Catedrala Catolică din Baia 

a fost o biserică romano-catolică construită

la Baia în anul 1410(asa se presupune, anul este necunoscut) din porunca domnitorului Alexandru
cel Bun. Ea a fost ruinată încă din secolul al XVIII-lea, ca urmare a decăderii localității și a părăsirii
sale de credincioșii catolici. După cel de-al doilea război mondial, fosta catedrală catolică din Baia a
fost vandalizată de localnici, din ea nemairămânând în prezent decât niște ruine.. A devenit cea mai
mare biserică catolică din Moldova de atunci, ea îndeplinind și funcțiunea de catedrală episcopală.
Prin dimensiunile sale, acuratețea concepției structurale, prețioasele materiale de construcție
folosite și rafinamentul detaliilor de arhitectură, biserica poate fi înscrisă "în rândul monumentelor
catedrale din această parte a Europei medievale, primordial catolică, marcând în epocă existența și
importanța Moldovei și implicit a capitalei sale".
În anul 1413 regele Vladislav al II-lea al Poloniei și soția sa, regina Ana de Cilli, i-au
cerut antipapei Ioan al XXII-lea (1410-1415) să înființeze o episcopie catolică la Baia, iar episcop să
fie numit dominicanul Ioan Ryza, Prin bula din 7 august 1413 antipapa l-a însărcinat pe episcopul
de Camenița să cerceteze cazul și să raporteze dacă situația și însemnătatea orașului justifică
înființarea unei episcopii.
Biserica era construită integral din piatră fățuită și brută, fiind asemănătoare edificiilor
gotice din Transilvania. Catedrala era de tip sală, terminată spre est cu o absidă poligonală. La vest,
înspre intrare, era prevăzută cu un turn clopotniță..

În anul 1550 oraşul era atacat şi jefuit de un grup de bandiţi. Probabil cu această ocazie a
pierit şi biserica.

În construcţia bisericii, care a durat aproximativ 11 ani

  Interiorul bisericii, asemenea faţadei, oferă o imagine impozantă vizitatorilor. Pereţii sunt
articulaţi cu coloane şi pilaştri cu capiteluri ionice, învelite cu marmură roşie şi cornişe bogat
profilate. Pictura altarului principal înfăţişează pe Înălţarea Maicii Domnului şi a fost pictată de
Károly Lotz în 1858. În timpul postului Sfintelor Paşti aceasta este acoperită cu o scenă a Răstignirii
pictată în 1935 de pictorul din Baia Sprie Hajós Ilona. În capelele laterale deasupra altarelor
neoclasiciste se află tablouri pictate de Franz Geiling în 1859, reprezentând Răstignirea (dreapta) şi Sf.
Ioan de Nepomuk (stânga). În nişele aflate în aceste capele sunt plasate statuile din lemn a Sf. Ana, Sf.
Iosif, Sf. Florian şi Sf. Emeric. La intersecţia navei şi a corului, pe ambele părţi, se află câte o pictură
ale unor altare laterale demontate în anii 1980, pictate în 1865 de Carl Schellein. 

Bolta bisericii este decorată cu picturi murale executate în perioada construcţiei bisericii. În
semicalota absidei se vede scena încoronării Fecioarei Maria, în prima travee a navei scena
prezentării lui Isus în templu, în cupolă naşterea lui Isus, iar în semicalotele capelelor laterale adorarea
magilor şi scena întâlnirii Sf. Maria cu Sf. Elisabeta.
 

Catedrala Schimbarea la Față (cunoscută și ca Biserica Minoriților)

este un monument istoric și de arhitectură din Cluj-Napoca. Edificiul a fost ridicat între 1775-
1779 în stil baroc. Din 1924 servește drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla
 Conventuali (așa numiții „minoriți”, cea mai veche ramură a franciscanilor) Din cauza unei
erori de construcție, turnul bisericii Edificiul a fost ridicat în stil baroc în anii 1775-1779 de ordinul
romano-catolic al Fraților Minori s-a prăbușit la 22 septembrie 1779, făcând și o victimă umană.
Turnul și fațada au fost ridicate din nou, 3 ani mai târziu, sub îndrumarea arhitectului Johann
Eberhard Blaumann. Edificiul a fost donat Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-
Catolice) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-
Catolice de Cluj-Gherla. Adaptarea mobilierului interior la cerințele ritului bizantin a fost făcută
prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel, în interiorul lăcașului de cult a fost amplasat
un iconostas (inexistent in practica cultului romano-catolic)..

Fațada clădirii a fost realizată conform unui program artistic coerent, propriu stilului baroc.
Arhitectul Blaumann a scos intrarea într-un rezalit foarte puternic, arcuit înspre exterior și legat de
colțurile fațadei, față de care se află la o distanță de 3,60 metri. Această soluție generează un pregnant
element dinamic conform cu cerințele barocului. Pilaștrii situați pe marginile fațadei, precum și în
flancurile turnului, au capiteluri dorice profilate simplu, deasupra cărora curge un antablament cu
arhitrava dublată. Cornișa proeminentă se află la o înălțime de 10,10 metri de la bază
Frescele de pe tavan au fost pictate în 1908 de Francisc Lohr și restaurate în 1968 de Coriolan
Munteanu.
Geamurile au stema familiei nobilului transilvănean Ioan Haller și stema Ordinului Minoriților.
Vitraliile de secol XIX reprezintă sfinți legați de istoria ordinului franciscan și de istoria Ungariei.
Odată cu preluarea bisericii, inscripțiile de pe vitralii (în limba maghiară) au fost distruse.