ÎMBINĂRI SUDATE

1. Caracterizare şi domenii de utilizare

La îmbinările sudate componentele sunt asamblate nedemontabil în zona rostului prin intermediul
unui cordon de sudură. Prin sudarea pieselor se obţin subansambluri sudate.
Sunt utilizate pentru:
– transmiterea de forţe, momente de încovoiere şi de torsiune;
– asamblări cu costuri reduse a unor unicate de mari dimensiuni sau de serie mică;
– utilizare la temperaturi de exploatare ridicate;
– construcţii care necesită întreţinere redusă;
– etanşarea rosturilor îmbinărilor.
Avantaje:
– Faţă de construcţiile turnate: greutate redusă, prin pereţi semnificativ mai subţiri şi prin secţiuni
mai reduse (construcţii uşoare). Absenţa modelului de turnare conduce la reduceri de costuri (cel
puţin pentru serii mici) şi la termene de livrare mai reduse. Se pot realiza piese cu orice grosime
de perete. Rigiditate mai mare a formei faţă de construcţiile turnate, datorită unui modul de
elasticitate E mai mare al oţelului. Amortizarea vibraţiilor (la cadre pentru maşini unelte) prin
construcţii lamelare (cu frecare între piese), în anumite cazuri mai mare decât la fonte cenuşii.
Mare libertate de alegere a formei constructive.
– Faţă de asamblările prin nituri şi şuruburi: reducere de greutate datorată absenţei
suprapunerilor, ecliselor şi a capetelor de nituri sau şuruburi. Pereţii netezi satisfac cerinţe
estetice şi facilitează curăţirea şi măsurile de protecţie anticorosivă. Barele şi tablele nu sunt
slăbite prin găuri de nituire sau de trecere a şuruburilor.
– În general: permit realizarea unor construcţii uşoare şi economice din punct de vedere al costului
şi materialului.

Dezavantaje:
– Procedeul de sudare favorizează, prin natura sa, apariţia deformaţiilor, a tensiunilor interne mari
şi a modificărilor de structură în zona cordonului de sudură. Acestea fac ca adesea pericolul
ruperilor fragile şi al formării fisurilor să poată fi evitat numai cu eforturi considerabile, ceea ce
impune cerinţe ridicate în formarea de personal calificat.
– Îndreptarea îmbinărilor sudate deformate este costisitoare şi necesită timp. Pe şantiere, sudarea
construcţiilor metalice este de regulă mai dificilă şi mai scumpă decât nituirea sau asamblarea
prin şuruburi. Alinierea pieselor construcţiilor metalice este de multe ori mai dificilă decât în
cazul asamblărilor prin nituiri sau şuruburi, la care poziţia reciprocă a pieselor este determinată
prin găuri. Controlul sudurilor în colţ, frecvent folosite, este aproape imposibil.

Domenii de utilizare
În construcţii metalice sudarea este predominantă faţă de nituire, de exemplu în cazul grinzilor pline
ale podurilor şi macaralelor, îmbinările grinzilor, la construcţii din table, profiluri şi ţevi pentru
console, structuri sau grinzi cu zăbrele.
În construcţia de cazane şi recipienţi, de regulă se folosesc îmbinările sudate. Tablele se îmbină cap
la cap; apar suprafeţe netede şi prin aceasta fluxul liniilor de forţă nu este perturbat. Prin procedee
de sudare automată se realizează asamblări mai bune decât cele nituite, în special în cazul
rezervoarelor sub presiune, conductelor şi altora asemenea.
În construcţia de maşini, îmbinările sudate servesc, în principal, la realizarea de unicate sau de serii
mici ca de exemplu: pârghii, roţi, cadre, carcase de reductoare, carcase de protecţie şi de lagăre,
tamburi de trolii şi role pentru benzi transportoare. În afara obţinerii de componente, sudarea se
foloseşte la reparaţii, în cazul fisurilor sau ruperilor, la depunerea de straturi de protecţie şi placare
sau corectarea uzurilor, precum şi la ajustarea prin flacără.
 2
Producţia de componente îmbinate prin sudare cunoaşte o creştere continuă a automatizării
procesului de sudare în scopul raţionalizării şi creşterii productivităţii. Pe lângă dispozitive se
utilizează din ce în ce mai mult roboţi industriali.

2. Procedee de sudare
Descrierea detaliată a procedeelor de sudare nu aparţine de domeniului proiecţării constructive, ci
de tehnologia fabricaţiei. Din acest motiv, se vor prezenta numai scurte indicaţii asupra principalelor
procedee de sudare, atât cât sunt acestea importante, din perspectiva proiectării.
Tabelul 1
Procedee de sudare prin topire (selecţie)
Procedeu Principiu Domeniul de Particularităţi
de sudare utilizare Indicaţii
Sudare prin Baia de sudare ia naştere prin acţiunea Table subţiri. Structuri Costuri reduse pentru investiţii.
topire cu nemijlocită, limitată local, a unei din ţevi Favorabil pentru poziţii de sudare
flacără flăcări gaz – oxigen; aportul de căldură forţate şi înguste (accesibilitate).
şi adaos de material se face separat. Tensiuni proprii reduse. Favorabil
pentru cordoane cap la cap şi colţ,
nefavorabil pentru îmbinări în T şi
grosimi inegale de table.
Sudare Arcul electric arde între un electrod sub Universal . Adecvat pentru toate tipurile de
manuală cu formă de vergea (adaos de sudare), îmbinări şi cordoane.
arc electric condus manual, şi piesă Arcul electric
este protejat faţă de atmosferă numai
prin gaze, respectiv zgură provenite de
la electrod.
Sudare sub Unul sau mai multe arcuri electrice ard Construcţia de Performanţele ridicate de topire,
strat de fără a fi vizibile între unul sau mai recipiente. formă bună a cordonului, siguranţă
flux mulţi electrozi. Arcul şi zona de sudare Construcţii metalice Roentgen ridicată. Pentru table
sunt acoperite cu un strat de pulbere. Nave. groase şi cordoane lungi.
Zgura formată din pulbere protejează Autovehicule.
baia de sudare de atmosferă. Construcţii de maşini.

Procedee de sudare prin presiune (selecţie)

Procedeu Principiu Domeniu deutilizare Particularităţi
de sudare Indicaţii

Sudare prin Curentul şi forţa sunt transmise prin Tinichigerie: Procedeu economic care înlocuieşte
puncte puncte. Suprafeţele pieselor presate una autovehicule, nituirea.
peste alta sunt sudate punctual vagoane,
(reticular) după o încălzire suficientă. aparate,
construcţii.
Sudare în Curentul şi forţa sunt transmise de pe Tinichigerie: Limitat la piese cu forme simple,
linie (puncte) ambele părţi ale pieselor prin caroserii, cu distanţe egale între puncte.
cu role intermediul unei perechi de electrozi vagoane, Viteza de lucru şi durabilitatea
sub formă de role. Piesele sunt sudate recipiente. electrozilor superioare procedeului
în zona îmbinării prin presare după o de sudare prin puncte.
încălzire suficientă.
Sudare prin Curentul şi forţa sunt transmise prin Sudare cap la cap a Avantajos pentru sudarea unor
presiune cu bacuri presate. Piesele parcurse de unor benzi de table, secţiuni compacte (de exemplu oţel
aşezarea curent şi aflate în contact sunt încălzite zale de lanţ. rotund) şi a unor secţiuni mari, de
pieselor până la topire. După încălzire Construcţia de maşini: exemplu ţevi de oţel cu secţiuni
cap la cap suficientă acestea sunt brusc axe, arbori, şine, unelte. până la 100 000 mm2.
comprimate până la refulare.
Sudare prin Piesele sunt încălzite local pe Industria auto Adecvat pentru îmbinarea de
frecare suprafeţele de îmbinare prin frecare şi Industria de scule: materiale diferite (fonte-oţel, Al-
sudate prin aplicare de forţă. arbori, tije, roţi. oţel, Cu-oţel). Cel puţin o
componentă trebuie să aibă axă de
 3
revoluţie.
1. Sudarea prin topire
La sudarea prin topire, piesele sunt asamblate prin topire limitată local, fără utilizarea de forţe, cu
sau fără material de adaos. Energia activă din zona de sudură este introdusă din exterior de către un
purtător de energie (de exemplu arc electric). După felul execuţiei, se deosebeşte sudare manuală şi
mecanizată, respectiv automatizată. Sudarea manuală permite realizarea unor construcţii cu forme
complicate, cea mecanizată şi automatizată este foarte economică şi din acest motiv de recomandat.
2. Sudarea prin presiune
La sudarea prin presiune piesele sunt asamblate prin utilizarea forţei, cu sau fără material de adaos.
Încălzirea locală limitată (în anumite cazuri până la topire) face posibilă sau facilitează sudarea.
Energia activă din zona sudurii este introdusă din exterior prin intermediul unor purtători de energie
(de exemplu curent electric). Toate procedeele de sudare prin presiune sunt deosebit de economice.
Cele mai bune rezistenţe se obţin prin sudură cap la cap cu topire locală.

3. Efecte ale fenomenului de sudare

1. Generarea contracţiilor şi a tensiunilor
Fenomenele care au loc la încălzirea şi răcirea componentelor sudate se pot descrie prin intermediul
modelului reţelei tensionate din fig. 1.
Dacă modelul este încălzit uniform, acesta se dilată în toate direcţiile, conform legii dilatării termice.
La răcire acesta se contractă, iar la temperatura camerei are din nou dimensiunile iniţiale.
Modelul alcătuit din trei bare unite cu două juguri transversale este nesolicitat la începutul
experimentului. Secţiunea barei din mijloc SI este suma secţiunilor barelor laterale SII .
Dacă bara din mijloc SI este încălzită până la aproximativ 600° C, asemănător ca în cazul sudării
într-o zonă limitată, aceasta se dilată continuu. Secţiunile limitrofe reci împiedică dilatarea termică a
barelor laterale SII, acestea fiind întinse elastic. În bara din mijloc apar tensiuni de compresiune, iar
în cele laterale tensiuni de tracţiune egale, din motive de echilibru. Dacă bara din mijloc este
încălzită peste 600° C, în zona încălzită rezistenţa materialului scade foarte mult. Barele laterale,
aflate sub tensiune de tracţiune, comprimă zona încălzită a barei SI peste limita de curgere a
materialului, o scurtează permanent prin deformare plastică şi, astfel, se descarcă.
La răcirea care urmează, rezistenţa materialului începe să crească în domeniul încălzit odată cu
scăderea temperaturii sub 600° C. Bara din mijloc SI , deja scurtată plastic, începe să se contracte,
iar prin aceasta barele exterioare SII sunt comprimate. La temperatura camerei, tensiunile de
tracţiune din bara din mijloc SI şi cele de compresiune din barele exterioare SII se află în echilibru.

Fig. 1 Modelul reţelei de bare tensionate pentru explicitarea generării şi disipării tensiunilor interne de sudare
a) Modelul reţelei din material elastic (oţel); b) Secţiunile barelor; c) Fără forţă exterioară, tensiunile
interne se = ± Re/2 (Re = limita de curgere); d) Forţa exterioară F determină s = + Re/2, tensiuni interne
se = ± Re/2; e) Forţa exterioară 2F determină s = + Re, tensiuni interne se = 0
 4
Deoarece la sudarea prin topire componentele sunt încălzite punctual de către o sursă de căldură
mobilă, fenomenele descrise se pot transpune la nivel de model la componentele sudate. Dacă există
tensiuni în absenţa unor forţe exterioare, acestea sunt denumite tensiuni proprii.
2. Efectele contracţiei prin sudare
Forţele de compresiune care apar într-o componentă sudată determină contracţii (scurtări), tensiuni
proprii şi, în funcţie de forma şi rigiditatea piesei, conduc la modificarea formei secţiunii şi a
direcţiilor axelor (deformări).
Observaţie: Împiedicarea dilatării termice datorate încălzirii locale conduce întotdeauna la
contracţii, tensiuni proprii şi de multe ori la deformaţii considerabile.

Fig. 2
Efectul contracţiei sudurii în
cazul secţiunilor medii.
a) Contracţie longitudinală cu
curbare,
b) Contracţie transversală,
c) Contracţie unghiulară.

3. Interacţiunea tensiunilor proprii şi a celor introduse de sarcini

Deoarece tensiunile interne ating deja limita de curgere a materialului, se va analiza, în continuare,
siguranţa asamblării, dacă sarcinile din exploatare mai introduc tensiuni suplimentare.
Prin fenomenele de încălzire şi răcire descrise anterior, în bara din mijloc SI a modelului reţelei de
tensiune apar tensiuni proprii de tracţiune, iar în barele laterale SII tensiuni proprii de compresiune
egale ca mărime, de exemplu de mărimea jumătăţii limitei de curgere (Re ≡ σ02) Re/2 a materialului
(v. fig. 1 c). Dacă printr-o forţă exterioară de tracţiune F se introduce în bare o tensiune de
tracţiune suplimentară Re/2, în bara de mijloc SI rezultă, datorită tensiunii proprii, o tensiune totală
Re, iar barele exterioare SII sunt descărcate de tensiune, deoarece este echilibrată tensiunea proprie
de compresiune (v. fig. 1 d). Creşterea ulterioară a sarcinii F tinde să deformeze plastic bara SI,
deoarece s-a atins limita de curgere, bara se deformează permanent şi nu mai poate prelua sarcina,
limita de curgere acţionând ca o „supapă de siguranţă“. Barele laterale SII (jumătate din secţiunea
modelului) trebuie să preia creşterea ulterioară de sarcină şi vor fi alungite elastic până la limita de
curgere de sarcina 2F (v. fig. 1 e). În întreaga secţiune va apărea o tensiune de tracţiune distribuită
uniform şi, în consecinţă, tensiunile proprii sunt disipate.
Diferenţa de lungime dintre barele SI şi SII, provocată de contracţia zonei sudate şi care este
responsabilă de apariţia tensiunilor proprii, a fost eliminată prin curgerea barei SI. După
îndepărtarea sarcinii nu vor mai exista deci tensiuni interne.
Experimentul efectuat pe model conduce la recunoaşterea faptului că, în cazul unei bune
capacitatăţi de modificare a formei piesei în zona cordonului de sudură, tensiunile proprii sudurii
pot fi eliminate parţial sau total prin aplicarea unor sarcini exterioare. Pericolul formării fisurilor şi
al unei ruperi premature apare la materiale tenace (adecvate asamblărilor sudate) numai când
 5
capacitatea de modificare a formei prin stări de tensiune multiaxiale, datorate de exemplu
tensiunilor proprii de sudare, este împiedicată. În acest caz, tensiunile proprii datorate sudării
trebuie eliminate prin încălzire de detensionare.
În general, pentru realizarea asamblărilor sudate, sunt valabile următoarele recomandări:
1) În cazul sarcinilor preponderent statice (de exemplu construcţii metalice de suprafaţă), prin
utilizarea unor materiale de bază şi de adaos adecvate, prin aplicarea unor sarcini se poate realiza
o detensionare prin curgere locală. Capacitatea portantă a componentelor nu este diminuată prin
tensiunile proprii de sudare.
2) În cazul solicitărilor dinamice, de exemplu în construcţia de maşini şi macarale, prin utilizarea
unor materiale de bază şi de adaos adecvate şi prin alegerea formei constructive adecvate sudării,
tensiunile proprii de sudare au o influenţă redusă asupra durabilităţii. Detensionarea prin
încălzire este necesară numai în cazul componentelor cu forme complicate şi cu efect de
concentrare puternic.

4. Alegerea formei constructive şi elemente de proiectare

Tipuri de îmbinări şi cordoane de sudură
1. Noţiuni introductive
Îmbinarea este zona în care componentele sunt unite reciproc prin sudură. În funcţie de dispunerea
constructivă relativă a părţilor între ele (prelungire, întărire, bifurcaţie) se disting tipurile de sudură
prezentate în tabelul 2.
Cordonul de sudură uneşte părţile îmbinării. Tipul cordonului de sudură depinde de tipul îmbinării,
pregătirea cordonului (de exemplu forma rostului), materialul şi procedeul de sudare. Cordonul sau
cusătura trebuie să fie astfel pregătit în îmbinare (rost, distanţa golului) încât să se producă o bună
topire a marginilor, o bună pătrundere a rădăcinii şi o umplere completă a secţiunii cordonului.
Forma îmbinării pentru un cordon HY (jumătate Y) cu asigurarea băii (de exemplu cu o bază) este
prezentată în figura 3.
Tabelul 2
Forme de cordon
Dispunerea
Tipul sudurii Explicaţii la modul de îmbinare adecvate (simboluri)
pieselor
Indicaţii

Piesele se află într-un plan şi se

Cap la cap Flux de forţă neperturbat (utilizare
îmbină cap la cap.
preferată).

Paralel Piesele sunt suprapuse paralel. Frecvent la plăcile tălpilor grinzilor de

încovoiere.
Decalat
suprapus Piesele sunt suprapuse paralel şi
decalat. Frecvent la ataşarea barelor din construcţii
metalice.

Piesele se îmbină în unghi drept

T Se vor lua măsuri în cazul solicitărilor de
(T).
tracţiune transversală.
Două piese aflate în acelaşi plan
Dublu T se îmbină în unghi drept cu a Sunt necesare măsuri în cazul tracţiunii
treia. transversale.

Unghi de colţ al
O piesă se îmbină înclinat cu sudurii ≥ 60°.
Înclinat
cealaltă.
Se vor lua măsuri în cazul încărcării
transversale.
 6
Două piese se îmbină în unghi
De colţ
oarecare (colţ). Sarcină mai mică decât în cazul T.
Trei sau mai multe piese se Prindere dificilă a tuturor pieselor.
Multiplu
ămbină în unghiuri oarecare. Neadecvată pentru solicitări mari.
Două piese sunt suprapuse în
Cruce
cruce. Doar în construcţii metalice.

Fig. 3
Pregătirea rostului de sudură pentru un
cordon HY. Forma rostului şi terminologie
după DIN 1912 -1. Elementul de asigurare
a topiturii poate fi menţinut sau poate fi
îndepărtat după sudare

5. Forme constructive adecvate din punct de vedere al sudării

Sarcina esenţială a proiectării constă în obţinerea unei capacităţi de preluare a sarcinii adecvate
scopului utilizării, în siguranţă şi cu costuri minime.
1. Recomandări generale pentru proiectare
Recomandările prezentate mai jos trebuie să fie neapărat luate în considerare în procesul de
proiectare. Acestea sunt ordonate în funcţie de elementele care condiţionează sudabilitatea,
materialul, proiectarea şi execuţia.
a) Materialul
1) Se va acorda obligatoriu atenţie sudabilităţii materialului de bază şi adecvabilităţii
materialului de adaos. La componentele complicate, la care există o aglomerare a
cordoanelor de sudură, se vor utiliza numai materiale cu capacitate de curgere (oţeluri cu
granulaţie fină). Datorită puternicului efect de concentrare în domeniul rezistenţei la
oboseală, utilizarea oţelurilor cu rezistenţă ridicată, scumpe, nu aduce avantaje.
b) Solicitări
2) La alegerea formei constructive se va ţine cont de particularităţile sudării. Principial nu se
vor imita construcţiile turnate, nituite sau cele cu şuruburi.
3) Se vor folosi elemente constructive simple, benzi plate, profile laminate, ţevi ş.a.
4) Cea mai sigură îmbinare prin sudură, în special la solicitări dinamice, este îmbinarea cap la
cap.
5) Se va urmări realizarea unui flux de forţă neperturbat şi se vor evita concentratori şi salturi
de rigiditate.
6) Cea mai bună construcţie sudată este aceea la care se sudează cel mai puţin, adică are puţine
cordoane de sudură, respectiv topitură de sudură. Prin aceasta se obţine reducerea
tensiunilor proprii şi a deformărilor. Dacă nu se pot evita aglomerările de cordoane de
sudură, se vor utiliza piese de adaos din oţel turnat, oţel forjat sau table cu muchii îndoite.
7) Cordoanele de sudură se vor amplasa în zonele mai puţin solicitate ale construcţiei. Dacă
acest lucru nu este posibil se vor prevedea cerinţe de calitate ridicate.
8) Cordoanele nu vor fi amplasate pe suprafeţele de legătură.
 7
9) Rădăcina cordonului nu va fi amplasată într-o zonă solicitată la tracţiune (efect de
concentrare).
10) Cordoanele de colţ vor fi pe cât posibil pe ambele părţi (duble) şi concave în cazul
solicitărilor dinamice.
11) Componentele solicitate la torsiune vor avea pe cât posibil secţiuni tubulare închise (ţeavă,
cheson).
12) Profilele asimetrice faţă de planul de încovoiere vor fi solicitate numai în centrul de forfecare
sau vor fi asamblate într-un profil de grindă simetric (de exemplu oţel U).
c) Execuţie
13) Dacă nu poate fi evitată solicitarea la tracţiune pe direcţia grosimii componentelor, se vor
lua măsuri constructive adecvate şi se vor folosi oţeluri cu gâtuirea necesară pe grosime.
14) Locurile de sudură vor fi uşor accesibile şi vor putea fi executate impecabil prin procedeul
de sudare ales.
15) Se va suda preferenţial în poziţia de cadă (lucru la orizontală, linia medie a cordonului în
poziţia verticală, stratul de acoperire sus)
16) Se va alege procedeul de sudare economic, de exemplu sudură în puncte la secţiuni subţiri,
sudarea mecanică sau automată adesea mai favorabilă decât cea manuală ş.a.

2. Exemple de forme constructive

Componentele sudate se compun de cele mai multe ori din forme constructive care se repetă (de
exemplu nervuri, butuci, îmbinări prin bare). Ţinând cont de recomandările prezentate anterior, în
tabelul 3 sunt prezentate câteva forme constructive fundamentale.
Tabelul 3
Nr. Nefavorabil Favorabil Observaţii

Se vor prefera cordoane ca la cap Atenţie

1 la flux neperturbat de forţe. În (a) şi (b) s-
a imitat asamblarea prin nituire.

Se vor evita trecerile bruşte de grosime ale

tablelor. Fluxul de forţe favorabil prin
2 trecere treptată (b şi c). La sarcini mari
înclinarea nu mai mare decât l: 4. Se va
prefera îmbinarea conică (c).

Se va evita solicitaterea de tracţiune a

tablelor sudate după direcţia grosimii
cordonului. Pericol de ruperi în terase
3
datorită capacităţii reduse de modificare a
formei în direcţia grosimii, favorizată de
incluziuni nemetalice.

Pe cât posibil cordoanele de colţ vor fi

aplicate pe ambele părţi. Cordoanele
4 concave sunt cele mai favorabile în special
în cazul solicitărilor dinamice (efectul de
concentrare redus).
 8
Nr. Nefavorabil Favorabil Observaţii

Reducerea cordonului nu va fi amplasată

5
în zona de tracţiune.

Nu se vor alege ca model asamblările

6 nituite. Tablele se vor îmbina pe cât
posibil cap la cap cu profile L sau T.

Îmbinări cap la cap: la (a) a fost evitată

7 îmbinarea nituită. Tablele subţiri vor avea
margini îndoite şi suduri cap la cap (f).

Atenţie la buna accesibilitate la cordoanele

8 de sudură. La a) cordoanele sunt aproape
inaccesibile.

Consolă: se va evita fisurarea prin

dispunerea corectă a cordonului de sudură;
9
tensiunile sunt reduse prin folosirea unei
secţiuni T - în zona de tracţiune (b).

Capete de furcă: forma (a) incorectă din

punct de vedere al sudării, rădăcina
10
cordonului inaccesibilă (unghi de bază
ascuţit!).

Corp de roată: se vor evita formele (a) şi

(c), cu prelucrări suplimentare. Centrarea
11
butucului la (b) este dificilă, alezajul este
întrerupt de rost.

Cordoanele de sudură nu vor fi, pe cât

posibil, dispuse pe suprafeţe prelucrate
12 prin aşchiere. Dacă nu, cordonul se va
scufunda astfel încât să rămână grosimea
de cordon suficientă.
 9
Nr. Nefavorabil Favorabil Observaţii

Placă de protecţie; la table subţiri

deformarea (a) este datorată contracţiei
cordonului sau dilatării aerului inclus la
13 recoacerea de detensionare. Din acest
motiv se va prevedea orificiul (b) sau se va
folosi o piesă intermediară (c) (mai
scump).

Nervuri, table de sprijin: se vor decupa şi

la colţuri (b). La (a) aglomerare de
cordoane (pericol de fisurare), păsuire
prealabilă şi topirea colţurilor.
14
Valori orientative:
b » a ± 1,5 t;
c » t;
e » 2a.

Sudarea unor piese intermediare din oţel

turnat sau forjat (c) şi (d) în cazul unor
15 solicitări ridicate, pentru evitarea
aglomerărilor de cordoane şi îmbunătăţirea
fluxurilor de forţă. Cordoane controlabile.

În domeniul deformat la rece inclusiv

domeniile limitrofe de 5 × grosimea tablei
se poate suda numai dacă componentele au
16 fost recoapte normal înainte de sudare;

Sudură în puncte; locul sudurii trebuie să

17
fie accesibil unor electrozi drepţi.

Sudură în puncte: se vor prevedea

suprafeţe de aplicare suficient de mari
18
pentru electrozi. La (b) pericolul atingerii
laterale.
 10
6. Îmbinări sudate în construcţia de maşini
Generalităţi
În construcţia de maşini sudarea serveşte în principal la realizarea unor componente solicitate
dinamic. Rezistenţa la oboseală a acestor componente depinde de o multitudine de factori de
influenţă, de exemplu material, concentratori de tensiune, tensiuni proprii, starea suprafeţelor.
Diferenţele determină o împrăştiere mare a valorilor rezistenţei la oboseală chiar între şiruri de
experimente comparabile, calculul de rezistenţă devenind astfel aproximativ. Proiectantul va avea
ca obiectiv principal conducerea corectă a fluxului forţelor şi reducerea concentratorilor de
tensiune. Pentru exemplificare, o sudură transversală sau capătul unei suduri longitudinale
determină deja o scădere pronunţată a rezistenţei la oboseală în zona respectivă.
Oţelurile cu rezistenţă la rupere ridicată sunt mai sensibile la concentratori, iar rezistenţa la solicitări
dinamice a acestora nu creşte în aceeaşi măsură ca rezistenţa statică. Amplitudinea maximă ce poate
fi preluată este practic independentă de rezistenţa statică în cazul existenţei unor concentratori
puternici, din acest motiv la construcţiile sudate se foloseşte oţelul de construcţii economic tip
OL37.
Este economic a se alege un oţel cu rezistenţă superioară numai în cazul existenţei unei
pretensionări ridicate sau la un număr redus de cicluri de solicitări, adică în domeniul durabilităţii
nelimitate.

Îmbinări prin suduri în puncte

Recomandări generale
La sudarea în puncte piesele plane presate una pe alta sunt sudate de regulă lenticular. Sudarea în
puncte este un procedeu de execuţie economic atât pentru producţia de masă şi serie cât şi pentru
cea de unicate. Bine sudabile sunt oţelurile nealiate cu conţinut de carbon C ≤ 0,1%, benzi şi table.
La sudarea într-un singur strat (două table) se pot suda în puncte table cu grosimi începând de la
0,1 +0,1mm, la mai multe straturi (mai multe table) se pot suda până la 20 + 20 + 20 mm.
În practică predomină intervalul de grosimi 0,5…2 mm.
În funcţie de forma constructivă a îmbinărilor, punctele de sudură ale îmbinărilor suprapuse,
respectiv paralele sunt supuse la forfecare, tracţiune, exfoliere sau torsiune (fig. 5). Este de dorit
ca sudurile în puncte să fie solicitate la forfecare sau tracţiune. La solicitarea prin tracţiune, de
regulă, punctul de sudură poate prelua numai o treime din sarcina pe care o poate prelua prin
forfecare.

Fig. 5 Solicitări ale sudurilor în puncte

a) Forfecare; b) Tracţiune (nefavorabil); c) Exfoliere (de evitat); d) Torsiunea unui punct individual (de evitat)
 11

Fig. 6
Exemple de îmbinări la sudare în puncte
a) Un singur rând şi strat
b) Două rânduri, un strat
c) Două rânduri decalate, un strat
d) Două rânduri şi două straturi

Este de dorit a se realiza îmbinări simetrice cu eclise (fig. 6 d).

La îmbinările în mai multe straturi tablele mai subţiri se vor dispune între tablele mai groase.

7. Calculul construcţiilor sudate

Suduri de colţ

Fig. 8 Cordoane de sudură de colt: a) Cordon drept (1 punct teoretic de rădăcină, 2 flux de forţă, a -
grosimea cordonului) b) Cordon concav

Grosimea de calcul a este egală cu înălţimea până la punctul teoretic de rădăcină a triunghiului
isoscel inscriptibil în secţiunea cordonului (v. fig. 8 a până la e).
Lungimea de calcul a cordonului l este egală cu lungimea liniei de rădăcină, totuşi nu se iau în
considerare cratere precum şi începutul sau sfârşitul cordonului, la care grosimea cordonului nu este
egală cu grosimea cerută.

Verificarea rezistenţei
Complexitatea solicitărilor din cordoanele de sudură este foarte mare. Din acest motiv, se lucrează
numai cu tensiuni medii, iar de distribuţia neuniformă a tensiunilor se ţine cont prin limitarea
lungimii cordoanelor şi reducerea rezistenţelor admisibile. Tensiunile proprii şi vârfurile de tensiuni
pot fi neglijate în cazul unor execuţii corecte din punct de vedere al sudării.
Pentru cordoane de sudură trebuie să se verifice în principiu că tensiunea echivalentă, rezultată din
tensiunile existente, nu depăşeşte rezistenţa admisibilă în sudură (tensiunea limită din sudură).
 12
σ ech = σ ^2 + τ ||2 + τ ^2 £ σ a (1)

Îmbinări cu cordoane de colţ solicitate la încovoiere şi forţe transversale

În cazul îmbinărilor rigide ale grinzilor, trebuie să se acorde atenţie faptului că centrul de greutate al
cordonului de sudură, corespunzător suprafeţei îmbinării Aw, să se afle pe cât posibil pe axa de
greutate a elementului ce urmează a fi îmbinat. Deplasările mai mari ale axelor (Dy în fig. 10 b şi c)
din domeniul îmbinării trebuie să fie luate în considerare la verificarea rezistenţei.
Pentru calculul momentelor de inerţie Iz ale cordoanelor de sudură, în cazul cordoanelor de colţ,
axele de greutate ale suprafeţelor cordonului de sudură se consideră a fi amplasate în punctul
teoretic de rădăcină, vezi figura 10 c.
Pentru o îmbinare cu cordoane de colţ, distribuţia tensiunilor datorate unui moment încovoietor este
conform cu cele prezentate în figura 10 d
M
σ^ = y £ σa (2)
Iz
M Moment de încovoiere pentru îmbinarea prin sudură
Iz Moment de inerţie al secţiunii cordonului,
y Distanţa până la axa de greutate x a suprafeţei îmbinate prin sudură,
sa Rezistenţa admisibilă în cordonul de sudură (tensiunea limită în cordonul de sudură)

Fig. 10 Îmbinări cu cordoane de colţ solicitate prin momente de încovoiere şi forţe transversale
a) Îmbinarea cu cordon de colţ cu M şi Fq
b) Secţiunea de grindă cu date asupra cordonului
c) Suprafeţe ale cordoanelor de sudură Aw, reduse la linia rădăcinii
d) Distribuţia tensiunii de încovoiere s ^ din cordonul de sudură
e) Tensiunea medie de forfecare t || din cordonul de sudură

La îmbinarea cu cordoane de colţ corespunzător figurii 10, transmiterea forţelor transversale are loc
numai prin cordoanele de sudură ale inimii. Asemănător cazului grinzilor de încovoiere, pentru
simplificarea calculului poate fi considerată tensiunea tangenţială medie
Fq
τ || = £ τa = σa (3)
Aws
Fq Forţa transversală în planul inimii
AwS Suprafaţa cordonului de suduri a îmbinării inimii,
s a, t a Rezistenţa admisibilă în cordonul de sudură (tensiunea limită din cordonul de
sudură)