MATRICE

Def. Fie M = {1,2, …, m}, N = {1, 2, …, n} multimea primelor m, respectiv n, numere naturale nenule.
Vom numi matrice de tipul (m,n) o functie A : M x N C.
Daca notam A(i,j) = aij  C, iM, jN, vom nota pe A sub forma:
 a11 a12 ... a1n 
 
 a 21 a 22 ... a 2 n 
A= 
... ... ... ... 
 
a 
 m1 a m 2 ... a mn 
Numerele aij se numesc elementele matricei A.
Cazuri particulare :
1) Daca n = 1, o matrice de tipul (m,1) se numeste matrice coloana si este de forma:
 a11 
 
 a 21 
A= 

 
a 
 m1 
2) Daca m = 1 o matrice de tipul (1,n) se numeste matrice linie si este de forma A =  a11 a12  a1n  .
3) Daca m = n, o matrice de tipul (m,n) se numeste matrice patratica de ordinul n.
 a11 a12 ... a1n 
 
 a 21 a 22 ... a 2 n 
Def. Daca A =  este o matrice patratica de ordinul n sistemul ordonat de elemente
   
 
a 
 n1 a n 2 ... a nn 
(a11, a22, a33, …, ann) se numeste diagonala principala a matricei A, iar sistemul ordonat de elemente
(a1n, a2n1, …, an1) se numeste diagonala secundara a matricei.
Obs. Vom nota cu Mm,n(C) multimea tuturor matricelor de tipul (m,n) avand elementele numere
complexe.
Egalitatea matricelor
Fie A si B doua matrice de tipul (m,n)
 a11 a12 ... a1n 
 
 a 21 a 22 ... a 2 n 
A=  si
... ... ... ... 

a

 MEDITIME 11 – 1
 m1 a m 2 ... a mn  Medit[m, orice materie, orice nivel.
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
 b11 b12 ... b1n 
 
 b21 b22 ... b2 n 
B=  .
... ... ... ... 
 
b bm 2 ... bmn 
 m1
A = B daca si numai daca aij = bij, oricare ar fi i = 1, 2, …, m si j = 1, 2, …, n.

Adunarea matricelor
Obs. Are sens sa vorbim de suma a doua matrice numai daca ele sunt de acelasi tip.
Exemple:
 1 0 3 4  1 1 2  2
1) Daca A =   2 1  si B =  .
 3  4  2 1 3 4 
0 1 1 2
Atunci A + B =  0 0 0 .
 0 
  1 2  1  2 0 0 
     
2) Daca A =  0 1  si B = 1 1  atunci A + B = 1 2 .
 1  3 1 1  2  2 
    

Proprietatile adunarii matricelor

1) Adunarea este comutativa, adica oricare ar fi A, B Mm,n(C) avem A + B = B + A.
2) Adunarea este asociativa, adica oricare ar fi A, B si C din Mm,n(C) avem (A + B) + C = A + (B + C).
3) Element neutru
Def. Matricea de tipul (m,n) ale carei elemente sunt toate egale cu 0 se noteaza 0m,n si se numeste
matricea zero.
Matricea 0m,n este element neutru pentru adunarea matricelor, in sensul ca oricare ar fi AMm,n(C) avem
A + 0m,n = 0m,n + A = A.
4) Orice matrice are un opus adica oricare ar fi AMm,n(C) exista o matrice notata cu A, astfel incit:
A + (A) = (A) + A = 0m,n.

Inmultirea matricelor
Obs. Are sens si vorbim de produsul matricei A cu matricea B (in aceasta ordine) numai daca numarul de
coloane ale lui A este egal cu numarul de linii ale lui B.
Exemple:
 1 4
1 1 2   
Fie A =  
; B=  0 0 .
0 4  3 1
 1

Cum A este de tipul (2,3) si B este de tipul (3,2), are sens sa facem produsul lor, care va fi o matrice de
tipul (2,2):
 c11 c12 
 
 c 21 c 22 
unde: c11 = 1 1    1 0   2    1  1
c12 = 1  4    1  0  2 1  6
c21 = 0 1  4  0    3    1  3
c22 = 0  4  4  0    3 1  3
 1 4
1 1 2     1 6 
 A  B      0 0    .
0 4  3    3  3 
 1 1 
 1  1  1 1 0  1  1  1  1 0    1 1  1
2) Fie A =  2 3 ; B =  2  2 1   A  B   2 3    2  2 1    8 
         8 3 
c11 = 1 1    1  2  1 c21 = 2 1  3  2  8
c12 = 1    1    1    2   1 c22 = 2    1  3    2  8
c13 = 1  0    1   1   1 c23 = 2  0  3 1  3

Proprietatile inmultirii matricelor

1) Inmultirea este asociativa:
Daca AMm,n(C), BMn,p(C) si CMp,q(C) atunci are loc egalitatea:
 A  B   C  A   B  C .
2) Inmultirea este distributiva la stanga fata de adunare:
daca AMm,n(C), B,CMn,p(C)
atunci: A (B + C) = AB + AC.
3) Inmultirea este distributiva la dreapta fata de adunare:
daca A,B Mm,n(C) si CMn,p(C) atunci  A  B   C  A  C  B  C.
4) In multimea Mn(C) exista un element neutru fata de inmultire.

Obs. Matricea patratica de ordinul n

 1 0 0 ... 0
 
0 1 0 ... 0
In =  0 0 1 ... 0  care are pe diagonala principala numerele 1 iar restul elementelor sunt 0 are

 ... ... ... ... ... 
0 0 0 ... 1
 
proprietatea ca oricare ar fi AMn (C),
A In  In  A  A

Inmultirea cu scalari a matricelor

1 2 0 1 2 0  3 6 0
Exemple: Fie a = 3 si A =  2   a  A  3    
 1 3 2 1 3   6 3 9 

Transpusa unei matrice

Fie A   a ij  1 1 j  n o matrice de tipul (m,n).
i  m

t
A este o matrice de tipul (n,m) care se obtine din A luind liniile respectiv coloanele lui A drept coloane,
respectiv linii, pentru tA.
Exemple:
1 1
 1 2 3   
1. Daca A    atunci A = t
2 0 .
 1 0  3  3
  3

1 2 3  1 0 1 
   
2. Daca A = 0 1 1  atunci A = t
2 1 2 
1 2  2  3 1  2
  
Proprietati:
1. Daca A,B Mm,n(C) atunci t  A  B   t A t B
2. Daca AMm,n(C) si BMn,p(C) atunci  AB   t B t A.
t

3. Daca AMm,n(C) si aC atunci  aA  a t A

t

MEDITIME 11 – 2
DETERMINANTI Medit[m, orice materie, orice nivel.
a11 a12
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
 a11 a 22  a12 a 21
a 21 a 22
a11 a12 a13
a 21 a 22 a 23  a11  a 22  a33  a 21  a32  a13  a12  a 23  a31  a13  a 22  a31  a 23  a32  a11  a12  a 21  a
a 31 a 32 a 33

Def. Fie A o matrice patratica de ordinul n:

 a11 a12 ... a1n 
 
 a 21 a 22 ... a 2 n 
A=  ; A Mn(C)
... ... ... ... 
 
a 
 n1 a n 2 ... a nn 
Numarul detA =     a    a  
 S n
1 1 2 2 a n  n 
unde Sn este multimea tuturor permutarilor de grad n si ()
este signatura permutarii  se numeste determinantul matricei A sau, mai simplu, determinant de ordinul
n si se noteaza de obicei astfel:
a11 a12 ... a1n
a 21 a 22 ... a2n
Det A =
... ... ... ...
a n1 an2 ... a nn
Exemple:
 1 4
1)    1    8  4  7  8  28  36
7 8
2 1 3
2) 4 0 5  (-2)03+151+4(-1)3-103-413-(-2)(-1)5 = 0 + 5  12  0 12  10 =  29
1 1 3

Proprietati:

1. Determinantul unei matrice coincide cu determinantul matricei transpuse. Adica, daca A Mn(C)
atunci det A = det tA.
Exemplu:
 4 2 0  4 2 0
 
A=  3 7  1  det A  3 7  1  84  2  4  18  108
 1 1 3  1 1 3

 4 3 1 4 3 1
 
t
A=  2 7 1   det t A   2 7 1  84  2  4  18  108
 0  1 3 0 1 3
 

2. Daca toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule atunci determinantul matricei
este nul.
Exemplu:
Fie matricea
1 2  1
 
A= 0 0 0 
3 4 7 
 
Deoarece linia a II-a a matricei A are toate elementele nule  det A = 0.

3. Daca intr-o matrice schimbind doua linii (sau coloane) intre ele obtinem o matrice care are
determinantul egal cu opusul determinantului matricei initiale.
Exemplu:
 1 2  2
 
Fie matricea A = 1 3 4  .Daca schimbam liniile 1 si 3 intre ele obtinem matricea
 2 1 0 
 
 2 1 0 
 
A’ = 1 3 4   det A’ =  det A.
 1 2  2 


4. Daca o matrice are doua linii (sau coloane) identice, atunci determinantul sau este nul.
Exemplu:
 1 5 1 
 
Fie A =  2 6  2 . Deoarece coloanele 1 si 3 sunt identice  det A = 0.
 4 2 4 


5. Daca toate elementele unei linii (sau coloane) ale unei matrice sunt inmultite cu un numar  obtinem o
matrice al carei determinant este egal cu  inmultit cu determinantul matricei initiale.

Exemplu:
 4 3 1
  1
Fie matricea A =  2 6  2 . Daca inmultim linia a 2-a cu numarul   obtinem matricea:
 4 2
 2 1 
  4 3  1
  1 MEDITIME 11 – 3
A’ =  1 3  1  det A’ = det A Medit[m, orice materie, orice nivel.
 4 2
 2 1 
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20

6. Daca elementele a doua linii (sau coloane) ale unei matrice sunt proportionale, atunci determinantul
matricei este nul.
 4 2 1  3 
 
 3 7  9 1 
Exemplu: Fie matricea A =  1 3
2 1   
 2 2
 5 8 9 10 
 
Deoarece liniile 1 si 3 ale matricei A sunt proportionale  det A = 0.

7. Fie A =  a ij  1 i  n
1 j  n o matrice patratica de ordinul n. Presupunem ca elementele liniei i sunt
de forma aij =a’ij+a’’ij, oricare ar fi j = 1,2,…,n.
Daca A’, respectiv A’’, este matricea care se obtine din A inlocuind elementele de pe linia i cu elementele
a’ij (respectiv a’’ij), j = 1,2, …, n atunci det A = det A’ + det A’’.

Exemplu:
 1 2 4 
 
Fie matricea A = 3 3  10 
 2 5  6 

1 2 4 1 2 4 1 2 4
det A = 3 3  10   3 3  10   3 3  10  0  0  0 (am aplicat proprietatea pentru linia
2 5 6 1 2 4 3 3  10
3).

8. Daca o linie (sau coloana) a unei matrice patratice este o combinatie liniara de celelalte linii (sau
coloane), atunci determinantul matricei este zero.

Exemplu:
 1 2 4 
 
Fie A = 3 3  10  .
 2 5  6 

Cum linia a 2-a este o combinatie liniara de celelalte doua linii, rezulta ca det A = 0.

9. Daca la o linie (sau coloana) a matricei A adunam elementele altei linii (sau coloane) inmultite cu
acelasi numar, atunci aceasta matrice are acelasi determinant ca si matricea A.
Exemplu:
1 3  2 1 3 2 1  2  4 3  2    3  2  2  0 9 3 2
 
Fie A =  4  3 0   det A = 4  3 0  4 3 0  4 3 0 .
0 1 4  0 1 4 0 1 4 0 1 4


Calcularea determinantilor de ordin mai mare de 3

Exemple:
1 2 1 4
3 1 4 5
1) d = 2 0 1 1
6 5 4 4
Cum linia a 3-a contine un element nul vom face dezvoltarea determinantului dupa aceasta linie:
 2 1 4 1 1 4 1 2 4
d =   1  2  5    1  5    1
31 3 2 3 3
1 4 03 4 1 3 1 5 
5 4 4 6 4 4 6 5 4
1 2 1
  1 3 4    1  3 1 4
6 5 4
2 1 4 1 2 4 1 2 1
1 4  5  75 ; 3 1  5  149 ; 3 1 4  69
5 4 4 6 5 4 6 5 4
 d = 2 · 75 149 + 69 = 70

Obs. In exemplul de mai jos, in dezvoltarea determinantului de ordin 4 dupa linia 3 numai un singur
determinant de ordinul 3 trebuie calculat, de aceea este bine sa transformam un determinant de ordin
superior pina cind toate elementele sale, de pe o linie sau coloana, cu exceptia unuia, sa fie zero
Obs. 1. Se vor face zerouri pe liniile sau coloanele care au cit mai multe zerouri si (sau) cit mai multi de 1
si (sau) –1.
2. In operatiile de transformare a determinantilor se vor modifica liniile sau coloanele cu care se incep
aceste operatii.(in exemplul de mai jos c1 si respectiv c4)
Exemple:
1) Deoarece determinantul de mai jos contine elementul 0 pe linia 3 si coloana 2, iar linia 3 contine un 1
si un –1 iar coloana 2 doar un 1 atunci dezvoltarea determinantului se va face dupa linia 3, conform
observatiei anterioare.

1 2 1 4
3 1 4 5
d= 2 0 1 1
6 5 4 4
3 2 1 3
3 2 3
c1  2 c35 1 4 1
 1    1  1   0  4  75  6  0  15  70
3 3
  5 1
c 4  c3 0 0 1 0
2 5 0
2 5 4 0
Obs. Linia sau coloana care se modifica nu trebuie inmultita. Daca apar situatii ca cea de mai jos, in care
pe coloana 3 nu mai putem obtine inca un zero in mod direct, se inmulteste si se imparte cu 4 linia 2.
2 5 0 1 2 5 0 1 2 5 0 1
1 0 3 7 1 4 0 12 28 l2  3l4 1 10 18 0 31
Exemple: 2) d=  
3 1 0 5 4 3 1 0 5 4 3 1 0 5
2 6 4 1 2 6 4 1 2 6 4 1
2 5 1 2 5 1
1
   4     1
43
 10 18 31  10 18 31  ...  37
4
3 1 5 3 1 5

RANGUL UNEI MATRICE. MATRICE INVERSABILE

Def. Fie AMm,n(C)o matrice nenula.Spunem ca matricea A are rangul r si scriem rang A = r, daca A are
un minor nenul de ordin r, iar toti minorii lui A de ordin mai mare decit r (daca exista) sunt nuli.
Obs. Daca A este matricea nula convenim sa spunem ca matricea are rangul 0, adica rang (0m,n) = 0.
Teorema
Fie A  0m,n o matrice.
Numarul natural r este rangul matricei A daca si numai daca exista un minor de ordinul r al lui A, nenul,
iar toti minorii de ordinul r + 1 (daca exista) sunt nuli.
Exemple:
1) Sa calculam rangul matricei.
3 2 5 4 
 
A = 3 1 3  3 .
3 5  13 11 
 
Calculam minorii de ordinul al treilea ai matricei A si gasim ca toti sunt nuli:
3 2 5 3 2 4 3 5 4 2 5 4
3 1 3  3 1 3  3 3  3  1 3 3  0
3 5  13 3 5 11 3  13 11 5  13 11
Deoarece exista minori de ordinul al doilea nenuli,
3 2
 9  0  rangA  2
3 1

Obs. Operatia prin care la un minor mai adaugam o linie si o coloana se numeste bordare.

1) Sa calculam rangul matricei.

3 2 5 4 
 
A = 3 1 3  3
3 5  13 11 
 
3  3  0  rangA  1
3 2
 3  6  9  0  rangA  2
3 1
3 2 5 3 2 4
3 1 3  0; 3 -1  3  0  rangA  2
MEDITIME 11 – 4
3 5  13 3 5 11 Medit[m, orice materie, orice nivel.
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
2) Sa calculam rangul matricei
1 1 1 1 1
 
1 2 3 4 1
B= 
1 3 6 10 1
 
1 4 10 20 1
 
Calculind minorii de ordinul 4 gasim ca minorul:
1 1 1 1
1 2 3 4
 1  0.
1 3 6 10
1 4 10 20
Deoarece nu exista minori de ordin mai mare (matricea avind patru linii)  rang B = 4.

Obs. Rangul produsului a doua matrice este mai mic sau egal cu rangul fiecarei matrice.

Matrice inversabile
Def. Fie A o matrice patratica de ordin n. Se spune ca A este inversabila daca exista o matrice B patratica
de ordin n astfel incit
AB = BA = In.
Obs. Matricea B se numeste inversa matricei A.
Teorema. Inversa unei matrice patratice daca exista, este unica.
Teorema
Fie A o matrice patratica de ordin n cu coeficienti numere complexe.Atunci matricea A este inversabila
daca si numai daca det A este nenul (adica A este nesingulara).
 Daca A este o matrice de ordin n:
 a11 a12 ... a1n 
 
 a 21 a 22 ... a 2 n 
A= 
... ... ... ... 
 
a 
 n1 a n 2 ... a mn 
Atunci matricea:
 A11 A21 ... An1 
 
 A12 A22 ... An 2 
A*= 
... ... ... ... 
 
A 
 1n A2 n ... Ann 
al carui element apartinind liniei j si coloanei i este complementul algebric al elementului aij din matricea
A, se numeste matricea adjuncta matricei A.
Asadar, inversa matricei A este:
1
A1=  A
d
Exemplu:
 2 2 3
 
Fie matricea A =  1 1 1
1 2 1
 
Calculam determinantul sau si obtinem:
2 2 3
d= 1 1 1 = 7  0. Determinantul sau fiind nenul, matricea A este inversabila. Avem
1 2 1

 A11 A21 A31 

 
A* =  A12 A22 A32 
A A23 A33 
 13
1 1 2 3 2 3
A11 =   1  =   1  A31 =   1 
11 2 1 31
 3 ; A21  4; 5
2 1 2 1 1 1
1 1 2 3 2 2
A12 =   1 A22 =   1 A23 =   1 
1 2 2 2 2 3
  2 ;   5;  6
1 1 1 1 1 2
1 1 2 3 2 2
A13 =   1  A32 =   1  A33 =   1 
1 3 3 2 3 3
 1;  1;  4
1 2 1 1 1 1

 3 4 5   3 4 5
   
7 7 7  7 7 7 
2 5 1   2 5 1 
A 1   
7 7 7  7 7 7 
 1 6  4   1 6 4 
   
7 7 7  7 7 7 

 A·X·B = C s· A1

 A 1  A  X  B  A 1  C
In
MEDITIME 11 – 5
 I n  X  B  A 1  C Medit[m, orice materie, orice nivel.
 X  B  A 1  C d · B1 tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
 X  B  B1  A 1  C  B 1
In

 X  A 1  C  B 1

SISTEME DE ECUATII LINIARE

Fie dat un sistem de m ecuatii cu n necunoscute.Convenim sa notam necunoscutele prin: x1, x2, …, xn
coeficientul cu care apare necunoscuta xj din ecuatia a i-a prin:
aij, iar membrul al doilea (numit termenul liber) din ecuatia a i-a prin bi.
Cu aceste notatii, sistemul de ecuatii liniare se scrie sub forma generala:
a11 x1  a12 x 2  ...  a1n x n  b1

................................................
a 21 x1  a 22 x 2  ...  a 2 n x n  b2

a m1 x1  a m 2 x 2  ...  a mn x n  bm

Coeficientii necunoscutelor formeaza o matrice cu m linii si n coloane:

  a11 a12 ... a1n 
 
A =  a 21 a 22 ... a 2 n 
a am2 ... a mn 
 m1
numita matricea coeficientilor sistemului sau matricea sistemului.

Matricea cu m linii si n + 1 coloane

 a11 a12 ... a1n b1 
 
 a 21 a 22 ... a 2 n b2 
A
... ... ... ... ... 
 
a 
 m1 a m 2 ... a mn bm 
Care se obtine adaugind la coloanele matricei A coloana termenilor liberi b1, b2, …, bm se numeste
matricea extinsa a sistemului.
Un sistem de numere 1, 2, …, n se numeste solutie a sistemului daca inlocuind necunoscutele x1, x2,
…, xn respectiv prin aceste numere toate ecuatiile acestui sistem sunt verificate.
Un sistem de ecuatii care nu are solutii se numeste incompatibil.
Un sistem de ecuatii liniare care are cel putin o solutie se numeste compatibil.
Un sistem compatibil se numeste determinat daca are o singura solutie, si se numeste nedeterminat daca
are mai mult decit o solutie.
Teorema. Fie un sistem de n ecuatii cu n necunoscute.
Notam cu A matricea sistemului.
Daca d = det A  0 atunci sistemul are o solutie unica, anume:
d d d
x1  1 , x 2  2 ,..., x n  n (Formulele lui Cramer)
d d d
Exemplu:
Sa rezolvam sistemul de ecuatii liniare
2 x1  x 2  x3  x 4  1,
2 x1  x 2  3 x 4  2,
3 x1  x3  x 4  3,
2 x1  2 x 2  2 x3  5 x 4  6

Determinantul
2 1 1 1
2 1 0 3
d=  9
3 0 1 1
2 2 2 5
al acestui sistem fiind nenul, solutia este data de formulele lui Cramer.
Valorile necunoscutelor vor avea la numarator determinantii:
1 1 1 1 2 1 1 1
2 1 0 3 2 2 0 3
d1 =  0; d2 =  18;
3 0 1 1 3 3 1 1
6 2 2 5 2 6 2 5

2 1 1 1 2 1 1 1
2 1 2 3 2 1 0 2
d3 =  15; d4 =  12.
3 0 3 1 3 0 1 3
2 2 6 5 2 2 2 6
5 4
Astfel, x1 = 0, x2 = 2, x3 = , x4 = 
3 3
Este solutia sistemului nostru; mai mult, aceasta este unica solutie.

Teorema lui Kronecker – Cappelli

Un sistem de m ecuatii liniare cu n necunoscute este compatibil daca si numai daca rangul matricei
sistemului A este egal cu rangul matricei extinse A .
Teorema lui Rouché
Un sistem de ecuatii cu m ecuatii si n necunoscute este compatibil daca si numai daca toti minorii
caracteristici sunt nuli.
Exemple:
1. Sa rezolvam sistemul:
x1  2 x 2  x3  x 4  1,
x1  2 x 2  x3  x 4  1,
x1  2 x 2  x3  5 x 4  6.
Sa scriem matricele
1 2 1 1  1 2 1 1 1 
   
A= 1 2 1  1 si A  1 2 1 1  1.
1 2 1 5  1 2 1 5 6 
   
2 1 1
1 1
Deoarece avem  2  0, iar 2 1 1  0
1 1
2 1 5
1 1 1
1 1
si 1 1 1 = 0, rezulta ca rangul matricei A este 2, iar minorul este principal.
1 1
1 1 5
Calculam minorii caracteristici.Avem doar un singur minor caracteristic si anume:
1 1 1
1 1  1  2  0. Deoarece acesta este nenul, sistemul este incompatibil.
1 5 6
2. Sa rezolvam sistemul:
x1  2 x 2  1,
6 x1  8 x 2  1,
5 x1  2 x 2  3.
Matricea coeficientilor are rangul 2, un minor principal al sau fiind, de exemplu:
1 2
 20  0.
6 8
Exista un singur minor caracteristic si anume
1 2 1
6 8 1 0
5 2 3
Acesta fiind nul, sistemul este compatibil si are solutie unica.Pentru gasirea solutiei, rezolvam sistemul:
x1  2 x 2  1,
6 x1  8 x 2  1.
1 1
Obtinem solutia: x1  , x2  .
2 4
Se verifica cu usurinta ca aceste valori satisfac si ecuatia a treia a sistemului initial.

3. Sa rezolvam sistemul:
2 x1  x 2  x3  x 4  x5  1,
x1  x 2  x3  x 4  2 x5  0
3 x1  3 x 2  3 x3  3 x 4  4 x5  2 .
Matricea coeficientilor are rangul 2, un minor principal al sau fiind
2 1
 3  0.
1 1
Exista doar un singur minor caracteristic
2 1 1 MEDITIME 11 – 6
1 1 0 0 Medit[m, orice materie, orice nivel.
3 3 2 tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
care fiind nul, sistemul este compatibil.
Rezolvam sistemul format de prima si a doua ecuatie a sistemului initial; trecem in membrul drept
necunoscutele secundare x3, x4, x5, atribuindu-le valori numerice: x3 = , x4 = , x5 = ; (7)
2 x1  x 2  1       ,
x1  x 2      2 .
Aplicind formulele lui Cramer, gasim valorile necunoscutelor principale x1 si x2:
1 
x1  , (8)
3
1  3  3  5
x2  ,
3
unde  ,  ,  sunt numere oarecare.
Egalitatile (7) si (8) dau solutia generala a sistemului considerat; necunoscutele secundare putind lua
valori numerice arbitrare, obtinem astfel toate solutiile sistemului dat.

4. Sa rezolvam sistemul:
4 x1  2 x 2  3 x3  x 4  4,
x1  x 2  x3  3,
 3 x1  3x 2  x 4  1,
x1  7 x 2  3 x3  3.

Calculam determinantul sistemului si obtinem:

4 2 3 1
1 1 1 0
0
3 3 0 1
1 7 3 0
Cu toate ca numarul de ecuatii este egal cu numarul de necunoscute, nu se pot folosi direct formulele lui
Cramer, deoarece determinantul sistemului este nul.
Matricea coeficientilor este de rang 3 un minor principal fiind, de exemplu:
2 3 1
1 1 0  2  0.
3 0 1
Exista un singur minor caracteristic:
2 3 1 4
1 1 0 3
0
3 0 1 1
7 3 0 3
care fiind nul sistemul este compatibil.
Consideram primele trei ecuatii cu necunoscutele principale x2, x3, x4.
Daca x1 =  fiind necunoscuta secundara, gasim: x2 = 3 +, x3 = 6 + 2, x4 = 8.
5. Sa rezolvam sistemul:
x1  x 2  2 x3  1,
2 x1  2 x 2  x3  1,  ,   C.
x1  x 2  x3   .

Discutie.
Calculam determinantul sistemului:
1  2
d= 2 2 1  3   1.
1 1 1
1. Daca   1, atunci d  0 si sistemul are o unica solutie data de formulele lui Cramer.Avem
d1      4   5, d 2  3   2  , d 3  1    2   1 si deci in acest caz:
    4   5  2 2  1
x1  , x2  , x3   .
3  1  1 3
2. Daca  = 1, avem d = 0 si un minor principal este
1 2
 3  0
2 1
Exista un minor caracteristic:
1 2 1
2 1  1  3   2  .
1 1 
1 Daca   2, minorul caracteristic este nenul, deci sistemul este incompatibil.


2  Daca  = 2, minorul caracteristic este nul, deci sistemul este compatibil.Pentru aflarea solutiilor
rezolvam sistemul:
x 2  2 x3  1  x1 ,
2 x 2  x3  1  2 x1 .
Daca x1 = , avem: x2 = 1, x3 = 1;  fiind arbitrar.
Def. Un sistem de ecuatii liniare se numeste omogen daca termenul liber al fiecarei ecuatii este nul (adica
fiecare ecuatie este omogena).
Forma generala a unui sistem omogen de ecuatii liniare este:
a11 x1  a12 x 2  ...  a1n x n  0

.......... ......................................
a x  a x  ...  a x  0
21 1 22 2 2n n

MEDITIME 11 – 7
a m1 x1  a m 2 x 2  ...  a mn x n  0 Medit[m, orice materie, orice nivel.
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
Proprietati:
1. Un sistem omogen este intotdeauna compatibil.
Sa presupunem ca matricea A a coeficientilor este de rang r.
2. Daca r = n (numarul necunoscutelor) atunci solutia nula este singura solutie a sistemului.
3. Daca r<n (numarul necunoscutelor) atunci:
Sistemul are si solutii nenule. (Se foloseste aceeasi metoda ca in cazul sistemelor arbitrare.)

Exemple:
1. Sa determinam valorile parametrului  pentru care sistemul de ecuatii
x1  3x 2  0,
x1  x 2  0
are solutii nenule.
Determinantul sistemului este
 3
  2  3.
1 
Acesta este nul pentru  = 3 sau    3 ; in aceste cazuri sistemul are solutii nenule.

2. Sa rezolvam sistemul omogen:

x1  2 x 2  4 x3  3 x 4  0,
3 x1  5 x 2  6 x3  4 x 4  0,
4 x1  5 x 2  2 x 3  3 x 4  0,
3 x1  8 x 2  24 x3  19 x 4  0.
1 2
Calculam mai intii, determinantul sistemului, care este nul. Deoarece  1  0,
2 5
si toti minorii de ordinul trei care se obtin prin bordarea acestuia cu una dintre coloanele si una dintre
liniile ramase sunt nuli, rezulta ca acesta este un minor principal.
Pentru a obtine solutiile, dam necunoscutelor x3 si x4 valori arbitrare , respectiv , si deducem valorile
necunoscutelor x1 si x2 din sistemul:
x1  2 x 2  4  3 ,
3 x1  5 x 2  6  4  .
Rezulta : x1  8  7  , x 2  6  5  , x3   , x 4   ;  si  fiind numere oarecare.
 Algoritmul rezolvarii unui sistem de ecuatii liniare.
1. Studiem daca sistemul este compatibil. Pentru aceasta gasim un minor principal al matricei A a
sistemului, apoi calculam minorii caracteristici.
a) Daca exista cel putin un minor caracteristic nenul, atunci sistemul este incompatibil.
b) Daca tati minorii caracteristici sunt nuli, atunci sistemul este compatibil.
2. Pentru gasirea solutiilor unui sistem compatibil, procedam astfel:
Pastram din sistemul dat ecuatiile care corespund liniilor minorului principal. In aceste ecuatii, trecem
in membrul drept termenii care contin necunoscutele secundare, in membrul sting pastrind numai termenii
care contin necunoscutele principale. Atribuim necunoscutelor secundare valori arbitrare, apoi calculam
cu ajutorul formulelor lui Cramer valorile necunoscutelor principale, obtinind astfel toate necunoscutele
sistemului dat.