Darul normal reprezinta o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia se cer doua elemente : a)acordul de vointa pentru a transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit b)traditiunea , predarea efectiva si reala (notariala ) a bunului daruit . Sunt ctr. reale. Ea inlocuieste (dupa unii autori) forma solemna prevazuta de lege pentru donatii si de natura a atrage atentia donatorului asupra gravitatii contractului pe care il incheie . Darul manual deroga de la regulile de forma ale donatiilor , insa este supus acelorasi reguli de fond ca si celelalte donatii , inclusive principiul irevocabilitatii . Darul manual poate fi insotit si de clause accesorii ; sarcini ori conditii , scutiri de raport etc . 2 Reprezentarea in cazul darului manual Darurile manual facute persoanelor care au capacitatea de a primi donatie , insa nu au exercitiul acestui drept , sunt valabile prin traditiunea bunurilor facute reprezentantilor lor legali , respective cu incuviintarea ocrotitorilor, iar daca contin si elemente overos cu autorizatia autoritatii tutelare. Predarea- primirea se pot face si printr-un reprezentant conventional , mandatar posesiunea se poate transmite sau dobandi si prin intermediul altuia . 3 Obiectul darului manual Numai bunurile mobile corporale susceptibile de traditiune pot forma obiectul darurilor manual . Nici imobilele , nici mobilele incorporale (drepturi de creanta, drepturi de creatie intelectuala , fond de comert, etc.) nu pot forma obiectul unui dar manual , pentru ca nu sunt susceptibile de a fi transferate si dobandite printr-o pudare si primire efectiva . Fac exceptie titlurile la purtator –asimilate mobilelor corporale – si biletele de banca – transmiterea acestora are loc de la mana la mana . Nu pot forma obiectul darurilor manual nici bunurile viitoare , deoarece predarea presupune detinerea naturala a bunului , existenta lui actuala . 4 Notiunea de “traditiune” . Traditiunea reala este un element essential al darului manual , iar nu un mod de executare a contractului . Darul manual se poate realize numai prin traditiune. Instanta suprema a precizat ca prin “traditiunea” bunului nu trebuie sa se inteleaga neaparat o deplasare fizica a bunului , care ar fi preluarea din mana donatorului , efectele sale juridice putand fi realizate si printr-o traditiune implicita , de ex. Atunci cand donatorul ar inmana donatorului cheile unei casede ori a unui deposit in care se afla lucrul sau cheile de contact ale autoturismului . Daruirea autovehiculului nu se paote realize prin predarea numai a cartii de identitate a vehiculului , nefiind un titlu reprezentativ al bunului . Constituie dar manual si depunerea unei sume de bani la CEC (sau alta unitate bancara) pe numele unei alte personae , daca aceste depuneri nu s-au facut cu un alt titlu (plata unei datorii , accordarea unui imprumut) . Poate constitui dar manual depunerea de catre parinti a unei sume de bani la CEC pe numele copilului lor minor (sau major), astfel incat devenind fara nici o alta formalitate proprietate proprietatea copilului (chiar daca in libret s-a prevazut o clauza de imputernicire in favoarea unuia dintre parinti)nu mai fac parte din bunurile commune ale sotilor si nu formeaza obiectul partajului la incetarea comunitatii , afara numai daca se dovedeste ca depunerea pe numele copilului nu s- a facut cu intentia ca suma in cauza sa iasa din patrimoniul comun al sotilor sis a intre in patrimoniul copilului . Nu constituie dar manual predarea unui libret pe numele donatorului ori a altor personae , dar netransferat pe numele donatorului , pentru ca simpla predare a unui titlu nominative nu implica transferul dreptului asupra sumelor. Nici predarea unui libret nominative , in care primitorul este inscris la clauza testamentara nu constituie dar manual , pentru ca drepturile sale in calitate de legato , iar nu de donator se vor naste numai la moartea titularului libretului . Daca primitorul este inscris la clauza de imputernicire, poate fi vorba de un dar manual, daca inscrierea clauzei si predarea-primirea libretului s-au facut cu intentia de a face si de a primi o libertate.
5. Problema darurilor de nunta
Darurile de nunta sunt considerate bunuri comune ale sotilor in cote egale, chiar daca au fost facute de parintii unuia din soti, deoarece sunt dobandite in timpul casatoriei si pentru ca se presupune intentia dispunatorului ca ele sa devina comune. Numai daca donatia se face (de parintii unuia din soti) nu cu ocazia sarbatoririi nuntii, ci ulterior, bunul se considera ca fiind propriu. Bunurile dobandite de catre soti in timpul casatoriei prin donatie sunt bunuri proprii, afara numai daca dispunatorul a aratat (expres sau cel putin exprimat nechivoc) ca a inteles sa gratifice pe ambii soti. Numai darurile obisnuite- indifferent de forma sau momentul realizarii ori de persoana donatorului- nu intra sub incidenta exceptiei pevazute de art 31 lit b din Codul familiei, ci devin bunuri comune. Toate celelalte donatii, care nu sunt daruri obisnuite (sume mari de bani, autoturisme sau alte bunuri de mare valoare) devin bunuri proprii, potrivit art 31 lit b din Codul familiei, chiar daca sunt facute cu ocazia serbarii nuntii, si de catre persoane care nu sunt parinti (alte rude apropiate) unuia dintre soti, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca bunurile donate sa devina comune.
6. Dovada darului manual
Darul manual perfectandu-se prin faptul predarii fiind o chestiune de fapt poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, pentru donator si succesorii sai, in vederea dovedirii actului juridic al darului manual, ad probationem se cere existenta unui inscris sau inceput de dovada scrisa care poate fi completata cu martori sau prezumptii, comform regulilor generale in materie de probe (art.1191 si urm C civil) Astfel, daca donatorul cere revocarea pentru neexecutarea sarcinii ori pentru ingratitudine sau daca intervine revocarea de drept pentru survenienta de copil si se cere restituirea bunului donat. La fel daca succesorii sai in drepturi cer revocarea donatiei. In schimb, daca mostenitorii rezervatori sau cei indrepatiti la raport cer reductiunea ori raportul donatiei, prezentandu-se cu un drept propriu, iar nu in caliatate de succesori in drepturi, ei pot dovedi darul manual cu orice mijloc de proba, la fel ca orice alti terti. Donatorul posesor, fiind prezumat proprietar in baza art. 1909 C. civ. Nu are nevoie de dovada scrisa. Dar persoanele interesate (ex. Mostenitorii) pot dovedi cu orice mijloc de proba fie ca lucrul nu a fost donat, ci a fost furat ori pierdut de catre proprietar, fie caracterul echivoc ori viciile posesiei.