Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Începând cu secolul al III-lea d.Hr. până în secolul al XIII-lea, Europa s-a confruntat cu mişcări
de populaţii numite migraţii. Popoarele migratoare erau nomade (adică se mutau din loc în loc) şi se
ocupau cu păstoritul şi războiul. Unele dintre aceste populaţii veneau din nordul Europei, altele din Asia.
Imperiul Romana a fost atacat continuu de migratori (numiţi de romani barbari) de pe la
jumătatea secolului al III-lea. Pentru a face faţă acestor probleme, împăraţii au recurs la diverse soluţii:
- Constantin cel Mare a mutat capitala, în anul 330 de la Roma la Constantinopol, oraş
întemeiat de el;
- Teodosius I, în anul 395, a împărţit Imperiul în două state, Imperiul Roman de Apus, cu
capitala la Roma, şi Imperiul Roman de Răsărit cu capitala la Constantinopol.
Atacurile migratorilor, criza economică, lipsa de autoritate a împăraţilor au dus la prăbuşirea
Imperiului Roman de Apus în anul 476. Atunci ultimul împărat de la Roma, Romulus Augustulus, un
copil de 9 ani, a fost detronat de un comandant militar de neam germanic, Odoacru. Odoacru şi-a luat
titlul de rege al Italiei.
Popoarele migratoare au venit în mai multe valuri, spun istoricii, adică în mai multe etape.
După limbile pe care le vorbeau, popoarele migratoare se împărţeau în mai multe grupe: popoare
germanice, slave, turco-mongole şi fino-ugrice.
În secolul V unii migratori germanici şi-au constituit state pe teritoriul fostului Imperiu
Roman:
ostrogoţii în Italia,
vizigoţii în Spania,
vandalii în nordul Africii
francii în Franţa.
Singurul stat care a rezistat a fost regatul francilor, celelalte fiind cucerite de alte popoare.
În întreaga Europă, prin amestecul dintre localnici şi migratori, s-au format noi popoare.
Principalele grupe de popoare europene, după limba pe care o vorbesc, sunt:
- popoarele germanice: englezii, germanii, danezii, suedezii, norvegienii;
- popoarele romanice: francezii, italienii, spaniolii, portughezii, românii;
- popoarele slave: ruşii, ucrainenii (în est); sârbii, croaţii, slovenii, bulgarii şi macedonenii (în
Peninsula Balcanică); cehii, slovacii, polonezii (în centrul Europei);
- popoarele fino-ugrice: finlandezii, maghiarii.
1
2