Avortul-etica aplicta

Cuvântul avort provine din limba latină (ab- „fără”, ortus- „naștere”). Acest

termen înseamnă o întrerupere a sarcinii înainte de termen, prin eliminarea fătului
și soldată cu moartea acestuia.

Avortul are o lungă istorie. De exemplu, în Antichitatea precreștină, avortul

era o practică frecventă, împreună cu eugenia, realizarea acestuia includea plantele
medicinale, instrumente ascuțite și chiar folosirea forței brute pentru a pune
presiune asupra uterului gravid și astfel a provoca un avort.

De asemenea, sunt găsite mărturii despre avort:

 în civilizația chineză Shennong (2700 Î. Hr.),

 în Papirusul din Eber, din Egipt (1550 î. Hr.),
 în vremurile împăratului roman Juvenal (an 200 î. Hr),
 iar în Grecia Antică, Aristotel recomanda avortul și infanticidul în mod
deschis. 

Drepturile femeilor

Întrebarea cu privire la dreptul de a recurge la avort are în vedere o întrebare

mai generală care vizează dreptul femeilor. Înainte să abordăm problema
referitoare la statutul moral al fetușilor, trebuie să avem în vedere dacă femeile
sunt îndrepățite să recurgă la avort.

Cei care susțin avortul și metodele contraceptive consideră că acestea

reprezintă un drept important pentru un nivel minim de autonomie
reproductivă. Susținătorii aduc în discuție posibilele repercusiuni pe care
interzicerea le poate provoca, repercusiuni ce sunt într-o strânsă relație cu
organizarea socială și politică din lume la ora actuală.

De-a lungul istoriei, femeile au plătit adesea cu prețul vieții din cauza
lipsei metodelor contraceptive și de avort sigure și legale. O repercusiune la
nivelul societății privește constrângerea statelor referitor la resursele sale (fie
că vorbim de bunuri, fie că vorbim de servicii, precum cele ce țin de sistemul de
sănătate etc.), ce se datorează sarcinilor involuntare care sporesc sărăcia, ratei
mortalității infantile și a numărului mare de copii.

În statele dezvoltate această problema a fost redusă datorită metodelor

contraceptive (cu toate că acestea nu sunt sută la sută eficace). Însă, acest lucru se
1
întâmplă în timp ce societățile din lumea a treia se confruntă cu o creștere a
populației care este direct proporțională cu creșterea gradului de sărăcie, foamete,
malnutriție.

Cu alte cuvinte, dreptul la avort are în vedere viața tuturor și este esențial
pentru sănătatea și supraviețuirea nu doar a femeilor, dar și a sistemelor biologice
și sociale mai mari.

Statutul moral al fătului

Problema cu privire la statutul moral al fătului poate fi abordată pornind de la

următoarele două intrebări: 

1. Care este momentul din ciclul de dezvoltare a unei ființe umane în care
aceasta dobândeşte un drept la viață total şi egal cu al celorlalți? 
2. De ce ar trebui ființele umane să dobândească dreptul total la viaţă în
momentul naşterii şi nu mai devreme sau mai târziu? 

A doua întrebare rezultă dintr-un posibil răspuns dat primei întrebări, și se

referă la faptul că o ființă umană devine persoană legală în momentul nașterii
când practic își începe existența. Acest lucru este acceptat de mai multe sisteme
juridice.

De unde și a doua întrebare care consideră că acest criteriu - nașterea - al

acordării statutului moral este unul arbitrar. Filozofii au identificat trei criterii ale
statutului moral ce pot oferi un răspuns cu privire la statutul moral al fătului:

1. Viata
2. Personalitatea
3. Senzivititatea

Respectul pentru viață

 Cei care susțin respectul pentru viață o fac pe considerentul că toate vietățile
au un element comun. Acest element comun este faptul că toate
organismele funcționează în mod general în moduri care promovează propria
supraviețuire sau pe cea a propriei specii.

2
Prin urmare, toate vietățile cu un sistem nervos central împărtăseșc o dorință de a
trăi.

 Această etică pentru viață se referă, mai departe, la respectarea integrității

biotice, adică a tuturor vietăților egale, din moment ce toate împărtăseșc
dorința de a trăi.

Factorul antropic (omul) ar trebui să protejeze și să respecte comunitatea

biotică. În primul rând pentru că este pentru binele umanității dar și pentru cel al
lumii naturale din care și acesta face parte.

Astfel că etica respectului pentru viață presupune că este mai bine să evităm

omorârea unei vietăți. Îsă, există situații în care pot fi motive întemeiate pentru a
ucide (sub coerciția necesității). 

Ca atare, avortul nu este moralmente greșit dacă există un motiv întemeiat.

În absența unui motiv întemeiat, avortul este imoral. Deoarece avortul ar

presupune privarea unei vietăți de viață, în ciuda dorinței acesteia de a trăi.

 O altă abordare este și mai selectivă și se referă exclusiv la specia umană,

mai precis la faptul că fătul este uman și viu (perspectivă speciistă). Această
perspectivă este mai curând comună cultelor religioase și conservatorilor.

Aceștia sunt de părere că omul are o valoare mai mare decât celălalte vietăți,
care nu sunt altceva decât mijloace pentru ca acesta să poată trăi bine. Prin urmare,
se cuvine să avem respect pentru viața omului.

Criteriul senzitivității

Senzitivitatea se referă la capacitatea de a avea experiențe (prin intermediul

celor cinci simțuri, dar și cele perceptuale). Din punct de vedere moral, este
capacitatea de a avea experiențe ce țin de durere sau plăcere.

Cele două criterii (plăcerea și durerea) sunt puse în valoare de către filozofia

utilitaristă, care vede în plăcere un bine intrinsec, iar în durere un rău
intrinsec. Aproape toate ființele cu un sistem nervos dezvoltat și funcțional sunt
capabile de aceste experiențe, iar acest lucru constituie un criteriu al egalității
ființelor.

3
 Omorârea unei astfel de ființe capabile de aceste experiențe, chiar dacă
moartea este lipsită de durere, constituie un rău mai mare decât uciderea unei
ființe care nu posedă această capacitate, deoarece o privează pe prima de posibilele
senzații pe care le-ar fi experimentat dacă ar fi rămas în viață.

În ceea ce privește fătul uman sunt foarte multe dovezi care susțin că

în primul trimestru fătul nu are un sistem nervos format. Iar în cel de-al doilea
trimestru dobândește unele capacități senzitive rudimentare.

Abia în cel de-al treilea trimestru fătul are un sistem nervos format ce îi

poate permite să reacționeze la stimuli senzoriali și abia atunci puntem vorbi
despre o ființă.

Ca atare, avortul timpuriu nu constituie o problema morală gravă. El poate

fi justificat, spre deosebire de unul care se efectuează într-un moment avansat al
sarcinii.

Personalitatea

Personalitatea presupune faptul că o ființă este rațională, conștientă de sine,

capabilă de grijă și reciprocitate morală.

Din acest punct de vedere, acest criteriu nu este îndeplinit:

 nici de animale,
 nici de persoanele cu handicap, lipsite de capacități mintale și sociale 
 și nici de către fătul uman timpuriu.

Fătul care posedă unele facultăți (mai evoluat decat un fat de animal) poate
dobândi statul moral, deoarce este mai aproape de a a avea personalitate. Dar, cu
toate acestea, el nu este o ființă rațională conștientă de sine, iubitoare și nici
capabilă de reciprocitate morală, și nici nu are dorința de a-și continua viața. 

Ca atare, avortul târziu nu poate fi considerat omucidere.

În acest sens, avortul poate fi îndreptățit pentru a salva viața mamei sau

dacă fătul are o anomalie gravă. Prin urmare, această perspectivă are un caracter
exclusivist, drepturile morale au în vedere numai persoanele raționale și capabile
de reciprocitate morală.

4
 Acest punct de vedere nu este acceptat de către majoritate. Deoarece istoria
a arătat că definirea personalității se face în condiții de exercitare a puterii și
influenței, justificându-se astfel în mod "rațional" opresiunea față de anumite
grupuri sau persoane pe motiv că nu sunt capabile să raționeze.