1.1.Obiectul contabilităţii bancare.

Obiectul contabilităţii a fost determinat pe măsura dezvoltării ştiinţei despre

contabilitate în ansamblu. O dată cu editarea în anul 1975, în Franţa, a lucrării
lui Edmond de Granjeu “La teme des livres rendue facile” acesta a fost stabilit
definitiv ca fiind patrimoniul întreprinderii.
Concepţia economică constă în faptul că obiectul contabilităţii este
determinat ca mişcarea capitalului examinat din punct de vedere al utilizării
acestuia (pe termen lung sau scurt) şi al modului de procurare al acestuia
(propriu sau atras).
Creşterea rolului şi a gradului de independenţă al instituţiilor financiare în
condiţiile economiei de piaţă, orientarea lor la utilizarea experienţei, acumulate
în practica internaţională, au determinat trecerea la sistemul de evidenţă şi
analiză ale operaţiunilor efectuate în baza standardelor internaţionale ale
evidenţei.
În scopul reorganizării sistemului evidenţei a fost elaborat Planul de conturi
al evidenţei contabile în bănci şi alte instituţii financiare din Republica Moldova
(ulterior – Planul de conturi) şi au fost descrise conturile .
Drept obiect al contabilităţii bancare servesc:
 Activele;
 Obligaţiunile;(pasive)
 Capital şi Rezerve; ;(pasive)
 Veniturile;
 Cheltuielile.

1.1.Obiectul contabilităţii bancare.

În definirea activului şi pasivului se creează în plan metodologic posibilitatea

de a pune în evidenţă modul de valorificare al patrimoniului. Altfel spus, activul
prin elementele sale componente formează baza materială, iar pasivul
caracterizează în expresie valorică felul relaţiilor economice privind gestiunea
bazei materiale.
Activele grupeaza mijloacele băncii dupa componenţa lor.
La activele băncii se referă:
- Mijloacele băneşti (în casierie, în casele de schimb valutar şi în drum);
- Contul „Nostro” la BNM şi la alte bănci;
- Credite bancare;
- Valori mobiliare investiţionale;
- Plasamente în bănci;
- Active pe temen lung;
- Materiale şi OMVSD;
- Dobânda sporită ce urmează să fie primită;
- Decontări cu personalul (creanţa);
- Decontări cu debitorii;
-Alte active.
 Activele societăţilor bancare pot fi grupate în:
1) Active interne:
a) numerar în casieriile bancilor;
b) credite interne, care pot fi credite neguvernamentale pe termen scurt,
mediu si lung şi credite guvernamentale;
c) sume în tranzit între sediile băncii;
d) active interbancare;
e) alte active (credite preluate de bănci, profit repartizat, diferenţe nete
nefavorabile din reevaluarea activelor şi pasivelor externe).
2) Active externe:
Activele externe reflectă, pe de o parte, activele exprimate în valute
convertibile, iar pe de altă parte, active externe exprimate în valute
neconvertibile.
Obligaţiunile băncii includ:
- Conturi Loro (conturile altori bănci deschise la bancă);
- Împrumuturi primite;
- Titluri de valoare emise;
- Certificate de depozit;
- Depozitele clienţilor;
- Conturi curente ale clienţilor;
- Dobânda sporită ce urmează să fie plătită;
- Decontări privind leasingul (datorii);
- Decontări cu personalul (datorii);
- Decontări cu bugetul;
-Carduri de debit (depozit);
-Alte obligaţiuni.
La Capital şi rezerve se referă:
- Capitalul social (acţiuni simple şi preferenţiale);
- Surplus de capital (diferenţa dintre valoarea nominală şi cea de piaţă a
acţiunilor emise şi plasate);
- Capitalul de rezervă;
- Profitul net;
- Capitalul secundar (diferenţa din reevaluarea activelor pe termen lung);
Pasivele societăţilor bancare deasemenea pot fi grupate:
1) Pasive interne:
a) depozite ale clienţilor nebancari care cuprind disponibilităţi la vedere ale
agenţilor economici şi ale populaţiei,economiile populaţiei la vedere sau la
termen,depozite în lei,în valuta convertibită şi neconvertibilă;
b) sume în tranzit între sediile băncii;
c) pasive interbancare;
d)depozite publice, care cuprind disponibilităţi pentru investiţii de la bugetul
de stat, disponibilităţi ale bugetelor locale, fondul pentru sănătate,
disponibilităţi ale asigurărilor sociale de stat, disponibilităţi ale Trezoreriei
statului ş.a.;
d)fonduri proprii care cuprind capitalul social, fondul de rezervă, profitul
net, acţiuni, fondul de risc, alte fonduri;
i) alte pasive.
2) Pasive externe, care cuprind în principal:
a) pasive pe termen scurt, respectiv împrumuturi de la bănci străine, depozite
ale băncilor străine, depozite ale altor nerezidenţi, angajamente şi acorduri
bilaterale de plăţi ş.a.;
b)pasive pe termen mijlociu şi lung exprimate atît în valute convertibile, cît
şi în valute neconvertibile.

Veniturile bancare cuprind :

Veniturile aferente dobânzilor Veniturile neaferente dobânzilor

Veniturile aferente la contul nostru
Veniturile la plasările în bancă
Veniturile la valorile mobiliare
investiţionale
Veniturile la creditele acordate
Veniturile la leasingul financiar
Venituri din comisioane
Venituri din amenzi, penalităţi primite
Venituri din ieşirea activelor pe
termen lung
Venituri din operaţiuni cu cardurile
Venituri excepţionale
Alte venituri

Cheltuielile băncii includ:

1.Cheltuieli aferente dobânzilor;

2. Cheltuieli neaferente dobânzilor

Cheltuieli aferente dobânzilor Cheltuieli neaferente dobânzilor

Conturi Loro Întreţinerea personalului băncii
Împrumuturile primite Cheltuieli privind imobilul
Certificat de depozit Alte cheltuieli operaţionale ale băncii
Depozitele clienţilor Amenzi, penalităţi plătite
Conturile curente Ieşirea activelor nemateriale
Valorile mobiliare emise Cheltuieli extraordinare
La leasingul financiar şi alte dobânzi Cheltuieli privind impozitul pe venit

1.2.Planul de conturi al evidenţei contabile în bănci.

Planul de conturi are drept menire organizarea ţinerii evidenţei contabile,

asigurarea utilizatorilor cu informaţia economico-administrativă necesară,
precum şi întocmirea dărilor de seamă financiare şi a altor rapoarte stabilite.
Planul de conturi este elaborat în baza standardelor internaţionale,
normativelor mondiale, regulamentelor şi experienţei evidenţei contabile.
Planul de conturi are următoarea structură:
Conturile sunt grupate în clase:
-clasa 1 - Active;
-clasa 2 - Obligaţiuni;
-clasa 3 - Capital acţionar;
-clasa 4 - Venituri;
-clasa 5 - Cheltuieli;
-clasa 6 - Conturi condiţionale;
-clasa 7 - Conturi memorandum.
Conturile claselor “Active ” şi “Cheltuieli” sunt active, conturile claselor
“Obligaţiuni” , “Capital acţionar”, “Venituri” sunt pasive.
În limita fiecărei clase conturile sunt unite în grupe după destinaţia lor economică.
În clasa “Active” conturile sunt repartizate în ordinea descreşterii lichidităţii.
Pentru evidenţierea în clase a grupelor de conturi, în grupe – a conturilor aparte,
este folosit principiul ierarhic.Ierarhia claselor, grupelor, conturilor este reflectată
cu ajutorul sistemului de notaţii numerice.
Pentru notarea conturilor concrete se foloseşte numărul din 4 cifre.
Prima cifră a numărului contului reprezintă clasa contului, indicînd apartenenţa
la active, obligaţiuni, capital acţionar, venituri, cheltuieli, conturi condiţionale sau
conturi memorandum.
A doua şi a treia cifră reprezintă grupa contului, care grupează conturi cu
apartenenţă economică omogenă.
A patra cifră reprezintă obiectul concret al evidenţei.
În cadrul acestei structuri fiecare grupă poate include pînă la 9 conturi. Cu toate
acestea, pentru a evita divizarea conturilor, avînd conţinut general economic,
unele grupe includ un număr mai mare de conturi. În acelaşi timp, într-o grupă se
include conturile care (după cifra a doua şi a treia) ar fi trebuit raportate la diferite
grupe.
Conturile sunt multivalutare.
Folosirea Planului de conturi se simplifică prin aplicarea principiului sincronizării
ultimelor 3 cifre din numerele conturilor claselor “Venituri” – “Active” şi
“Cheltuieli” - “Obligaţiuni”.
Soldurile conturilor claselor “Active” , “Obligaţiuni”, “Capital acţionar” se
folosesc la întocmirea “Dării de seamă privind starea financiară (bilanţul
contabil)”, iar soldurile conturilor claselor “Venituri” şi “Cheltuieli” se folosesc
pentru întocmirea “Dării de seamă cu privire la venituri şi cheltuieli”
Evidenţa pe conturile primelor cinci clase se efectuează după metoda dublei
înscrieri.
Evidenţa pe conturile condiţionale se divizează în conturi debitoare şi creditoare
după destinaţia operaţiunilor efectuate. Evidenţa se ţine prin înscrierea
operaţiunea la debitul/ creditul contului şi trecerea la scăderi prin contabilizarea
inversă. Metoda dublei înscrieri nu se aplică.
Pentru evidenţa valorilor şi documentelor importante în activitatea băncii sau
consemnate la aceasta sunt destinate conturile memorandum. Evidenţa pe
conturile memorandum se ţine după schema: intrare, ieşire, sold.
În afara de Plan fde conturi şi descrierile conturilor, în aactivitatea sa practică
băncile se vor conduce şi de alte active normative ale BNM reglementînd
ţinerea evidenţei contabile, precum şi de Standardele naţionale ale evidenţei
contabile.