ) şi ordonata yC a diagramei mx (respectiv nx, mtx, tx)
EA GI t GA
corespunzătoare centrului de greutate C al primei diagrame ( Fig. 8.a ).
M x mx
∫ ds = A ⋅ yC (8.2)
EI
5. În cazul cadrelor şi al sistemelor static nedeterminate în general se pot folosi
metoda directă (a eforturilor) sau metode indirecte.
6. În metoda eforturilor se procedează astfel : se transformă sistemul static
nedeterminat
într-un sistem static determinat, înlăturând legăturile suplimentare şi înlocuindu-le cu
eforturi. Aceste eforturi (forţe sau momente) constituie necunoscutele static nedeterminate
X1 , X2, ... Sistemul static determinat în care a fost transformat sistemul static nedeterminat
poartă numele de sistem de bază. Necunoscutele static nedeterminate sunt considerate
încercări acţionând asupra sistemului de bază.
Se scriu apoi ecuaţiile de condiţie care exprimă faptul că sistemul de bază are
aceleaşi deformaţii ca sistemul static nedeterminat. Pentru scrierea acestor ecuaţii se
folosesc : metoda Mohr-Maxwell şi metoda Castigliano.
7. Metoda Mohr-Maxwell porneşte de la faptul că deplasările secţiunilor în care
acţionează necunoscutele static nedeterminate sunt nule. Aceste deplasări se exprimă cu
ajutorul coeficienţilor de influenţă (deformaţiile produse de eforturi egale cu unitatea).
Dacă se notează cu δ11 , δ12 , δ13 ,... δ1n deplasările pe care le produc în secţiunea 1 încărcările
X1=1, X2=1, X3=1,... Xn=1 şi cu δ10 deplasarea produsă de încărcarea cu sarcinile date
(statice), deplasarea secţiunii 1 este :
δ11 X 1 + δ12 X 2 + δ13 X 3 + ... + δ1n X n + δ10 = 0 .
8. În mod analog se găsesc şi celelalte ecuaţii, astfel încât se obţine următorul sistem
de ecuaţii de condiţii :
δ X + δ X + ... + δ = 0
 11 1 12 2 10
δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ... + δ 20 = 0
 (8.3)
δ 31 X 1 + δ 32 X 2 + ... + δ 30 = 0

..........................................
δ X + δ X + ... + δ = 0
 n1 1 n 2 2 n0
Coeficienţii necunoscutelor respectă teorema lui Maxwell, δ ji = δ ij .
191
_____________________________________________________________
PROBLEME REZOLVATE
8.1. Pentru bara din figură, încastrată la un capăt şi încărcată cu o forţă F la capătul
liber, de lungime l şi rigiditate EI=constant pe întreaga lungime, să se calculeze prin
metoda forţei unitare săgeata f şi rotirea ϕ în punctul de aplicaţie al forţei F.
Rezolvare:
Fig. 8.1
M 12 = − F ⋅ x ; M12 = − 1 x ; M 12 = − 1
l MM 1 l F l 2 Fl 3
f1 = ∫
EI
dx =
EI
(
∫ (− Fx ) ⋅ − 1 x dx =)EI
∫ x dx =
3 EI
0 0 0
l MM 1 l F l Fl 2
ϕ1 = ∫ dx = ∫ (− Fx ) ⋅ (− 1)dx = ∫ xdx =
0 EI EI 0 EI 0 2 EI
8.2. Pentru grinda din figură, încastrată la un capăt, de rigiditate EI=constant şi

lungime l, încărcată cu o sarcină uniform distribuită p, se cere să se determine săgeata
şi rotirea maximă(din capătul liber).
Rezolvare:
px 2 ;
M 12 = − M12 = − 1 x ; M12 = − 1
2
192
___________________________________________________________________
l MM 1 l  px 2  p l 3 pl 4
f1 = ∫ dx = ∫−
2 
( )
⋅ − 1 x dx = ∫
2 EI 0
x dx =
8EI
0 EI EI 0
 
l MM 1 l  px 2  p l 2 pl 3
ϕ1 = ∫ dx = ∫−
2 
( )
⋅ − 1 dx = ∫
2 EI 0
x dx =
6 EI
0 EI EI 0
 
Fig. 8.2
8.3. Să se calculeze săgeata şi rotirea la mijlocul deschiderii, pentru grinda din figură,
de lungime l şi rigiditate EI=constant.
Fig. 8.3
193
_____________________________________________________________
Rezolvare:
pl px 2 ; pl px 2
M 13 = x − M 23= x−
2 2 2 2
M13 =
1 ; 1
x M 23 = x
2 2
1 ; 1
M 13 = − x M 23 = x
l l
l l l
2 M13M13 2 M 23M 23 2 M13 M13
f3 = ∫ dx + ∫ dx = 2 ∫ dx
0 EI 0 EI 0 EI
l l l 
2 2  pl px 2   1  2  2 pl 2 2 px 3 
f3 = ∫ ⋅x− ⋅ ⋅ x dx = ∫ ⋅ x dx − ∫ dx  =
EI 0  2 2  2  EI  0 4 0 4 
 
 
 
1  x3 l 2 x4 l 2  1  pl 4 pl 4  5 pl 4
= pl 0 −p 0 = − =
2 EI  3 4  2 EI  24 64  384 EI
   
l l
2 M13 M13 2 M 23 M 23
ϕ3 = ∫ dx + ∫ dx = 0
0 EI 0 EI
8.4. Pentru grinda din figură să se calculeze săgeata şi rotirea în punctul de aplicaţie
al forţei F (EI=ct).
Fig. 8.4
Rezolvare:
194
___________________________________________________________________
F ; F
M = x M 32 = x
12 2 2
1 ; 1
M 12 = x M 32 = x
2 2
1 1
M 12 = − x ; M 32 = x
l l
F  1 
l
2 2
l
2
l
l  x ⋅  x 3
M M M M M M => 2
2
  2  dx = F ⋅ x Fl 3
f 2 = ∫ 12 12 dx + ∫ 32 32 dx = 2 ∫ 12 12 dx f2 = 2∫  =
l
2
0
0
EI 0
EI 0
EI 0
EI 2 EI 3 48 EI
l l
2 2
M 12 M 12 M M
ϕ2 = ∫ dx + ∫ 32 32 = 0
0
EI 0
EI
8.5. Se cunoaşte: F, l, EIy=ct ; Se cere f1 , ϕ1 prin metoda Vereşceaghin.
Rezolvare:
3
1 1  1   2  Fl
f1 = AM ⋅ M G =  − F ⋅ l ⋅ l  ⋅  − ⋅ 1l  =
EI y EI y  2   3  3EI y
1 1  1  Fl 2
ϕ1 = AM ⋅ M G =  − Fl ⋅ l  ⋅ (− 1) =
EI y EI y  2  2 EI y
Fig. 8.5
8.6. Se dă: p, l, EIy=ct. Se cere f1 , ϕ1 prin metoda Vereşceaghin.
Rezolvare:
195
_____________________________________________________________
1 1  1 pl 2   3  pl 4
f1 = AM ⋅ M G = − ⋅ ⋅ l  ⋅  − ⋅ 1l  =
EI y EI y  3 2   4  8EI y
1  1 pl 2  pl 3
⋅ l  ⋅ (− 1 ) = =
1
ϕ1 = AM ⋅ M G =  − ⋅
EI y EI y  3 2  6 EI y
Fig. 8.6
8.7. Se dă: F, l, EIy=ct; se cere: f 3 , ϕ3 prin metoda Vereşceaghin.
Fig. 8.7
Rezolvare:
196
___________________________________________________________________
1  1 Fl l   1 ⋅ l  Fl 3
f = ⋅2⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =
3 EI  2 4 2   6  48EI y
y
1  1 Fl l   1   1 Fl l   1 
ϕ =  ⋅ ⋅ ⋅  +  ⋅ ⋅ ⋅−  = 0
3 EI  2 4 2   3   2 4 2   3 
y
8.8. Se dă: p, l, EIy=ct. Se cere: f 3 , ϕ3 prin metoda Vereşceaghin.
Fig. 8.8
Rezolvare:
1  2 pl 2 l   5l  5 pl 4
f = ⋅ 2 ⋅ ⋅  ⋅  =
3 EI  3 8 2   32  384 EI
y   y
1  2 pl 2 l   5 ⋅ 1   2 pl 2 l   5 ⋅ 1 
ϕ = ⋅ ⋅ ⋅− + ⋅ ⋅ ⋅  =0
3 EI  3 8 2   16   3 8 2   16 
y     
8.9. Să se calculeze la capătul liber deplasarea şi rotirea pentru o bară încastrată la un

capăt şi liberă la celălalt, încărcată cu o sarcină uniform distribuită p, pe întreaga
lungime l. Bara este de rigiditate EI constantă(fig.8.9.a).
Rezolvare:
197
_____________________________________________________________
Fig. 8.9
Aria diagramei M este pentru o parabolă de gradul II egală cu:

1  pl 2  pl 3
A = ⋅l ⋅ − =−
3  2  6
 
Centrul de greutate G al parabolei se află la o pătrime de bază şi trei pătrimi de
vârf(fig.8.9.b).
Pentru calculul săgeţii f , conform figurilor 8.9.b şi 8.9.c vom avea:
1  pl 3   3  pl 4
f = − ⋅− ⋅l  =
EI  6   4  8 EI
 
Rotirea ϕ se calculează cu ajutorul diagramelor 8.9.b şi 8.9.d şi este egală cu :
1  pl 3  pl 3
ϕ= − ⋅ (− 1) =
EI  6  6 EI
 
8.10. Se dă: F[N], l[m], EI=ct . Se cere :X1, T, M.
Rezolvare:
N = 3c − A − 2 S = 3 ⋅ 1 − 0 − 2 ⋅ 1 = 1
δ11 X 1 + ∆1 p = 0
m2 1 1  2  1l 3
δ = ∫ 1 dx =  ⋅1 ⋅ l ⋅ l  ⋅1l  =
11 EI EI  2  3  3EI
198
___________________________________________________________________
m M0 3
1 p 1  1 Fl 1   5  5Fl
∆ =∫ dx = − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ 1 ⋅l  =
1p EI EI  2 2 2   6  48EI
Fig. 8.10.a Fig. 8.10.b

l3 5 Fl 3 => 5
⋅X − =0 X = F
3EI 1 48 EI 1 16
M = M0 +m X
p 1 1
M1 = 0 ;
1l 5 5Fl
M =0+ ⋅ F =
2 2 16 32
5 3Fl 6 Fl
M = − + (1l ) ⋅ F = −
Fl
=− =M
3 2 16 16 32 max
8.11. Se dă: F[N], l[m], EI=ct . Se cere: X 1 , X 2 , X 3 , T , M .
Rezolvare:
X3 = 0
δ11 X 1 + δ12 X 2 + ∆1 p = 0

δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆ 2 p = 0
m2 1l 3 ;
δ 11 = ∫ 1 dx =
EI 3 EI
m2
δ
22
= ∫ 2 dx =
EI
1
EI
( )
1 ⋅l ⋅ 1 =
1l
EI
199
_____________________________________________________________
Fig. 8.11
1 1  1l 2
δ12 = δ 21 = ∫ 1 2 dx =  ⋅ 1 ⋅ l ⋅ l (1) =
mm
EI EI  2  2 EI
m1M 0p 3
5 Fl ;
∆1P = ∫ dx = −
EI 48EI
m2 M p0 Fl 2
∆2 p = ∫ dx = −
EI 8 EI
 l3 l2 5 Fl 3
 X + X − =0
 3EI 1 2 EI 2 48EI

 l2 l3 Fl 2
 X + X − =0
 2 EI 1 3EI 2 8 EI
F Fl
X1 = X2 = −
2 8
M = M 0p + X 1m1 + X 2 m2
 Fl 
M1 = M 3 = 0 + 0 +  −  ⋅1 = −
Fl ;
 8  8
F l  Fl  Fl
M 2 = 0 + ⋅ +  −  ⋅1 =
2 2  8  8
Fl
M max =
8
8.12. Se dă: p, l, EIy. Se cere: X 1 , T, M.
Rezolvare:
N = 3c − A − 2S = 3 ⋅ 1 − 0 − 2 ⋅ 1 = 1
δ11 X 1 + ∆1 p = 0
200
___________________________________________________________________
1 1 2 1 16l 3
δ = ⋅ ⋅ 1 ⋅ 2l ⋅ 2l ⋅ ⋅1 ⋅ 2l + ⋅ 2l ⋅ l ⋅ 2l =
11 2 EI 2 3 EI 3EI
1 1 3 1 5 pl 4
−∆ = ⋅ ⋅ 2 pl 2 ⋅ 2l ⋅ ⋅ 2l + ⋅ 2 pl 2 ⋅ l ⋅ 1 ⋅ 2 ⋅ l =
1 p 2 EI 3 4 EI EI
16l 3 5 pl 4
X1 − =0
3EI EI
15
X1 = pl
16
M = M p0 + X 1m1 ; M1 = 0 ; pl 2
M2 = M3 = = M max
8
Fig. 8.12
8.13. Se dă: p, a, EIy. Se cere: X1, X2, X3, T, M.
Rezolvare:
δ11 X 1 + δ12 X 2 + δ13 X 3 + ∆1 p = 0


δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + δ 23 X 3 + ∆ 2 p = 0

δ 31 X 1 + δ 32 X 2 + δ 33 X 3 + ∆ 3 p = 0
201
_____________________________________________________________
Fig. 8.13
 8a 3 2a 3 2 pa 3
δ 11 = 3EI ; δ 12 = EI ; ∆ 1 p = − EI  11
  X1 = 12 pa
 7a 3 5a 2 4 pa 4 => 
 1
δ 22 = ;δ = ;∆ =−  X 2 = − pa
 3EI 23 2 EI 2 p 3EI  3
 2a 2 3a 4a 3  1 2
δ 13 = ; δ 33 = ∆3p = −  X 3 = 9 pa
 EI EI 3EI 
M = M 0p + X 1m1 + X 2 m2 + X 3m3 => M = 0+

11  1  1 1
pa ⋅ 0 +  − pa  ⋅ 0 + pa 2 ⋅1 = pa 2
1 12  3  9 9
11  1  1 2
M = 0 + pa ⋅ 0 +  − pa  ⋅1 ⋅ a + pa 2 ⋅1 = − pa 2
1 12  3  9 9
11  1  1 14
M = −2 pa 2 + pa ⋅1 ⋅ 2a +  − pa  ⋅1 ⋅ a + pa 2 ⋅1 = − pa 2
1 12  3  9 36
8.14. O grindă de oţel este încastrată la un capăt iar la celălalt rezemată pe un arc
elicoidal şi este încărcată cu o forţă P=800 [N]. Să se calculeze tensiunile ce apar în
grindă şi arc, cunoscând: raza de înfăşurare a arcului R=20[mm]; diametrul sârmei
arcului d=8[mm]; numărul de spire n=10; E = 2,1⋅105 N mm2 ;
202
___________________________________________________________________
G = 8,3 ⋅104 N mm 2 .
Fig. 8.14
Rezolvare:
153 ⋅ 40
I = = 1,125 ⋅10 4 mm 4
y 12
δ11 X 1 + δ10 = f unde f este săgeata arcului
64 R 3 ⋅ n
f = X
G⋅d4 1
m2 1 1 2 9a 3
δ =∫ dx = ⋅ ⋅ 3a ⋅ 3a ⋅ ⋅ 3a =
11 EI EI 2 3 EI
1 1  2  7a 14 pa 3
⋅ 2a 2 ⋅
p
δ =−
⋅ ⋅ p ⋅ 2a ⋅ 2a1a + ⋅ 2a  = − =−
10 EI 2  3  EI 3 3EI
3
64 R ⋅ n
δ X +δ = X
11 1 10 G⋅d4 1
 3 
 δ − 64 R ⋅ n  X = −δ
 11 
 G⋅d 4  1 10
δ
X =− 10
1 64 R 3 ⋅ n
δ −
11 G ⋅ d 4
203
_____________________________________________________________
14 pa 3 14 ⋅ 800 ⋅ 3003
3EI 3 ⋅ 2,1 ⋅105 ⋅1,125 ⋅10 4
X =+ = = 486 N
1 9a 2 64 R 3 ⋅ n 9 ⋅ 300 2 64 ⋅ 203 ⋅10
− −
EI G⋅d4 2,1⋅105 ⋅1,125 ⋅10 4 8,3 ⋅10 4 ⋅ 84
M 5
σ = max = 1,458 ⋅10 = 97,2 N mm 2
max W 152 ⋅ 40
z
6
4 T M 4 x 16 ⋅ x1 ⋅ R 4 4 ⋅ 486 16 ⋅ 486 ⋅ 20
τ = τ +τ = ⋅ + t = ⋅ 1 + = ⋅ + =
max 1 2 3 A W 3 A π ⋅d3 3 π ⋅ 82 π ⋅ 83
p
= 12,8 + 96,7 = 109,59 N mm2
204
___________________________________________________________________
9. STABILITATEA STATICĂ A BARELOR ZVELTE (FLAMBAJ)
Forţa critică de flambaj, respectiv forţa la care o bară dreaptă solicitată la

compresiune îşi pierde stabilitatea de echilibru elastic, este dată de relaţia lui Euler :
π 2 EI min (9.1)
Ff =
l 2f
unde E este modulul de elasticitate longitudinal al materialului barei; Imin - momentul de
inerţie minim al secţiunii transversale, iar l f - lungimea de flambaj, ale cărei valori sunt
indicate în fig. 9.a.
Fig. 9.a
Relaţia (9.1) este aplicabilă în cazul în care bara prezintă acelaşi mod de legătură în
toate planele longitudinale. În cazul mai general, când bara prezintă legături diferite în
plane diferite, relaţia lui Euler se poate generaliza sub forma
 I  (9.2)
F f = π 2 E 2 
l 
 f  min
Forţei critice de flambaj îi corespunde în secţiunea transversală a barei o tensiune
critică de flambaj:
2
 
π 2E
F
 i  (9.3)
= π 2E
f
σ =  =
f A lf  λ2
  min max
205
_____________________________________________________________
unde s-a notat cu λ raportul dintre lungimea de flambaj l f şi raza de inerţie i a secţiunii
transversale.
lf
λ= (9.4)
i
Acest raport se numeşte coeficient de zvelteţă sau coeficient de subţirime. Flambajul
se produce în primul rând perpendicular pe planul longitudinal în care coeficientul de
zvelteţă are valoarea maximă, deci în calcule se lucrează de obicei cu coeficientul de
zvelteţă maxim :
lf  (9.5)
λmax =  
 i  max
Pentru aceeaşi lungime de flambaj, în toate planele longitudinale, această mărime
devine:
lf
λ max = (9.6)
i min
Forţa capabilă, cu care se poate încărca o bară fără a fi în pericol de a flamba, are
expresia:
 
π 2E  I
F 
f (9.7)
F = =  
cap c c  l2 
f f  f
  min
unde c f este un coeficient de siguranţă.

Relaţia lui Euler se aplică numai în domeniul flambajului elastic, respectiv pentru
λ > λ0 Pentru λ < λ0 , respectiv în domeniul flambajului plastic, se utilizează relaţiile lui
.
Tetmajer-Iasinski, care au forma:
σ f = a − bλ sau σ = A + Bλ + Cλ2 (9.8)
f
unde a, b, A, B şi C sunt constante dependente de material.
Valorile lui λ0 şi relaţiile lui Tetmajer-Iasinski pentru cele mai uzuale materiale
sunt date în tabelul 9a.
Tabelul 9a
Relaţia lui Tetmajer-Iasinski σ 
 N 
Materialul λ0 f  mm 2 
Oţel OL 37 105 σ f = 304 − 1,12λ

Oţel OL 50 89 σ f = 329 − 0,61λ
Oţel cu 5% Ni 86 σ f = 461− 2,26λ
Lemn 100 σ f = 28,5 − 0,19λ
Fontă 80 σ f = 763 − 11,8λ + 0,052λ2
206
___________________________________________________________________
Calculele de verificare la flambaj urmăresc determinarea coeficientului de siguranţă
c f al barei la flambaj. Bara poate fi considerată stabilă dacă acest coeficient este mai mare
decât cel prescris. În acest sens se calculează mai întâi coeficientul de zvelteţe λ . În funcţie
de valorile acestuia există următoarele posibilităţi :
- dacă λ > λ0 , calculul se continuă cu relaţia lui Euler, respectiv
 I  F
F f = π 2 E 2  şi c f = f ≥ c prescris ; (9.9)
l  F
 f  min
- dacă λ1 < λ < λ0 , se utilizează relaţia flambajului plastic (vezi tabelul 9.a) :
Ff
σ f = a − bλ ; F f = Aσ f şi cf = ≥ c prescris ; (9.10)
F
- dacă λ < λ1 , bara se calculează la compresiune :
σ A
c f = c ≥ c prescris . (9.11)
F
După aceeaşi schemă se tratează şi problemele de calcul al forţei capabile, al
lungimii admise etc. Calculul de dimensionare la flambaj prezintă unele dificultăţi întrucât
nu se poate aprecia, de obicei, de la început în ce domeniu de flambaj se situează bara după
dimensionare. De aceea, pentru început, se poate dimensiona cu relaţia lui Euler :
Fl 2f c f . (9.12)
I nec =
π 2E
După alegerea dimensiunilor secţiunii, în mod obligatoriu trebuie efectuat un calcul
de verificare. În acest scop se determină valoarea coeficientului de zvelteţe λ . Dacă λ > λ0 ,
relaţia lui Euler este aplicabilă, iar rezultatele calculului de dimensionare sunt bune. În
schimb dacă λ1 < λ < λ0 , este necesară verificarea dimensiunilor cu ajutorul relaţiilor
flambajului plastic.
Dacă se obţine un coeficient de siguranţă la flambaj mai mic decât cel prescris, se
măresc dimensiunile secţiunii şi se reface calculul de verificare până când se asigură
coeficientul de siguranţă impus.
Metoda coeficientului de flambaj constă în calculul la flambaj al barelor cu ajutorul
relaţiei compresiunii simple, dar cu o tensiune admisibilă mai mică, numită tensiune
admisibilă de flambaj σ af , care ţine seama de pericolul pierderii stabilităţii, respectiv
σ af = ϕσ a , (9.13)
unde ϕ este coeficientul de flambaj şi este dat pentru OL37 în tabelul 9b, iar σ a -
tensiunea admisibilă la compresiune simplă.
Tabelul 9b
λ 20 40 60 80 100 130
ϕ 0,922 0,850 0,776 0,696 0,593 0,355
207
_____________________________________________________________
PROBLEME REZOLVATE
9.1. La filetarea de degroşare a unui şurub de oţel, lung de l=2[m] şi diametrul

d=20[mm], forţa de aşchiere are o componentă axială F=1000[N] . Se cere să se
determine coeficientul de siguranţă faţă de pericolul de flambaj al şurubului.
Fig. 9.1
Rezolvare :
Momentul de inerţie axial al secţiunii transversale este:

πd 4 π 204
I min = = = 7854 mm4,
64 64
πd 2
iar aria: A= = 314 mm4.
4
Rezultă raza de inerţie:
I min 7854
imin = = = 5 mm.
A 314
Dacă bara se consideră articulată la capete, atunci lungimea de flambaj este:
l f = l = 2000 mm.
Rezultă coeficientul de zvelteţă:
lf 2000
λ= = = 400 .
imin 5
Tensiunea critică de flambaj se calculează cu relaţia lui Euler :
π 2 E π 2 ⋅ 2 ⋅105
σf = = = 12,3 N 2 .
λ2 400 2 mm
Tensiunea efectivă este :
F 1000
σ ef = = = 3,18 N 2 .
A 314 mm
Rezultă coeficientul de siguranţă :
σ f 12,3
cf = = = 3,87 .
σ ef 3,18
208
___________________________________________________________________
9.2. Se cere să se dimensioneze din OL50 bara AB a macaralei de perete din fig. 9.2,
dacă se adoptă o secţiune inelară cu D = 2d şi se impune un coeficient de siguranţă
2
c f = 2.4 . Se dă E = 2,1 ⋅ 105 N mm .
Fig. 9.2
Rezolvare :
Din condiţia de echilibru static se obţine forţa axială din bara AB :

N = −25,98 kN .
AB
Bara AB se dimensionează pe baza condiţiei de stabilitate :
N c l2
I =
AB f f ,
min π 2E
unde lungimea de flambaj este l f = 2 m , deoarece bara este dublu articulată.
Se obţine :
25980 ⋅ 2,4 ⋅ 2000 2
I = = 120334 mm4
min π 2 ⋅ 2,1 ⋅ 105
Pe de altă parte, pentru secţiunea inelară:
πD 4   d  4  .
I = 1−  
z 64   D  
 
Ţinând seama ca d = 0,5 , rezultă I z = 0,9375 π D 4 , de unde :

D 64
64 ⋅ 120334
D=4 ≅ 40 mm, iar d = 0,5D = 20 mm.
0,9375 ⋅ π
Se calculează raza de inerţie şi coeficientul de zvelteţă :
I l
i = min = 11,4 mm ; λ= f
=
2000
= 175 > λ
,
min A i 11,4 0
min
deci relaţia lui Euler este aplicabilă în acest caz.
209
_____________________________________________________________
9.3. Se proiectează un trepied pentru susţinerea unei sarcini F = 40 kN . Lungimea
barelor este l = 2,5 m , iar secţiunea lor transversală inelară cu d = 0,8D . Se cere
dimensionarea la flambaj, ştiind că în poziţia cea mai dezavantajoasă barele formează
unghiul α = 30 cu direcţia forţei F . Materialul este oţel şi se impune un coeficient de
o
siguranţă c f = 4 .
Fig. 9.3
Rezolvare :
2F 2 ⋅ 40
N =N =N = = = 15,4 kN.
1 2 3 3 3 3 3
Pentru dimensionare se foloseşte relaţia lui Euler :
Fl 2 c
f f 15,4 ⋅ 103 ⋅ 2,52 ⋅ 106 ⋅ 4
I = = = 19,5 ⋅ 10 4 mm4.
nec 2
π E 2
π ⋅ 2 ⋅ 10 5
4 4 4
Pe de altă parte I = πD 1 −  d   sau I = 0,59 πD ,
z 64   D   z 64
 
de unde 19,5 ⋅ 64 ⋅ 10 4
D=4 ≅ 50 mm iar d = 0,8 ⋅ 50 = 40 mm.
π ⋅ 0,59
Aria secţiunii este A = 707 mm2, iar raza de inerţie:
I min D2 + d 2 50 2 + 402
imin = = = = 16 mm.
A 4 4
Coeficientul de zvelteţe are valoarea:
lf 2500
λ= = = 156 > λ0
imin 16
deci relaţia lui Euler este aplicabilă.
9.4. Un stâlp de fontă articulat la capete are secţiunea inelară, înălţimea de 4,8 m şi
trebuie să suporte o forţă axială de compresiune F=520 [kN]. Ştiind că se impune un
210
___________________________________________________________________
coeficient de siguranţă la flambaj c f = 6 , se cere să se calculeze dimensiunile secţiunii
transversale a stâlpului. În calcule se va lua E = 105 N mm 2 .
Rezolvare :
Din relaţia lui Euler se obţine :

Fc l 2
f f 52 ⋅ 104 ⋅ 6 ⋅ 48002 4
I = = = 7283 ⋅ 10 4 mm
min 2
π E 2
π ⋅ 10 5
Se adoptă o secţiune cu diametrul exterior D=230 [mm] şi grosimea peretelui t=20
[mm] cu A=132 [cm2] şi I=7341 [cm4] .
Raza de inerţie a acestei secţiuni este
I 7341
i= = = 7,46 cm
A 132
iar coeficientul de zvelteţă are valoarea
l
480
= 64,4 < λ = 80 .
f
λ= =
i 7,46 0
Deci stâlpul va flamba în domeniul plastic. În acest caz se calculează coeficientul
de siguranţă:
σ
f 223
c = = = 5,66 ,
f σ 39,4
unde s-a înlocuit σ f = 776 − 12λ + 0,052λ2 = 223 N mm 2 şi σ = F = 52 ⋅10 2 = 39,4 N mm 2 .
4
A 132 ⋅10
Coeficientul de siguranţă obţinut c f = 5,66 , fiind mai mic decât cel impus, c f = 6 ,
se va mări secţiunea. Se adoptă o secţiune cu diametrul exterior D=230 [mm] şi t=20
[mm] , cu A = 144 cm 2 şi I = 7862 cm . Refăcând calculele se obţine i = 7,39 cm , λ = 65
4
, σ f = 220 N mm2 , σ = 36,1 N mm2 şi c f = 6,1 > 6 . Deci se adoptă aceste ultime
dimensiuni pentru secţiunea stâlpului.
9.5. Sistemul de bare de oţel ( E = 2,1 ⋅ 105 N mm2 ) din figura 9.5 este solicitat de forţa
F = 25,5 kN . Se cunosc momentele de inerţie ale secţiunilor transversale
I1 = I 3 = 6,28 ⋅ 104 cm , diametrul barei verticale d = 2 cm şi lungimea a = 1 m . Se cere
4
să se calculeze coeficientul de siguranţă pentru bara comprimată.
Rezolvare :
Urmărind modul de deformaţie al barelor 1 şi 3 se constată că ∆l2 = v1 − v3 ,

unde ∆l2 = N ⋅ 4a este scurtarea barei 2 datorată forţei axiale N , ce se produce în această
EA2
bară sub acţiunea forţei F .
211
_____________________________________________________________
Săgeata grinzii rezemate la capete şi solicitată de o forţă concentrată, aplicată în
mijlocul deschiderii, este :
v1 =
(F − N )(2a ) ,
3
48EI1
iar săgeata grinzii încastrate are expresia Na 3 .
v3 =
3EI 3
Fig. 9.5
Înlocuindu-se în relaţia deplasărilor rezultă:

N ⋅ 4a (F − N )8a 3 Na 3 ,
= −
EA2 48EI1 3EI 3
de unde se obţine:
Fa 2 A2 .
N=
3(a 2 A2 + 8 I1 )
După înlocuirea valorilor numerice se obţine N = 0,5 kN .
Pentru a calcula sarcina critică de flambaj a barei 2 este necesar ca în prealabil să se
determine coeficientul de zvelteţe:
lf 4000 ⋅ 4
λ= = = 800 >> λ0 .
imin 20
Forţa critică de flambaj este dată de relaţia lui Euler :
π 2 EI 2 π 2 ⋅ 2,1⋅105 ⋅ 7854
Ff = = = 1017 N .
2
lf 6
16 ⋅10
Coeficientul de siguranţă la flambaj va fi :
Ff 1017
cf = = = 2,034 .
N 500
212
___________________________________________________________________
9.6. Un stâlp de înălţime l = 3 m se compune dintr-un cilindru de oţel 1 şi un tub de
fontă 2, aşezaţi concentric. Ştiind că d1 = 12 cm , d 2 = 14,1 cm , D2 = 17 cm ,
E1 = 2,1 ⋅10 5 N mm 2 , E2 = 1,2 ⋅ 105 N mm2 , c f = 5 , se cere să se calculeze forţa
capabilă a stâlpului. Forţa F acţionează asupra celor două elemente ale stâlpului
printr-o placă orizontală foarte rigidă, iar stâlpul se consideră încastrat la capătul de
jos.
Fig. 9.6
Rezolvare :
Pentru a putea calcula forţa capabilă a stâlpului, trebuie determinate în prealabil

următoarele mărimi :
- raza de inerţie a stâlpului de oţel:
d 12
i1 = 1 = = 3 cm ;
4 4
- coeficientul de zvelteţă al cilindrului de oţel:
lf 300 ⋅ 2
λ1 = = = 200 > λ0 = 105 ;
i1 3
- momentul de inerţie axial central al secţiunii:
πd14 π ⋅12 4 4
I1 = = = 1018 cm ;
64 64
- forţa capabilă a cilindrului de oţel:
π 2 E1 I1 π 2 ⋅ 2,1⋅105 ⋅1018 ⋅10 4
F1 = = = 117200 N ;
cf l 2
f
5 ⋅ 6000 2
- raza de inerţie a tubului de fontă
:
1 1
i2 = D22 + d 22 = 17 2 + 14,12 = 5,52 cm ;
4 4
- coeficientul de zvelteţă al tubului de fontă:
lf 300 ⋅ 2
λ1 = = = 109 > λ0 = 80 ;
i2 5,52
213
_____________________________________________________________
- forţa capabilă a tubului de fontă:
π 2 E2 I 2 π 2 ⋅1,2 ⋅105 ⋅ 2160 ⋅104
F1 = = = 142100 N
cf l 2
f
5 ⋅ 60002
π
unde I2 = (17 4
− 14,14 ) = 2160 cm .
4
64
Forţa capabilă a stâlpului rezultă din relaţia de calcul a secţiunilor neomogene.
Astfel, se determină forţa capabilă F ' căreia îi corespunde în stâlpul de oţel F1 = 117200
N , precum şi forţa capabilă F " , care dă în stâlpul de fontă o forţă F2 = 142100 N .
 AE   70,8 ⋅1,2 ⋅105 

F ' = F1 1 + 2 2  = 1172001 + 5 
 = 158750 N ;
 A1 E1   113 ⋅ 2,1 ⋅10 
 AE   113 ⋅ 2,1 ⋅10 5 
F " = F2 1 + 1 1  = 1421001 +  = 542960 N .
5 
 A2 E2   70,8 ⋅1,2 ⋅10 
Deci forţa capabilă a stâlpului va fi F = 158750 N .
9.7. O lamelă din oţel crom-nichel, dublu încastrată, este solicitată la compresiune ca
în figura 9.7. Să se verifice la flambaj. Se dau : λ0 = 55 , c f = 8,2 , iar F = 10 N .
Fig. 9.7
Rezolvare :
Se stabileşte mai întâi domeniul de flambaj. Rezultă :

2 ⋅ 0,53
I min Iy 12 = 0,144 mm .
imin = = =
A A 2 ⋅ 0,5
Deoarece l f = 0,5l = 20 mm , coeficientul de zvelteţă este :
20
λ= = 139 > λ0 .
0,144
Se utilizează relaţia lui Euler, rezultând :
π 2 ⋅ 21 ⋅104 ⋅ 2 ⋅ 0,53
Ff = = 107,9 N .
20 2 ⋅12
Coeficientul de siguranţă efectiv este :
F
c = f = 10,79 > c f = 8,2 .
F
214
___________________________________________________________________
9.8. Bara de oţel din figura 9.8 are λ0 = 105 iar coeficientul de dilatare α = 12 ⋅10
−6
o
C −1 . La ce diferenţă de temperatură faţă de situaţia de montaj va flamba ?
Fig. 9.8
Rezolvare :
În acest caz :
6 ⋅ 23
imin = 12 = 0,577 mm .
6⋅2
Lungimea de flambaj este l f = l 2 = 100 mm iar coeficientul de zvelteţă este :
100
λ= = 173 > λ0 .
0,577
Conform formulei lui Euler :
π 2 ⋅ 21 ⋅10 4 ⋅ 6 ⋅ 23
Ff = = 829 N .
100 2 ⋅12
Impunând condiţia ca lungirea barei datorită dilatării să fie egală cu scurtarea acesteia la
compresiune datorită Ft , rezultă :
Ff l Ff 829
lα∆t =
o
⇒ ∆t = = = 27,4 C
EA αEA 12 ⋅10 ⋅ 21⋅10 ⋅ 6 ⋅ 2
−6 4
9.9. Plonjorul unui electromagnet, considerat articulat la capete, este solicitat la

compresiune ca în figura 9.9. Plonjorul este realizat din oţel cu 5% siliciu având
λ0 = 86 iar c f = 12 . Să se determine sarcina capabilă.
Fig. 9.9
215
_____________________________________________________________
Rezolvare :
Se stabileşte domeniul de flambaj. Mai întâi se calculează

d 20
imin = = = 5 mm .
4 4
Deoarece l f = l = 400 mm , coeficientul de zvelteţă este:
400
λ=
= 80 < λ0 .
5
Se utilizează relaţia lui Tetmajer-Iasinski :
σ f = 461 − 2,25λ = 461 − 2,25 ⋅ 80 = 281 N mm 2 , deci
π ⋅ 20 2
Ff = 281 ⋅ = 88279 N
4
88279
Fmax = = 7356 N .
12
9.10. Să se calculeze sarcina critică de flambaj pentru un stâlp de fontă de secţiune

inelară, având diametrul exterior D = 90 mm şi diametrul interior d = 60 mm .
Stâlpul se poate construi în două variante :
a) încastrat la un capăt şi liber la celălalt ;
b) articulat la ambele capete.
Se dă înălţimea stâlpului l = 2 m , modulul de elasticitate E2 = 1,2 ⋅105 N mm 2 .
Rezolvare :
π π
A= (D 2
− d2)= (90 2
− 602 ) = 3534 mm ,
2
4 4
π (D 4 − d 4 ) π (90 4 − 60 4 ) 4
I= = = 25844 ⋅10 2 mm ,
64 64
I min 25844 ⋅10 2
imin = = = 27 mm .
A 3534
Varianta a) :
l f = 2l = 4 m = 4 ⋅103 mm ,
lf 4000
λ= = = 148 .
imin 27
Se foloseşte relaţia (9.2), întrucât, conform tabelului 9a (unde, pentru fontă, λ0 = 80
) este aplicabilă formula lui Euler :
216
___________________________________________________________________
π 2 EI min 3,14 2 ⋅1,2 ⋅105 ⋅ 25844 ⋅10 2
Ff = = 2
= 1911⋅10 N = 191,1 kN
l f2 40002
Varianta b) :
l f = l = 2 m = 2 ⋅103 mm ,
lf 2000
λ= = = 74 .
imin 27
Se aplică formula Tetmajer-Iasinski, λ fiind mai mic decât λ0 .
2
σ f = 763 − 11,8λ + 0,052λ2 = 763 − 11,8 ⋅ 74 + 0.052 ⋅ 74 2 = 174,55 N mm .
Ff = σ f ⋅ A = 174,55 ⋅ 3534 = 616866,77 N = 616,87 kN .
9.11. Să se dimensioneze un stâlp din oţel, încastrat la un capăt şi liber la celălalt,

având secţiunea ca în figura 9.11.a. Se dă : F = 2 ⋅ 105 N , E = 2,1 ⋅ 105 N mm2 , λ0 = 105
, l=2 m , σ f = 304 − 1,12λ , coeficientul de siguranţă la flambaj c = 4 .
Rezolvare :
Se presupune λ > λ0 şi din relaţia (9.2) se obţine :

2 ⋅105 ⋅ 4 ⋅ (2 ⋅ 2000) 2
Fcl f2
I min = = = 618,2 ⋅10 4 mm .
4
π E 2
π ⋅ 2,1 ⋅10
2 5
8a (4a )3 6a (2a )3 116 4

I min = I z = − = a.
12 12 3
Rezultă :
116 4 3 ⋅ 618,2 ⋅10 4
618,2 ⋅10 4 = a ⇒a=4 = 20 mm .
3 116
217
_____________________________________________________________
a) b)
Fig. 9.11
Se verifică dacă λ este mai mare ca λ0 :
116a 4
imin =
I min
= 3 = a 116 = 20 ⋅1,39 = 27.8 mm ;
A 20a 2 3 ⋅ 20
lf2 ⋅ 2000
λ= = = 144 > λ0 ,
imin 27,8
deci ipoteza folosită a fost corectă.
9.12. O bară din oţel OL 37, de secţiune circulară, încastrată la un capăt şi articulată
la celălalt, este solicitată la compresiune de o forţă F = 7600 N . Să se dimensioneze
bara, ştiind că lungimea ei este l = 60 cm , iar coeficientul de siguranţă c = 9 .
Rezolvare :
Se consideră că problema se încadrează în domeniul formulei lui Euler şi se aplică

relaţia (9.2) :
l f = 0,707l = 42,42 cm = 424,2 mm ,
Fcl 2f 7600 ⋅ 9 ⋅ 424,22
I min = = = 5940 mm ,
4
π 2E π ⋅ 2,1⋅10
2 5
πd 4 64 ⋅ 5940
= 5940 ⇒ d = 4 = 18,6 mm .
64 π
Se verifică aplicabilitatea formulei lui Euler :
I d 18,6
i= = = = 4,6 mm ;
A 4 4
218
___________________________________________________________________
lf 424,2
λ= = = 91,2 < λ0 = 105 .
i 4,6
Formula lui Euler nu este aplicabilă. Se corectează dimensiunea obţinută. Se
foloseşte formula Tetmajer-Iasinski (tab. 9a), căutând să se obţină aceeaşi valoare a
coeficientului de siguranţă.
σ f = 304 − 1,12λ = 304 − 1,12 ⋅ 91,2 = 201,8 N mm 2 ,
F 7600
σ= = = 28 N mm 2 ,
A π ⋅ 18 , 6 2
4
σ f 201,8
c= = = 7,2 .
σ 28
Fig.9.12
Întrucât a rezultat o valoare mai mică decât cea impusă, se reface calculul alegând
d = 20 mm .
d 20 424,2
i= = = 5 mm ; λ = = 84,84 ;
4 4 5
σ f = 304 − 1,12 ⋅ 84,84 = 209 N mm 2 ;
7600
σ= = 24,2 N mm2 ;
π ⋅ 202
4
σ 209
c= f = = 8,65 .
σ 24,2
Pentru d = 21 mm :
219
_____________________________________________________________
d 21 424,2
i= = = 5,25 mm ; λ = = 80,8 ;
4 4 5,25
σ f = 304 − 1,12 ⋅ 80,8 = 213,5 N mm 2 ;
7600
σ= = 21,9 N mm2 ;
π ⋅ 212
4
σ 213,5
c= f = = 9,7 > 9 .
σ 21,9
Se reţine valoarea d = 21 mm .
9.13. Bara de secţiune circulară din figura 9.13 este încastrată la un capăt şi liberă la
celălalt. Se cere să se calculeze temperatura la care trebuie încălzită bara ca să aibă
loc pierderea stabilităţii. La temperatura de 20 C , între capătul liber şi perete
o
(fig.9.9) există un joc ∆ = 4 mm . Se dau : l = 5 m , d = 100 mm , E = 2,1⋅105 N mm ,

2
α = 12,5 ⋅10−6 oC −1 , λ0 = 105 .
Fig. 9.13
Rezolvare :
În urma încălzirii, bara se dilată liber până la anularea jocului, după care dilatarea
este împiedicată. Pierderea stabilităţii se va produce atunci când efortul unitar, σ T , ce se
produce în bară datorită dilatării împiedicate, este egal cu efortul unitar critic de flambaj,
σf :
σT = σ f , (1)
E∆
σ T = Eα ∆l − . (2)
l
Pentru calcularea lui σ f se determină λ . După anularea jocului ∆ , bara se
consideră încastrată la un capăt şi articulată la celălalt :
220
___________________________________________________________________
2
l
lf 2 2 ⋅ 2 ⋅ 5 ⋅103
λ= = = = 141 > λ0 ,
imin d 10 2
4
π E
2
σf = 2 . (3)
λ
Înlocuind expresiile (2) şi (3) în (1), se obţine :
π2 ∆ π2 4
+ +
 ∆ π E 2
λ2
l 141 2
5 ⋅ 10 3
E  α ∆t −  = 2 ⇒ ∆t = = = 103,7 C
o
 l  λ α 12,5 ⋅10 −6
221
_____________________________________________________________
Anexe
Anexa nr. 1
Constantele elastice E, G, ν şi constantele fizice γm, α

ale unor materiale
Modulul de Modul de Constanta de Greutatea Coeficientul

elasticitate elasticitate contracţie volumică de dilataţie
Nr. Denumirea longitudinal transversal transversală specifică termică liniară
crt. materialului E G ν γm α
×105 ×105 ×105 ×10-
[N/mm2] [N/mm2] [N/mm3] 6
[mm/mm·oC]
1 Oţel carbon 2,0-2,1 0,81 0,24-0,28
2 Oţel aliat 2,1 0,81 0,25-0,30 7,85 10-13
3 Oţel turnat 1,75 - -
4 Fontă cenuşie 1,15-1,6 0,45 0,23-0,27 7,25 10-11,4
sau albă
5 Cupru laminat 1,1-1,3 0,49 - 8,3-8,9 17
6 Bronz 1,15 0,42 0,32-0,35 8,56-8,9 18
fosforos
7 Alamă 0,91-0,99 0,35-0,37 0,32-0,42 8,4-8,73 19
laminată la
rece
8 Plumb 0,17 0,07 0,42 11,3 9,33
9 Aliaje de 067-0,71 0,24-0,27
aluminiu 0,32-036 2,56-2,75 24-27
10 Duraluminiu 0,7-0,75 0,26-0,27
11 Beton 0,11-0,40 0,044-0,16 0,15-0,18 1,8-2,2 7-13
12 Zidărie din 0,025-0,03 - - 1,8-2,1 -
cărămidă
13 Lemn – în 0,09-0,125 0,013 0,45-0,69 2,5-6,5
lungul fibrelor
Lemn – 0,004-0,01
14 perpendicular 0,003-0,01 0,760 0,1-0,8 34-62
pe fibre
15 Textolit 0,06-0,1 - - 1,25-1,4 20-40
16 Cauciuc 0,00008 - 0,47 0,92-0,96 77
17 Plexiglas 0,025-0,039 - 0,35-0,38 1,2 -
222
___________________________________________________________________
Anexa nr. 2
Rezistenţe admisibile ale unor materiale

utilizate în construcţia de maşini
Caracteristici mecanice
Materialul σρ σχ ερ
[N/mm2] [N/mm2] [%]
OL37
360-440 210-240 26-25
OL42 410-490 230-260 23-22

oţel carbon
OL50 490-610 270-290 21
OL70 Min. 690 340-360 11
OLC10 490 290 16
oţel carbon de calitate superioară OLC25 540 360 19
OLC45 700 480 14
18MnCr10 880 610 9
oţel aliat 33MoCr11 980 780 12
13CrNi30 1170 640 10
OT40-2 400 200 24

oţel turna
OT50-2 500 280 18
Fc200 230
fontă cu grafit lamelar - -
Fc300 330
Fgn450-5 450 320 5

fontă cu grafit nodular
Fgn600-2 600 400 2
Cupru laminat 200-270 - 35-25
Aliaje de aluminiu 90-120 - 3
223
_____________________________________________________________
În tabelul de mai sus s-au utilizat următoarele notaţii:
- σ r – rezistenţa la rupere;
- σ c – limita de curgere;
- ε r – alungirea la rupere;
σ
- c = r – coeficientul de siguranţă;
σa
σ ac τ af
- Compresiune: ; Forfecare: ;
σ at σ at
τ at σ ai
- Torsiune: ; Încovoiere: ;
σ at σ at
Rezistenţe admisibile la tracţiune σat pentru cazul de încărcare

[N/mm2]
Materialul Solicitare statică I Solicitare alternant Solicitare pulsatoare
c σα simetrică II III
OL37 4-3 90-150 110-130 70-100
OL42 3 130-160 110-140 80-110

otel carbon
OL50 3 150-180 125-160 90-120
OL70 3 210-250 160-200 110-150
OLC10 130-170 110-140 80-110
otel carbon de calitate

OLC25 3-4 140-170 120-150 85-115
superioara
OLC45 200-260 170-220 120-160

18MnCr10 300-380 230-320 150-220
2,5-
33MoCr11 3 300-380 230-280 180-230
otel aliat
13CrNi30 3 380-460 280-380 190-260
OT40-2 4 100-130 80-110 50-75

otel turnat
OT50-2 3-4 130-180 100-130 70-95
224
___________________________________________________________________
Fc200 60-80 50-70 30-45
fonta cu grafit lamelar 3-4
Fc300 90-110 70-90 45-60
Fgn450-5 150-200 100-140 75-100

fonta cu grafit nodular 3
Fgn600-2 200-260 130-170 90-120
Cupru laminat 3-4 40-54 27-36 13-18

Aliaje de aluminiu 10-8 10-12 7-8 3-4
Anexa nr. 3
Rezistenţe admisibile ale principalelor specii lemnoase utilizate în construcţii cu

încărcări permanente
Nr. Rezistenţa admisibilă în [N/mm2]

crt. Specia de lemn
Felul solicitării Simbolul Brad, Stejar, Fag, Plop,
molid, gorun, frasin, anin
pin salcâm ulm
1 Încovoiere σai 10 13 11 8
2 Întindere în lungul
σat 7 9 8,5 -
fibrelor (tracţiune)
3 Compresiune (strivire)
σac, σas 10 13 11 8
în lungul fibrelor
4 Compresiune (strivire ) σac⊥,
normală pe fibre 1,5 3 2,4 1,5
σas⊥
5 Forfecare (din
încovoiere) în lungul τai 2 3,2 2,6 1,6
firelor
6 Forfecare longitudinală
a penelor prismatice
τaf 1 1,6 1,3 0,8
având fibrele paralele
cu ale grinzii îmbinate
7 Forfecare transversală a
penelor prismatice
având fibrele τaf⊥ 0,5 0,8 0,7 0,4
perpendiculare pe cele
ale grinzii îmbinate
225
_____________________________________________________________
Anexa nr. 4
Rezistenţe admisibile pentru terenuri de construcţie şi rezistenţe de calcul R, la

compresiune pentru zidării din cărămizi
Nr. Denumirea terenului de fundare pn [N/mm2]

crt.
1 Nisip (fin prăfos, fin, mijlociu, mare) – îndesat 0,25-0,75
2 Nisip - cu îndesare medie 0,15-0,65
3 Pietrişuri (cu nisip, din fragmente de roci cristaline) 0,35-0,65
4 Blocuri cu interspaţiile umplute cu pământuri argiloase 0,35-0,6
5 Marne, marne argiloase şi argile mărnoase compacte 0,35-1,1
6 Şisturi argiloase şi nisipuri cimentate 0,6-0,85
7 Stâncă crăpată constând din blocuri nelegate, 0,9-2,0
asemenea unei zidării uscate
8 Zidării din cărămidă plină sau găurită (în funcţie de σac=0,7-2,75
marca mortarului)
Anexa nr. 5
Rezistenţe admisibile ale elementelor de construcţii

din beton în [N/mm2]
Nr Marca betonului
. Fel Solicitare Simb B10 B150 B200 B250 B300 B400
crt beton a ol 0
.
Simplu 0,35 0,45 0,6 0,7 0,85 -
1 Tracţiune Rt
Armat 0,4 0,5 0,65 0,75 0,95 1,1
Simplu Compresi 4,0 6,0 7,0 9,0 11,5 -
2 Armat une Rpr 4,5 6,5 8,0 10,0 13,0 17,0
centrică
Simplu Compresi 5,0 7 9 11 14 -
Armat une din 5,5 8 10 12 16 21
3 Ri
încovoier
e
226
___________________________________________________________________
Anexa nr. 6
Recomandări privind alegerea coeficienţilor de siguranţă în construcţiile de maşini
Valorile coeficienţilor de siguranţă c faţă de:

Limita de Rezistenţa la Rezistenţa la Sarcina
Nr.
Denumirea curgere rupere oboseală critică de
crt.
σc σr σ-1 flambaj
Fcf
1 Construcţii de maşini în 1,3-2,0 2,0-4,0 1,2-3,5 -
general
2 Construcţii metalice 1,5-1,7 2,2-2,6 - 3,0-4,0
Rezervoare, Oţel 1,4-1,8 2,0-3,0 - 3,0-5,0
3 cazane, Oţel 1,8-2,3 2,5-4,0 - -
conducte turnat
4 Tije de piston 2,0-3,0 - 3,0-4,0 4,0-12,0
5 Cabluri - 8,0-20,0 - -
6 Roţi dinţate - - 2,2-3,0 -
Anexa nr. 7
Caracteristicile mecanice ale unor materiale uzuale, produse în forme masive
Modulul de Modulul de Rezistenţa Rezistenţa

elasticitate elasticitate la specifică la
Densitatea longitudinal specific rupere rupere
Material
ρ E E/ρ σr σr/ρ
[g/cm3] ×105 [N/mm2]
[N/mm2]
Oţel 7,8 2,1 27000 340-2100 43-270
Aliaje ale 2,7 0,7 25000 140-620 52-230
aluminiului
Sticlă 2,5 0,7 28000 700-2100 280-840
Lemn 0,39 0,3 33300 - -
Beriliu 1,83 3,0 164000 700 57-210
Tungsten 19,3 3,5 18100 1100-4100 380
227
_____________________________________________________________
Anexa nr. 8
Caracteristici fizico – mecanice ale unor fibre de carbon
Rezistenţa Modulul de
Densitatea la elasticitate
Marca fibrei (ţara) ρ rupere longitudinal
[g/cm3] σr E
[N/mm2] ×105 [N/mm2]
VMN (CSI) 1,75 2000-2300 2,5-3,0
VMN-5 (CSI) 1,75 2500-3000 3,0-5,0
Torenka M405 (Japonia) 1,95 2000 1,9
Tomal-50 (SUA) 1,63 2000 1,9
Tomal-60 (SUA) 1,69 2200 4,0
Tomal-70 (SUA) 1,86 2600 2,8
Moduav-2 (Anglia) 1,8 2400-3100 2,4-3,1
Anexa nr. 9
Caracteristici fizico – mecanice ale fibrelor textile uzuale
Rezistenţa Alungirea Temperatura

la la maximă
Tipul fibrei Densitatea rupere rupere de lucru
ρ σr εr=δ
[g/cm3] [N/mm2] [%] [oC]
Fibre poliamidice 1,14 450-750 17-22 120
Mătase naturală 1,125 320-550 13-20 -
Lână 1,32 120-220 30-50 -
Mătase acetat 1,33 140-200 22-30 120
Mătase acetat 1,5 Max. 1000 6-6,5 -
saponificată
Mătase vâscoasă 1,52 200-300 15-22 -
Mătase vâscoasă cu 1,53 400-700 9-12 -
rezistenţă mărită
Mătase cuprică 1,53 200-350 12-20 -
Mătase nitrat 1,54 160-180 20 120-150
Bumbac 1,55 250-600 3-10 -
Fibre polivinilice mixte 1,4 200-280 10-40 60-65
228
___________________________________________________________________
Anexa nr. 10
Caracteristici mecanice ale unor materiale compozite uzuale
Modulul de Rezistenţa Rezistenţa

elasticitate la la
Materialul longitudinal rupere rupere
E σr σi
×105 [N/mm2] [N/mm2] [N/mm2]
Matrice ceramică
SiC whiskers în Al2O3 - - 800
SiC fibre în SiC - - 750
Sic whiskers în matrice cu Si3N4 combinat - - 900
Matrice metalică
Al2O3 (10% volumic) dispersie – aluminiu - 330 -
întărit
W (50% volumic) în Cu (sarcină paralelă cu
2,6 1100 -
filamente continue)
W particule (50% volumic) în Cu 1,9 380 -
Matrice polimerică
Sticlă E (73,3 % volumic) în epoxi (sarcină 5,6 1640 -
paralelă cu fibrele continue)
C (67 % volumic) în epoxi (sarcină paralelă) 2,21 1206 -
Al2O3 whiskers (14 % volumic) în epoxi 0,41 779 -
Kevlar (82 % volumic) în epoxi (sarcină 0,86 1517 -
paralelă)
B (70 % volumic) în epoxi (sarcină paralelă 2,1-2,8 1400- -
cu fibrele continue) 1200
229
_____________________________________________________________
Anexa nr. 11
Profil Ι (conform EN 10024)
230
___________________________________________________________________
Simbo Dimensiuni Dimensiuni constructive

l G h b r1 r2 A d ∅ Pmin Pmax
profil [N/m [mm [mm [mm [mm [mm [m [mm [mm
2
] ] ] ] ] ] m] ] ]
x 10 x 102
Ι80 5,9 80 42 3,9 2,3 7,58 59 - - -
Ι100 8,3 100 50 4,5 2,7 10,4 75,7 - - -
Ι120 11,1 120 58 5,1 3,1 14,2 92,4 - - -
Ι140 14,3 140 66 5,7 3,4 18,3 109, - - -
1
Ι160 17,9 160 74 6,3 3,8 22,8 125, - - -
8
Ι180 21,9 180 82 6,9 4,1 27,9 142, - - -
4
Ι200 26,2 200 90 7,5 4,5 33,4 159, - - -
1
Ι220 31,1 220 98 8,1 4,9 39,5 175, M1 50 56
8 0
Ι240 36,2 240 106 8,7 5,2 46,1 192, M1 54 60
5 0
Ι260 41,9 260 113 9,4 5,6 53,3 208, M1 62 62
9 2
Ι280 47,9 280 119 10,1 6,1 61,0 225, M1 68 68
1 2
Ι300 54,2 300 125 10,8 6,5 69,0 241, M1 70 74
4 2
Ι320 61,0 320 131 11,5 6,9 77,7 257, M1 70 80
9 2
Ι340 68,0 340 137 12,2 7,3 86,7 274, M1 78 86
3 2
Ι360 76,1 360 143 13 7,8 97,0 290, M1 78 82
2 2
Ι380 84,0 380 149 13,7 8,2 107, 306, M1 84 86
0 7 6
Ι400 92,4 400 155 14,4 8,6 118, 322, M1 86 92
0 9 6
Ι450 115,0 450 170 16,2 9,7 147, 363, M1 92 106
0 6 6
Ι500 141,0 500 185 18,0 10,8 179, 404, M2 102 110
0 3 0
Ι550 166,0 550 200 19,0 11,9 212, 445, M2 112 118
0 6 2
Ι600 199,0 600 215 21,6 13,0 254, 485, M2 126 128
231
_____________________________________________________________
0 8 4
Profil Ι (conform EN 10024)
232
___________________________________________________________________
Simbolul Proprietăţile secţiunii

profilului Axa y-y Axa y-y
Iy Wy iy Iz Wz Iy
[mm4] [mm3] [mm] [mm4] [mm3] [mm]
x 104 x 103 x 10 x 104 x 103 x 10
Ι80 77,8 19,5 3,20 6,29 3,00 0,91
Ι100 171 34,2 4,01 12,2 4,88 1,07
Ι120 328 54,7 4,81 21,5 7,41 1,23
Ι140 573 81,9 5,61 35,2 10,7 1,4
Ι160 935 117 6,40 54,7 14,8 1,55
Ι180 1450 161 7,20 81,3 19,8 1,71
Ι200 2140 214 8,00 117 26,0 1,87
Ι220 3060 278 8,80 162 33,1 2,02
Ι240 4250 354 9,59 221 41,7 2,20
Ι260 5740 442 10,40 288 51,0 2,32
Ι280 7590 542 11,10 364 61,2 2,45
Ι300 9800 653 11,90 451 72,2 2,56
Ι320 12510 782 12,70 555 84,7 2,67
Ι340 15700 923 13,50 674 98,4 2,80
Ι360 19610 1090 14,20 818 114 2,90
Ι380 24010 1260 15,00 975 131 3,02
Ι400 29210 1460 15,70 1160 149 3,13
Anexa nr. 12
Profil L – cornier cu aripi egale (conform EN 10056)
233
_____________________________________________________________
Tip Dimensiuni Poziţia axelor

profil G h=b t r1 r2 A zs=ys v u1 u2
[N/m] [mm [mm [mm [mm [mm2 [mm [mm [mm [mm
] ] ] ] ] ] ] ] ]
x 10 x 102 x 10 x 10 x 10 x 10
20x20x3 0,882 20 3 3,5 2 1,12 0,60 1,41 0,84 0,70
25x25x3 1,12 25 3 3,5 2 1,42 0,72 1,77 1,02 0,88
25x25x4 1,45 25 4 3,5 2 1,85 0,76 1,77 1,08 0,89
30x30x3 1,36 30 3 5 2,5 1,74 0,84 2,12 1,18 1,05
30x30x4 1,78 30 4 5 2,5 2,27 0,88 2,12 1,24 1,06
35x35x4 2,09 35 4 5 2,5 2,67 1,00 2,47 1,42 1,24
40x40x4 2,42 40 4 6 3 3,08 1,12 2,83 1,58 1,40
40x40x5 2,97 40 5 6 3 3,79 1,16 2,83 1,64 1,41
45x45x4, 3,06 45 4,5 7 3,5 3,90 1,26 3,18 1,78 1,58
5
50x50x6 4,47 50 6 7 3,5 5,69 1,45 3,54 2,04 1,77
60x60x8 7,09 60 8 8 4 9,03 1,77 4,24 2,50 2,14
65x65x7 6,83 65 7 9 4,5 8,70 1,85 4,60 2,61 2,29
70x70x6 6,38 70 6 9 4,5 8,13 1,93 4,95 2,73 2,46
70x70x7 7,38 70 7 9 4,5 9,40 1,97 4,95 2,79 2,47
75x75x6 6,85 75 6 10 5 8,73 2,04 5,30 2,89 2,63
75x75x8 8,99 75 8 10 5 11,4 2,13 5,30 3,01 2,65
80x80x1 11,9 80 10 10 5 15,1 2,34 5,66 3,30 2,85
0
234
___________________________________________________________________
90x90x1 13,4 90 10 11 5,5 17,1 2,58 6,36 3,65 3,19
0
100x100 15 100 10 12 6 19,2 2,82 7,07 3,99 3,54
x10
120x120 18,2 120 10 13 6,5 23,2 3,31 8,49 4,69 4,24
x10
Profil L – cornier cu aripi egale (conform EN 10056)
Tipul Proprietăţile secţiunii

profilului Axa y-y şi z-z Axa u-u Axa v-v
Iy=Iz Wy=Wz iy=iz Iu iu Iv iv
[mm4] [mm3] [mm] [mm4] [mm] [mm4] [mm]
x 104 x 103 x 10 x 104 x 10 x 104 x 10
20x20x3 0,39 0,28 0,59 0,61 0,74 0,16 0,38
30x30x3 1,40 0,65 0,90 2,23 1,13 0,58 0,58
30x30x4 1,80 0,85 0,89 2,86 1,12 0,75 0,57
35x35x4 2,95 1,19 1,05 4,69 1,33 1,22 0,68
40x40x4 4,47 1,55 1,21 7,10 1,52 1,84 0,77
50x50x4 8,97 2,46 1,52 14,25 1,91 3,69 0,97
50x50x5 10,96 3,05 1,51 17,42 1,90 4,51 0,97
235
_____________________________________________________________
50x50x6 12,48 3,61 1,50 20,37 1,89 5,31 0,97
60x60x5 19,37 4,45 1,82 30,78 2,30 7,97 1,17
60x60x6 22,79 5,29 1,82 36,21 2,99 9,38 1,17
60x60x8 29,15 6,89 1,80 46,20 2,26 12,11 1,16
65x65x7 33,43 7,18 1,96 53,09 2,47 13,78 1,26
70x70x6 36,88 7,27 2,13 58,61 2,69 15,16 1,37
70x70x7 42,30 8,41 2,12 67,19 2,67 17,40 1,36
75x75x6 45,57 8,35 2,28 72,40 2,88 18,74 1,46
75x75x8 58,87 10,96 2,27 93,49 2,86 24,25 1,45
80x80x10 87,50 15,45 2,41 138,8 3,03 36,23 1,55
90x90x10 126,9 19,77 2,72 201,5 3,43 52,32 1,75
100x100x10 176,7 24,62 3,04 280,07 3,83 72,65 1,95
120x120x10 312,9 36,03 3,67 497,6 4,63 128,3 2,35
Anexa nr. 13
Profil L – cornier cu aripi inegale (conform EN 10056)
236
___________________________________________________________________
Tipul Dimensiuni
profilului G h b t r1 r2 A
[N/m] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm2]
x 10 x 102
150x75x9 15,4 150 75 9 12 6 19,6
150x75x10 17,0 150 75 10 12 6 21,7
150x75x11 18,6 150 75 11 12 6 23,7
150x75x12 20,2 150 75 12 12 6 25,7
150x90x10 18,2 150 90 10 12 6 23,2
150x90x11 19,9 150 90 11 12 6 25,3
150x100x10 19,0 150 100 10 12 6 24,2
150x100x12 22,5 150 100 12 12 6 28,7
200x100x10 23,0 200 100 10 15 7,5 29,2
200x100x12 27,3 200 100 12 15 7,5 34,8
Poziţia axelor
zs ys v1 v2
[mm] [mm] [mm] [mm]
x 10 x 10 x 10 x 10
5,26 1,57 9,82 6,59
5,31 1,61 9,78 6,62
5,35 1,65 9,75 6,65
5,40 1,69 9,72 6,68
5,00 2,04 10,10 7,07
5,04 2,08 10,07 7,09
4,81 2,34 10,27 7,48
4,90 2,42 10,23 7,52
6,93 2,01 13,15 8,74
7,03 2,10 13,08 8,81
237
_____________________________________________________________
Profil L – cornier cu aripi inegale (conform EN 10056)
Tipul Proprietăţile secţiunii

profilului Axa y-y Axa z-z Axa u-u
Iy Wy iy Iz Wz iz Iz iu
[mm4] [mm3] [mm] [mm4] [mm3] [mm] [mm] [mm]
x 104 x 103 x 10 x 104 x 103 x 10 x 104 x 10
150x75x9 455,2 46,74 4,82 77,91 13,14 1,99 483,2 4,97
150x75x10 500,6 51,65 4,81 85,37 14,50 1,99 531,1 4,95
150x90x10 533,1 53,29 4,80 146,1 20,98 2,51 591,3 5,05
150x90x11 580,7 58,30 4,79 158,7 22,91 2,50 643,7 5,04
150x100x10 552,6 54,23 4,78 198,5 25,92 2,87 637,3 5,14
150x100x12 650,5 64,38 4,76 232,6 30,69 2,85 749,3 5,11
200x100x10 1219,0 93,24 6,46 210,3 26,33 2,68 1294,0 6,65
238
___________________________________________________________________
Anexa nr. 14
Profil U – (conform EN 10279)
Dimensiuni Dimensiuni constructive

Simbo G h b tw r1 r2 A d emin emax
l [N/m [mm [mm [mm [mm [mm [mm2 [mm ∅ [mm [mm
] ] ] ] ] ] ] ] ] ]
x 10 x 102
U80 8,65 80 45 6 8 4 11,02 47 - - -
U100 10,6 100 50 6 8,5 4,5 13,50 64 - - -
U120 13,4 120 55 7 9 4,5 17,00 82 - - -
M1
U140 16,0 140 60 7 10 5 20,40 98 33 37
2
M1
U160 18,8 160 65 7,5 10,5 5,5 24,00 115 34 42
2
239
_____________________________________________________________
M1
U180 22,0 180 70 8 11 5,5 28,00 133 38 41
6
M1
U200 25,3 200 75 8,5 11,5 6 32,20 151 39 46
6
M1
U220 29,4 220 80 9 12,5 6,5 37,40 167 40 51
6
M2
U240 33,2 240 85 9,5 13 6,5 42,30 184 46 50
0
M2
U260 37,9 260 90 10 14 7 48,30 200 50 52
2
M2
U280 41,8 280 95 10 15 7,5 53,30 216 52 57
2
M2
U300 46,2 300 100 10 16 8 58,80 232 55 59
4
M2
U320 59,5 320 100 14 17,5 8,75 75,80 246 58 62
2
M2
U350 60,6 350 100 14 16 8 77,30 282 56 62
2
M2
U380 63,1 380 102 13,5 16 8 80,4 313 59 60
4
M2
U400 71,8 400 110 14 18 9 91,50 324 61 62
7
Profil U – (conform EN 10279)
240
___________________________________________________________________
Simbolul Proprietăţile secţiunii

profilului Axa y-y Axa y-y
Iy Wy iy Iz Wz Iy
[mm4] [mm3] [mm] [mm4] [mm3] [mm]
x 104 x 103 x 10 x 104 x 103 x 10

U80 106 26,6 3,10 19,4 6,38 1,33
U100 206 41,2 3,91 29,3 8,49 1,47
U120 364 60,7 4,62 43,2 11,1 1,59
U140 605 86,4 5,45 62,7 14,8 1,75
U160 925 116,0 6,21 85,3 18,3 1,89
U180 1350 150,0 6,95 114,0 22,4 2,02
U200 1910 191,0 7,70 148,0 27,0 2,14
U220 2690 245,0 8,48 197,0 33,6 2,30
U240 3600 300,0 9,22 248,0 39,6 2,42
U260 4820 371,0 9,99 317,0 47,7 2,56
U280 6280 448,0 10,9 399,0 57,2 2,74
U300 8030 535,0 11,7 495,0 67,8 2,90
U320 10870 679,0 12,1 597,0 80,6 2,81
U350 12840 734,0 12,9 570,0 75,0 2,72
U380 15760 829,0 14,0 615,0 78,7 2,77
U400 20350 1020,0 14,9 846,0 102,0 3,04
Anexa nr.15
Constantele elastice ale unor oţeluri aliate în funcţie de regimul de lucru/solicitare şi

de temperatură
Modulul de elasticitate longitudinal E

Marca Regimul de x105 [N/mm2]
oţelului lucru/solicitare Temperatura [°C]
20 200 500 600 700 800
2 NiCr Static 1,97 1,87 1,57 1,51 1,43 1,29
185 Dinamic 2,00 1,86 1,60 1,53 1,47 1,40
12 NiCr Static 1,97 1,87 1,65 1,55 1,47 1,34
250 Dinamic 2,03 1,83 1,60 1,53 1,47 1,40
2 Static 1,97 1,87 1,59 1,54 1,45 1,32
241
_____________________________________________________________
MoNiCr
Dinamic - - - - - -
180
10 Static 1,93 1,80 1,58 1,48 1,41 1,24
TiNiCr
180 Dinamic 2,00 1,86 1,58 1,49 1,43 1,35
Static 2,10 1,88 1,60 1,25 - -
10 Cr 130
Dinamic 2,16 2,07 1,80 1,60 1,45 -
Modulul de elasticitate transversal G x105

Marca Regimul de [N/mm2]
20 200 500 600 700 800
2 NiCr Static 0,80 0,71 0,66 0,60 0,56 0,52
185 Dinamic 0,78 0,7 0,63 0,59 0,56 0,54
12 NiCr Static 0,75 0,71 0,61 0,58 0,56 0,52
250 Dinamic 0,78 0,71 0,60 0,56 0,53 0,50
2 MoNiCr Static 0,79 0,73 0,61 0,58 0,56 0,54
180 Dinamic - - - - - -
10 TiNiCr Static 0,77 0,71 0,60 0,57 0,57 0,54
180 Dinamic 0,78 0,71 0,60 0,56 0,54 0,51
Static 0,84 0,77 0,68 0,56 - -
10 Cr 130
Dinamic 0,87 0,81 0,71 0,62 0,56 -
Coeficientul de contracţie transversală ν

Marca Regimul de
20 200 500 600 700 800
2 NiCr Static 0,24 0,29 0,28 0,30 0,28 0,25
185 Dinamic 0,3 0,31 0,32 0,32 0,33 0,34
12 NiCr Static 0,32 0,32 0,32 0,34 0,34 0,29
250 Dinamic 0,29 0,30 0,32 0,32 0,33 0,34
2 Static 0,26 0,28 0,30 0,32 0,31 0,24
MoNiCr
180 Dinamic - - - - - -
10 Static 0,26 0,28 0,30 0,32 0,31 0,24
TiNiCr
180 Dinamic 0,26 0,25 0,30 0,30 0,23 0,18
Static 0,25 0,20 0,20 0,16 - -
10 Cr 130
Dinamic 0,27 0,27 0,28 0,29 0,32 -
242
___________________________________________________________________
BIBLIOGRAFIE
1.Atanasiu C., Dinu G., Anghel V., Elemante de Rezistenţa Materialelor, Editura Printech,
2004
2.Babeu T.,D.,Teoria Elementară a Rezistenţei Materialelor,Editura Mirton,

Timişoara,1998
3.Babeu T., Marsavina L., Culegere de Probleme din Rezistenta Materialelor, Univ.
Politehnică Timişoara, 1995
4.Bartl A., Mănescu T. Şt., Mecanica şi Rezistenţa materialelor, IPTV Timişoara 1982
5.Bejan M., Rezistenţa Materialelor, vol. I şi II, Editura AGIR Bucureşti, 2007, Editura
Mega Cluj Napoca, 2007
6.Bolfa T., Roşca C., Dumitru N., Biţ C., Rezistenţa Materialelor, Braşov, 1996
7.Brezeanu L., Pascanu D., Rezistenţa Materialelor Culegere de Probleme Rezolvate Vol.
1, Târgu Mureş, 1993
8.Buzdugan Gh., şi colectiv, Culegere de probleme din Rezistenţa materialelor, EDP

Bucureşti, 1979
9.Buga M., Iliescu N., Atanasiu C., Radu Gh., Probleme alese de Rezistenţa materialelor,
Institutul Politehnic Bucureşti, 1985
10.Buga M., Iliescu N., Probleme Alese Din Rezistenţa Materialelor, Politehnica Bucureşti,
1995
11.Ciofoaia V., Rezistenţa materialelor – curs şi aplicaţii, Universitatea Transilvania din

Braşov, 2004
12.Ciofoaia V., Curtu I., Teoria Elasticităţii Corpurilor Izotrope Şi Anizotrope ,Univ.
Transilvania, Braşov, 2000
13.Ciofoaia V., Ulea M., Teoria Elasticităţii Şi Rezistenţa Materialelor, Braşov, 1992
14.Constantin N.,Jiga G., Sandu A., Aplicaţii În Rezistenţa Materialelor, Bucureşti, 1994
243
_____________________________________________________________
15.Creţu A., Probleme Alese Din Rezistenţa Materialelor, Cluj-Napoca, 1993
16.Curtu I., Repanovici A., Mecanica Şi Rezistenţa Materialelor Vol.I şi II Editura

Infomarket, Braşov, 2000
17.Curtu I., Roşca C., 2228 Probleme De Rezistenţa Materialelor Repografia Universităţii
Din Braşov, 1991
18.Deutsch I., Goia I., Curtu I.,Neamţu T., Sperchez Fl.,Probleme de Rezistenţa
materialelor , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
19.Deutsch I., Rezistenţa materialelor, EDP Bucureşti 1979
20.Dobre I., Negru R., Silaghi D., Rezistenţa Materialelor Probleme Pentru Examen,
Timişoara, 1994
21.Hluscu M., Culegere De Probleme Din Rezistenţa Materialelor, Timişoara, 1995
22.Iliescu N., Jiga G., Hadăr A., Teste grilă de rezistenţa materialelor, Editura Printech
2000
23.Jiga G., Vlăsceanu D., Baciu F., Rezistenţa materialelor, Teste grilă pentru facultăţiile
cu profil mecanic, Editura Printech Bucureşti, 2007
24.Kovacs A., Babeu T., Culegere de probleme de Rezistenţa materialelor, IPTV

Timişoara, 1980
25.Mănescu T. Şt., şi colectiv, Mecanica, Rezistenţa materialelor şi Organe de maşini, EDP

Bucureşti, 1982
26.Mănescu T. Şt., Ghiţiu A., Ciorbă I., Rezistenţa materialelor în 300 de probleme
rezolvate, IPTV Timişoara, 1992
27.Mănescu T. Şt., Ardelean A., Mecanica tehnică în 300 de probleme

rezolvate, IPTV Timişoara, 1991
28.Mănescu T. Şt., Praisach Z., Miloş C., Creangă F., Bălan G., Rezistenţa Materialelor,
Solicitări Simple, Culegere de Probleme, Editura Eftimie Murgu Reşiţa, 2007
29.Mănescu T. Şt., Jiga G., Zaharia N. L., Bîtea C., Noţiuni fundamentale de rezistenţa
Materialelor, Editura Eftimie Murgu Reşiţa, 2008
30.Mareş M., Rezistenţa Materialelor,Editura Tehnopress, Iaşi, 2001
31.Mocanu D.R., Rezistenţa materialelor, EDP Bucureşti, 1980
244
___________________________________________________________________
32.Munteanu R., Şerbu A., Mecanica Şi Rezistenţa Materialelor, Reprografia Univ. Braşov,
1998
33.Năstăsescu V., Bârsan Gh., Rezistenţa materialelor, Probleme, Vol. I şi II, Ed.
Academiei Tehnice Militare, Bucureşti, 1997
34.Pintilie G., Zichil V., Rezistenţa Materialelor Note De Curs, Bacău,1995
35.Radu G., Munteanu M., Teoria Elasticităţii Şi Rezistenţa Materialelor Vol. I,

Braşov,1994, Vol.II , Editura Macarie Târgovişte, 1995
36.Seimaschevici H., Turcu O., Culegere De Probleme De Rezistenţa Materialelor,

Petroşani, 1995
37.Şerbu A., Dimitriu Ş., Rezistenţa Materialelor, Reprografia Univ. Transilvania Braşov,
1999
38.Szava I., Rezistenţa Materialelor, Braşov Edit. Univ. Transilvania Braşov, 1999
39.Tudose I, Constantinescu D. M., Stoica M., Rezistenţa materialelor. Aplicaţii, Ed.

Tehnică, Bucureşti, 1990
245

Modificat (Aplicatii)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modificat (Aplicatii)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

APLICAŢII DE REZISTENŢA MATERIALELOR

1. DIAGRAMELE FUNCŢIILOR DE EFORT ÎN BARE ŞI CADRE STATIC

Forţele exterioare aplicate asupra barelor şi a cadrelor produc deformaţii. Acestor

Fig. 1. Convenţia de semn pozitiv Fig. 2. Convenţia de semn pozitiv pentru

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

( ∑ M )1 = 0 = − F ⋅ (l − l1 ) + V3 ⋅ l ⇒ V3 = F ⋅ (ll − l1 ) = 5 ⋅ (22− 1) = 2,5 kN

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

( ∑ M )1 = 0 = − F ⋅ 0,5 + V3 ⋅ 2 ⇒ V3 = F ⋅20,5 = 4 ⋅20,5 = 1 kN

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

( ∑ M )1 = 0 = V2 ⋅ 2 − F ⋅ (2 + 1) ⇒ V3 = F ⋅ (22 + 1) = 52⋅ 3 = 7,5 kN

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

(∑V )↑ = 0 = V1 − F1 − F2 + V4 ⇒ 7,2 − 5 − 8 + 5,8 = 0

1.6. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda din figura 1.6 şi să se

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

Pentru construirea diagramelor forţelor axiale, forţelor tăietoare şi momentelor

T12 = +V1 = −46,567 N

2÷3 x2 ∈ [ 0, 1.5] N 23 = + F1 + F2 cos α = 500 + 1500 ⋅ cos 35 = 1728,728 N

T43 = −V4 = 986,202 N

1.7. Să se traseze diagramele forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare pentru

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

(∑V )↑ = 0 = − F1 + V2 − F2 − V4 ⇒ −2000 + 3333,3 − 500 − 833,3 = 0

M 2 = −F1 ⋅ l1 = −3000 Nm x2 = 0

4÷3 x3 ∈ [0, 2] T43 = V4 = 833,3 N

1.8. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda cu consolă din figura

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

(∑ M )1 = 0 = F1 ⋅ l1 + F2 sin α ⋅ (l1 + l2 ) − V3 ⋅ (l1 + l2 ) − F3 ⋅ (l1 + l2 + l3 )

Pentru construirea diagramelor forţelor axiale, forţelor tăietoare şi momentelor

T12 = +V1 = 2,25 kN

T23 = V1 − F1 = 2,25 − 7 = −4,75 kN

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

1.10. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda din figura 1.10 şi să se

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

1.11. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda în consolă din figură.

1.12. Să se determine reacţiunile pentru grinda încastrată din figura 1.12 şi să se

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

2 ÷3 x2 ∈[ 0, 1] N 23 = F1 − F2 ⋅ cos α = 4 − 6 ⋅ cos 30 = −1,196 kN

1.13 Să se determine reacţiunile pentru grinda încastrată din figura 1.13 şi să se

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

Pentru construirea diagramelor forţelor axiale, forţelor tăietoare şi momentelor

1.15. Să se determine reacţiunile pentru grinda încastrată din figura 1.15 şi să se

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

Notăm punctele caracteristice pe bară, stabilim şi trasăm reacţiunile din reazeme.

1.17. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda din figura 1.17

Notăm punctele caracteristice pe bară, stabilim şi trasăm reacţiunile din reazeme.

Notăm punctele caracteristice pe bară, stabilim şi trasăm reacţiunile din reazeme.

Pentru construirea diagramelor forţelor tăietoare şi momentelor încovoietoare se

Notăm punctele caracteristice pe bară, stabilim şi trasăm reacţiunile din reazeme.

2 ÷3 x2 ∈ [ 0, 1.2] T23 = − p1 ⋅ l1 + V2 = −880 N

l M 2 = −1,944 kNm x3 = 0

Notăm punctele caracteristice pe bară, stabilim şi trasăm reacţiunile din reazeme.

(∑ M )1 = 0 = p1 ⋅ l1 ⋅ l1 + p2 ⋅ (l2 + l3 ) ⋅ (l1 + l2 + l3 ) − V3 ⋅ (l1 + l2 )

Se aplică metoda secţiunilor, se stabilesc funcţiile de efort şi se studiază variaţia

1.21. Să se determine şi să se verifice reacţiunile pentru grinda în consolă din figura

(∑ M )1 = 0 = M1 − p ⋅ l2 ⋅ (l1 + l2 ) ⇒ M1 = p ⋅ l2 ⋅ (l1 + l2 ) = 3 ⋅ 6 ⋅ (4 + 6 ) = 126 kNm

M1 = − M1 = −126 kNm x1 = 0

1.22. Să se determine reacţiunile şi să se construiască diagramele de eforturi pentru

Notăm punctele caracteristice pe bară. Stabilim şi calculăm reacţiunile din

1.23. Pentru grinda din figura 1.23 se cere să se determine reacţiunile şi să se

1.24. Pentru grinda din figura 1.24 se cere să se determine reacţiunile şi să se

Notăm punctele caracteristice pe bară: începutul şi sfârşitul barei, poziţia forţelor

( ∑ M )1 = 0 = − M − F1 ⋅ 0, 5 + V4 ⋅ 2 ⇒ V4 = M + 2F1 ⋅1, 5 = 2 + 42⋅ 0, 5 = 2 kN

4 ÷3 x3 ∈ [ 0, 1] T43 = −V4 = −2 kN ; M 3 = 0 x3 = 0

1.25. Să se determine reacţiunile şi să se construiască diagramele T şi M.