Italia (scris și pronunțat la fel și în limba italiană: iˈtaːlja), oficial Republica italiană (in italiană Repubblica

italiana),[4][5][6][7] este un stat unitar, republică parlamentară, aflat în Europa de Sud. Ea acoperă o
arie de 301.338 km² și are o climă temperată; datorită formei părții sale continentale, este denumită pe
plan intern lo Stivale („Cizma”).[8][9] Cu 61 de milioane de locuitori, este a cincea cea mai populată țară
a Europei. Italia este o țară dezvoltată[10] și are a treia cea mai mare economie din zona Euro și a opta
din lume după PIB nominal.[11]

Din vremurile antice, culturile etruscă, Magna Graecia și altele au înflorit pe teritoriul actual al Italiei,
până când au fost în cele din urmă absorbite de Roma, care timp de secole a rămas centrul politic și
religios al civilizației occidentale, capitala Imperiului Roman și apoi centrul creștinismului. În Evul Mediu
Întunecat, Peninsula Italică s-a confruntat cu dezastruoase invazii ale triburilor barbare, dar începând cu
secolul al XI-lea, numeroase orașe-stat italiene(en) au început să înflorească practicând navigație,
comerț și întreținând instituții bancare (capitalismul modern își are originile în Italia medievală).[12] Mai
ales în timpul Renașterii, cultura italiană a înflorit, producând cărturari, artiști și polimați ca Leonardo da
Vinci, Galileo, Michelangelo și Machiavelli.[13] Exploratorii italieni ca Marco Polo, Columb și Vespucci au
descoperit noi rute către Orientul Îndepărtat și către Lumea Nouă, contribuind la epoca marilor
descoperiri pentru europeni.[14] Totuși, Italia a rămas fragmentată în numeroase state aflate în război
unele cu celelalte de-a lungul întregii Epoci Medievale, ceea ce le-a făcut să cadă ușor pradă marilor
puteri europene, ca Spania, Franța, și apoi Austria.[15] Italia va intra astfel într-o lungă perioadă de
declin până la jumătatea secolului al XIX-lea.[15]

După diferite tentative nereușite, războaiele al doilea și al treilea(en) pentru independența Italiei s-au
soldat cu unificarea a mare parte din Italia actuală între 1859–1866.[16] Începând cu sfârșitul secolului al
XIX-lea și până la începutul secolului al XX-lea, noul Regat al Italiei s-a industrializat rapid și și-a format
un imperiu colonial, devenind Mare Putere.[17][18] Italia sudică și rurală au rămas în mare parte însă
excluse de la industrializare, alimentând o diaspora(en) mare și influentă. În ciuda victoriei din Primul
Război Mondial, Italia a intrat într-o perioadă de criză economică și agitație socială, care a favorizat
apariția unei dictaturi fasciste în 1922. Participarea ulterioară la al Doilea Război Mondial de partea Axei
s-a sfârșit cu o înfrângere militară, distrugere economică și un război civil. În anii care au urmat, Italia a
abolit monarhia, a restaurat democrația și s-a bucurat de o explozie economică(en), devenind astfel una
dintre cele mai dezvoltate țări[19][20][21][22] și a cincea economie a lumii până în 1990.[23]

Italia joacă un rol de frunte în afacerile militare, culturale și diplomatice mondiale[24] și este astfel
considerată a fi o putere regională majoră.[25][26][27] Italia este unul dintre membrii fondatori și unul
dintre membrii de frunte ai Uniunii Europene,[28] fiind membră și a mai multor instituții internaționale,
între care ONU,[29] NATO,[30] OCDE, OSCE, OMC,[31] DAC(en), G4(en), G6(en), G7, G8, G10(en), G20,
[32] a Uniunii Mediteranei,[33] a Consiliului Europei,[31] a Inițiativei Central-Europene,[34] ASEM[35] și
a Uniting for Consensus(en).[36]