LEGISLAŢIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA DIN ROMANIA

1. Caracteristicile etapei actuale

Securitatea si sanatatea in munca reprezinta un drept fundamental al tuturor
participantilor la procesul de munca.
Primele reglementari privind securitatea si sanatatea in munca au aparut cu scopul
de a solutiona unele cazuri particulare de imbolnavire profesionala sau accidente de
munca deosebit de grave si cu frecventa ridicata .
Dupa admiterea Romaniei in U.E. tara noastra a fost obligată sa adopte noi legi in
conformitate cu legile celorlalte tari membre.
In urma analizarii legislatiileor nationale ale tarilor membre ale Uniunii
Europene,s-au desprins următoarele trasaturi specifice :
- in toate aceste tari exista o structura stabila care elaborează si emite legislatia in
domeniul protectiei muncii. Securitatea si sanatatea in munca este considerata, sub aspect
juridic, o problema de stat, care trebuie reglementata la nivel national, prescriptiile de
SSM impunându-se de sus în jos;
- toate statele dispun de organisme si instrumente nationale care urmaresc, indruma ,
controleaza si, in unele cazuri, chiar coordoneaza aplicarea masurilor de SSM .
Toate legislatiile definesc raspunderea patronala pentru realizarea SSM si stabilesc,
in limite variate, drepturi si obligatii ale lucratorilor (muncitorilor).
Legislaţia de securitate si sanatate in munca ( SSM ) este componenta a sistemului
de reglementări prin care se urmareate asigurarea protectiei cetatenilor, respectiv pentru
un segment specific de populatie activa , împotriva riscurilor de accidentare si
imbolnavire profesionala generate de prestarea oricarui proces de muncă.
Ca institutie de drept, securitatea si sanatatea in munca reprezinta un ansamblu de
norme juridice imperative, avand ca obiect reglementarea relatiilor sociale complexe care
o formeaza, in legatura cu organizarea multilaterala, desfasurarea si controlul procesului
de muncă , in scopul asigurarii conditiilor optime, la nivelul stiintei moderne, pentru
apararea vietii si sanatatii tuturor participantilor la acest proces .
Etapa actuala în care se afla Romania are o serie de caracteristici, care impun
anumite cerinte legislatiei de SSM, după cum urmează :
1. Finalizarea descentralizarii economiei si reducerea sistemului de stat, care
implica reglementarea unitara a sectorului de stat si a celui privat.
2. Garantarea si generalizarea proprietatii private, care presupune reflectarea noilor
relatii de muncă (patron - salariat, patron - sindicate etc.) în actele legislative.
3. Reabilitarea si implementarea relatiilor si mecanismelor pietei libere, care
presupune corelarea legislatiei de SSM cu celelalte subsisteme ale sistemului legislativ
national (asigurari sociale, sanatate etc.).
Pentru organizarea si alinierea legislatiei si activitatii practice de securitate si
sanatate în muncă (SSM), la nivelul statelor membre CE s-a adoptat Directiva nr. 89/391
privind introducerea de masuri pentru imbunatatirea rezultatelor în domeniul sanatatii si
securitatii lucratorilor, considerata drept DIRECTIVA CADRU.
Directiva contine principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale,
protectia sub aspectul securitatii muncii, informarea, consultarea, precum si liniile
generale de indrumare pentru implementarea principiilor afirmate. Dintre schimbarile
fundamentale pe care le solicita Directiva Cadru in legatura cu obligatiile patronului,
poate ca cea mai importanta este formularea cerintei de a adapta munca la om .
De asemenea, patronul trebuie sa se asigure ca toti muncitorii sunt apti, in cazul
unui pericol serios si iminent , sa-si asigure protectia proprie si/sau a altor persoane si,
daca nu poate fi contactat conducatorul ierarhic superior, sa actioneze corespunzator, in
functie de mijloacele tehnice disponibile si nivelul cunostintelor, pentru a evita
consecintele unei astfel de situatii .
Patronul va trebui sa se asigure ca subcontractantii si muncitorii apartinand altor
intreprinderi, angajati temporar in unitatea sa, primesc instructiuni cu privire la riscurile
de accidentare si imbolnavire profesionala la care pot fi expuşi. Pe aceeasi linie se inscrie
si cresterea rolului muncitorilor in elaborarea si aplicarea politicilor de prevenire .
Desi nu fixeaza modalitatea de realizare, Directiva Cadru prevede obligatia
patronului de a consulta muncitorii si/sau reprezentantii lor si de a le permite sa participe
la toate discutiile privind problemele legate de securitatea muncii.
Legea pentru ratificarea Acordului European de Asociere precizeaza necesitatea
armonizarii legislatiei prezente ori viitoare a Romaniei cu cea a Comunitatii Europene.
Rezulta deci necesitatea armonizarii legislatiei naţionale de SSM cu legislatia comunitara.
Cerintele prioritare in materie de reglementare periodica, sunt:
- evaluarea nivelului de risc/securitate;
- integrarea securitatii muncii din faza de conceptie si proiectare a echipamentelor
tehnice;
- certificarea echipamentelor de munca si a celor de protectie individuala;
- formarea personalului de specialitate .

2. Principiile juridice ale sistemului

Principiile care stau la baza sistemului legislativ din domeniul securitatii si
sanatatii in munca (SSM) din Romania sunt:
a) SSM reprezinta un drept fundamental al tuturor participantilor la procesul de
munca.
Constitutia Romaniei, afirmand dreptul la protectie sociala, face referire si la
masurile de securitate si igiena a muncii (art. 38 alin.2).
Mai concret, Legea nr. 319/2006 a SSM, la art. 1, stabileste principiile generale
referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea
lucratorilor, eliminarea factorilor de risc de accidentare, informarea, consultarea,
participarea echilibrata, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile
generale pentru implementarea acestor principii.
Pentru realizarea acestui drept, legea - cadru impune obligatii in sarcina
angajatorilor si a angajatilor lor si stabileste organele specializate ale administratiei de
stat care sa urmareasca modul in care unitatile si salariatii aplica si respecta normele de
securitate si sanatate in munca.
Asadar, activitatea de securitate si sanatate in munca nu este lasata numai la
latitudinea agentilor economici, ci, fiind implementata in toate domeniile vietii
economico-sociale, statul asigura si controlul indeplinirii ei.

b) Legătura indisolubilă dintre dreptul la muncă şi SSM

Romania fiind un stat de drept, democratic si social (art. 1 alin. 3 din Constitutie),
dreptul la munca nu numai ca este consacrat ca un drept fundamental cetatenesc, dar el se
afla in stransa corelatie cu dreptul la protectie sociala al angajaţilor, care include si
securitatea si sanatatea in munca si este garantat.
In acest sens, organele administratiei de stat desemnate prin lege au obligatia de a
organiza, coordona şi controla activitatea în domeniu. Pentru asigurarea integrală a
dreptului la munca este necesara garantarea unor asemenea conditii de desfasurare a
procesului de munca incat viata, sanatatea si integritatea corporala a celor care isi exercita
acest drept fundamental sa fie aparate. In caz contrar, insusi dreptul la munca nu s-ar
putea realiza deplin, ar avea caracter formal.
c) Integrarea SSM în procesul de munca
Acesta este un principiu clar exprimat in Legea nr. 319/2006 a SSM, care prevede
atat obligatiile angajatorului, cat si ale lucratorilor pentru realizarea unui mediu sigur si
sanatos de munca.

d) Caracterul preventiv al SSM

specifice intreprinderii si/sau unitătii respective, riscurile pentru securitate si ssnstate in

munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii
si/sau unitatii, in general.

Instruirea prevazuta la ultimele doua alineate se consemneaza in fisa de instruire

colectiva conform modelului din anexa nr.12 la Normele Metodologice de aplicare a
Legii nr. 319/2006.
Fisa de instruire colectiva se intocmeste in doua exemplare, un exemplar se va
pastra de catre angajator/lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire si protectie care a
efectuat instruirea si un exemplar se pastreaza de catre angajatorul lucratorilor instruiti
sau, in cazul vizitatorilor, de catre conducatorul grupului.
Reprezentantii autoritatilor competente in ceea ce priveste controlul aplicarii
legislatiei referitoare la securitate si sanatate in munca vor fi însotiti de catre un
reprezentant desemnat al angajatorului, fara a se intocmi fisa de instructaj.
INSTRUIREA INTRODUCTIV GENERALĂ
Se face :
a) la angajarea lucratorilor definiti conform art.5 lit.a) din Legea securitatii si sanatatii in
munca nr.319/2006;
b) lucratorilor detasati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
c) lucratorilor delegati de la o intreprindere si/sau unitate la alta;
d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.
Scopul instruirii introductiv generale este de a informa despre activitatile specifice
intreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate in munca
precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau
unitatii, in general.
Instruirea introductiv generala se face individual sau in grupuri de cel mult 20
persoane de către:
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca;
b) lucratorul desemnat;
c) un lucrator al serviciului intern de protectie si prevenire;
d) serviciul extern de protectie si prevenire.
Durata instruirii introductiv generale depinde de specificul activitatii si riscurile
pentru securitate si sanatate in munca precum si masurile si activitatile de prevenire si
protectie la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general.
10

Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv generale.

Aceasta nu va fi mai mică de 8 ore.
Sunt exceptate de la obligatiile de mai sus următoarele persoane:
- cele aflate in intreprindere si/sau unitate cu permisiunea angajatorului;
- lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior, care desfasoara
activitati pe baza de contract de prestari de servicii in intreprinderea si/sau
unitatea unui alt angajator;
- reprezentantii autoritatilor competente in ceea ce priveste controlul aplicarii
legislatiei referitoare la securitate si ssnstate in munca
Acestor persoane li se vor prezenta succint activitatile, riscurile si masurile de
prevenire si protectie din intreprindere si/sau unitate.
In cadrul instruirii introductiv generale se vor expune, in principal, urmatoarele
probleme:
 legislatia de securitate si ssnstate in munca;
 consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si
sanatate in munca;
 riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice unitatii;
 masuri la nivelul intreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.
Continutul instruirii introductiv generale trebuie sa fie in conformitate cu tematica
aprobată de catre angajator.
Instruirea introductiv generala se va finaliza cu verificarea insusirii cunostintelor pe
baza de teste.
Rezultatul verificarii va fi consemnat in fisa de instruire.
Nu vor putea fi angajati cei care nu si-au insusit cunostintele prezentate în
instruirea introductiv generala.
INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCA
Se face dupa instruirea introductiv generala si are ca scop prezentarea riscurilor
pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si
protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.

Instruirea la locul de munca se face tuturor lucratorilor carora li s-a efectuat

instruirea introductiv generala , inclusiv la schimbarea locului de munca in
cadrul
intreprinderii si/sau unitatii.
carora li s-a efectuat instruirea introductiv generala si la
locul de munca si are drept scop reimprospatarea si actualizarea cunostintelor in domeniul
securitatii si sanatatii in munca.
 Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul locului de munca.
 Intervalul intre doua instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii in
functie de conditiile locului de munca si/sau postului de lucru si nu va fi mai mare
de 6 luni.
 Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul intre doua instruiri periodice va
fi de cel mult 12 luni.
 Verificarea instruirii periodice se face de catre seful ierarhic al celui care
efectueaza instruirea si prin sondaj de catre angajator/ lucratorul desemnat/
serviciul intern de prevenire si protectie/ serviciile externe, care vor semna fisele de
instruire ale lucratorilor, confirmand astfel ca instruirea a fost facuta corespunzător.

 Instruirea periodica se va completa in mod obligatoriu si cu demonstratii practice.

 Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul

care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/ lucratorul
desemnat/ serviciul intern de protectie si prevenire/ serviciul extern de protectie si
prevenire si aprobate de catre angajator. Tematicile care vor fi pastrate la persoana
ce efectueaza instruirea.
INSTRUIREA PERIODICA SUPLIMENTARA
Instruirea periodica se face suplimentar celei programate in urmatoarele cazuri:
a) cand un lucrator a lipsit peste 30 zile lucratoare;
b) cand au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sanatate in munca privind
activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru sau ale instructiunilor
proprii, inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;
c) la reluarea activitatii după accident de munca;
d) la executarea unor lucrari speciale;
e) la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului
existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Durata reinstruirii nu va fi mai mică de 8 ore si se stabileste in instructiuni proprii de
catre conducatorul locului de munca respectiv impreună cu:
13
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca;
b) lucratorul desemnat;
c) un lucrator al serviciului intern de protectie si prevenire;
d) serviciul extern de protectie si prevenire.
Reinstuirea se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care si-
a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/ lucratorul desemnat /
serviciul intern de protectie si prevenire / serviciul extern de protectie si prevenire si
aprobate de catre angajator. Tematicile vor fi pastrate la persoana care
efectueaza
instruirea.