“Moara cu noroc” este o nuvelă psihologica scrisă de Ioan Slavici, tratând consecințele pe care

dorința de îmbogățire le are asupra destinului uman. Majoritatea criticilor o consideră creația cea mai
importantă a autorului, alături de “Pădureanca” și romanul “Mara”.Nuvela este publicata in anul 1881 in
volumul de debut “Novele din popor”. Opera apartine perioadei marilor clasici si curentului literar
realism. In mod veridic, realitatea apasatoare a schimbarii si transformarii umane este surprinsa in proza
cu incercarea de moralizare specifica lui Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel soarta personajelor.

Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al personajului in care actiunea
urmareste declinul acestuia sub aspect moral si spiritual. Se urmareste dezumanizarea personajului
influentat de bani sau dorinta de imbogatire.

Cel mai complex personaj din nuvela lui Slavici este Ghita,care, ca si statut social, era un cizmar
sarac ce doreste sa-i ofere familiei sale un trai mai bun, luand in arenda

Moara cu noroc in speranta ca astfel va asigura familiei sale un trai mai bun, insa al carui destin
ilustreaza consecintele goanei dupa bani.

Personajul are doua portrete, cel de inceput in care naratorul il caracterizeaza in mod direct ca
un om harnic si familist (“un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o
vedea pe dansa vesela”) si cel de sfarsit in care Ghita cade in patima banilor, evidentiindu-se schimbarile
prin care acesta trece odata cu “prietenia” lui Lica. (“acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru
orice lucru de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de el”, “cand
mai se harjonea cateodata cu dansa isi pierdea lesne cumpatul si lasa urma vinete pe brate”).

De asemenea, cele doua ipostaze ale personajului sunt evidentiate si prin afirmatiile Anei care,
ca sotie, observa cel mai bine schimbarile prin care sotul acesteia trece, fiind victima schimbarilor lui.
(“Esti un om netrebnic si grozav; trebuie sa te fi ticalosit tu in tine, pentru ca sa imi spui ceea ce nu crezi
nici tu insuti”). Vorbele Anei demonstreaza in final dezamagirea acestea fata de sotul sau, dezamagire
care, alaturi de sotul sau, o trimit in bratele lui Lica.

Axa vietii morale a protagonistului se schimba, devenind treptat un om lacom si lipsit de

moralitate, si care pune banii mai presus decat orice, trasatura definitorie care va marca profund
evolutia acestui personaj, pierzandu si increderea in sine, increderea in ceilalti, increderea sotiei sale si
inevitabilincepe instrainarea iremediabila fata de familie.

Din punct de vedere psihologic, Ghiță este marcat de un conflict interior între dragostea pentru
familia sa și dragostea pentru bani.Dragostea pentru bani devine pentru personaj, nu un tel, ci o obsesie,
care il macina psihic si emotional,ajungand sa si doreasca sa nu fii avut familie si devenind criminalul
Anei.

In concluzie, Ghita se dovedeste a fii un om slab, usor influentabil, „o muiere in haine

barbatesti” si mai ales un exemplu negativ.