ARII DE DEZVOLTARE – TESTUL PORTAGE

1. SOCIALIZARE
Abilitățile de socializare sunt acele comportamente adecvate care implică viața și
interacțiunea cu alte persoane. În timpul anilor înainte de școală, comportamentele sociale sunt
reflectate de modul în care copilul crează și se joacă cu părinții, frații, prietenii sau tovarășii de
joacă. Aceste capacități de dezvoltare influențează atât achiziția abilităților din alte arii de
dezvoltare, cât și abilitatea de funcționare în mediul său.
Copilul învăți prin imitație, participare și creație, toate fiind abilități sociale fundamentale.
De exemplu, sugarul învață repede să fie răsplătit de zâmbetele și atenția părintelui și, de
asemnea că plânsul este uneori urmat de o interacțiune cu mama. Mai târziu, copilul învață să
imite zâmbetul mamei și sunetele pe care le scoate ea. El este bucuros atât pentru că se găsește în
mijlocul familiei, cât și pentru că participă la viața de familie. Dacă membrii familiei dau atenție
vocalizării copilului, comunicare este mai intensă și devine mai frecventă.
Astfel, pe măsură ce sunt achiziționate abilitățile sociale, copilul descoperă că poate
efectua schimbări asupra mediului său. Prin intermediul unor interacțiuni sociale adecvate sunt
inițiate și intărite comportamentele din celelalte arii de dezvoltare.
Copilul învață abilitățile de socializare n cadrul familiei și devine încrezător în
interacțiunea cu ceilalți. Atunci când este integrat în grupuri sociale noi, el este pregătit să
generalizeze aceste abilități.

1. LIMBAJ
Una din cele mai mari realizări ale copilului de la naștere până la vârsta de 6 ani este
dezvoltarea limbajului. Între aceste limite de timp, copilul progresează de la a nu ști nimic despre
limba sa maternă până la a avea aproape compentența verbală a unui adult.
Copilul începe să învețe limbajul prin a imita vorbirea din mediul său și prin a observa
situațiile din care acesta apare. El începe prin a scoate sunete, apoi lalalizează și în sfârșit începe
să spună primele vocale. Pe măură ce copilul achiziționează un vocabular de cuvinte separate, el
începe să combine cuvintele în propoziții. Inițial cerutul apei pentru băut este apa, pentru ca
ulterior acesta să devină: Aș putea să beau un pahar cu apă?
Lista de abilități nu specifică vocabularul ce trebuie dezvoltat, ci accentuează numai
conținutul vocabularului copilului și forma folosită pentru a exprima acest conținut. Nu s-a făcut
o împărțire a abilităților verbale expresive și receptive, deși ambele sunt incluse. Datorită relației
strânse dintre limbaj și cognitiv există o oarecare suprapunere a celor două. Multe
comportamente care ar fi putut fi incluse în abilități de limbaj receptiv, sunt ântâlnite în aria
cognitivului. De aceea, se recomandă să se coordoneze eforturile de predare în cele două arii.
Este necesar să ajutăm copilul să își dezvolte cognitivul înainte de a ne aștepta ca el să vorbească.
Copilul are nevoie de foarte multă stimulare verbală înainte de a vorbi el însuși. Pentru
dezvoltarea vorbirii sunt necesare: un mediu care să-i ofere situații adecvate, precum și expectații
și ocazii pentru exprimarea acestuia. Un copil ale cărui nevoi sunt anticipate de adult, nu are
nevoie să-și dezvolte vorbirea, și deci abilitățile de comunicare. În același timp, exprimarea care
constă în propoziții lungi și complexe, nu furnizează un model de care să beneficieze copilul.
Sugestiile din secțiunea pentru limbaj vor furniza niște linii conducătoare pentru realizarea
unui mediu care să conducă la dezvoltarea învățării limbajului, cât și direcționarea metodelor de
predare care să îl ajute pe copil să învețe să vorbească.

2. AUTOSERVIRE
Categoria abilităților de autoservire se preocupă de acele comportamente care îl fac pe copil
să fie independent în ceea ce privește: mâncatul, îmbrăcatul, spălatul și mersul la toaletă.
Abilitatea de a-și purta singur de grijă se mai relaționeazăși cu abilitatea de a se considera pe
sine ca pe un membru unic, independent al familiei și al societății.
Dezvoltarea comportamentelor de autoservire îl ajută pe copil în eforturile sale de a deveni un
membru fericit și independent al familiei și al societății. Această dezvoltare îi ajută și pe ceilalți
membrii ai familiei să conviețuiască mai ușor împreună cu copilul, permițându-i familiei să fie
mai independentă față de copil.
Comportamentele descrise în această arie, cât și în celelalte arii urmează o schemă de
dezvoltare secvențială. Secvențele au fost stabilite în funcție de ceea ce s-a găsit a fi niște pași
adecvați pentru dezvoltarea unei anumite abilități, având în vedere și stadiul prezent de înțelgere
a copilului.
De exemplu, copilul trebuie să fie capabil să își folosească degetul mare și arătătorul pentru a
plasa niște bețișoare în orificiile lor, (motor 52) înainte de a i se cere să-și încheie nasturii la
haină. (autoservire 66)

3. COGNITIV
Cogniția sau gândirea este abilitatea de a ține minte, de a descoperi sau de a auzi asemănări
sau deosebiri și de a descoperi legături între lucruri și idei. Cogniția are loc în psihicul copilului și
de aceea nu o putem măsura decât prin ceea ce face sau spune copilul. Memoria este depozitarea
informației pentru a fi recunoscută și reprodusă. Copilul își va aminti și va reproduce obiecte,
imagin, forme geometrice și simboluri, cum ar fi: desenul semaforului, înainte de a recunoaște
litere sau cuvinte.
Timpuriu în viața copilului răspunsurile date sunt memorii ale imitațiilor altor persoane. Mai
mult copilul va da cel mai bun răspuns nou sau recunoscut prin informația știută sau reamintită.
De exemplu, când este întrebat Ce faci dimineața?, copilul poate spune Mă spăl; sau când este
întrebat Cât face doi și cu doi?, replica poate fi Patru.
Pe măsură ce se dezvoltă copilul va fi capabil să dea o varietate de răspunsuri noi și originale.
Când este întrebat Ce faci dimineața?, răspunsul poate fi Duc câinele la plimbare, sau când este
întrebat Cât face doi și cu doi?, copilul poate răspunde: La fel ca și 0 cu 4 sau 3 cu 1.
Observând asemănările și deosebirile dintre obiecte, copilul trebuie să aibă abilitatea de a
separa o unitate sau un grup dintr-un grup mai mare (cum ar fi sortarea tacâmurilor în cuțite,
linguri și fruculițe) ca și abilitatea de a împreuna anumite părți formând un întreg (cum ar fi
gruparea de imagini ale obiectelor dintr-o categorie – animale, fructe, legume etc).
Programa de sugestii din aria cognitivă include activități care merg de la începerea
conștientizării propriei persoane și a mediului imediat până la conștientizarea conceptului de
număr, repetarea unor povestiri și efectuarea de comparații.
 4. MOTOR
Această arie este preocupată în principal de mișcările coordonate grosiere și fine ale
mușchilor corpului. Mișcările care implică mușchii mari ai corpului se numesc în general mișcări
grosiere. Exemple: statul în șezut, târâtul, mersul, alergatul sau aruncatul mingii.
Activitățile motorii fine care implică mușchii fini ai corpului constituie perfecționări ale
abilităților motorii grosiere. De exemplu, lovirile întâmplătoare ale copilului către un obiect mic
se schimbă treptat într-o apucare direcționată cu întreaga mână și în final devine apucare prin
pensa bi-digitală. (între arătător și degetul mare). Apucarea bi-digitală este o sarcină importantă și
este necesară pentru învățarea folosirii creionului, suprapunerii cuburilor, întregirii imaginilor și
tăierii cu foarfeca.
Acestea ca și alte comportamente motorii sunt cruciale pentru două motive. În primul rând ele
furnizează modalitatea de expresie a deprinderilor din alte arii de dezvoltare și în al doilea rând,
ele sunt considerate a fi fundamentul dezvoltării cognitive și a limbajului.
Specialiștii din domeniul dezvoltării fizice au selectat un număr de activități motorii care par
a fi deosebit de importante. Atât echilibrul cât și postura corporală îi furnizează copilului o bază
pentru a se mișca și pentru a înțelege mediul în care trăiește. Fără stabilitate și fără posibilitatea
de a-și menține o anume poziție, copilul are dificultăți în a învăța mișcări noi și în a înțelege
relație celorlalte obiecte față de sine. Copilul se mișcă pentru a explora obiectele și relațiile dintre
obiectele care îl înconjoară. Aceste mișcări și contactul cu obiectele – apucare, ținere și
manipulare – ajută în înțelegerea naturii obiectului însuși. Copilul are deasemenea nevoie să
cunoască cum să mânuiască obiectele când acestea îi sunt prezentate – cum să le atingă, cum să le
prindă sau cum să le deschidă. Astfel, dacă copilul nu se poate stabili într-o poziție și nu își poate
menține această poziție în așa fel încât să manipuleze activ și îndelung un obiect, el va avea
dificultăți în a învăța ceva despre acel obiect și în a-l folosi adecvat.
Deși unele abilități motorii fine depind de alte abilități motorii grosiere, multe abilități motorii
grosiere și fine se dezvoltă în mod simultan. Ambele sunt sarcini fizice care necesită diferite
grade de control muscular și coordonare ochi-mână. De aceea, pe inventarul de abilități ele sunt
amestecate și așezate în concordanță cu secvențialitatea dezvoltării.
Dacă ajutăm copilul să-și dezvolte și să-și planifice mișcările, îi permitem mai multă
independență și libertate. Această libertate de mișcare, fie ea exprimată prin exerciții fizice sau
prin desen, este esențială pentru dezvoltarea copilului.