Adolescenta si credinta

Eseu

Unii psihologi au recunoscut că adolescenţa şi copilăria sunt perioade

importante în dezvoltarea moral-religioasă.
Adolescenţa este una din etapele devenirii spirituale deosebit de importante,
tocmai pentru că se formează primele deprinderi spirituale ale viitorului adult. Mai mult decât
atât, tânărul nu este doar un adult în miniatură; viaţa lui religioasă este complexă şi are
caracteristici unice.
Perioadă de creştere şi de dezvoltare rapidă şi dramatică, adolescenţa prezintă
provocări nenumărate pentru cei care se confruntă cu trecerea de la copilărie la maturitate.
Uneori brutali, alteori stângaci, instabili sau excesivi, adolescenţii dovedesc faptul că au
pierdut, într-un fel, echilibrul şi contactul cu lumea înconjurătoare. Atenţia adolescenţilor este
capricioasă, dispoziţiile afective sunt uneori bizare, cu tendinţe impulsive, cu momente de
timiditate, cu stări de nervozitate subită; ei se irită uşor, uneori plâng, alteori râd aparent fără
motive. Cu toate că unele idei sunt paradoxale, ei şi le exprimă de multe ori tranşant. Mediul
familial le apare ca fiind prea strâmt şi prea fragil şi, adesea, legile morale, comandamentele
sociale sau recomandările vieţii spirituale li se par a fi mult prea constrictive.
Judecăţile şi raţionamentele adolescenţilor sunt calitativ diferite de cele manifestate în
timpul copilăriei. Potrivit lui Kohlberg, adolescenţii sunt capabili să perceapă problemele
morale în termeni de principii morale fundamentale, cum ar fi corectitudinea sau echitatea,
mai degrabă decât să asimileze expresiile lor concrete. Se vorbeşte chiar de o tendinţă de
filosofare ce se accentuează la această vârstă.
Ostilitatea adolescentului faţă de religie
De multe ori se afirmă că religiozitatea nu este o stare care să caracterizeze viaţa
tinerilor, tocmai pentru că păstrătorii credinţei strămoşeşti tradiţionale sunt mai degrabă
generaţiile vârstnice.
Unii psihologi au propus chiar un anumit "moment declanşator" în perioada adolescenţei
care, spun ei, ar putea reprezenta punctul de la care începe îndepărtarea progresivă a
adolescenţilor faţă de viaţa religioasă. În orice caz, în studierea cauzelor care determină o
astfel de raportare la viaţa religioasă, afirmă psihologii, este important ca situaţiile să fie
privite mai degrabă din perspectiva adolescentului decât din cea a adultului. 1 Cum vede el
lucrurile în momentul în care acţionează? Această perspectivă a comportamentului uman se
numeşte psihologia perceptuală.2 Combs, Avila şi Purkey dau următoarea explicaţie: "Pe
scurt, psihologia perceptuală consideră că întregul comportament este o funcţie a
percepţiilor existente pentru fiecare individ, în momentul manifestării comportamentului, sau
în mod deosebit acele percepţii pe care le are despre sine şi despre lumea în care
acţionează. Fiecare dintre noi face, în fiecare moment, ceea ce i se pare potrivit pentru acea
clipă. Atunci când natura percepţiilor este înţeleasă, chiar şi cel mai ciudat comportament
devine inteligibil".3
Adolescentul vrea valori, dar le vrea numai pe acelea care trebuie să fie valorile lui.
Cu alte cuvinte, el trebuie să interiorizeze principiile, ceea ce înseamnă că trebuie să le
reevalueze pe fiecare în parte şi să le păstreze în funcţie de propriile concluzii.
 Prin urmare, circumspecţia sau refuzul valorilor religioase care par să marcheze raportarea
adolescenţilor la religie nu este propriu-zis o respingere a valorilor religioase, ci o reacţie
împotriva unei "autorităţi" ce este resimţită adesea ca fiind rigidă şi aspră. Acestea sunt
expresiile unei lupte duse de adolescent pe un front mai larg, împotriva interdicţiilor de orice
fel, care îi par adolescentului a fi piedici în calea devenirii sale şi a autonomiei. Cu cât
valorile religioase sunt mai des sau mai mult asociate cu expresii autoritare, care le refuză
libertatea de a gândi, de a judeca singuri valorile pe care ar putea să le asume, cu atât tinerii
vor respinge mai mult sfera spiritualităţii şi viaţa religioasă.4
Este vorba despre o tendinţă de exprimare a libertăţii de gândire şi acţiune specifică acestei
perioade. Adolescentul nu mai imită ca un copil, el începe să judece, să supună criticii proprii
practicile religioase, iar în măsura în care el nu le înţelege le poate chiar considera radicale,
evitându-le sau subestimându-le, îndepărtându-se uneori de ele.5
Din nefericire, adolescenţii cu prea puţină cultură şi viaţă religioasă văd religia ca un sistem
de reguli şi reglementări care trebuie refuzat, spre deosebire de ceilalţi care înţeleg şi
experiază viaţa religioasă ca relaţie personală cu Dumnezeu. Este şi motivul pentru care unii
psihologi afirmă că religia nu va putea fi acceptată intrinsec de tineri până când aceştia nu o
vor resimţi ca experienţă ce aduce bucurie adevărată şi sens în viaţa lor.6
Difuzia identităţii şi experienţa religioasă
Ar fi o greşeală, aşadar, să tragem concluzia că toţi adolescenţii simt repulsie faţă de religie.
Adolescenţa nu aduce cu sine o răsturnare în structura morală şi nici nu produce o revoluţie
în convingerile sau experienţele religioase. Raportul cu viaţa şi valorile religioase se resimte
de pe urma crizei de identitate prin care trece adolescentul (criză numită de psihologi difuzia
identităţii). Bine cunoscuta răzvrătire a adolescentului se află într-o relaţie importantă cu
căutarea identităţii sale şi expresia încercărilor sale de obţinere a autonomiei.7
Într-un studiu realizat pe liceenii canadieni, Mischey confirmă o legătură puternică între
religie şi dezvoltarea identităţii: adolescenţii care au obţinut un scor mic pe scara dezvoltării
morale a lui Fowler aveau o identitate confuză, nu aveau simţul critic dezvoltat, în timp ce
adolescenţii cu scoruri mari aveau o identitate de sine bine dezvoltată, erau mai activi,
implicaţi, afectivi şi optimişti.
Credinţa religioasă se dovedeşte esenţială în configurarea unui scop şi în conturarea
dorinţelor, năzuinţelor, gândurilor şi acţiunilor oamenilor. Pentru mulţi tineri care nu refuză
experienţa religioasă şi caută să cunoască temeiurile valorilor credinţei, religia şi
spiritualitatea se dovedesc a fi surse importante de speranţă, idealuri şi modele de viaţă care
pot influenţa cursul dezvoltării identităţii lor în perioada adolescenţei.

Elev : Apostol Rares-Mihai

Clasa a VII a A CNILC, Ploiesti