Speţa 3

Reclamantul X, cetăţean al Republicii Moldova cu reşedinţa obişnuită în

Madrid a formulat o acţiune în instanţa de judecată din Republica Moldova
către pârâtul Y, având dubla cetăţenie a Republicii Moldova şi a Spaniei cu
reşedinţa obişnuită în Chişinău, privitor la încasarea unei penalităţi în
legătură cu executarea necorespunzătoare a unui contract de vânzare-
cumpărare a unui autoturism.
În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că între aceştea a fost
încheiat în Chişinău un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism
(reclamantul având calitatea de vânzător iar pârâtul calitatea de
cumpărător), iar pârâtul nu a respectat termenul de plată prevăzut în
contract.
Instanţa a reţinut că părţile contractante nu şi-au stabilit legea aplicabilă
potrivit principiului lex voluntatis, iar reclamantul a solicitat aplicarea legii
spaniole având în vedere că art.2618 alin.(1) lit.a) din Codul civil prevede
că contractul de vânzare-cumpărare de bunuri este reglementat de legea
statului în care îşi are reşedinţa obişnuită vânzătorul.
Instanţa a solicitat reclamantului să prezinte textul legii spaniole,
motivând că potrivit legii spaniole partea care invocă legea străină este
obligată să probeze conţinutul acesteia.
În termenul stabilit de instanţă reclamantul nu a prezentat textul legii
spaniole, iar instanţa a respins acţiunea reclamantului.

Probleme şi întrebări incidente în speţă:

1. Care este temeiul aplicării legii străine, în speţă a legii spaniole?

2. Cu ce titlu se aplică dreptul străin în Republica Moldova?
3. Cu ce titlu se aplică dreptul străin în Spania?
4. Care sunt măsurile pe care urmează să le întreprindă judecătorul pentru
stabilirea conţinutului legii străine?
5. Este corectă soluţia instanţei? Argumentaţi răspunsul
1) Temeiul aplicarii legii straine il formeaza norma conflictuala a forului
care reiese din legile aflate in prezenta pe cea aplicabila raportului jurdic
cu elemnente de extranietate.
Cand norma conflictuala a RM determina competenta legii streaine se va
aplica in acelas mod legea proprie.

2)Dreptul strain este aplicat in RM cu acelasi titlu ca si dreptul national

si nu este considerata element de fapt cini drept national prorpiu acesta
continua sa ramane un drept strain in cazul aplicarii lor de catre instanta
forului.

3)Daca lex fori din Spania il impune pe judecator sa aplice legea straina
aceasta nu devine legea nationala ci ramne sa fie in continuare legea
straina insa dupa legea nationala competenta sa solutioneze litigiul il are
anume legea straina

4)Pentru determinarea continutului legii straine, judecatorul trebuie sa se

adreseze la asistenta si clarificari la Ministerul Justitiei al RM, sau la alte
organizatii, sa cera avizul unui expert. Adica judecatorul poate cere
ajutorul miniserului dar din cont propriu nu se poate adresa la statul
strain

5)Nu se bazeaza pe respingerea procesului reclamantului, iar procesul

reclamantului nu poate fi respins pe motiv de necunoastere a legilor
străine pentru a solutiona litigiul. In acest caz, judecatorul va fi
condamnat la abuz de putere. In absenta dovezii legii straine, singura
lege cunoscuta judecatorului este dreptul intern. Prin urmare, în cazul în
care continutul legii straine nu este determinat, judecatorul va actiona în
conformitate cu „Dreptul civil”; in cazul în care continutul legii straine
nu poate fi determinat intr-un termen rezonabil, desi masurile necesare
au fost luate. Conform prevederilor acestei clauze, se aplica legile
Republicii Moldova. Se aplica principiul qui eligit indicem elugit jus,
adica cine alege instanta, alege legea, deoarece partile au acceptat
competenta instantei si, dacă legea straină nu poate fi dovedita, accepta
si competenta instantei . Aplicabilitatea si fondul dreptului instantei.