CATEDRA NURSING

Suport teoretic

Subiectul: Clisme.
Colectarea materiilor fecale
 Planul lecţiei:

1. Noţiune de clismă.
2. Clasificarea clismelor.
3. Clisma evacuatoare, uleioasă, medicamentoasă şi baritată - definiţie,
scop, indicaţii, contraindicaţii, pregătirea materialelor necesare şi
pacientului, tehnica efectuării.
4. Incidente şi accidente. Intervenţiile asistentului medical.
5. Colectarea materiilor fecale: examenul coprologic, bacteriologic,
parazitologic, hemoragia ocultă. Scop, pregătirea necesarului, tehnica
colectării materiilor fecale, completarea bonului de trimitere la laborator.
Clisma este o formă specială a tubajului, prin care se introduc diferite lichide,
uleiuri în intestinul gros.
După efectul urmărit, clismele se împart în:
Clisme evacuatoare sunt:
 evacuatoare propriu-zise
 înalte
 prin sifonaj
 uleioase
 purgative
Clisme terapeutice sunt:
 medicamentoase (cu efect general sau local)
 alimentare (clisme hidratante, picătură cu picătură)
Clisme cu scop explorator
 baritate ( suspenzie de bariu)
Scopul:
 evacuarea conţinutului intestinului gros
 introducerea unor substanţe de contrast, cu scopul de a executa examinări
radiologice
 alimentarea sau hidratarea bolnavului
 introducerea unor substanţe medicamentoase în organism pe cale rectală
1.Clisma evacuatoare
Difinitie: Clisma evacuatoare este întroducerea prin anus în rect şi colon a lichidului
pentru evacuarea materiilor fecale şi gazelor din segmentul inferior al intestinului.
Indicaţii:
 În constipaţii;
 La pregatirea pentru examinarea radiologică sau endoscopică a intestinului;
 Înainte de operaţii;
 Înainte de aplicarea clismelor medicamentoase, alimentare.
Contraindicaţii:
 boli inflamatorii acute ale intestinului gros (rectului);
 tumori ale rectului si ale intestinului;
 hemoragii hemoroidale şi gastrointestinale;
 inflamaţia acută a organelor abdominale (apendicită acută, colecistită acută,
peritonită);
 insuficienţă cardiovasculară în stare de decompensare;
 primele zile după operaţie la organele cavitaţii abdominale.
 Pregatirea pacientului
Psihologică:
 este anunţat preventiv şi se explică metodica procedurii
Fizică:
 clisma se va efectua în sala de clisme sau salon;
 în salon se izoleaza patul cu paravanul şi se protejează cu muşama şi aleză;
 bolnavul este aşezat comod in:
decubit dorsal, cu membrele inferioare uşor flectate;
decubit lateral stîng cu membrul inferior stîng întins şi dreptul flectat.

Pregatirea necesarului:
Materiale de protecţie: paravan, muşama, aleză;
Materiale sterile: canula rectală, casoleta cu şerveţele de tifon, para de cauziuc
(pentru copii);
Materiale nesterile: stativ, irigatorul cu tub de cauciuc cu lungimea de 1.5-2m
şi diametru de 10mm, taviţă renală, bazinet, apă caldă la temperatura de 35-
37◦C (500-1000 ml pentru adulţi, 250 ml adolescenţi, 150ml copii, 50-60 ml
sugari).
Tehnica efectuarii
1.Asistenta medicală se spală pe mîini, le dezinfectează, îmbracă mănuşile şi
şorţul de muşama;
2.Se fixează canula la tubul irigatorului, se închide robinetul, se umple
irigatorul cu apă;
3.Se lubrifiază canula cu un tifon;
4.Se fixează irigatorul pe stativ;
5.Cu mîna stîngă, asistenta medicală îndepartează fesele pacientului;
6.Cu mîna dreaptă întroduce canula prin anus în rect 10-12cm (mai intîi spre
ombelic 3-4 cm, apoi paralel cu coccisul 5-8 cm);
7.Se deschide robinetul şi se reglează viteza de scurgere a apei prin ridicarea
irigatorului deasupra patului pacientului;
8.Se închide robinetul înainte ca nivelul apei sa se apropie la nivelul tubului de
scurgere, apoi se retrage canula;
9.Se propune pacientului să reţină lichidul aproximativ 10 min, după ce va
elibera intestinul;
10.Utilajul folosit se supune dezinfectarii.
Supravegherea pacientului
1.Se efectuează toaleta regiunii anale pe un bazinet curat;
2.Se îndepartează materialele de protecţie;
3.Se aşează pacientul comod, se înveleşte;
4.Se aeriseşte salonul.
 Reorganizarea locului de muncă
1.Se îndepartează materialul cu care s-a efectuat clisma;
2.Se spală instrumentele utilizate, se dezinfectează şi se pregătesc pentru
sterilizare;
3.Efectuarea clismei se notează în foaia de observaţie.
Clizma uleioasă-scopul, indicaţii, contraindicaţii, pregătirea necesarului şi
tehnica efectuării
Clisma uleioasă reprezintă introducerea în rect a uleiurilor vegetale, încălzite la 38 0 C
cu ajutorul unei seringi sau cu para de cauciuc.
Indicaţiile clizmei uleioase:
- constipaţii rebele;
- în caz cînd clizma evacuatoare nu are efect;
- în primele zile după operaţie;
- după naştere;
- retenţii îndelungate de scaun însoţite de dureri abdominale;
Contraindicaţii
- procese acute inflamatorii ale segmentului inferior a intestinului gros;
- fisuri ale orificiului anal;
- prolaps rectal;
- procese ulceroase;
- colite;
- hemoragii intestinale etc.;

Utilajul necesar
- para de cauciuc sau seringa Jane;
- tub de cauciuc (de evacuare a gazelor);
- 50-200 ml ulei de vazelină, încălzit pînă la temperatura 37-38 grade C;
- muşama, ploscă

Tehnica efectuării
1. Clizma se face pe noapte, înainte de somn, se preîntîmpină pacientul, că
după efectuarea clizmei este de dorit să nu să se ridice din pat pînă
dimineaţa;
2. Poziţia bolnavului: decubit lateral pe stînga, picioarele îndoite spre
abdomen;
3. În para de cauciuc se aspiră 50-200 ml de ulei de ricină sau floarea
soarelui incălzit la temperatura 37-38 grade C;
4. Capătul orb al tubului de cauciuc sau canula se prelucrează cu vazelină şi
se întroduce prin anus în intestin la o adîncime de aproximativ 10 cm, la
care se uneşte para de cauciuc;
5. Lent se întroduce uleiul în intestin timp de 7-10 min;
 6. După ce tubul sau canula se extrage încet şi se supune prelucrării, iar
bolnavul timp de 15-20 min să stea culcat în aceeaşi poziţie pentru a
preveni scurgerea uleiului;
7. Evacuarea conţinutului din intestin are loc peste 10-12 ore (dimineaţa);
8. Dacă procedura nu are efect, ea se repetă. Uneori clizma uleioasă nu
provoacă scaun, dar starea pacientului se ameliorează, durerile
abdominale se micşorează şi scaunele lubrifiante şi înmuiate de ulei se
evacuiază usor printr-o clizmă evacuatoare, aplicată la 10-12 ore după
întroducerea uleiului.
Complicaţii
- revărsarea uleiului (atunci cand nu se respectă timpul si tehnica de
întroducere a lichidului);
- traumatizarea anusului şi a intestinului rect;
- hemoragii

3.Clizma medicamentoasă - scopul, indicaţii, contraindicaţii pregătirea

necesarului şi tehnica efectuării
Clismele terapeutice- este o metodă a administrării interne a medicamentelor (per
rectum), folosite mai frecvent în tratamentul local.
Scopul: de a întroduce în organism anumite substanţe medicamentoase, cînd
calea orală nu este practicabilă, sau de a exercita un efect local asupra mucoasei
accesibilă clismei.
Mucoasa rectală serveşte ca loc de absorbţie pentru o serie de medicamente ca:
digitală, clorură de calciu, cloral hidrat, tinctură de opiu, chinină etc.
Întroducerea acestor medicamente sub formă de clismă se face dizolvîndu-le în apă
pentru a obţine concentraţii cît mai apropiate de soluţii izotonice. Clisma terapeutică
este precedată totdeauna de clisma evacuatoare. Întrucît spălătura intestinală, chiar şi
sub forma unei clisme simple, modifică temporar capacitatea funcţională a mucoasei
rectale, administrarea clismei medicamentoase se va face abia la 1-1 1/2 oră după
efectuarea clismei evacuatoare.

Indicaţiile clizmei medicamentoase:

- bolnavii inconştienţi;
- bolnavi care refuză luarea medicamentelor pe cale orală;
- la cei cu imbolnăviri gastrice;
- la copii mici (sugari);
- unde medicamentul ar avea un efect dăunător asupra stomacului sau dacă
medicul doreşte să ocolească calea portală de absorbţie;
- stări de dehidratare
Contraindicaţii
- hemoragii intestinale;
- diaree;
 - constipaţie;
- prolaps rectal;
Utilajul necesar
- para de cauciuc sau seringa Jane cu capacitatea 100-200 ml;
- tub de cauciuc (de evacuare a gazelor);
- 200 ml substanţa medicamentoasă, încalzită la temperatura 37-38 grade
- vazelină;
- scutec, muşama, ploşcă;
- şerveţele de tifon
Tehnica efectuării
1. Poziţia bolnavului: decubit lateral pe stînga, picioarele îndoite spre
abdomen;
2. În seringa Jane se aspiră 50 - 200 ml substanţă medicamentoasă, încalzită
la temperatutra 37-38 grade C (dacă temperatura este mai mică apare
senzaţia de defecaţie şi medicamentul nu reuşeşte să se absoarbă);
3. Asistenta medicală cu mîna stîngă desface fesele, iar cu dreapta prin
miscări de rotaţie se întroduce tubul de cauciuc prelucrat anterior cu
vazelină la o adîncime de 15-20 cm;
4. Capătul extern al tubului se uneşte cu seringa în care se găseşte substanţă
medicamentoasă;
5. Soluţia se întroduce în porţiuni mici şi la o presune mică, în continuare
susţinînd şi strîngînd capătul exterior al cateterului pentru a preveni
scurgerea lichidului din el, se scoate atent seringa.
Pentru a evita excitarea mecanică, termică şi chimică a intestinului
medicamentele administrate trebuie sa fie:
- de concentraţie relativ mică;
- diluate într-o soluţie izotonică caldă de clorură de sodiu;
- în amestec cu substanţe medicamentoase (50 gr - zeamă de amidon)
Clismele medicamentoase se mai utilizează şi pentru efectuarea anesteziei
generate, dar utilizarea lor este destul de limitată.
Сlizma Bariată –întroducerea substanței de contrast cu ajutorul clizmei
penru examenările radiologice o intestinului.
Ca substanță de contrast pentru irigoscopie se folosește suspensia de Bariu la
care se adaugă tanină 5-10 gr la 11 de apă, care se încălzeste la temperatura 37-38 C.
Taninul măreste tonicitatea colonului, inhiba secretia de mucus si favorizeazà
evidențierea leziunilor minime incipiente. Substanța de contrast se administrează
printr-o clismâ :
- se introduce tubul de evacuare a gazelor;
- se aspiră în para de cauciuc sau irigatorul Esmarch 200 ml sol. de
contrast;
- se uneste para de cauciuc la tubul de evacuare a gazelor și se
întroduce substanța de contrast;
 - apoi se scoate tubul de evacuare a gazelor împreună cu para de
cauciuc;
- la solicitarea medicului, pacientul se aranjează în decubit ventral,
lateral drept, apoi în decubit dorsal, efectuându-se clișeele
radiologice.
- după ce bolnavul a mers și a evacuat conținutul intestinal, apoi este
readus pe masa radiologică pentru efectuarea încă a unui clișeu
radiologic, deoarece adeziunea resturilor de bariu pe suprafața
mucoasei într-un strat subțire permite urmărirea detaliilor reliefului
mucoasei intestinului gros.
5. Colectarea materiilor fecale pentru investigaţii de laborator: coprologic.
Bacteriologic, depistarea ouălelor de helminţi (raclai perianal hemoragie
ocultă — scopul, pregătirea necesarului şi tehnica recoltării
Recoltarea pentru examenul de laborator are ca scop de a stabili eventualele
modificări patologice ale materiilor fecale sau natura si cauza declanşatoare a
produselor patologice. Ele pot reflecta realitatea numai dacă se respectă normele
generale speciale a materiilor fecale.
Materiile fecale se recoltează din produsele eliminate spontan sau sub
influenţa purgativelor, sau pe cale instrumentală din rect sau colonul sigmoid
(recoltarea conţinutului rectal).
Materialul trimis la analiza trebuie sa-şi păstreze caracterele, din acest motiv se
va evita amestecarea lui cu urina, resturi de supozitoare, soluţii utilizate pentru
clizme evacuatoare, medicamentoase sau cu substanţe de contrast, utilizat la
examinări radiologice prealalbile. Se va renunţa la aceste reguli in caz de urgenţe,
cînd este necesară confirmarea prezenţei sîngelui în scaun sau recoltării efectuate din
considerente epidemiologice.
Scaunul recoltat se va trimite la laboratorului in stare proaspătă sau cel mult la
12 ore după eliminare, în acest caz scaunul trebuie păstrat la rece.
Pentru examenul macroscopic se va pastra toată cantitatea de materii fecale,
pentru determinarea cantităţii, formei şi consistenţei scaunelor.
Pentru examenul bacteriologic:
Scopul: pentru depistarea bacilului tific, dezinteric, tuberculos, a vibrionilor
holerici, a germenilor toxicoinfecţiei alimentare.
Pentru această metodă materiile fecale vor fi recoltate înainte de
administrarea antibioticilor, se va recolta în vase sterile cu instrumentariu steril, în
cantitate de 30-50 gr.
O altă metodă, cînd lipsesc materiile fecale sau cantitatea de scaun este mică
atunci se efectuează recoltarea din rect cu ajutorul tijei metalice cu tifon, în
eprubetă prevăzută cu dop de cauciuc. După recoltare marginile eprubetei şi dopul se
flambează la lampa cu spirt, se etichetează cu numele de familie, scopul data şi secţia
şi se trimite la laborator. Este bine ca insămînţarea produsului recoltat să se facă
imediat la patul bolnavului, caci numeroşi germeni se distrug prin acţiunea
antagonistă a florei de asociaţie.
Pentru examenul parazitologic:
- materiile fecale se vor recolta în vase curate în cantitaţi cât mai mari;
- acest examen adesea trebuie repetat de mai multe ori;
- se recoltează din ploscă cu ajutorul unui bisturiu sau lingură în vas de
sticlă întunecată curat uscată cu capac;
- fecalele nu trebuie să fie amestecate cu urina;
- scaunul trebuie să ajungă la laborator în stare caldă, pînă cînd parazaţii
nu-şi pierd motilitatea;
- dacă bolnavul elimină în scaun parazitul, acesta se trimite împreuna cu
fecalele la laborator pentru identificare, transportul paraziţilor se face în
ser fiziologic sau în apă sărată uşor.
Se mai foloseşte pentru aceasta metodă raclajul perianal, în special în caz de
suspiciune de ouă de helminţi (oxiurază);
- raclarea se face cu o spatulă de lemn bine lustruită sau cu tifon la capăt
inmuiat in glicerină cu apă în părţi egale;
- se recomandă ca raclarea să se facă la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa
devreme;
- se desfac fesele cu mîna stîngă, iar cu dreapta cu spatula se efectuiază
raclajul, care se pune într-o eprubetă cu soluţie fiziologică şi trimisa la
laborator.
Examenul materiilor fecale pentru depistarea hemoragiei oculte:
- se efectuiază cînd avem la indoiala o hemoragie gastro-mtestinală;
- pentru recoltare pacientul este pregătit anterior: se exclud medicamentele
ce conţin fier, bismut, iod, etc. şi alimentele, fructele şi legumele de
culoare roşie pentru a nu confunda o hemoragie ocultă;
- masele fecale eliminate se colectează in vase de sticlă curate, uscate cu
dop, se etichetează: familia, scopul, data şi secţia şi se trimit la laborator.