Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

I. INTRODUCERE

Opera literara "Povestea lui Harap-Alb" publicata in anul 1877 de catre Ion Creanga in revista
"Convorbiri Literare" prezinta imbinarea supranaturalului popular cu evocarea realista a satului
moldovenesc, constituind un moment de referinta in evolutia prozei romanesti.

II. GEN SI SPECIE

Apartinand genului epic, aceasta opera se remarca prin inglobarea unor aspecte ale fabulosului si
miraculosului si prezentarea unui conflict dintre bine si rau, finalizat cu victoria binelui, trasaturi
specifice basmului.

III. CARACTER

- cult
- prezenta autorului cunoscut (Ion Creanga), reprezentant al literaturii secolului XIX, inclus in
categoria celor 4 mari clasici, alaturi de Mihai Eminescu, Ioan Slavici si I. L. Caragiale, care preia
tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizeaza elementele stereotipe/specifice conform viziunii
sale artistice si propriului stil;

- umanizarea fabulosului: protagonistul nu e un individ exceptional (viteaz, darz, istet) inzestrat cu

puteri supranaturale, ci se remarca prin defectele varstei, insa dobandeste prin trecerea probelor o serie
de calitati psiho-morale/valori etice (mila, bunatatea, generozitatea, prietenia, curajul) necesare unui
imparat; prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului (Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila,
Pasari-Lati-Lungila), se ironizeaza defecte umane (frigurosul, mancaciosul, etc.), dar aspectul lor
grotesc ascunde calitati sufletesti precum bunatatea si prietenia;

- promovarea valorilor morale: bunatatea, cinstea, omenia;

- imitarea relatiei de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce confera oralitate stilului,
observandu-se un limbaj tipic humulestean, bogat in expresii, adverbe, locutiuni, faze rimate;

- faptul ca personajele indeplinesc prin raportare la erou diferite functii (antagonistul, ajutoarele,
donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj;

IV. TEMA

Confruntarea dintre bine si rau

+ tema adiacenta: maturizarea, initierea, opera capatand astfel caracter de bildungsroman
V. SECVENTA 1

Fiul de crai este inzestrat cu naivitatea, credulitatea celui care a trait intr-un spatiu al inocentei dupa
cum naratorul il caracterizeaza “boboc in felul sau la trebi de aieste”, prin urmare cade sluga spanului,
care il supune prin viclesug si ii traseaza si limitele juramantului “atata vreme ai a ma sluji pana cand a-
i muri si iar a-i invie”. Acest paradox (moartea si invierea) contine insa conditia eliberarii.

Numele pe care il primeste contine un oximoron care constituie conditia sa duala prin alaturarea
substantivului “harap” (sluga cu pielea neagra) si a adjectivului “alb” (referinta la conditia sa nobila).
Sugestia cromatica alb-negru reflecta traversarea unei stari intermediare (initierea), intre starea de
inocenta/naivitate (negru) si “invierea” spirituala a celui ce va deveni imparat.

Fantana este in plan simbolic un spatiu al renasterii si al regenerarii, iar schimbarea identitatii
reprezinta inceputul initierii spirituale. Ipostaza de sluga este absolut necesara in maturizarea fiului de
crai deoarece pentru a ajunge imparat trebuie sa fie slab si umil, sa stie si el ce e “nacazul” dupa cum i-
a spus Sfanta Duminica.

VI. SECVENTA 2

Harap-Alb se intoarce cu fata imparatului Ros, iar fata divulga adevarata identitate a acestuia. Spanul ii
taie capul, iar la randul lui e ucis de cal. In felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este
incheiata.

Harap-Alb este inviat, dar sub o noua identitate. Cel ce se naste acum este “vrednic sa fie imparat
slavit, puternic si iubit”. Scena marcheaza si refacerea echilibrului odata cu deznodamantul, eroul
primindu-si rasplata: nunta si investitura ca imparat.

VII. COORDONATE SPATIO-TEMPORALE

Coordonatele actiunii sunt nedeterminate, caracterizandu-se prin atemporalitate, pe fondul unui timp
vag “illo tempore’’ (in acele vremuri) si prin aspatialitate. Protagonistul intreprinde o calatorie de pe un
taram pe celalalt, in plan simbolic de la imaturitate la maturitate. El paraseste lumea aceasta, cunoscuta,
si trece dincolo, in lumea necunoscuta pentru a se confrunta cu primejdii grozave.

VIII. CONFLICTE

Daca privim textul din perspectiva tematicii abordate, cea a luptei dintre bine si rau, atunci putem
identifica drept conflict principal cel exterior, dintre fiul cel mic al Craiului si Span. Daca abordam
textul din perspectiva temei initierii, atunci putem identifica si un conflict interior, o lupta a sinelui cu
sinele, intre cele doua ipostaze ale protagonistului, cea de neinitiat si statutul de initiat la care aspira.
Spanul devine raul necesar in maturizarea lui Harap-Alb, intreaga opera fiind construita sub forma unui
complot al unui scenariu al maturizarii.
IX. STATUTURI

Statut - Harap-Alb

Social:

- inca din incipitul textului, cititorul afla ca este mezinul craiului;

- pe parcurs, apare in ipostaza de sluga a Spanului;

- in final, dobandeste statutul de mostenitor la tronul imparatului Verde, echivalent, in plan simbolic, cu
cel de initiat;

Psihologic:

- firul narativ al basmului urmareste conturarea personalitatii fiului de crai, in urma probelor la care e
supus de catre Span;

- la inceput e naiv, nu se pricepe la oameni, fiind incapabil sa distinga intre aparenta si esenta / nu
intuieste esenta divina a Sf. Duminica, ce ii apare sub infatisarea de “baba garbova de batranete” / nu
isi da seama ca Spanul este acelasi sub 3 infatisari;

- dovedeste maturitate in intelegerea firii umane cand intuieste in cele cinci personaje himerice
adevarate ajutoare ce-i vor fi de trebuinta la curtea imparatului Ros;

- dovedeste initiativa propriilor acte, cand in drum spre imparatul Ros, salveaza nunta de furnici si face
adapost albinelor;

Moral:

- Craisorul poate fi acuzat de imoralitate cand incalca sfatul parintesc si accepta tovarasia Spanului;

- El trebuie absolvit de vina deoarece el este inca imatur;

- Dobandirea maturitatii reflecta, insa, moralitatea personajului (cand se intoarce cu pielea de nestemate
din padurea cerbului, rezista tentatiei de a se imbogati, fiind loial juramantului depus in fata Spanului);

Statut - Span

Social:

- initial - sluga - intalnindu-l pe fiul de crai in padurea labirint, unde ii cere acestuia sa-l ia ca ajutor;

- isi falsifica statutul social, la care altfel n-ar fi avut acces;

- el e din nastere un om rau si de proasta conditie sociala "vita de boz tot ragoz’’;
Psihologic:

- un personaj negativ, nu prin insusiri supranaturale, ci prin autenticitatea umana;

- e un ajutor in parcurgerea etapelor de maturizare, dar are un comportament ilogic (pana a-i muri si iar
a-i invie);

Moral:

- existenta plasata sub semnul imoralitatii;

- recurge la viclenie, ca arma utilizata pentru a-si atinge scopul;

XI. MODALITATI DE CARACTERIZARE

Modalitati de caracterizare - Harap-Alb

Caracterizare directa:

- “boboc in felul sau la trebi de aieste” - narator

- “e mai fricos decat o muiere” - Sf. Duminica

- “Harap-Alb, sluga lui, are o infatisare mult mai placuta” - fetele de imparat

Caracterizare indirecta:

- bunatatea: da pomana unei femei batrane (Sf. Duminica) fapta care ii va fi recompensata (il ajuta sa
treaca de proba din Gradina Ursului si Padurea Cerbului);

- curajul: se confrunta cu ursul fioros;

- naivitatea: se intovaraseste cu spanul, neascultand sfatul tatalui;

- sensibilitatea fata de vietuitoarele neinsemnate: trece prin apa, nestricand veselia furnicilor /
construieste adapost albinelor;

Modalitati de caracterizare - Span

Autocaracterizare:

- “numai eu ii vin de hac’’

Caracterizare directa:

- “prefacandu-si glasul incepe a caina pe fiul craiului” - narator

- “le era drag ca sarea-n ochi’’ - fetele de imparat

- “le spunea inima ce fel de om fara de lege este Spanul’’ - fetele de imparat

Raportul dintre cele doua personaje este bine reliefat prin opozitia eterna dintre bine si rau numai ca
aici este vorba despre raul necesar in ipostaza de mentor asa cum subliniaza si Sf. Duminica “si unii ca
acestia sunt cateodata trebuitori deoarece fac pe oameni sa prinda la minte’’.