Dezvoltarea competenței de comunicare la bibliotecarii școlari

prof. Daniela Argatu, președinte Filiala ABR Suceava,

prof. Valentina Lupu, președinte Diviziunea Biblioteci Școlare- ABR

Asigurarea calităţii este astăzi o opţiune fundamentală pentru nivelul de standard

european, privit într-un tot unitar, iar într-o societate bazată pe umanism, aceasta dobândeşte
noi valenţe prin calitatea educaţiei.
În contextul învăţământului actual este nevoie de bibliotecari școlari competenți pentru
o educaţie permanentă, de calitate care cere eficienţă, responsabilitate, pluridisciplinaritate.
Educaţia prin bibliotecă este o consecinţă evidentă a epocii noastre, determinată de nevoile
acute ale societăţii, proces complex, strategie de respectare a drepturilor şi de evidenţiere a
valorii individuale umane.
În învăţământul românesc se operează cu noţiunile de competență, calitate ca o
consecinţă a verificării aplicabilităţii reformei în domeniul educaţional. Calitatea actului
biblioteconomic este determinată de activitatea bibliotecarului școlar, de modul în care
aceasta interacţionează cu comunitatea locală, de grupurile de elevi şi nu în ultimul rând de
profesori.
Profesia de bibliotecar școlar se deosebeşte de alte categorii de profesii prin faptul că
include relaţia om-om, o relaţie inter-subiectivă care necesită cerinţe psihologice şi specifice.
Orice analiză a educaţiei şcolare pleacă de la premisa poziţiei cheie pe care o deţine
bibliotecarul ca agent întreținător al acţiunilor de organizare a învăţării, responsabil cu
informarea și documentarea utilizatorilor săi în timp util și cu performanță calitativă, de
menţinere a unui climat propice activităţilor pe care le desfăşoară, de ridicare a prestigiului
şcolii, profesiei etc.
Bibliotecarul școlar îndeplineşte multiple roluri în coordonarea activităţii
biblioteconomice, sau prin implicare în parteneriate educaționale, în coordonarea diverselor
activităţi intra și extraşcolare, în realizarea activităţilor de cercetare științifică şi formare
continuă. Pentru realizarea eficientă a acestor activităţi o importanţă deosebită se cuvine a
arăta „artei” pe care bibliotecarul școlar o deţine în ceea ce priveşte comunicarea.
Competența de comunicare este obligatorie pentru această profesie și presupune o
interacţiune de tip feed-back privind informaţiile explicite cât şi pe cele adiacente intenţionate
sau realizate în cursul comunicării. Nota de reciprocitate specifică actului de comunicare este
dată de faptul că actul comunicativ este un act interactiv în care simultan actorii dialogului
(bibliotecarul școlar şi elevii / cadrele didactice ale instituției în care funcționează /
bibliotecarii din alte instituții școlare) transmit şi recepţionează informaţii. Ei devin co-
participanți la actul comunicării. Deopotrivă trebuie să se transmită /formeze atât informaţii
cât şi deprinderi şi capacităţi de însuşire a informaţiilor şi de utilizare a acestora nu doar
pentru aplicarea lor în prezent, cât, mai ales, pentru formarea şi auto-formarea ulterioară şi
permanentă.
Întrucât comunicarea şi învăţarea didactică prin bibliotecă reprezintă un model de
formare a competenţelor comunicative a bibliotecarului școlar, factorii comunicării eficiente
trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- conţinutul relevant al mesajelor, informaţie actuală, bine structurată şi organizată, atent
selectată în concordanţă cu particularităţile utilizatorului; argumentare logică, limbaj corect şi
riguros;
- modul de prezentare a informației: coerenţă logică, alternanţa strategiilor de
comunicare, abordare variată în concordanţă cu conţinutul şi scopul, implicare afectivă prin
exprimarea interesului şi pasiunii, convingerea partenerilor de dialog de autoritatea şi
competenţa sa;
 - stil incitant, stimulator, antrenant, atrăgător al exprimării verbale pentru a crea o
ambianţă favorabilă comunicării (care nu presupune nici intimitate, nici intimidare);
- concordanţa între exprimarea verbală şi non-verbală;
- empatie pentru a putea imprima circulaţiei informaţionale sensul dorit;
- tact în comunicare: mod politicos de abordare, incitant pentru a atrage atenţia şi
bunăvoinţa partenerilor de dialog de a asculta şi de a participa activ la comunicare.
Bibliotecarul școlar trebuie să se implice cu seriozitate şi politeţe în actul comunicării,
fără excese de afecţiune şi fără simularea pasiunii pentru ceea ce face, deoarece este sesizabil
orice artificiu şi se pot pune la îndoială atât credibilitatea cât şi autoritatea lui. De asemenea,
aroganţa, timiditatea sau o atitudine distantă provoacă distorsiuni în comunicare. Prezenţa
fizică, vestimentaţia îngrijită şi neostentativă, dar cochetă, de bun gust, contribuie la ambianţa
agreabilă a comunicării.
Cu alte cuvinte, competenţa de comunicare reprezintă nivelul de performanţă care
asigură eficienţa transmiterii şi receptării informației. Aceasta este într-o anumită măsură
înnăscută, bazată pe o anumita disponibilitate biopsihică primară, dar, mai ales, se dobândeşte
prin exerciţii şi experienţă, prin efort şi voinţă. Formarea competenţei comunicative este
rezultatul dobândit prin instrucţie şi educaţie şi îmbogăţite / perfecţionate prin auto-instrucţie
şi auto-educaţie, iar markerii ei sunt cunoştinţele, modul de gândire, vocabularul, deprinderile,
perceperile şi conduitele comunicative.
Marin Stoica1 sintetizează caracteristicile competenţei de comunicare astfel:
”- inteligenţa, ca instrument de cunoaştere, înţelegere, invenţie şi reuşita în rezolvarea
situaţiilor educative;
- memorie manifestată în rapiditatea întipăririi şi stocării informaţiei, în recunoaşterea şi
reproducerea acesteia în mod selectiv;
- capacitatea de comunicare exprimată prin fluenţa vorbirii, bogăţia vocabularului,
fluenţa asociativă, asocierea rapidă a ideilor şi transmiterea logică a acestora, vorbirea cu
atribute estetice;
- gândire logică, sistematizată, divergentă, care oferă posibilitatea analizei unei
probleme din mai multe unghiuri şi găsirea celei mai bune soluţii de rezolvare;
- spirit de observaţie dezvoltat, iniţiativă, curiozitate ştiinţifică;
- imaginaţie constructivă care îi permite să facă din fiecare lecţie un act de creaţie cu
deschidere spre problemele vieţii;
- atenţie concentrată dar şi distribuită spre mai multe direcţii: conţinutul comunicării,
forma expunerii, ritmul vorbirii adecvat auditoriului şi reacţia acestuia la mesajul didactic
prezentat.
- dicţie: pronunţare corectă şi clară a cuvintelor, accente logice pe ideile de bază şi
scurte pauze psihologice, pentru a sublinia esenţialul.
Acestea sunt caracteristicile comunicaționale pe care utilizatorii unei biblioteci școlare
le consideră apanajul unui bibliotecar model. Cum încearcă sistemul educaţional să
pregătească astfel de bibliotecari școlari, ce modalităţi de motivare foloseşte pentru a-i
menţine pe cei cu reală vocaţie pentru aceasta profesie şi pentru a-i oferi acestuia statutul pe
care îl merită? Răspunsul l-am aflat chiar din cercetarea întreprinsă de Asociația
Bibliotecarilor din România și care s-a încheiat cu realizarea Ghidului bibliotecilor școlare și
a Centrelor de documentare și informare: educaţia (susținută de un sistem de învățământ
valoros, corect finanțat) cu toate componentele sale, este unul dintre principalele mijloace

1
Stoica, Marin. Pedagogie și psihologie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, București: Gh. Alexandru, 2001, pag. 124
disponibile pentru a cultiva dezvoltarea profesională armonioasă, pentru evoluţia unei
societăţi, pentru creşterea calităţii unei naţiuni şi pentru afirmarea acesteia.

Bibliografie:
 Stoica, Marin. Pedagogie și psihologie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, București: Gh. Alexandru, 2001
 Cucoş, Constantin. Pedagogie, Iaşi: Polirom, 2006