Sunteți pe pagina 1din 5

METODE DE EVALUARE A NEVOILOR PERSOANELOR VARSTNICE

Conform studiilor recente efectuate în cadrul CNGG au fost obţinute date de ultimă oră cu
privire la morbiditatea geriatrică. Astfel se confirmă faptul că frecvenţa patologiilor creşte odată
cu vârsta, iar polipatologia este una din caracteristicile persoanei în vârstă care prezintă deseori 3
şi mai multe patologii, printre ele predominând patologia sistemului cardiovascular, a aparatului
locomotor, dereglările cerebrovasculare.

Condiţiile de trai nesatisfăcătoare, aportul insuficient de substanţe nutritive, neincadrarea


adecvată în viaţa socială agravează şi mai mult problemele vârstnicului .

Evaluarea pacientului vârstnic se axează pe o interpretare globală, care ia în consideraţie


particularităţile semiologice şi riscurile decompensării funcţionale.

În acest mod vor fi prevenite complicaţiile medicale şi psihologice aşa ca pierderea autonomiei .
Ca rezultat al implementării EGC în secţiile de geriatrie a apărut posibilitatea de a evidenţia
multiplele probleme ce condiţionează spitalizarea vârstnicului, făcând posibil astfel planificarea
conduitei medicale în plan de sanogneză, în aspect psihosocial, precum şi calcularea costurilor
prevăzute pentru caz tratat.

Obiective :

1. Elucidarea problemelor somatice şi a problemelor de diagnostic precoce la pacienţii internaţi


în secţia geriatrie;

2. Sistematizarea problemelor geriatrice majore la vârstnicii internaţi în secţia geriatrie;

3. Evaluarea patologiei apărute în perioada de presenscenţă;

4. Evidenţierea avantajelor Evaluării Geriatrice Complexe în secţiile de geriatrie.

Problemele geriatrice majore la unele persoane încep încă în perioada de presenescenţă,


oglindind procesul de îmbătrânire accelerată, stare, când vârsta biologică a persoanei este mai
mare decât cea cronologică . Astfel încă de la 45 de ani în unele cazuri poate fi înregistrată
insomnia, depresia, mai puţin dereglările cognitive şi un şir de patologii somatice, stări care duc
la dependenţă deja şi în această perioadă a vieţii.

O altă problemă geriatrică majoră o constituie sindromul căderilor la vârstnici. Într-un procent
foarte mic se întâlneşte acest eveniment la vârsta de presenescenţă Cauza principală a căderilor
în perioada de senescenţă printre pacienţii spitalizaţi a fost dereglările de echilibru .

Căderile rămân o problemă importantă de sănătate deoarece antrenează în urma sa un şir de


consecinţe traumatice, psihologice şi una din cele mai importante este – pierderea autonomiei.

La vârsta înaintată predomină problemele legate de patologia somatică cronică şi insuficienţa


poliorganică .

Pentru depistarea problemelor mari geriatrice se poate deduce şi sindromul de fragilitate, stare
instabilă caracteristică unei subpopulaţii de persoane în vârstă ce suferă o dezadaptare a
sistemelor homeostatice, ce rezultă cu un deficit progresiv al funcţiilor fiziologice şi celulare, cu
o diminuare a capacităţii de rezervă şi o limitare precoce şi insidioasă a aptitudinilor relaţionale
şi sociale, care reprezintă deseori primul semn al vulnerabilităţii .

Multitudinea de patologii somatice la fel decondiţionează pacientul ducând la instabilitate fizică


şi psihică. Cauza primordială a internării pacientului în secţie a constituit patologia sistemului
cardiovascular, fiind urmată de patologia sistemului nervos şi respirator la vârstnici şi de
patologia sistemului digestiv şi osteoarticular la persoanele presenile .

Evaluarea geriatric stabileste rolul specialistului geriatru in ceea ce priveste abordarea persoanei
varstnice si locul lui in sistemul de asistenta sanitara specializata

Principiile evaluarii geriatrice sunt:

-evaluarea fizica ( anamneza . examen fizic, examenul functiilor mentale , bilantul paraclinic) În
sectiunea de evaluare a starii de sanatate este cuprins diagnosticul clinic formulat de medical
geriatru.

Aceasta sectiune cuprinde:


-evaluarea caderilor, mersului si echilibrului, evaluarea incontenentei a nutritiei , evaluarea
osteoporozei, a abuzului de alcool, evaluarea polipragmaziei , a senzitivitatii , evaluarea
statusului mental si a afectivitatii

-evaluarea psiho-sociala (identificarea problemelor, cunoasterea subiectului examinat, familie


,resurse sociale , resurse materiale) evaluarea sociala facuta de asistentul social cuprinde
evaluarea starii de singuratate , a riscurilor sociale , de, de abuz si / sau neglijare.

-evaluarea functionala ( nivelul functional , gradele de deficite, dependenta) Se refera la


activitatile cotidiene si la cele cotidiene instruentale.

-evaluarea la domiciliu ( adauga conditiile de habitat , anturajul, resursele de ajutor actuale si in


perspectiva)

-evaluarea economica si nu in ultimul rand

-evaluarea sprijinului social.

Sprijinul social este important la pacientii varstnici prezentand patologie multipla si complexa
care frecvent le afecteaza capacitatea de a activa independent la nivelul colectivitatii.

Evaluarea se cere a fi globala tinand cont ca la varstnic , aspectele fizice , psihice si sociale se
afla in interrelatii stranse si conditioneaza atat geneza cat s efectele tratamentului.

Scopu principal al evaluarii este de a dezvolta un plan individualizat de tratament pentru fiecare
vastnic

Planul de ingrijire trebuie sa indentifice problemele pacientului , un set specific de masuri pentru
fiecare problema in parte sis a stabileasca o abordare sau o interventie individualizata pentru
fiecare nevoie in parte , astfel ca batranu sa-si imbunatateasca capacitatea sa de functionare
independenta si atinga nivelul optim de recuperare si de calitate a vietii.

Evaluata periodic evaluarea geriatrica adduce informatii despre impactul serviciilor asupra
calitatii vietii varstnicilor.

Se va complete o fisa de evaluare medico- sociala geriatric. STUDII ȘI RAPOARTE


SERVICII SOCIALE ADRESATE PERSOANELOR VÂRSTNICE
 
Principalele tipuri de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice acordate atât de furnizorii de
serviciu sociale publici cât şi de cei privaţi (asociaţii, fundaţii, cultele recunoscute de lege) sunt
următoarele:

1. îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;


2. îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;
3. îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente
şi locuinţe sociale, precum şi altele asemenea.

 Îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu constă în:

1. ajutor acordat pentru îndeplinirea activităţilor uzuale ale vieţii zilnice:


2. activităţi de bază ale vieţii zilnice, în principal: asigurarea igienei corporale, îmbrăcare şi
dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer şi mobilizare,
deplasare în interior, comunicare;
3. activităţi instrumentale ale vieţii zilnice, în principal: prepararea hranei, efectuarea de
cumpărături, activităţi de menaj şi spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi însoţire,
activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor, acompaniere şi socializare.
4. servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele
asemenea;
5. alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică medicală,
terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie podologie şi altele asemenea.
6. servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în
instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente,
acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.

Îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice


 
Ce este un cămin pentru persoane vârstnice
Căminul pentru persoane vârstnice este centrul rezidenţial cu sau fără personalitate juridică,
finanţat integral din bugetul local, înfiinţat şi organizat potrivit dispoziţiilor potrivit dispoziţiilor
Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, care acordă, pe perioadă nedeterminată, îngrijire persoanelor vârstnice.
 
Ce servicii se pot acorda într-un cămin pentru persoane vârstnice

 supraveghere;
 îngrijiri medicale curente asigurate de asistente medicale;
 cazare pe perioadă nedeterminată;
 masă, inclusive preparare hrană caldă după caz;
 curățenie;
 socializare și activități cultural
 alte activități după caz: asistență medical asigurată de medic geriatru, internist sau medic
de familie, terapii de recuperare fizică/psihică/mintală, terapie ocupațională, menaj, pază,
alte activități administrative etc.

Beneficiarii serviciilor sociale furnizate în căminele pentru persoane vârstnice


Accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de
prioritate:

1. necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu;


2. nu se poate gospodări singură;
3. este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile datorită
stării de sănătate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale;
4. nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii.

Îngrijirea într-un cămin pentru persoane vârstnice a persoanelor vârstnice dependente poate fi
dispusă numai în cazul în care îngrijirea la domiciliu a acestora nu este posibilă.

S-ar putea să vă placă și