Este incontestabil că activitatea de producție, fiind un proces complex și

individualizat prin specificul operațiunilor desfășurate, reprezintă piatra de temelie

a existenței unei entități productive, în particular, și a economiei unui stat, în
general.
Din acest motiv, importanța poziționării clare și adecvate a principiilor de
recunoaștere, evaluare și prezentare a costurilor, precum și a modalităților de
contabilizare a operațiunilor legate de procesul de producție și, în final, de
calculație a costului produselor finite, serviciilor prestate, lucrărilor executate,
devine tot mai accentuată.

Pierderile de producție sunt componente a costurilor de producție, ele se

referă la pierderi de stocuri, rebuturi și staționări. Prin urmare cunoașterea cauzelor
ce au generat aceste pierderi și contabilizarea corectă a acestora, este importantă
pentru luarea deciziilor manageriale de optimizare a procesului de producție.

Pierderile de producţie se contabilizează :

1) în limita normelor admise – ca majorare a costurilor de producţie şi

diminuare a stocurilor, majorare a datoriilor curente etc.;

2) peste limita normelor admise – ca majorare a cheltuielilor curente şi

diminuare a stocurilor, majorare a datoriilor curente etc.

Bunurile obţinute din rebuturi parțiale se evaluează la valoarea realizabilă

netă şi se contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor de
producţie.

Prejudiciul material aferent pierderilor de producţie din vina personalului

şi/sau a terţilor se recunoaşte şi se evaluează în conformitate cu legislaţia în
vigoare. Suma prejudiciului material se contabilizează ca majorare concomitentă a
creanţelor şi veniturilor curente.
Din componenenţa pierderilor din producţie se remarcă, în mod special,două tipuri de
pierderi, şi anume: pierderile din rebuturi şi pierderile din staţionări.
Contabilitatea pierderilor din rebuturi
REBUTURILE(pierderile) reprezintă produsele, semifabicatele care nu satisfac
cerinţele stanardelor tehnologice şi de calitate şi care nu pot fi utilizate conform
destinaţiei iniţiale sau necesită consumuri suplimentare pentru corectare.
În funcţie de tipul defectelor depistate, se cunosc:
a) rebuturi definitive (totale) – care tehnic nu pot fi corectate sau nu este raţională
corectarea lor din punct de vedere economic;
b) rebuturi remediabile (parţiale)– care necesită efectuarea unor cheltuieli reduse
pentru remedierea lor.
După locul de depistare, rebuturile se clasifică în:
a) rebuturi interne – depistate în interiorul entităţii;
b) rebuturi externe – depistate în afara entităţii, adică după livrarea producţiei
cumpărătorilor.
În afară de aceasta, rebuturile se deosebesc după cauze de apariţie şi persoane
responsabile. La entităţi se elaborează un nomenclator special al posibilelor cauze de
apariţie a rebuturilor şi pentru fiecare cauză se stabileşte persoana vinovată. De
exemplu, cauza – materie primă necalitativă, vinovat – secţia aprovizionare; cauza –
abatere de la procesul de prelucrare a piesei, vinovat – executantul.
De regulă, rebuturile în producţie nu se planifică. Însă în unele ramuri ale industriei
(fabricarea sticlei, porţelanului, ceramicii, metalurgie etc.) ele pot fi prevăzute de către
normele tehnologice. Aceasta este legat de faptul că în ramurile date nu poate fi
lichidată integral apariţia rebuturilor, chiar şi în condiţiile actuale ale dezvoltării
tehnicii.
Este foarte important ca după depistarea rebutului să se stabilească tipul acestuia,
costurile legate de fabricarea lui şi posibilitatea de remediere. De regulă, rebuturile sunt
depistate de către lucrătorii secţiei Control tehnic de calitate (secţia CTC) sau de către
muncitori, atunci când se trece de la o operaţie tehnologică la alta. Posibilitatea de
corectare a rebuturilor o stabilesc lucrătorii din secţiile tehnice şi tehnologice ale
entităţii.
Rebuturile depistate în producţie sunt consemnate în documentele primare privind
evidenţa muncii prestate (bonuri de lucru în acord, raporturi de fabricaţie, foi de
parcurs etc.), în care, de obicei, pe lângă numărul de produse calitative se indică şi
numărul de produse rebutate. Pentru fiecare caz de depistare a rebuturilor definitive se
întocmeşte documentul primar Proces-verbal privind rebutul, în care se indică:
denumirea produsului (piesei) şi a operaţiei tehnologice la care a fost depistat produsul
rebutat, cauza şi persoana responsabilă de apariţia acestuia, costurile suportate pentru
fabricarea lui, suma ce urmează a fi recuperată de la persoana vinovată etc. Evidenţa
tuturor rebuturilor depistate în cursul unei perioade de gestiune se ţine într-un
Borderou de evidenţă a rebuturilor.
În vederea determinării mărimii costurilor aferente producţiei rebutate sunt necesare
efectuarea unor calcule speciale. Astfel, costul rebuturilor definitive depistate în
interiorul entităţii include costurile efective suportate pentru fabricarea lor, începând de
la prima până la operaţia tehnologică la care au fost depistate. Însă, pentru că mărimea
efectivă a costurilor suportate este, deseori, dificil de stabilit, se admite ca în unele
ramuri ale industriei cu un nomenclator variat de produse să se stabilească costul
rebuturilor în baza costurilor normative. Pentru aceasta numărul produselor rebutate se
înmulţeşte cu normele de consum ale materialelor directe, a salariilor directe şi a
costurilor indirecte de producţie.
Determinarea costului rebuturilor definitive interne se realizează într-o situaţie
specială, numită Calculaţia costului rebuturilor definitive.
Reflectarea costului rebutului definitiv şi cheltuielilor privind remedierea
rebutului:

Dt 714 "Alte cheltuieli operaţionale"

Ct 811 "Producţia de bazâ" '
Ct 812 "Activitâţi auxiliare"
Ct 211 "Materiale"
Ct 531 "Datorii faţă de personal privind retribuîrea muncii"
Ct 533 "Datorii privind asigurările".
Costul rebuturilor definitive depistate în exteriorul entităţii se formează din
costul efectiv al produsului rebutat şi cheltuielile privind înlocuirea şi transportarea
 până la cumpărător şi înapoi. Cu valoarea produselor rebutate externe se reduce
venitul din vânzarea produselor din luna în care a fost primită şi acceptată pretenţia
cumpărătorului privind rebutul constatat.

Mărimea cheltuielilor legate de remedierea rebuturilor corectabile se determină

în baza documentelor primare de evidenţă a materialelor consumate, salariilor
calculate, proceselor-verbale de primire-predare a lucrărilor executate etc.

Evidenţa analitică a rebuturilor se ţine pe secţii, tipuri de produse şi articole de

calculaţie în Fişele de calculaţie a costurilor, iar evidenţa sintetică a acestora se ţine
în Borderourile de evidenţă a costurilor şi în Registrele de evidenţă a cheltuielilor.

Exemplu privind modul de determinare a costului rebuturilor definitive depistate în

interiorul entităţii :

Conform procesului-verbal nr.15 din 24 ianuarie 201N privind rebutul, maistrul secţiei
de producţie Cioban A. a stabilit că după a doua operaţie tehnologică au rezultat 45
unităţi de produse rebutate definitiv (bucşe). Produsele rebutate nu corespund
şablonului prevăzut. Se cunoaşte, că norma de consum a materialelor directe este de 12
lei / unit., a deşeurilor recuperabile – 3% din valoarea materialelor consumate, tariful
de plată pentru prima operaţie este de 7 lei / unit., iar pentru a doua operaţie – 8 lei /
unit., salariile suplimentare reprezintă 15% din suma salariilor de bază, iar costurile
indirecte de producţie – 175% din salariile de bază. Valoarea de piaţă a produselor
rebutate este de 3 900,00 lei, inclusiv TVA. S-a constatat, că produsele au fost rebutate
din neatenţia operatorului Melnic B. (nr. tabelar - 143), care urmează să recupereze
prejudiciul material prin reţinerea din salariu. De calculat costul rebuturilor definitive
şi de întocmit Procesul-verbal privind rebutul.

Calculaţia costului rebuturilor definitive interne

Nr. Articole de consum Suma,lei
1. Costuri materiale directe (45*12) 540,00
2. Deşeuri recuperabile (rd.1 540*3/100) (16,20)
3. Costuri cu salarii de bază (45*7+45*8) 675
4. Costuri cu salarii suplimentare (rd.3 675*15/100) 101,25
5. Costuri cu contribuţii pentru asigurările sociale (rd.3+rd.4 *18% 139,73
6. Costuri cu prime pentru asistenţa medicală obligatory *4,5% 34,93
7. Costuri indirecte de producţie (rd.3*175%) 1181,25
8. Costul rebuturilor definitive (rd1-rd.2+rd.3+rd.4+rd.5+rd.6+rd.7) 2655,96

Proces-verbal privind rebutul (definitiv / corectabil) Nr._____ din

"___"________201__.

La entitatea SRL „MARIA” s-au obținut rebuturi definitive în urma activității

de bază în sumă de 3 000 lei, în secția auxiliară – în sumă de 2 500 lei. Pe
parcursul perioadei de gestiune au fost înregistrate următoarele cheltuieli de
remediere a rebuturilor:

 consum de materiale – 200 lei

 consum de OMVSD – 1100 lei
 calculul uzurii OMVSD – 550 lei
 salariile calculate ale muncitorilor – 500 lei, CAS, PAM
 costul lucrările efectuate de secția auxiliară a entității – 100 lei

În urma remedierii rebuturilor au fost recuperate materiale în sumă de 4 000

lei. A fost depistat că o parte din rebuturi au fost obținute din vina gestionarului în
sumă de 1 000 lei, s-a decis că creanța gestionarului va fi încasată la numerar în
 proporție de 50% și 50% din sumă va fi reținută din salariu.

Se cere: De contabilizat operațiunile economice.

1. Reflectarea costului rebuturilor definitive depistate în:

a) secţiile de bază ale entităţii
Dt 714 – 3 000 lei
Ct 811 – 3 000 lei

b) secţiile auxiliare ale

entităţii Dt 714 – 2 500 lei
Ct 812 – 2 500 lei

2. Reflectarea cheltuielilor de remediere a rebuturilor corectabile:

a) consum materiale pentru remedierea
rebuturilor Dt 714 – 200 lei
Ct 211 – 200 lei

b) consum OMVSD cu valoarea unitară mai mare de 1 000 lei pentru

remedierea rebuturilor
Dt 714 – 1100 lei
Ct 213 – 1100 lei
 c) calcularea uzurii OMVSD utilizate la remedierea rebuturilor
Dt 714 – 550 lei
Ct 214 – 550 lei

d) calcularea salariilor muncitorilor care execută lucrări de remediere a

rebuturilor
Dt 714 – 637,5 lei
Ct 531 – 500 lei
Ct 533.1 – 115 lei
Ct 533.2 – 22,5 lei

e) reflectarea costului lucrărilor de remediere a rebuturilor executate de

către secţiile auxiliare ale entităţii
Dt 714 – 100 lei
Ct 812 – 100 lei
3. Valoarea materialelor recuperate din rebuturile
depistate Dt 211 – 4 000 lei
Ct 612 – 4 000 lei

4. Înregistrarea rebutului din vina

gestionarului Dt 226 – 1 000 lei
Ct 612 – 1 000 lei

5. Recuperarea daunei materiale de la

gestionar Dt 242 – 500 lei
Dt 531 – 500 lei
Ct 226 – 1 000 lei

Contabilitatea pierderilor din staţionări

Staţionare (întrerupere) în procesul tehnologic este considerată inactivitatea forţată a
muncitorilor şi a utilajelor de producţie.
Staţionările provoacă unele pierderi, evidenţa cărora se ţine în mod special. Datorită
acestui aspect, contabilul trebuie să ştie ce fel de staţionări pot avea loc, componenţa
costurilor legate de ele, precum şi modul de determinare şi evidenţă a pierderilor din
staţionări.
Astfel, staţionările se pot produce din cauze interne sau externe.
Staţionările din cauze interne sunt provocate de existenţa unor lacune în organizarea
procesului de producţie, cum ar fi: lipsa schemelor, desenelor tehnice, instrumentelor
de lucru, deteriorarea utilajelor, absenţa muncitorilor etc. În acest caz, responsabilitatea
pentru apariţia acestui tip de staţionare aparţine unor lucrători din cadrul entităţii.
Staţionările din cauze externe apar în rezultatul livrării întârziate a materiilor prime şi
materialelor de către furnizori, întreruperii livrării energiei electrice de către furnizori
etc. Astfel, după cum se observă, responsabilitatea pentru acest gen de staţionare
aparţine furnizorilor.
În funcţie de durata lor, staţionările pot fi:
 interschimb – durata cărora reprezintă doar o parte din durata unui schimb (tură) de
muncă;
 total schimb – durata cărora include durata unui sau a mai multor schimburi (ture) de
muncă.
Însă indiferent de tipul acestora, orice staţionare mai mare de 15 min. trebuie să fie
perfectată documentar. Documentul primar care se întocmeşte în acest caz este Fişa
staţionărilor sau Fişa întreruperilor care, de cele mai multe ori, are forma următoare:

În cazul în care este sistată activitatea unei secţii de producţie sau a entităţii în
întregime se întocmeşte un Proces-verbal de staţionare.
Conform art.163 al Codului muncii, retribuirea timpului de staţionare a salariaţilor,
când vina nu le aparţine, se efectuează în mărime de cel puţin 2/3 din salariul tarifar
(salariul funcţiei) pe unitate de timp stabilit salariatului, dar nu mai puţin de un salariul
minim pe unitate de timp stabilit de legislaţie pentru fiecare oră de staţionare. Însă dacă
în perioada staţionării salariaţii execută alte lucrări tarifate la un nivel inferior în raport
cu categoriile de calificare ce le-au fost acordate, atunci, conform art. 153 al Codului
muncii, angajatorul este obligat să le plătească un adaos la salariul calculat care este
egal cu diferenţa dintre categoriile de calificare, care , de regulă, este inclus în
componenţa pierderilor din staţionări.
Costurile incluse în componenţa pierderilor din staţionări sunt următoarele:
 salariile muncitorilor de bază;
 adaosurile la salariile muncitorilor de bază;
 contribuţii pentru asigurările sociale;
 prime de asistenţă medicală obligatorie;
 resurse energetice (combustibil, energie electrică, termică, apă etc.) utilizate pentru
asigurarea desfăşurării normale a procesului tehnologic sau de înlăturare a abaterilor de
la acesta pe perioada staţionării.
Pierderile din staţionări sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei.
Trebuie de menţionat, că pierderile din staţionările provocate de cauze externe pot fi
recuperate de la agenţii economici responsabili de apariţia acestora (de regulă,
furnizorii de materii prime, materiale, combustibil, energie etc.), prin prezentarea unor
reclamaţii pentru încălcarea clauzelor contractuale. Astfel, în momentul acceptării în
scris a reclamaţiei sau adoptării deciziei organelor judiciare cu privire la recuperarea
prejudiciului material se întocmeşte formula contabilă:
Debit 234 „Alte creanţe curente”
Credit 612 „Alte venituri din activitatea operaţională” .
Entităţile pot suporta pierderi şi din staţionările provocate de calamităţi naturale
(incendii, inundaţii etc.) care se vor contabiliza în debitul contului 723 „Cheltuielii
excepţionale”.