Guilford distinge cinci operaţii: 1. Cunoaşterea (recunoaşterea şi înţelegerea problemei). 2.

Memoria
(cantitatea de informaţie, de care dispune subiectul). 3. Gândirea divergentă (se referă la acel stil de
gândire, care operează pluridimensional şi admite o pluritate de căi şi soluţii). 4. Gândirea convergentă
(se referă la stilul de gândire sistemic, agloritmizat, unidirecţionat, necreativ, riguros organizat şi admite
un singur rezultat optim). 5. Gândirea apreciativă (sau evaluarea - se referă la capacitatea de apreciere a
unor situaţii, stabilirea semnificaţiei, ierarhizarea de valori intelectuale conform unor criterii logice,
etice, estetice). Produsul se referă la modul, în care a fost concepută şi structurată de către subiect
informaţia. Guilford distinge următoarele produse: a unităţi; 178 a clase; a relaţii; a sisteme; a
transformări; a implicaţii. Fiecare din cei 120 de factori constituie o îmbinare a operaţiei, a conţinutului
şi a produsului (5-6-4=120). După Dj. Guilford, inteligenţa trebuie considerată o aptitudine generală,
aplicabilă în orice domeniu; ea posedă o anumită structură şi se manifestă sub forma unui complex de
aptitudini speciale; acestea sunt şi rămân totuşi variabile independente. Tema 5. CREATIVITATEA 5.1.
Definirea conceptului de creativitate Societatea contemporană, comparativ cu cele anterioare, se
caracterizează prin schimbări radicale, care se produc în conduită, la locul de muncă sau în familie, în
educaţie, în ştiinţă şi tehnologie, în religie şi aproape în orice aspect al vieţii noastre. A trăi într-o
asemenea lume presupune un înalt grad de adaptare şi de curaj, care este legat în mare măsură de
creativitate. Termenul creativitate a fost introdus în psihologie de G.W. Allport pentru a desemna o
formaţiune de personalitate. Prin creativitate, Allport încerca să desemneze o modalitate integrativă a
personalităţii umane, ce nu se reduce doar la o serie de însuşiri şi funcţii parţiale, având facultatea de a
înţelege, reproduce şi rezolva numeroasele probleme impuse de viaţă, profesiune, mediu, etc., ci să
exprime ansamblul de calităţi, care conduce la generarea noului, la originalitate. în prezent există sute
de modalităţi, prin care este definită creativitatea. Psihologii susţin în general că a fi creativ înseamnă a
crea ceva nou, original şi adecvat realităţii. A crea înseamnă: a face să existe, a aduce la viaţă, a cauza, a
genera, a produce, a fi primul, care interpretează rolul şi dă viaţă unui personaj, a compune repede, a
zămisli, a fauri. Creativ este cel, care se caracterizează prin originalitate şi expresivitate, este imaginativ,
generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovator etc. Noutatea este şi ea evaluată gradual, după
cote de originalitate. Cota de originalitate corespunde distanţei dintre produsul nou şi ceea ce preexistă
ca fapt cunoscut şi uzual în domeniul respectiv. în literatura noastră se apreciază originalitatea
culminativă a poeticii lui Eminescu şi, după el, a poeziei lui Arghezi, Blaga, Nichita Stănescu. După unii
autori „creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou şi de valoare”, iar după alţii
ea constituie un proces, prin care se realizează un produs. Conform lui P. Popescu-Neveanu
„creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre nou, a anumită organizare a
proceselor psihice în sistem de personalitate”. Termenul de creativitate este foarte general şi a fost
introdus în vocabularul psihologiei, pentru a depăşi înţelesurile termenului de talent. între conceptele de
creativitate şi de talent nota comună este cea de originalitate. Talentul corespunde creativităţii de nivel
superior. Creativitatea există şi la nivel mediu şi la nivel inferior, şi chiar la nivel redus. Toţi oamenii sunt
în diverse grade creativi şi numai unii din ei sunt talentaţi. S-a apreciat talentul ca fiind hotărât de
dotaţia ereditară. Conceptul nou de creativitate admite o mare contribuţie a influenţelor de mediu şi a
educaţiei în formarea creativă a fiecăruia. Totodată, se 179 consideră că