MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN TULCEA

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
„ SFÂNTUL LUCA „ TULCEA

PROIECT

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR

PROFESIONALE , NIVELUL 5

DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

CALIFICAREA : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Indrumator:
as. Olteanu Marilena

Absolvent :
Cazacu J Cristina Geanina.

Tulcea 2020
 MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE
INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN TULCEA
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
„ SFÂNTUL LUCA „ TULCEA

PROIECT

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU
EPISTAXIS

DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

CALIFICAREA : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Indrumator:
as. Olteanu Marilena

Cazacu J Cristina Geanina

Tulcea - 2020
MOTTO :

„E usor sa faci bine, daca si ceilalti te ajuta”

Hermann Gmeiner (1919-1986)
 CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………..……………..……......….5

CAPITOLUL I. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA NAZOSINUSALĂ…..6

1.1. PIRAMIDA NAZALA…………………….……..…………….………6
1.2FOSELE NAZALE ………….……….…………….………………….7
1.3 SINUSURILE MAXILARE…………………………………….........8
1.4. SINUSURILE FRONTALE……………………….…………….……..8
1.5. LABIRINTUL ETMOIDAL…………………………………………..8
1.6. SINUSUL SFENOIDAL………………………………………………..9
1.7. MUCOASA FOSELOR NAZALE……………………………………9
1.8. VASELE SI NERVII FOSELOR NAZALE………………………... 9

CAPITOLUL II. DATE DESPRE BOALA……………………….…........11

2.1ETIOLOGIA……………………………………...…………..……….1 2
2.1.1 Epistaxisul de cauza locala……………………………….............1 2
21.2Epistaxisul de cauza generala………………………..……...….…13
2.2 TRATAMENT………………………..…………………..……….…..15

CAPITOLUL III. TEHNICI DE INGRIJIRE ACORDATE

PACIENȚILOR CU EPISTAXIS……………………………………….…..…19
3.1. ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE MEDIU……………….……19
3.2. ASIGURAREA IGIENE PACIENTULU……………………....…20
3.3.ASIGURAREA REPAUSULUI PSIHIC……………………..…….20
3.4. TEHNICI DE ÎNGRIJIRE……………………………………………20
3.4.1 Administrarea medicamentelor…………………………………....20
3.4.2Dieta-Alimentația pacientului……………………………………..21
3.4.3 Monotorizarea funcțiilor vitale……………………………………22
3.4.4Tehnici de Nursing………………………………………..…………28
CAPITOLUL IV.
PREZENTAREA CAZURILOR………..….………38
4.1 CAZUL 1………………………………………………….……...……38
4.2CAZUL 2…………………………………………………….…….…..45
4.3 CAZUL 3………………………………………………… ……..…….52
CONCLUZII…………………………………………………………….…....…..62
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………….…………64
 ARGUMENT

Am ales ca tema a lucrarii de diploma “INGRIJIREA BOLNAVULUI CU EPISTAXIS”

pentru faptul ca este o afectiune des intalnita, în special la copii. Prin realizarea acestei teme am
invatat ca asistenta medicala trebuie sa intre in pielea bolnavului si sa respecte dorinta
bolnavului de a trai pentru cel ce si-a pierdut speranta, sa mearga, pentru cel ce nu mai poate
merge sau sa fie glasul pentru cel care nu poate vorbi, sa fie sursa de hrana spirituala pentru cel
care nu are posibilitatea sa se documenteze.
Pentru mine realizarea acestui proiect a insemnat foarte mult, deoarece prin studierea
acestor cazuri am ajuns la o intelegere și o cunoastere a fiintei umane si a modului în care se
pot initia și întretine relatiile interpersonale, cooperante, bazate pe respect intre membrii echipei
de ingrijire și cel ingrijit.
 INTRODUCERE

Epistaxisul (sangerarea nazală) este un accident obișnuit, mai ales la copii și poate fi
tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea in
nas sau suflarea nasului. Poate apare si în urma unei infecții a mucoasei care determină uscare
si apariția de cruste.
Epistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate fi amenințător de viață, in special la
persoanele in vârsta. Apare mai frecvent la persoanele care iau aspirină anticoagulante
(medicamente care împiedică coagularea sângelui in vase) sau la pacienții cu boli hematologice.
Este mai des întalnit la bărbați decat la femei.
Dacă epistaxisul apare frecvent (mai des de o dată pe saptămână) poate fi un indiciu al
unei alte probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială. Se recomandă consultarea
medicului pentru masurarea tensiunii arteriale si prescrierea unui tratament potrivit. De
asemeni, medicul poate preciza daca medicamentele pe care le ia pacientul pot determina
apariția epistaxisului.
Poate fi vorba si de o problemă mai serioasă și se recomandă consultarea unui ORList
pentru efectuarea unor teste suplimentare.

CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA NAZOSINUSALĂ

Nasul reprezintă segmentul inițial al aparatului respirator, cu rol în respirație și fonație.

Nasul este constituit din piramida nazală și fosele nazale, la care sunt asociate sinusurile
paranazale.
 Figura I.1.

1.1. PIRAMIDA NAZALĂ

Piramida nazală, dupa cum arată si numele, are formă de piramidă triunghiulară cu trei
fețe, trei margini si un vârf.
Marginea anterioară a nasului, în mod normal este dreaptă, prezentând un unghi
anterior de 30° cu verticala corpului (nasului ideal). Dosul nasului poate avea însa diferite forme
de la individ la individ sau la diferite rase.
Baza piramidei nazale este reprezentată de cele doua narine, separate între ele de
marginea inferioara a septului nazal si columela. Piramida nazală are o structură osoasa,
superior, si fibrocartilaginoasă, inferior.
Structura osoasă este reprezentată de oasele proprii nazale, apofiza nazală a frontalului
si apofizele ascendente ale osului maxilar.
Scheletul cartilaginos este reprezentat de cartilajele aripii nasului (cartilajele alare),
accesorii si cartilajele laterale sau triunghiulare. Piramida nazală este acoperită de tegument,
acesta este aderent în portiunea inferioară fibrocartilaginoasă si mobil în porțiunea superioară
osoasă. La nivelul narinelor există si un mușchi fin pielos, cu rol dilatator sau constrictor.
1.2. FOSELE NAZALE

Sunt două cavități simetrice, cu direcție anteroposterioară, desparțite de septul nazal si

care comunică anterior cu exteriorul, prin narine, iar posterior cu rinofaringele, prin orificiile
coanale.
Porțiunea anterioară din fosele nazale este reprezentată de vestibulul nazal, delimitat de
cartilajul aripii nasului și septul nazal.
Fosele nazale propriu-zise prezintă câte 4 pereți:
– Peretele intern este comun, fiind reprezentat de septul nazal.
Septul nazal prezintă, posterior, o structură osoasă (lama perpendiculară a etmoidului si
vomerul), iar anterior, o structură cartilaginoasă (cartilajul pătrat).
– Peretele extern este format din apofiza ascendentă a osului maxilar, osul
lacrimal si etmoid. Pe peretele extern se găsesc cele trei cornete (inferior, mijlociu și superior).
Sub cornete se găsesc cele trei meate în care se deschid canalul lacrimo-nazal (meatul inferior),
sinusul maxilar și celulele etmoidale anterioare (meatul mijlociu) si celulele etmoidale
posterioare și sinusul sfenoid în meatul superior.
– Peretele inferior separă fosele nazale de cavitatea bucală si este format de bolta
palatină (apofiza orizontală a maxilarului).
– Peretele superior separă fosele nazale de baza craniului si este format de oasele
proprii nazale, lama ciuruită a etmoidului și, posterior, din peretele antero-inferior al
sfenoidului.
1.3. SINUSURILE MAXILARE

Se găsesc în osul maxilar și se deschid prin meatul mijlociu în fosele nazale, având o
capacitate medie de 10–12 cm3. Sinusul maxilar are formă de piramidă, baza piramidei
corespunzând peretelui extern al fosei nazale. Peretele anterior corespunde fosei canine,
peretele posterior fosei pterigomaxilare, iar peretele superior separa sinusul maxilar de orbită.
Sinusul maxilar este în raport cu premolarii si primii doi molari superiori.

1.4. SINUSURILE FRONTALE

Sunt doua cavități conținute în grosimea osului frontal, având dimensiuni variabile de la
individ la individ. Sinusul frontal prezintă mai multi pereti anterior, postero-superior, inferior
(orbitonazal) si intern (septul intersinusal). Capacitatea sinusului este de cca 5–6 cm3. Sinusul
frontal se drenează în fosa nazală prin canalul fronto-nazal, care se deschide în meatul mijlociu.
Canalul fronto-nazal are o lungime de aproximativ 1,5 cm, este îngust si sinuos.

1.5. LABIRINTUL ETMOIDAL

Este format din două mase laterale cu structura pneumatică (7–8 celule separate între ele
de septuri foarte subțiri). Cele două mase laterale sunt unite între ele prin lama ciuruită a
etmoidului, prin care patrund terminațiile nervului olfactiv în fosele nazale. În raport cu inserția
cornetului mijlociu pe fața internă a masei laterale, celulele etmoidale sunt împarțite în două
grupe: un grup antero-inferior, a carui celule se deschid în meatul mijlociu, și un grup
posterosuperior care se deschide în meatul superior. Prin fața externă (lamina papiracee),
labirintul are raporturi intime cu conținutul orbitei.

1.6. SINUSUL SFENOIDAL

Este conținut în masa osului sfenoid și are raporturi cu fosa nazală și rinofaringele,
contribuind la formarea tavanului acestor cavități.

1.7. MUCOASA FOSELOR NAZALE

Mucoasa foselor nazale captușește pereții foselor nazale și prin orificiile de drenaj
pătrunde în sinusurile paranazale pe care le tapetează. Posterior, se continuă cu mucoasa
faringelui și a trompelor lui Eustachio.
Fiziologic, fosele nazale sunt împarțite în două etaje, inferior/respirator și superior/olfactiv.
În porțiunea respiratorie, mucoasa prezintă un epiteliu ciliat pluristratificat. În corion
se găsesc vasele, nervii si glandele mucoasei nazale. În structura mucoasei se mai gasesc celule
caliciforme care secretă mucus, sub care se află un strat seros fluid.
Etajul olfactiv, localizat superior, este tapetat de o mucoasă subțire, de culoare galbuie,
si conține celulele neurosenzoriale ale olfacției.
 Organul olfacției este format din celulele olfactive, axonii străbat lama ciuruită și ajung
în endocraniu, la bulbii olfactivi.

1.8. VASELE SI NERVII FOSELOR NAZALE

Vasele
Arterele provin atât din carotida externă, cât și din carotida internă. Porțiunea superioară
a foselor nazale este vascularizată de arterele etmoidale anterioare și posterioare, ramuri
terminale ale arterei oftalmice, la rândul ei, ramura din artera carotidă internă. Din carotida
externă provin maxilara internă și artera faciala, care, prin arterele sfenopalatine, pterigopalatine
și artera septală anterioară, vascularizează etajul inferior al foselor nazale. La nivelul parții
anterioare a septului, toate aceste ramuri formează pata vasculară a lui Kisselbach.
Nervii
Inervația senzitivă este realizată de trigemen.
Inervația senzo-rială (olfactivă) este realizată de nervul olfactiv. Cei mai importanți
nervi ai sensibilității generale unt reprezentați de nervul sfenopalatin și nervul etmoidal anterior.
Sistemul nervos vegetativ este format din fibre simpatice, urmează sistemul arterial și au
un rol vasoconstrictor. Acești nervi formează o retea foarte bogată în toată mucoasa nazală.
Intervația parasimpatică are rol vasodilatator și secretor. Fibrele nervoase provin din ganglionul
sfenopalatin care primește marele pietros superficial și profund. De aici, fibrele urmează calea
nervilor sfenopalatini la mucoasa foselor nazale.

CAPITOLUL II

DATE DESPRE BOALA

Hemoragia nazală – rinoragia sau epistaxisul reprezintă scurgerea de sânge din nas.
Epistaxisul prezintă urmatoarele forme clinice, în funcție de sediul hemoragiei:
– epistaxis anterior – din pata vasculară Kisselbach, situată în zona antero-
inferioară a septului cartilaginos, la 1 cm deasupra spinei nazale (peste 90% din cazuri);
 – epistaxis posterior – din ramurile sfeno-palatine (hemoragiile cele mai masive si
grave);
– epistaxis superior – din arterele etmoidale anterioare si posterioare;
– epistaxis difuz de cauza hematologică, în general.
În funcție de sediul sângerarii epistaxisul este cel mai frecvent unilateral dar poate fi si
bilateral.
După modul în care apare, epistaxisul se poate clasifica în doua grupe mari:
– Epistaxis primitiv, esential al tinerilor, recidivant, benign, la care nu se poate
depista etiologia;
– Epistaxis secundar sau simptomatic, reprezintă aproximativ 98% din totalitatea
hemoragiilor nazale. Apare ca simptom unic de debut sau ca o complicație a unor afecțiuni
locale sau generale, anunțând agravarea evoluției, uneori, chiar decompensând-o.

Figura II.1.

2.1. ETIOLOGIA
 Etiologia epistaxisului simptomatic cuprinde două mari categorii de cauze: cauze locale
si cauze generale.

2.1.1. EPISTAXISUL DE CAUZĂ LOCALĂ:

1. Cauze inflamatorii:
– rinite acute – din bolile infecto-contagioase respiratorii;
– rinite cronice – ulcerații trofice, ulcerul Hajek, ozena, tuberculoza
nazală;
– inflamații locale: corpi străini intranazali, rinoliți.

2. Cauze traumatice:
– macrotraumatismele locale accidentale care produc lezarea
mucopericandrului și a septului nazal, fracturi nazale, fracturi nazo-etmoidomaxilare;
– microtraumatismele locale: factori fizici (grataj digital, suflatul nasului,
stranut, corpi straini nazali, inhalații de pulberi), factori chimici (bicromat de potasiu,
mercur, arsenic);
– traumatismele operatorii iatrogene;
– barotraumatismele (aviatori, scafandri).

3. Cauze tumorale:
– tumori benigne: polipul sângerând al septului nazal, papilomul, granulomul,
angiomul, fibromul nazo-faringian;
– tumori maligne nazosinuzale exulcerate.

2.1.2. EPISTAXISUL DE CAUZĂ GENERALĂ:

1. Cauze hematologice (perturbarea unuia dintre cei trei timpi ai hemostazei):

1.1. Coagulopatii (perturbări ale coagulabilități sanguine) care pot fi:
a) congenitale (hemofilia A, B, fibrinogemia congenitala);
 b) dobândite (insuficiența hepatica; fibrinoliza acută din socul caloric,
politraumatisme,
complicațiile nasterii; tratamente cu anticoagulante – heparina, trombolitice, aspirina).
1.2. Vasculopatii: purpura reumatoidă, scorbut, telangiectazia ereditara Rendu-Osler,
boala Willebrandt.
1.3. Trombocitopatii: trombopenii în leucoza acută, reticuloza acută, mielom,
discrazii sanguine medicamentoase.

2. Cauze cardiovasculare:
2.1. Hipertensiunea arterială ;
2.2. Ateromatoza si ateroscleroza;
2.3. Insuficiența cardiacă congestivă si globală (decompensarile mitrale).

3. Cauze hepatice: insuficiența hepatică, ciroză hepatică, hepatita toxică, comă hepatică.

4. Cauze renale: insuficiența renală decompensată, glomerulonefrita cronică difuză.

5. Cauze carentiale: avitaminoza A, C, K, stările de inanitie.

6. Cauze infectioase: bolile eruptive (rujeola, scarlatina, varicela), gripa, leptospiroza

icterohemoragică.

7. Cauze toxice: intoxicații generale acute și cronice, stări toxicoseptice grave.

8. Cauze endocrine: perioadă pubertară, perioadă menstruală a ciclului, sarcină în primele

luni, menopauza spontană sau provocată.

9. Afecțiuni cronice: tuberculoza, diabetul, neoplasmul, colagenozele.

10. Cauze diverse: rupturile arterei carotide interne, dilatația activă vasculară: în eforturi
fizice intense, insolație acută, emoții puternice.

Diagnosticul de hemoragie nazală se pune pe:

1. Anamneză care stabilește: circumstanțele de aparitie, momentul debutului, gravitatea
hemoragiei, recurenta ei, o eventuală cauză și antecedentele.
2. Simptomatologie – constă în scurgerea sângelui din una sau ambele fose nazale
continuu sau intermitent prin orificiile narinare sau eliminarea de saliva sangvinolenta în
proporție variabilă.
3. Examenul obiectiv ORL: inspecția va stabili sediul rinoragiei uni sau bilateral,
deformarea piramidei nazale asociată sau nu cu un traumatism craniofacial.
4. Palparea efectuată cu delicatete pune în evidență crepitațiile osoase, mobilitatea
fragmentului deviat, emfizemul subcutanat în caz de fracturi nazale.
5. Rinoscopia anterioara, posterioara si bucofaringoscopia după prealabila eliminare a
cheagurilor de sânge din fosele nazale și rinofaringe, evidentiază sediul (anterior, posterior,
posterosuperior sau difuz) si debitul hemoragiei.
6. Endoscopia diagnostică nazală flexibilă sau rigidă poate repera exact sediul rinoragiei,
si identificăcauzele locale inflamatorii sau tumorale.
Pentru stabilirea unui diagnostic corect si complet sunt indicate evaluarea starii generale a
bolnavului si examene paraclinice hematologice.

2.2. TRATAMENT

Oprirea hemoragiei. Hemostază

Procedeele terapeutice de hemostaza sunt: locala, regională, generală, si au fiecare
indicatie în funcție de sediul, gravitatea, sau terenul pe care se produce epistaxisul. Tratamentul
local si tratamentul general este simptomatic și etiologic medical si chirurgical.

Tratament medical. Hemostază locală

• repausul bolnavului în poziție semisezândă, evacuarea cheagurilor din fosele nazale prin
suflatul succesiv si aspirație, aplicarea de comprese reci pe frunte sau piramidă;
• hemostaza prin compresiune digitală pe aripa nazala respectivă de partea hemoragiei
contra septului, la nivelul petei vasculare timp de 5–10 minute. Compresiunea se poate
efectua direct sau prin intermediul unui tampon de vată introdus în fosa, în prealabil
îmbibat în soluție vasoconstrictoare;
 Figura II.2.

• aplicarea vasoconstrictoarelor poate opri rinoragia cu debit redus, la persoanele cu valori

tensionale normale.
• injecțiile submucoase între mucoasa si pericandru poate face hemostaza prin distensia
țesuturilor care comprimă arteriolele si prin vasoconstrictie produsă de substanța
injectată.
• hemostaza prin cauterizarea zonei hemoragice se recomandă în cazurile cu rinoragie
redusă cantitativ, intermitentă, cu sediu bine limitat si vizibil. Cauterizarea se face prin
metode chimice sau fizice:
– cauterizarea chimică cu perla de nitrat de argint;
– cauterizarea electrică (electrocoagularea);
– criocauterizarea;
– cauterizarea cu laser CO2 sau cu argon.
• Compresiunea prin balonas: sonda cu balonas, sondă cu dublu balonas introduse în fosa
nazala si umflate cu aer sau ser fiziologic reprezintă o manevra mai blânda confortabilă
pentru bolnav, eficientă si nedureroasa.
Tamponamentul compresiv anterior indicat în rinoragiile mai abundente. Se efectuează
după o prealabila anestezie locală de contact. Tamponamentul se practică cu o mesa de tifon
îmbibata în substante uleioase sau hemostatice, având lungimea de 50–75 cm si lătimea de 1–
1,5 cm care se introduce în fosa nazala paralel cu planseul fosei cât mai posterior pâna în
orificiul coanal. Se realizează un tamponament în armonica de sus în jos si dinapoi înainte cu
buclele suprapuse orizontal.
 Figura II.3.

Tamponamentul compresiv posterior are indicatie când: tamponamentul anterior este

ineficient sau în rinoragiile grave cu sediu posterior prin lezarea ramurilor arterei sfenopalatine,
la nivelul coanelor, rinoragie la vârstnici, hipertensivi cu arterioscleroza prelungita sau
recidivanta; epistaxisul de cauză cardiovasculară (hipertensiune arterială, ateroscleroza).
Tamponamentul anterior si posterior se menține 48–72 ore, sub protectie de antibiotice cu
spectru larg, pentru a preveni complicatiile locale: sinuzite acute, otite.
Detamponarea se va face la 48–72 ore, cu urmarirea ulterioara a bolnavului.

Tratament chirurgical – Hemostaza regională

Tratamentul chirurgical în epistaxis este utilizat cu totul exceptional, majoritatea
cazurilor rezolvându-se favorabil, prin tratament medical. Acest tratament se recomandă în
rinoragiile grave, care nu pot fi controlate prin tratament medical sau în cele recidivante,
incoercibile, cu risc vital. Dintre interventiile chirurgicale cele care se practică sunt ligaturile
vasculare:
• ligatura arterelor etmoidale anterioare si posterioare prin etmoidectomie externă în
cazurile de epistaxis superior.
• ligatura arterei maxilare interne, prin tehnica transmaxilara Caldwell-Luc, se realizează
prin vizualizarea si ligaturarea arterei sub microscopul chirurgical, la nivelul fosei
pterigomaxilare.
• ligatura arterei carotide externe este usor de executat, însa rezultatele în controlul
sângerarii, sunt slabe. Daca ligaturile vasculare nu dau rezultate, se poate face o
angiografie, urmata de embolizari selective.

Tratamentul hemostatic general. Hemostaza generală

Are ca obiectiv ajutorarea proceselor de coagulare sanguină, restabilirea stării generale,
revenirea și tratarea socului hemoragic și a anemiei secundare posthemoragice.
• Tratamentul hemostatic general: venostat, adenostazin, Dicynone.
• Tratamentul specific al hemostazei: sulfat de protamina, antifibrinolitice, vitamina K,
E.A.C.A., calciu gluconic.
• Corticoterapia – hemisuccinat de hidrocortizon 50–100 mg.
• Vitaminoterapie: Vitamina C.
• Corectarea socului hemoragic prin reechilibrarea volemica si transfuzii sanguine
(sânge proaspat, masa eritrocitara și înlocuitori plasmatici).
• Regim igieno-dietetic.

Tratament etiologic
Tratamentul etiologic se adresează cauzei epistaxisului și poate fi local sau general.
• tratamentul corect, de specialitate, în traumatismele nazale, hipertensiunea arterială,
afecțiuni hepatice, afecțiuni hematologice.
 CAPITOLUL III

TEHNICI DE INGRIJIRE ACORDATE PACIENȚILOR CU EPISTAXIS

Rolul asistentei medicale în ingrijirea pacientului cu epistaxis Îngrijiri

igienice

3. 1. Asigurarea condițiilor de mediu

1. Saloanele
• Aeriste (ventilație ușor reglabilă)
• Curate
• Cu un număr mic de paturi
• Mobilier redus, ușor de întreținut
• Pereții vopsiți în culori pastelate
• Dotate cu apa curenta
• Calduroase
• Pentru adulți 18 - 20 grade
• Pentru copii mici 20 - 22 grade
• Pentru sugari 22 - 24 grade
2. Paturile
• sa fie comode
• să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele de confort ale pacientului
cât si ale personalului de îngrijire
• să-i permită pacientului să se poată mișca în voie
• să poată la nevoie să coboare din pat
• ușor de manipulat și de curațat
• Saltelele- confecționate dintr-o singură, din două sau trei bucăți, din burete, sau
material de plastic care se poate curața si dezinfecta ușor
• Saltelele din cauciuc sau material de plastic umplute cu apă sau aer au avantajul ca
permit umflarea excesivă a compartimentelor după necesitate (prevenirea escarelor)
• Pernele - în numar de două
• Dimensiuni - 55 cm lățime
 - 75 cm lungime
• Pătură - confecționată din lână moale
- trebuie sa se poată spăla ușor
• Lenjerie - să aibă cât mai puține cusături
- cearșaful dintr-o singură bucată
- curata
3.2. Asigurarea igienei pacientului
• Se execută zilnic toaleta bolnavului fără ca acesta să facă eforturi prea mari.
• Se verifică temperatura ambiantă pentru a evita răcirea bolnavului.
• Se izolează bolnavul cu paravan.
• Va fi dezbracat complet și se va acoperi cu un cerșaf și pătură.
• Se descoperă progresiv numai partea care se va spala.
• Se stoarce corect buretele pentru a nu se scurge apa in pat sau pe bolnav.
• Se săpunește și se clătește cu o mână fermă, fără brutalitate pentru a favoriza circulația
sanguină.
• Apă caldă din abundență, schimbată de câte ori este nevoie.
• Se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini și în spațiile interdigitale, la coate și axile.
• Se mobilizează articulațiile în toată amplitudinea lor și se masează coatele și zonele
predispuse escarelor.
• Pielea trebuie menținută curată și uscată deoarece se poate infecta ușor.
• Schimbarea lenjeriei de pat și de corp zilnic pentru că acești bolnavi transpiră.

3.3. Asigurarea repausului psihic

• Se ferește bolnavul de tot ce i-ar putea tulbura echilibrul nervos.
• Trebuie sa câștige încrederea bolnavului printr-o bună pregătire profesională, prin calm
și seriozitate.
• Se vor administra la timp medicamentele și va răspunde prompt la orice solicitare.
• Recoltarea probelor de laborator se face fară a fi traumatizantă pentru bolnavi.
• Bolnavii vor fi insoțiți la toate consultațiile de specialitate.
• Se va supraveghea starea psihică a bolnavului, vizitându-l cât mai frecvent, fără sa
deranjeze odihna bolnavului. • Va instrui vizitatori asupra modului de comportare față
de bolnav.
 3.4. Tehnici de îngrijire
3.4.1. Administrarea medicamentelor
Medicamentele – sunt produse de origine minerala, vegetală, animala sau chimică (de
sinteza) transformate intr-o formă de administrare (preparate solide sau soluții) prescrise de
medic.
Reguli de administrare a medicamentelor

• Respect medicamentul prescris de medic.

• Identific medicamentul prescris după: etichetă, formă de prezentare, culoare, miros,
consistență.
• Verific calitatea medicamentului, observ integritatea, culoarea medicamentelor solide,
sedimentarea, tulburarea, opalescența medicamentelor sub formă de soluție.
• Respect căile de administrare prescrise de medic.
• Respect orarul și ritmul de administrare a medicamentelor pentru a se menține
concentrația constantă în sânge.
• Respect doza de medicament- doza unică și doza zilnică.
• Respect somnul fiziologic al pacientului.
• Evit incompatibilitățile medicamentoase datorate asocierilor unor
soluții medicamentoase în aceeasi seringă,în același pahar.
• Servesc pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală.
• Respect următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: solide, lichide,
injecții, ovule vaginale,supozitoare.
• Informez pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce privește efectul urmărit
și efectele secundare.
• Anunț imediat medicul privind greșelile produse în administrarea medicamentelor
legate de doză, calea și tehnica de administrare.
• Administrez imediat soluțiile injectabile aspirate din fiole, flacoane. • Respect măsurile
de asepsie, igienă, pentru apreveni infecții intraspitalicești.

3.4.2. Dieta-Alimentația pacientului

• Evitarea efortului fizic
• Evitarea frigului
• Repaus după mesele principale
• Evitarea meselor abundente
• Ceaiul, cafeaua și alcoolul sunt contraindicate
• Se interzice fumatul
• Regim alimentar – hipocaloric- pentru menținerea greutății corespunzătoare
• Hiposodat – pentru a impiedica reținerea apei în organism
• Evitarea alimentelor care conțin sodiu
 • Cantitatea de lichide nu va depăsi 1,5- 2l/ 24h
• Rația zilnică de alimente se imparte în 4-5 mese, ultima se va lua cu cel putin 3 ore
inainte de culcare
• Pâinea în cantitate de 200-250 grame /zi
3.4.3. MONITORIZAREA FUNCȚIILOR VITALE
• Temperatura

Măsurarea şi notarea temperaturii

Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză
Locuri de măsurare:axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin

Materiale necesare:
-termometru maximal
-casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile
-recipient cu soluţie dezinfectantă
-tavă medicală
-lubrifiant
-alcool medicinal
-ceas

Intervenţiile asistentei:
-pregătirea materialelor lângă pacient
-pregătirea psihică a pacientului
-spălarea pe mâini
-se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se şterge cu o compresă
sterilă, se scutură
-se verifică dacă este în rezervor mercurul

A)pentru măsurarea în axilă

-se aşază pacientul în decubit dorsal sau în poziţie şezând
-se ridică braţul pacientului
-se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
-se aşază termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele
-se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui
 -dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această
poziţie de către asistentă
-termometrul se mentine în această poziţie timp de 10 minute
-în mod curent, temperatura se măsoară dimineaţa, între orele 7-8, şi după-masa, între
orele 18-19
-temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi
de grad mai joasă decât cea centrală
B)pentru măsurarea în cavitatea bucală
-se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau le latura externă a arcadei
dentare
-pacientul este rugat să închidă gura şi sa respire pe nas
-se menţine termometrul timp de 5 minute
-este contraindicată la copii, pacienţi agitaţi, la cei cu afecţiuni ale cavităţii bucale
-pacientul nu va consuma lichide reci sau calde şi nici nu va fuma pentru
măsurarea rectală:
-se lubrifiază termometrul
-se aşază pacientul în decubit lateral, cu membrele inferiaore în semiflexie, asigurându-
i intimitatea
-se introduce bulbul termometrului în rect prin mişcări de rotaţie şi înaintare
-termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării
-se menţine termometrul timp de 3 minute
-dupa terminarea timpului de menţinere a termometrului, acesta se scoate, se şterge cu
o compresă
-se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului
-se spală termometrul, se scutură
-se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă(sol. cloramină 1%)
-temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată axilar cu 0,4 – 0,5o
-măsurarea temperaturii în rect este contraindicată la pacienţii agitaţi şi la cei cu
afecţiuni rectale
-pentru măsurarea rectală, copii mici sunt aşezaţi în decubit dorsal cu picioarele
ridicate sau în decubit ventral
 -măsurarea temperaturii în vagin urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea rectală,
introducându-se termometrul în vagin

Notarea în foaiea de temperatură:

-se noteză un punct pe verticală, corespunzătoare datei şi timpului zilei, socotind,
pentru fiecare linie orizontală a foii, două diviziuni de grad
-se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice
-notarea în alte documente medicale, unde se poate face cifric -interpretarea
curbei termice

• Pulsul

Reprezintă expansiunea ritmică a arterelor sanguine care se comprimă pe un plan osos

și reflectă numărul de bătăi ale inimii care au loc pe parcursul unui minut.
Pulsul oferă informații despre starea și permeabilitatea vaselor sanguine, precum și
ritmul și puterea bătailor inimii.
Cele mai bune locuri în care poate fi măsurat pulsul sunt: încheieturile, interiorul cotului,
partea laterală a gâtului, partea superioară a membrelor inferioare.
• Măsurarea şi notarea pulsului
• Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare
• Elemente de apreciat:
• -ritmicitatea
• -frecvenţa
• celeritatea
• amplitudinea
•
• Locuri de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un
plan osos: artera radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, superficială, pedioasă
• Materiale necesare:
• -ceas cu secundar
• -creion roşu sau pix cu mină roşie

• Intervenţiile asistentei:
• -asigură repausul fizic şi psihic 10-15 minute
• -spălarea mâinilor
• -reperarea arterei
• -fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
• -exercitarea nuei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor
• -numărarea pulsaţiilor timp de 1 minut

• Noatrea în foaia de temperatură:

• -consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temeperatură, tinând cont ca
fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii
• -unirea valorii prezente cu cea anteriaoră cu o linie, pentru obţinerea curbei
• -consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor pulsului
• se socotesc pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură câte patru pulsații
• se notează grafic valoarea inregistrată printr-un punct de culoare rosie, așezat direct pe
linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (dimineață) sau S (seara) pentru
valorile care cresc din 4 în 4
• Se unește primul punct, printr-o linie cu săgeata, cu rubrica pulsului aflată în partea
dreaptă asistemului de coordonare a foii de temperatură
• Se obține curbura pulsului prin unirea punctelor care indică valorile ratei cardiace
măsurate bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere și ingrijire.

Evaluarea eficacității procedurii

Rezultate așteptate/ dorite
• Pulsul este bine batut, regulat, iar frecvența se înscrie în limitele normale
corespunzătoare vârstei
• Tegumentele și mucoasele sunt normal colorate
• Pacientul este liniștit

Variații fiziologice ale frecvenței pulsului

• Puls tahicardic
• În ortostatism

• Efort fizic și psihic

• Emoții puternice
• În curs digestiei
• Puls dradicardic
• Puls bradicardic

• în decubit • în stare de repaus

• liniște psihică.
 Variații patologice ale calităților pulsului
• frecvența: puls tahicardic (mai rapid) și puls bradicardic
• ritmicitatea: puls ritmic și aritmic
• amplitudinea: puls cu amplitudine mică (filiform) și puls cu amplitudine mare
• volum: puls dur și puls moale
Frecvența pulsului crește paralel cu temperatura: la 1 grad crește cu 8-10 pulsații pe minut.
• Se reperează șanțul radial pe extremitatea distală a antebrațului, în continuarea polielui
• Se fixează degetele palpatoare pe traiectul arterei și cu ajutorul policelui se
imbrătisează antebrațul la acest nivel
• Se exercită o usoară presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor (index,
mediu, inelar) de la mana dreaptă și se percep zvâcniturile pline ale pulsului
• Se numară zvâcniturile percepute urmărind secundarul ceasului timp de un minut.

• Respirația

Se măsoară dimineața și seara, pacientul stand în poziție semișezând urmărind

frecvența, ritmul, amplitudinea, simetria mișcarilor, aspectul toracelui. Scop
Evaluarea funcției respiratorii apacientului fiind un indiciu al evoluției al apariției unor
complicații și a prognosticului.

Elemente de apreciat:
• Tipul respirației
• Amplitudinea mișcărilor respiratorii
• Ritmul
• Frecvență

Materiale necesare:
• Ceas cu secundar
• Creion de culoare verde
• Foaia de temperatură

Intervențiile asistentei medicale:

• Așează pacientul în decubit dorsal făra a-i explica tehnica ce urmează a fi efectuată.
• Plasarea mâinii, cu fața palmară pe suprafața toracelui.
• Numărarea inspirațiilor timp de un minut.
• Consemnarea valorii obținute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie
orizontală a foii reprezintă două respirații).
• Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obținerea curbei.
• În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obținută cât și caracteristicile
respirației.
 • Aprecierea celorlalte elemente ale funcției respiratorii se face prin simpla observare a
mișcărilor respiratorii.
• Pentru foile de temperatură în care respirația este înscrisă cu valori ce cresc din 5 în 5
fiecare linie orizontală reprezintă o respirație.
Valorile obținute se notează în foaia de temperatură.
Valori normale ale respirației:
• Nou-nascuti = 40 – 45 respiratii /min

• Copii = 20 – 30 respiratii /min

• Adulti = 14 – 18 respiratii /min

• Tensiunea arterială
Reprezintă presiunea exercitată de coloana de sânge asupra peretelui vascular,în
special asupra tunici interne- edoteliul) in timpul contracției și relaxării ritmice a inimii. Există
două componente ale presiunii sanguine:
• Presiunea sistolică - este presiunea exercitată asupra pereților arteriali când inima se
contractă (100 și130 mm Hg)
• Presiunea diastolică - este presiunea exercitată asupra pereților arteriali cand inima se
relaxeaza între două contracții (85mm Hg)

Măsurarea tensiunii arteriale

• Asistenta medicală ia tensiunea fiecarui pacient în parte pentru adepista dacă valorile
sunt
• normale.
• Masurarea tensiunii se face după 5 minute de repaus,sezând.
• Brațul să fie la nivelul inimii.
• Sa nu se fumeze cu minim 15 minute inaintea masurării.
• Sa nu se consume cafea.

Valori normale
• Normală 120 - 80 mmHg
• Prehipertensiune 139- (80-90 mm Hg)
• Hipertensiune stadiul 140 - (90-99 mm Hg)
• Hipertensiune stadiul 160-100 mmHg
Valorile obținute se notează în foaia de observație.
3.4.4. TEHNICI DE NURSING

Puncția venoasă - reprezintă crearea unei cai de acces intr-o venă prin intermediul unui
ac de puncție.
 Scopul
• Explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator precum cele biochimice,
hematologice, serologice, bacteriologice

• Terapeutic

• administrarea unor medicamente sub forma injecției și a perfuziei intravenoase

• recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
• executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
• sângerare în cantitate de 30 - 500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială

Locul puncției:
• Venele de la plica cotului (cefalica și basilica), în locul unde se formează un M prin
anastomozarea venelor
• Venele antebrațului
• Venele de pe fața dorsală a mâinii
• Venele subclaviculare
• Venele femurale
• Venele maleolare interne
• Venele jugularei și epicraniene (se execută la sugar și copil mic)

Figura III.3.

Pregătirea puncției
Materiale necesare:
• Pentru protecție se folosește perna elastică pentru sprijinirea brațului, mușama și aleză
• Pentru a dezinfecta locul unde va fi executată puncția se folosește alcool medicinal și
tampoane
• Se folosesc ace de 250 - 300 mm
• Seringi de capacitate, pense, mănuși chirurgicale. Toate aceste materiale sunt de unică
folosință
Pacientul se așează intr-o poziție confortabilă atat pentru el cât și pentru cel care execută
puncția (în decubit dorsal).
 Se examinează calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu impiedice circulația
de întoarcere la nivelul brațului.
Brațul pacientului se așează pe periniță și mușama în abducție și extensie maximă, se
dezinfectează tegumentele și se aplică garoul la distanță de 7-8 cm deasupra locului unde va
executa puncția, strângându-l astfel încât sa oprească circulația venoasă fară a comprima artera.

Execuția puncției
• Asistentul medical imbracă manușile sterile și se așează vizavi de bolnav.
• Se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4 -5 cm sub locul puncției, exercitând o
ușoară compresiune și tracțiune în jos asupra tesuturilor vecine.
• Se fixează seringa, gradațiile fiind în sus, în mâna dreaptă, acul atașat cu bizoul în sus,
în mâna dreaptă, între police și restul degetelor.
• Se pătrunde acul traversând în ordine tegumentul- în direcția oblică, unghiul să fie de
30 de grade, apoi peretele venos-învingându-se o rezistența elastică până când acul
înaintează în gol.
• In lumenul venei se schimbă direcția acului 1- 2 cm și se controlează pătrunderea acului
în vena prin aspirație cu seringa.
• Se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase- precum injectarea
medicamentelor, recoltarea sângelui sau perfuzie.
• În caz de sângerare, se prelungește acul de puncție cu un tub din polietilenă care se
introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de braț.
• După executarea puncției se indepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului.
• Se comprimă locul puncției timp de 3 minute, brațul fiind în poziție verticală.

Accidente
În timpul puncției pot apărea câteva efecte adverse sau se pot declanșa accidente:
• Hematom (infiltrarea sângelui în tesutul perivenos) -asistenta trebuie să intervină și să
retragă acul, apoi să comprime locul puncției timp de 1 - 3 minute.

• Străpungerea venei (perforarea peretelui opus) - se retrage acul în lumenul venei. •

Amețeli, paloare, lipotimie.

Pregătirea instrumentelor și materialelor necesare:

• se aleg materialele necesare și se pun pe tavă
• se transportă tava cu materiale în apropierea bolnavului
• Pernă elastică pentru sprijinirea brațului
• Mușama
• Aleză
• Substanța dezinfectantă și degresantă, alcool iodat, tinctură de iod
• Ace de 25- 30 mm diametrul 6/10,7/10,10/10 mm în funcție de scop
• Pense, tampoane
• Garou sau bandă esmarch, eprubete uscate și etichetate
• Cilindru gradat
• Fiole cu soluții medicamentoase
• Soluții perfuzabile și tăvița renală.

Pregatirea fizică și psihică a bolnavului:

• se anunță bolnavul și i se explică necesitatea tehnicii
• se așează bolnavul în poziție necesară (în funcție de sediul în care se execută)
• în laborator, dispensar bolnavul stă în poziție sezând pe scaun cu membrul superior
sprijinit în extensie și supinație
• în salon bolnavul stă culcat în pat în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit în
extensie, abducție și supinație
• se dezbracă brațul ales astfel ca hainele sa nu impiedice circulația de reintoarcere
• se așează sub brațul bolnavului perna elastică și mușamaua
• se solicită bolnavului să mențină brațul în poziție necesară

Stabilirea locului puncției:

• se stabilește brațul la care se face puncția
• se examinează calitatea și starea venelor de la plica cotului
• se stabilește locul de executare a puncției

Efectuarea puncției :
• se aplică garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a brațului
• cu indexul mâinii stângi palpează locul pentru puncție
• se dezinfectează locul puncției cu un tampon cu alcool sau tinctură de iod
• se cere bolnavului să inchidă și să deschidă pumnul de cateva ori și să rămână cu el
închis
• se fixează vena cu policele mâinii stângi la patru sau cinci cm sub locul puncției,
exercitând o ușoară compresiune și tracțiune în jos asupra tesuturilor vecine
• transport pacientul înapoi în salon
• Se fixează seringa cu gradațiile în sus, acul atașat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă între
police și restul degetelor se prinde cu acul traversând în ordine tegumentul în direcția
oblică (unghi de 30 de grade), apoi peretele venos învingând o rezistență elastică până
când acul înaintează în gol
• Se schimabă direcția acului cu 1-2 cm în lumenul venei
• Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspirație cu seringa
• Se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase: injectarea medicamentelor,
recoltarea sângelui, perfuzii
 • În caz de sângerare se prelungește acul de puncție cu un tub din polietilenă care se
introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de braț
• Se indepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului și
desfacerea pumnului
• Se aplică tamponul îmbibat cu soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului și
se retrage brusc acul
• Se comprimă locul puncției 1-3 min, brațul fiind în poziție verticală Reorganizarea
locului de muncă:
• se aruncă materialele de unică folosința
• se curăță instrumentarul folosit Accidente survenite și intervențiile asistentei
medicale:
• hematom (prin infiltrarea sângelui în tesutul perivenos)- se retrage acul și se comprimă
locul puncției 1- 3 minute
• strapungerea venei (perforarea peretelui opus)- se retrage acul în lumenul venei amețeli,
paloare,lipotimie –se întrerupe puncția, pacientul se așează în decubit dorsal fără pernă,
se anunță medicul
Îngrijirea bolnavului dupa tehnică:
• se face toaleta locală a tegumentului
• se schimbă lenjeria dacă este murdară
• se asigură o poziție comodă în pat
• se supraveghează pacientul.
Recoltarea sângelui venos pentru examene hematologice
Coagulograma: aPTT(timp parţial de tromboplastină activată), Trombocite, PT(timp
de protrombină), INR(international normalized ratio), Timpul de sângerare, Fibrinogenemia
Pregatirea materialelor:
• de protecţie:
-pernă elastică pentru sprijinirea braţului
-muşama, aleză
• sterile
-seringă
-amestec Wintrobe(oxalat de potasiu, oxalat de amoniu si apă distilată)
-ace pentru puncţia venoasă

• nesterile
-stativ
-eprubete, tăviţă renală, vată,mănuşi
• soluţii dezinfectante
 -alcool 70o

Pregatirea pacientului:
• psihica:
-se informează pacientul cu privire la tehnica ce urmează a fi efectuată şi necesitatea
acesteia
-pacientul trebuie sa fie à jeune, deci se anunţă cu o seară înainte sa nu mănânce -
recoltarea se realizează cu o oră înainte de administrarea heparinei
• fizică:
-se aşază într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care
execută tehnica(decubit dorsal sau poziţie şezând)
-se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice
circulaţia de întoarcere la nivelul braţului
-se aşază braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă

Execuţie
-asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun
-îmbracă manuşile de protecţie
-se dezinfectează tegumentele cu vată cu alcool
-aspiră în seringa aditivul
-puncţionează vena fără garou şi aspiră sânge ca raportul aditiv/sânge sa fie de 1/9
-se retrage acum brusc şi se comprimă locul puncţiei 1-3 minute cu un tampon cu
alcool, braţul fiind în poziţie verticală
-scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent
-aşază eprubeta în stativ

Îngrijirea ulterioară a pacientului

-se face toaleta locală a pacientului
-se schimbă lenjeria dacă este murdară
-se asigură o potiţie comodă în pat
-se supraveghează pacientul
 Pregatirea sângelui pentru trimiterea la laborator
-se face imediat pentru a evita alterarea produselor recoltate, iar când se transportă în
altă unitate să le ambaleze corespunzător
-eprubeta se etichetează cu numele şi prenumele pacientului, numărul salonului şi al
patului, natura produsului, analiza cerută şi data recoltării -se trimit formularele de trimitere în
calculator

Oscilometria
Este metoda prin care se evidențiază amplitudinea pulsațiilor peretelui arterial cu ajutorul
oscilometrului.
• pregătesc bolnavul psihic
• îl transport într-o cameră încălzită corespunzător
• bolnavul este culcat în repus cel puțin 15 minute înainte de efectuarea probei
• descoper membrele superioare și inferioare
• mă asigur ca imbracămintea să nu fie strâmtă
• după efectuarea probei ajut bolnavul să se îmbrace
• il transport în salon

Pregatirea pacientului pentru EKG

Electrocardiograma – este o inregistrare a activității electrice a fibrelor musculare ale

inimii; fiecare contracție a miocardului este urmarea unei excitații electrice care provine de la
nodulul sinusal și transmis musculaturii inimii.Aceste modificări ale potențialelor electrice ale
inimii se pot măsura la suprafața organismului, fiind prezentate printr-o imagine repetată a
activității cardiace electrice.
Electrocardiograma-înregistrarea grafică a rezultatelor, fenomenelor bioelectrice din cursul
unui ciclu cardiac.Este o metodă de investigație extrem de prețioasă în diagnosticul unei
cardiopatii în general, în suferințele miocardo - canariene în special,și totodată este metoda de
a recunoaște o boală de inimă care evoluează lent.

Pregătirea pacientului:
• se pregatește bolnavul din punct de vedere psihic pentru a inlătura factorii emoționali
• se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferință cu caruciorul, cu 10 – 15
minute inainte de înregistrare.
• aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare
• bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultații și va fi rugat să-și relaxeze
musculatura

Montarea electrolizilor pe bolnav

• se montează pe parțile moi ale extremităților plăcile de metal ale electrolizilor
• sub placa de metal a electrolizilor se așează o pânză înmuiată în soluție de electrolit (o
lingura de sare la un pahar de apă) sau pastă specială pentru electrozi (cei 100 de
electrozi: 94 pentru membre și 6 precordiali) se fixează pe bolnav în felul următor:

• montarea electrolizilor pe membre:

• roșu –mâna dreaptă
• galben – mâna stângă
• verde – piciorul stang
• negru – piciorul drept

• montarea electrolizilor precordiali:

• V1= IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului
• V2 = spațiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului
• V3 = între V2 și V4
• V4 = spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară (apex)
• V5 = la intersecția de la orizontală dusă din V4 și linia axilară anterioară stângă
• V6 = la intersecția dintre orizontala dusă din V4 și linia axilară mijlocie stângă

Figura III.1.

Notarea electrocardiogramei
Asistenta notează pe electrocadiogramă:
• Numele și prenumele pacientului
• Vârsta
• Înăltimea
• Greutatea
• Menționează medicația folosită
• Data/ora inregistrării
 • Semnatura celui care a înregistrat
• Viteza de derulare
•

Figura III.2.

Îngrijirea bolnavului dupa tehnică:

• se face toaleta locală a tegumentului
• se schimbă lenjeria dacă este murdară
• se asigură o poziție comodă în pat
• se supraveghează pacientul.

Explorarea cordului
-Echocardiografia
-Fonocardiograma
Echocardiograma este metoda de investigare neinvazivă ce utilizează ultrasunetele și
care poate aprecia forma, marimea și funcționalitatea structurilor cardiace.
Asistentul medical va asigura pacientul ca această tehnică este sigură si nedureroasă. Pacientul
va fi instruit ca în timpul desfăsurării tehnicii va trebui:
• Să schimbe poziția de câteva ori
• Să respire linistit
• Uneori să-și țină respirația pentru perioadă scurtă.
Fonocardiograma este reprezentarea grafică a zgomotelor produse în cursul unui ciclu
cardiac.

Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică a

aparatului cardiovascular
Aparatul cardiovascular poate fi explorat radiologic prin:
 • angiocardiografie
• aortografie
• arteriografie
• flebografie

• Angiocardiografia

Este introducerea unei substanțe de contrast pe cale I.V; substanța care urmărește în
interiorul vaselor și a cavităților inimii. Materiale necesare:
• soluție concentrată de iod
• sedativ fenobarbital
• romergan și alte substanțe

Pregătirea pacientului:
• în ziua precedentă examenului se administrează sedative, care se repetă dimineața
examenului împreună cu un alt medicament antialergic.
• Se efectuează testarea sensibilității față de iod.
• Dacă nu apar simptome de intoleranță la iod, se injectează I.V substanță de contrast,
rapid în decurs de câteva secunde (cantitatea de substanță de injectat este calculată de
medic, în funcție de greutatea corporală a bolnavului).

Figura III.4.

• Aortografia
Esteintroducerea de substanță de contrast prin cateter sau prin puncție, intraortic, pentru
evidențierea aortei.
• Arteriografie periferică - introducerea substanței de contrast prin injecție intraarterială
pentru evidențierea arterei periferice.Pregătirea și testarea pacientului la iod se fac la
fel ca în celelante situații.
 • Flebografia

Este introducerea I.V cu seringa automată de presiune a 20-30 ml de substanță de

contrast, de concentrație redusă (pentru a nu se leza pereții vasului).

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA CAZURILOR

4.1. CAZUL 1

1. Date generale
Nume, prenume: C.C.
Sexul: feminin
Vârsta: 22 ani
Mediul: urban
Ocupaţie: şomer
Perioada internării: 2 zile
2. Diagnostic la internare: Epistaxis, rinită acută, I.A.C.R.S., viroză respiratorie cu
alterarea stării generale, sinusită, faringită acută edematoasă
3. Motivele internării:
- pată vasculară stângă, sângerândă
- rinoree, cefalee, febră, frisoane 4. Antecedente hetero-
colaterale:
Fără importanţă
5. Condiţii de viaţă: corespunzătoare
6. Istoricul bolii: în urmă cu două zile prezintă dese sângerări nazale, asociate cu febră,
frisoane, cefalee, rinoree, strănut, tuse. Se internează în serviciul ORL pentru tratament de
specialitate
9. Examen obiectiv:
Starea generală: alterată, febril
Greutate: 75,00 kg
Talie: 1,70 m
Starea de nutriţie: bună
Stare de conştienţă: prezentă
Sistem. ganglionar: nu se palpează
Facies: normal
Tegumente şi mucoase: palide
Ţesut conjunctiv adipos: bine prezentat
Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii mobile
nedureroase.
Aparatul respirator – tuse, AV – 120p/min.
Aparat cardiovascular: şocul apexian în sp IV i.c.. stâng, AMC – în limite normale,
zgomote cardiace clare, egale, bine bătute.
Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără sensibilitate la palpare superficială şi
profundă; ficat splină – în limite normale, tranzit prezent
Aparat uro-genital: micţiuni spontane, lojii renale libere organe genitale normale.
Sistemul nervos: orientat temporo-spaţial reflexe pupilare, cutanate, ROT – prezente
normale. Organe de simţ prezente normale
10. Examinări de laborator şi paraclinice
Ht: 32
Hb: 12,7 L:
9000
VSH: 21
Glicemie: 90
TGO: 17
TGP: 20
11. Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o circulaţie adecvată:

Manifestări de dependenţă: obstrucţia nazală, tuse, rinoree. Sursa
de dificultate: epistaxis

2. Nevoia de a bea şi a mânca:

Manifestări de dependenţă: refluxul de deglutiţie alterat.
Sursa de dificultate: sângerarea, probleme de deglutiţie

3. Nevoia de a elimina:
Fără manifestări de dependenţă.
4. Nevoia de mişcare şi de menţinere a unei bune posturi:
Fără manifestări de dependenţă.

5. Nevoia de a dormi, de a se odihni:

Manifestări de dependenţă: somnul este alterat Sursa
de dificultate:tusea, febra, sângerarea

6. Nevoia de a se îmbrăca, dezbrăca:

Fără manifestări de dependenţă.

7. Nevoia de a-şi menţine temperatura în limite normale:

Manifestări de dependenţă: febră 38,30C, transpiraţii
Sursa de dificultate: sângerări nazale

8. Nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre:

Manifestări de dependenţă: imposibilitatea de a-şi menţine mucoasele curate Sursa
de dificultate: sângerarea

9. Nevoia de a evita pericolele:

Pericolul complicaţiilor
 10. Nevoia de a comunica cu semenii:
Fără manifestări de dependenţă.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori (de a-ţi practica
religia):
Fără manifestări de dependenţă.

12. Nevoia de a fi ocupat pentru a fi util (de a se realiza):

Fără manifestări de dependenţă.

13. Nevoia de a se recreea:

Fără manifestări de dependenţă.

14. Nevoia de a învăţa:

Bilanţul de independenţă/dependenţă.
În urma datelor culese din F.O., prin efectuarea bilanţului de independenţă/dependenţă,
pacienta prezintă următoarele nevoi fundamentale alterate:
• nevoia de a respira
• nevoia de a bea şi mânca
• nevoia de a dormi şi a se odihni
• nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
• nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre
• nevoia de a evita pericolele
PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nevoi alterate Obiective Intervenţii Evaluare

1. Nevoia de a - oprirea - aplică măsurile de prim - pacienta respiră
respira hemoragiei ajutor, prin compresiune digitală mai uşor, după 3
zile sângerările
- obstrucţia în cel asupra narinei care sângerează, cel sau oprit
nazală, tuse, mai scurt timp puţin 10 minute, prin tampon
rinoree, - pacientul compresiv îmbibat în soluţia
sângerare să fie echilibrat hemostatică
respirator şi - ajută medicul la aplicarea
circulator tamponamentului în vederea
hemostazei
- asigură repausul la pat pe
partea care sângerează
- recoltează sânge pentru
determinarea hemoglobinei ,
hematocritului
- administrează medicaţia
prescrisă de medic:
• Penicilină 1 ml la 12h
• Adrenostazin +
Etamsilat
1 fl. La 12 ore

2. Nevoia de a bea - Pacienta să fie - urmăresc apariţia - starea pacientei

şi mânca echilibrat sângerărilor şi aplic este ameliorată

- dificultatea de a hidroelectorlitic tamponamentul pentru

se alimenta şi să oprirea sângerării

aibă
- alimetez pacientul cu
alimentaţie
completă alimente lichide sau uşor de
înghiţit
3. Nevoia de a - pacienta să - schimb pansamentul la - pacienta are un
dormi şi a se beneficieze de nevoie, somn liniştit 7 ore
pe noapte
odihni un somn - aerisesc salonul, şi asigur o

- somnul corespunzător temperatură optimă

este calitativ şi - servesc pacienta cu un
alterat pahar de lapte cald înainte de
cantitativ
culcare

4. Nevoia de a-şi - să prezinte - măsor temperatura şi notez După 30 minute

menţine în FO
temperatură de la
temperatura corporală - schimb lenjeria de corp şi administrarea
în limite
corpului în limite normale în 1-2 de pat la nevoie antipireticelor
normale zile - aerisesc încăperea. febra a scăzut la
- febră 38,30C, - încălzesc pacientul în caz 37,5 C
transpiraţii de frisoane S-a repetat doza
- administrez conform după 4 ore,
indicaţiilor medicului tratament cu pacienta
antipiretice şi antibiotice devenind
afebrilă.
5. Nevoia de a fi - păstrarea - execut toaleta nărilor - bolnava prezintă
curat, cu tegumentelor şi - urmăresc cantitatea şi tegumente curate
tegumente, mucoaselor periodicitatea apariţiei şi ingrijite
mucoase şi curate şi sângerărilor
fanere integre îngrijite - asigur şi schimb
- imposibilitatea tamponamentul de câte ori este
de a-şi menţine
mocuasele curate nevoie
- relizez toaleta pacientului
la nevoie pentru a evita efortul
6. Nevoia de a - prevenirea - monitorizarea funcţiilor vitale
evita pericolele: complicaţiilor
 Pericolul - supravegherea stării
complicaţiilor generale, temperatură, coloraţie
tegumente, diureză
- respectarea măsurilor de
asepsie şi antisepsie în efectuarea
pansamentelor şi a orice fel de
manipulări medicale
- respectarea normelor
sanitare de
prevenire a infecţiilor
nozocomiale
- asistenta va face educaţia
pentru prevenirea accidentelor de
acest gen şi evitarea pericolelor.

4.2. CAZUL 2

1. Date generale
Nume, prenume: P.A
Sexul: masculin
Vârsta: 64 ani
Mediul: urban
Ocupaţie: pensionar
Perioada internării: 3 zile
2. Diagnostic la internare: Epistaxis, HTA în puseu, tulburări paroxistice de ritm,
dislipidemie, steatoză hepatică, amigdalită acută, pneumonie, adenom de prostată, discopatie
lombară
3. Motivele internării:
- pată vasculară stângă, sângerândă
- cefalee, ameţeli, dispnee, disfagie, febră, tuse
4. Antecedente hetero-colaterale: Fără importanţă
5. Antecedente personale - HTA în puseu
- cardiopatie ischemică - dislipidemie
 - steatoză hepatică
6. Condiţii de viaţă: corespunzătoare
7. Istoricul bolii: de 5 zile bolnavul acuză dispnee, disfagie, tuse, febră, ameţeli şi
prezintă dese sângerări nazale. Se internează în compartimentul ORL pentru tratament de
specialitate
8. Examen obiectiv:
Starea generală: alterată, febril
Greutate: 92,00 kg
Talie: 1,72 m
Starea de nutriţie: bună
Stare de conştienţă: prezentă
Sistem. ganglionar: nu se palpează
Facies: normal
Tegumente şi mucoase: palide
Ţesut conjunctiv adipos: bine prezentat
Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii mobile
nedureroase.
Aparatul respirator – tuse, AV – 100p/min.
Aparat cardiovascular: şocul apexian în sp IV i.c.. stâng, AMC – în limite normale,
zgomote cardiace clare, egale, bine bătute.TA 180/120 mmHg
Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără sensibilitate la palpare superficială şi
profundă; ficat steanotic, tranzit prezent
Aparat uro-genital: micţiuni spontane, lojii renale libere organe genitale normale.
Sistemul nervos: orientat temporo-spaţial reflexe pupilare, cutanate, ROT – prezente
normale. Organe de simţ prezente normale
9. Examinări de laborator şi paraclinice
Ht: 32
Hb: 12,7 L:
9000
VSH: 21
Glicemie: 90
TGO: 17
TGP: 20
Eco abdominal – ficat cu aspect steatozic cu o calcificare de 7 mm în regiunea N hepatic care
lasă con de umbră posterior. Colecist fără calcului. Rinichi drept de aspect normal. Splină
omogenă de dimensiune normală. Rinichi stâng de aspect normal. Pancreas de aspect normal.

Prostată 138/37/32 mm.

11. Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o circulaţie adecvată:

Manifestări de dependenţă: obstrucţia nazală, tuse, rinoree, diminuarea toleranţei la efort
cu slăbiciune, oboseală
Sursa de dificultate: epistaxis, HTA

2. Nevoia de a bea şi a mânca:

Manifestări de dependenţă: refluxul de deglutiţie alterat.
Sursa de dificultate: sângerarea, probleme de deglutiţie

3. Nevoia de a elimina:
Fără manifestări de dependenţă.

4. Nevoia de mişcare şi de menţinere a unei bune posturi:

Fără manifestări de dependenţă.

5. Nevoia de a dormi, de a se odihni:

Manifestări de dependenţă: somnul este alterat Sursa
de dificultate:tusea, febra, sângerarea

6. Nevoia de a se îmbrăca, dezbrăca:

Fără manifestări de dependenţă.

7. Nevoia de a-şi menţine temperatura în limite normale:

Manifestări de dependenţă: febră 38,30C, transpiraţii
 Sursa de dificultate: sângerări nazale

8. Nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre:

Manifestări de dependenţă: imposibilitatea de a-şi menţine mucoasele curate
Sursa de dificultate: sângerarea

9. Nevoia de a evita pericolele:

Pericolul complicaţiilor

10. Nevoia de a comunica cu semenii:

Fără manifestări de dependenţă.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori (de a-ţi

practica religia):
Fără manifestări de dependenţă.

12. Nevoia de a fi ocupat pentru a fi util (de a se realiza):

Fără manifestări de dependenţă.

13. Nevoia de a se recreea:

Fără manifestări de dependenţă.

14. Nevoia de a învăţa:

Bilanţul de independenţă/dependenţă.
În urma datelor culese din F.O., prin efectuarea bilanţului de independenţă/dependenţă,
pacienta prezintă următoarele nevoi fundamentale alterate:
• nevoia de a respira
• nevoia de a bea şi mânca
• nevoia de a dormi şi a se odihni
• nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
• nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre
• nevoia de a evita pericolele
 •

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nevoi alterate Obiective Intervenţii Evaluare

1. Nevoia de a - oprirea - aplică măsurile de prim ajutor, - pacienta respiră
respira hemoragiei în prin compresiune digitală asupra mai uşor, după 3
- obstrucţia cel mai scurt narinei care sângerează, cel puţin zile sângerările sau
nazală, tuse, timp 10 minute, prin tampon compresiv oprit
rinoree, - pacientul îmbibat în soluţia hemostatică - evaluarea: TA,
sângerare să fie echilibrat - ajută medicul la aplicarea AV, FR
- alterarea respirator şi tamponamentului în vederea -Glicemiei
perfuziei tisulare circulator hemostazei -Colesterol,
prin scăderea - Scăderea - Lipide,
asigură repausul la pat pe
debitului cardiac valorilor -Trigliceride,
partea care sângerează
prin creşterea tensiunii LDL, HDL,
- recoltează sânge pentru
valorilor arteriale (TA) determinarea -Transaminaze
hemoglobinei ,
tensiunii arteriale în limite -Uree, Creatină
hematocritului
(TA) acceptabile
- administrează medicaţia
prescrisă de medic:
• Ampicilină 2x1 fl/zi
• Gentamicină 80 mg
2x1/2
fl/zi
• Adrenostazin +
Etamsilat
1 fl. La 12 ore
-asigurarea repausului fizic şi
psihic
-administrarea
tratamentului
medicamentos prescris(în cazul de
faţă Metoprolol 50 mg., Crestor
20 mg Per os)
-efectuarea bilanţului hidric
(intrări-ieşiri) pentru prevenirea
depleţiei de potasiu, care provoacă
aritmii
-asigurarea unor alimentaţii
echilibrate ţinând cont de
afecţiunile existente:
Educaţia sanitară a pacientului:
 -regim de viaţă echilibrat
(alterarea perioadelor de activitate
cu perioadele de repaus)
-evitarea stresului psihic (stări
conflictuale, surmenaj intelectual)
-suprimarea fumatului
-exerciţii fizice – plimbare
-alimentaţie echilibrată
-controlul periodic la medicul de
familie şi cardiolog
2. Nevoia de a bea - Pacientul să - urmăresc apariţia - starea
echilibrat sângerărilor şi aplic pacientului
şi mânca fie
este
- dificultatea de a hidroelectorlitic tamponamentul pentru ameliorată
se alimenta şi să oprirea sângerării
aibă
- alimetez pacientul cu
alimentaţie
completă alimente lichide sau uşor de
înghiţit

3. Nevoia de a - pacientul să - schimb pansamentul la - pacientul are un

somn liniştit 7 ore
dormi şi a se beneficieze de nevoie,
pe noapte
odihni un somn - aerisesc salonul, şi asigur o
- somnul corespunzător temperatură optimă
este calitativ şi - servesc pacientul cu un
alterat pahar de lapte cald înainte de
cantitativ
culcare
4. Nevoia de a-şi - să prezinte - măsor temperatura şi notez După 30 minute
menţine în FO
temperatură de la
temperatura corporală - schimb lenjeria de corp şi administrarea
în limite
corpului în limite normale în 1-2 de pat la nevoie antipireticelor
normale zile - aerisesc încăperea. febra a scăzut la
- febră 38,30C, - încălzesc pacientul în caz 37,5 C
transpiraţii de frisoane S-a repetat doza
- administrez conform după 4 ore,
indicaţiilor medicului tratament cu pacientul
antipiretice şi antibiotice devenind afebril.

5. Nevoia de a fi - păstrarea - execut toaleta nărilor - bolnavul

curat, cu tegumentelor şi - urmăresc cantitatea şi prezintă
tegumente, mucoaselor periodicitatea apariţiei tegumente curate
mucoase şi curate şi sângerărilor şi ingrijite
fanere integre îngrijite - asigur şi schimb
- imposibilitatea tamponamentul de câte ori este
de a-şi menţine
mucoasele curate nevoie
- relizez toaleta pacientului
la nevoie pentru a evita efortul
6. Nevoia de a - prevenirea - monitorizarea funcţiilor
evita pericolele: complicaţiilor vitale - supravegherea stării
Pericolul generale, temperatură, coloraţie
complicaţiilor tegumente, diureză
- respectarea măsurilor de
asepsie şi antisepsie în efectuarea
pansamentelor şi a orice fel de
manipulări medicale
- respectarea normelor
sanitare de
prevenire a infecţiilor
nozocomiale
- asistenta va face educaţia
pentru prevenirea accidentelor de
acest gen şi evitarea pericolelor.
4.3. CAZUL 3

1. Date generale
Nume, prenume: Ş.G.
Sexul: masculin
Vârsta: 74 ani
Mediul: rural Ocupaţie: pensionar
Perioada internării: 3 zile
2. Diagnostic la internare: Epistaxis uri repetate, HTA st. I, anemie, diabet zaharat
3. Motivele internării:
- pată vasculară stângă, sângerândă
- cefalee, ameţeli, dispnee, disfagie, febră, tuse
4. Antecedente hetero-colaterale: Fără importanţă
5. Antecedente personale - HTA
- BPOC
- GASTRITĂ
6. Condiţii de viaţă: corespunzătoare
7. Istoricul bolii: debutul bolii în urmă cu 12 ore cu o hemoragie nazală, oprită ulterior, în
urmă cu 2 ore hemoragia sa repetat, motiv pentru care se prezintă în serviciul ORL pentru
investigaţii şi tratament de specialitate.
8. Examen obiectiv:
Starea generală: alterată, febril
Greutate: 105,00 kg
Talie: 1,69 m
Starea de nutriţie: bună
Stare de conştienţă: prezentă
Sistem. ganglionar: nu se palpează
Facies: normal
 Tegumente şi mucoase: palide
Ţesut conjunctiv adipos: bine prezentat
Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii mobile
nedureroase.
Aparatul respirator – tuse, AV – 100p/min.
Aparat cardiovascular: şocul apexian în sp IV i.c.. stâng, AMC – în limite normale,
zgomote cardiace clare, egale, bine bătute.TA 170/110 mmHg
Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără sensibilitate la palpare superficială şi
profundă; ficat normal, tranzit prezent
Aparat uro-genital: micţiuni spontane, lojii renale libere organe genitale normale.
Sistemul nervos: orientat temporo-spaţial reflexe pupilare, cutanate, ROT – prezente
normale. Organe de simţ prezente normale
9. Examinări de laborator şi paraclinice
Ht: 25,8
Hb: 9,6
L: 12150
VSH: 21
Glicemie: 180
TGO: 42
TGP: 14
Creatinină: 1
TQ: 19,3
Ureea: 80,2
INR: 1,29
PTL: 256

11. Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o circulaţie adecvată:

Manifestări de dependenţă: obstrucţia nazală, tuse, rinoree, diminuarea toleranţei la efort
cu slăbiciune, oboseală
Sursa de dificultate: epistaxis, HTA
 2. Nevoia de a bea şi a mânca:
Manifestări de dependenţă: refluxul de deglutiţie alterat.
Sursa de dificultate: sângerarea, probleme de deglutiţie

3. Nevoia de a elimina:
Fără manifestări de dependenţă.

4. Nevoia de mişcare şi de menţinere a unei bune posturi:

Fără manifestări de dependenţă.

5. Nevoia de a dormi, de a se odihni:

Manifestări de dependenţă: somnul este alterat
Sursa de dificultate:tusea, febra, sângerarea

6. Nevoia de a se îmbrăca, dezbrăca:

Fără manifestări de dependenţă.

7. Nevoia de a-şi menţine temperatura în limite normale:

Manifestări de dependenţă: febră 38,30C, transpiraţii

Sursa de dificultate: sângerări nazale

8. Nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre:

Manifestări de dependenţă: imposibilitatea de a-şi menţine mucoasele curate Sursa
de dificultate: sângerarea

9. Nevoia de a evita pericolele:

Pericolul complicaţiilor

10. Nevoia de a comunica cu semenii:

Fără manifestări de dependenţă.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori (de a-ţi

practica religia):
 Fără manifestări de dependenţă.

12. Nevoia de a fi ocupat pentru a fi util (de a se realiza):

Fără manifestări de dependenţă.

13. Nevoia de a se recreea:

Fără manifestări de dependenţă.

14. Nevoia de a învăţa:

Bilanţul de independenţă/dependenţă.
În urma datelor culese din F.O., prin efectuarea bilanţului de independenţă/dependenţă,
pacienta prezintă următoarele nevoi fundamentale alterate:
• nevoia de a respira
• nevoia de a bea şi mânca
• nevoia de a dormi şi a se odihni
• nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
• nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre
• nevoia de a evita pericolele

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nevoi alterate Obiective Intervenţii Evaluare

1. Nevoia de a - oprirea - aplică măsurile de prim ajutor, - pacienta
respira hemoragiei în prin compresiune digitală asupra respiră mai uşor,
- obstrucţia cel mai scurt narinei care sângerează, cel puţin după 3 zile
nazală, tuse, timp 10 minute, prin tampon sângerările sau
rinoree, - pacientul compresiv îmbibat în soluţia oprit
sângerare să fie echilibrat hemostatică - evaluarea:
- alterarea respirator şi TA,
- ajută medicul la aplicarea
perfuziei tisulare circulator AV, FR
tamponamentului în vederea
prin - Scăderea hemostazei -Glicemiei

scăderea debitului valorilor -Colesterol,

- asigură repausul la pat pe
cardiac prin Lipide,
tensiunii
partea care sângerează
creşterea valorilor arteriale (TA) în -Trigliceride,
- recoltează sânge pentru
tensiunii arteriale limite LDL, HDL,
determinarea hemoglobinei , -Transaminaze
(TA) acceptabile
hematocritului
-Uree, Creatină
- administrează medicaţia
prescrisă de medic:
• Ampicilină 2x1 fl/zi
• Gentamicină 80 mg 2x1/2
fl/zi
• Adrenostazin + Etamsilat 1
fl. La 12 ore
-asigurarea repausului fizic şi
psihic
-administrarea
tratamentului
medicamentos prescris(în cazul
de faţă Metoprolol 50 mg.,
Crestor 20 mg Per os)
-efectuarea bilanţului hidric
(intrări-ieşiri) pentru prevenirea
depleţiei de potasiu, care
provoacă aritmii
-asigurarea unor alimentaţii
echilibrate ţinând cont de
afecţiunile existente:
Educaţia sanitară a
pacientului:
-regim de viaţă echilibrat
(alterarea perioadelor de
activitate cu perioadele de
repaus)
-evitarea stresului psihic (stări
conflictuale, surmenaj
intelectual)
-suprimarea fumatului
-exerciţii fizice – plimbare
-alimentaţie echilibrată
-controlul periodic la medicul de
familie şi cardiolog
2. Nevoia de a bea Să se - urmăresc apariţia - starea
şi mânca obţină sângerărilor şi aplic pacientului este
ameliorată
- dificultatea de a se echilibrul tamponamentul pentru

alimenta metabolismului oprirea sângerării

Alimentaţie glucidic - alimetez pacientul cu

Pacientul să se alimente lichide sau uşor de
inadecvată
alimenteze în
Cauza – raport cu înghiţit
dezechilibrul - recoltează produsele
pentru examenul de laborator
(sânge, urină)
metabolismului – nevoile sale - administrează medicaţia
şi
glucidelor calitative prescrisă de medic la orele
pe
Manifestări cantitative indicate
polifagie, 24 ore - instituirea de
polidipsie perfuzie
endovenoasă pentru
reechilibrarea hidro-electrolitică
- tratamentul substitutiv cu
insulină (iniţial în perfuzie
continuă), ulterior în 4 injecţii/zi,
cu 15-30 minute înainte de masă
(Actrapid la mesele principale) şi
Insulatard la culcare s. cutanat
(foloseşte seringa specială
gradată în unităţi de insulină, ţine
seama că alcoolul inactivează
produsul)
- respectă cu stricteţe
măsurile de asepsie
- alternează locul de
injectare pentru a preveni
lipodistrofiile
- loc de injectare – faţa
externă a braţului, 1/3 mijlocie,
faţa anteroexternă a coapsei, 1/3
mijlocie, regiunea
subclaviculară, flancurile
peretelui abdominal, regiunea
fesieră, supero-externă
- administrează medicaţia
adjuvantă – vitaminoterapia, KCl
- asigură alimentaţia pacientului -
evaluează nevoile cantitative şi
calitative în funcţie de vârstă
(copil, adolescent, adult) sex,
forma bolii: glucide 55% 200 gr
din raţia calorică zilnică de 1600
calorii/zi, 55 g proteine/zi (2,5
g/kg/zi) şi 64 g lipide/zi,
repartizate în 3 mese principale şi
gustări
- numărul meselor/24 ore –
4-56- (3 mese principale şi 2-3
gustări)
- alegerea alimentelor se
face în funcţie de conţinutul de
glucide
- alimente interzise: zahăr,
produse zaharoase, fructe uscate,
prăjituri, leguminoase uscate,
siropuri, struguri, prune
- alimente permise
cântărite: pâine (50% glucide),
cartofi (20% glucide), pastele
făinoase, fructe, legume (cu peste
5% glucide), lapte, brânză de
vacă, mămăligă
- alimente premise
necântărite: carnea şi derivatele
din carne, peştele, ouăle,
brânzeturile, smântâna, untul,
legumele cu 5% glucide (varză,
conopidă, pătlăgele roşii, fasolea
verde), din alimentaţia zilnică să
nu lipsească carnea, oul, peştele
preparea alimentelor: se va folosi
pentru îndulcirea ceaiului,
compotului, ciclamat de sodiu
sau zaharină (care se pun după
 fierberea produselor), sosurile nu
se îngroaşă cu făină, ci cu legume
pasate, pastele făinoase se
cântăresc înainte de fierbere,
pâinea se cântăreşte înainte de a fi
prăjită (prin deshidratare se
concentrează în glucide), se
foloseşte firberea şi coacerea, ca
tehnici de preparare a
alimentelor.

3. Nevoia de a dormi - pacientul să - schimb pansamentul la - pacientul are un

beneficieze de nevoie, somn liniştit 7 ore
şi a se odihni
pe noapte
un somn - aerisesc salonul, şi asigur o
- somnul
corespunzător temperatură optimă
este alterat
calitativ şi - servesc pacientul cu un
pahar de lapte cald înainte de
cantitativ
culcare
4. Nevoia de a-şi - să prezinte - măsor temperatura şi După 30 minute
menţine temperatură notez în FO de la
corporală
temperatura în limite - schimb lenjeria de corp şi administrarea
corpului în limite normale în 1-2 de pat la nevoie antipireticelor
zile
normale - aerisesc încăperea. febra a scăzut la

- febră 38,30C, 37,5 C

- încălzesc pacientul în caz
transpiraţii S-a repetat doza
de frisoane
- administrez conform după 4 ore,

indicaţiilor medicului tratament cu pacientul

antipiretice şi antibiotice devenind afebril.

5. Nevoia de a fi - păstrarea - execut toaleta nărilor - bolnavul

curat, cu tegumentelor şi - prezintă
urmăresc cantitatea şi
tegumente, mucoase
şi fanere integre mucoaselor periodicitatea apariţiei tegumente curate
curate şi sângerărilor şi ingrijite
îngrijite
- imposibilitatea de - asigur şi schimb
a-şi menţine tamponamentul de câte ori este

mucoasele curate nevoie

- relizez toaleta pacientului
la nevoie pentru a evita efortul

6. Nevoia de a evita - prevenirea - monitorizarea funcţiilor

vitale
pericolele: complicaţiilor
Pericolul - supravegherea stării
generale,
complicaţiilor
temperatură, coloraţie
tegumente, diureză
- respectarea măsurilor de
asepsie şi antisepsie în efectuarea
pansamentelor şi a orice fel de
manipulări medicale
- respectarea normelor
sanitare de prevenire a infecţiilor
nozocomiale
- asistenta va face educaţia
pentru prevenirea accidentelor de
acest gen şi evitarea pericolelor.
 CONCLUZII

Proeminenta mediană a fetei prin care se deschid căile respiratorii, nasul, este un organ
irigat de multe vase de sânge. Orice traumă care are loc la nivel facial include nasul, putând
declanşa hemoragiile nazale. Acestea pot fi uşoare sau serioase.
Cauze le responsabile pentru epistaxisuri fac parte din sfera cauzelor generale. O cauză
importantă a hemoragiilor sunt infecţiile, ca rujeola, gripă sau virozele respiratorii. Acestea au
ca urmare fragilizarea mucoasei nazale şi, implicit, spargerea capilarelor. De asemenea, şi bolile
hematologice pot provoca sângerări la nivelul nasului. În cazul acestor boli, procesul de
coagulare al sângelui este alterat”.
Hipertensiunea - cauza majoră „O altă cauză generală a epistaxisurilor sunt bolile
vasculare. Ele pot fi atât genetice, cât şi dobândite prin factorul infecţios. În cazul acestor boli,
pacienţii prezintă o fragilitate puternică a peretelui vascular. Alături de aceste cauze stau şi
bolile cardio-vasculare. Cea mai reprezentativă afecţiune este hipertensiunea. În cazul acestei
afecţiuni, presiunea sângelui creşte foarte mult în interiorul sistemului circulator, iar pentru
aducerea la normal a presiunii, corpul trebuie să reacţioneze. Astfel, pentru că vasele de la
nivelul nasului sunt cele mai sensibile, ele sunt primele care se sparg şi se produce hemoragia
nazală.
Din categoria cauzelor generale fac parte şi bolile endocrine ca diabetul sau ciroza
hepatică. La aceşti oameni apare deficitul de sinteză a factorilor de coagulare şi se întâmpla
acelaşi lucru ca la cei care suferă de boli hematologice. Mai mult, pacienţii care suferă de boli
endocrine se învineţesc mai repede şi prezintă sângerări la nivelul gingiilor.
De asemenea, şi carenta de vitamine duce la hemoragii nazale, în special lipsa vitaminei
C şi a vitaminei K.
Ultima cauza a sângerărilor nazale este tratamentul cu medicamente anticoagulante.
Acestea sunt prescrise în cazul unor afecţiuni şi cresc riscul producerii hemoragiilor”.
 Este important ca pacientul să-şi menţină calmul. În caz contrar, ritmul cardiac creşte
şi sângerarea se accentuează. Este bine că în camera celor mici să se folosească vaporizatoare,
camera nu trebuie încălzită în exces, aerul nu trebuie să fie uscat şi este bine că, înainte de
culcare, mama să-i umezească mucoasa nazală a copilului. Adulţilor le este recomandat, că în
cazul unor sângerări foarte frecvente şi puternice ca intensitate, să meargă se fie consultat de un
medic”. „Gripă sau virozele pot provoca sângerări nazale“
Majoritatea hemoragiilor nazale creează un disconfort minor şi, de obicei, pot fi oprite
şi de acasă. Dacă sângerarea este serioasă şi se produce destul de frecvent, cel mai bine este să
te prezinţi la un consult pentru a cerceta dacă aceste hemoragii nu constituie de fapt simptomele
unei boli grave.
 BIBLIOGRAFIE
1. BURUIANĂ MIHAI, MUSTĂTEA NICULAE – Curs de faringo-
laringologie
pediatrică, vol.I, I.M.F. Bucureşti, 1986
2. BALTĂ GEORGETA, ANTOANETA METAXATOR, KYOVSKI
AGLAIA –
Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993
3. BUBUIANĂ MIHAI, MARIA IVANOVICI, MUSTĂTEA NICULAE –
Otorinolaringologie pediatrică, Ed. All, 1998
4. GEORMĂNEANU MIRCEA – Pediatrie, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983
5. GEORMĂNEANU MIRCEA – Pediatrie, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996
6. GRIGORESCU-SIDO PAULA – Tratat elementar de pediatrie, vol.I,
Casa Cărţii de
Ştiinţă, 1998
7. NANULESCU MIRCEA – Pneumologie pediatrică. Patologia aparatului
reno-urinar, Ed. Dacia, 1996
8. PĂUNESCU CORNELIA – Oto-rino-laringologie pediatrică, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1981
9. PĂUNESCU VALERIU, ARION CONSTANTIN, DIMITRIE
DRAGOMIR –
Urgenţe în pediatrie (curs litografiat), Bucureşti, 1982
10. POPESCU VALERIU – Algoritm diagnostic şi terapeutic în pediatrie,
Ed. Medicală
Amaltea, 1999
11. POPESCU VALERIU – Patologia aparatului respirator, Ed. Teora,
Bucureşti 2003
12. POPA IOAN, CARMEN VETTONI, LIVIU POP – Pediatrie – practică
de urgenţă,
Ed. Mirton Timişoara, 1996
13. TITIRCĂ LUCREŢIA – Ghid de nursing, Ed. Viaţa Medicală
Românească, 1998
 14. TITIRCĂ LUCREŢIA – Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri
speciale acordate bolnavilor, Ed. Viaţa Medicală Românească, 1994
15. TITIRCĂ LUCREŢIA – Urgenţe medico-chirurgicale, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1993