Sunteți pe pagina 1din 1

Despre bunătate, anima magna, magnanimitate, ”inimă largă”...

”Cum se înfățișează bunătatea? Cum o simțim acei dintre noi care o trăim sau o
simțim în semenul nostru? Bunătatea este o stare morală complexă, alcătuită din
împletirea a mai multe sentimente. În felul ei de-a se arăta, bunătatea apare în
primul rând ca o bogăție, ca o plinătate. Omul bun nu este în lipsă, aşa cum e cel
pizmaș. (...) / La temelia bunătății stă dragostea; ea are un izvor în dragoste.
Centrul de radiere, sâmburele de creștere este dragostea. (...) / În bunătate găsim
blândețea. Omul bun este blând, adică are sufletul catifelat. Cine se apropie de
un om blând simte o plăcută senzație de căldură şi mângâiere, simte o putere
binefăcătoare. (...) / Bunătatea, izvorând din dragoste şi trecând prin blândețe, se
împlinește în milă şi mângâiere. Mila înseamnă suferință la suferință, la
suferința altuia. (...) / Mângâierea este prezentă în bunătate, o alcătuiește parțial.
Omul bun simte permanent nevoia de a înlătura durerea care seacă sufletul şi
mădularele omului, de a-i curăța ființa de poveri, de a-l face să cunoască bucuria
luminii. (...) / Omul bun răspândește în preajma sa o atmosferă de bucurie şi
îndemn, o atmosferă de pace.” (Ernest Bernea, ”Îndemn la simplitate”, Ed.
Vremea, București, 2006, pp. 87-90)
Citat în VMC, ”Senioriile Florei”, în curs de editare

Hospitium, primul pas în lumea de azi...


Ceva despre valoarea supremă a dreptului universal, singura care a configurat
toate instituțiile juridice existente astăzi, fără de care nu am fi putut vorbi despre
”sisteme juridice” sau ”instituții ale dreptului”, despre ”proprietas” &
”contractus”...
Din descoperirea ”celuilalt” s-au născut: prima normă, prima regulă & prima
lege...
”Ospitalitatea este legea omului înnoit prin darurile lui Isus. Îngenuncheat sub
icoană în umbrele serii, gazda rodnicelor rânduieli așteaptă să-i cadă drumețul
ostenit şi sărac, drumețul neștiut şi necunoscut, drumețul fără pâine, fără căpătâi.
Ștergarul ospitalității mângâie fruntea asudată, vinul întăritor umezește buzele
arse; vorba unduită şi chipul luminat împlinesc singurătatea săracă a drumețului.
Ospitalitatea înseamnă suflet deschis, primitor şi binefăcător, înseamnă lege a
omeniei dincolo de alegere. (...) / Ospitalitatea nu poate fi înțeleasă prin
rânduielile sociale ale moralei, ci numai prin acelea spirituale, picuri din viaţa şi
lumina cerească.” (Ernest Bernea, ”Îndemn la simplitate”, Ed. Vremea,
București, 1906, p. 84)