Sunteți pe pagina 1din 11

1. Zona reflexogenă sinocarotidă – noţiune, componenţa, importanţa.

 Noțiune: punct nervos de o insemnatate inalta care poate regla functia unui organ, influenteaza
fluxul de sange etc. Zona reflexogena sinocarotidiana se localizeaza in regiunea bifurcarii arterei
carotide comune in artera carotida externa si interna. Impulsurile care nimeresc din baro si hemo
receptorii acestei zone influenteaza asupra nivelului tensiunii arteriale și componentei chimice a
sangelui.
 Componenta:
1. sinus caroticus (o dilatare care trece şi pe artera carotidă internă),
2. glomus caroticus (pe partea posterioară a arterei carotide comune - chemoreceptori şi baroreceptori),
3. nervii glosofaringieni,
5. nerii vagi,
6. nervii simpatici.
–Sinusul carotidian – este un fragment al vasului, special inervat în tunica căruia sunt localizaţi
baroreceptori, care constituie sursa reflexelor presoceptive. În glomusul carotidian sunt localizaţi
hemoreceptori, care percep schimbările gazoase a componenţei sângelui.
 Importanta: Zona sinocarotidiană are o mare importanţă în reglarea metabolizmului şi asigurarea
homeostazei în organizm
2. Topografia triunghiului carotidian – limitele, stratigrafia, pachetul vasculonervos.
 Limite:
Medial: venterul superior al muschiului omohioidian
Lateral: m. Sternocleidomastoidian
Superios: venterul post al m. Digastric
 Stratigrafia:
Pielea.
Ţesutul subcutan,
fascia superficială,
muşchiul platysma,
*în grosimea lor: ramura cervicală a nervului facial, nervul transversus colli (plexul cervical) şi
uneori vena jugulară anterioară.
Fascia proprie, concreşte pe linia medie formînd linia albă.
muşchiul sternocleidomastoidian
*în profunzimea muschiului se găseşte pachetul vasculonervos pricipal: vena jugulară internă
(indepartarea marg. Ant a m.sternocleidomastoidian), artera carotidă comună şi posterior de ei
nervul vag, împreună cu ganglionii limfatici aceste formaţiuni se găsesc într-un pachet
neurovascular comun, pereţii cărora au structură fibroasă.
* Mai profund de acest pachet neurovascular se găseşte trunchiul simpatic (în grosimea fasciei
prevertebrale ). Trunchiul simpatic este situat pe muşchii lungi ai capului şi gîtului.
Ganglionul cervical superior al trunchiului simpatic este situat anterior de fascia prevertebrală, medial de nervul
vag, la nivelul apofizelor transversale ale vertebrelor cervicale 2-3. De la el merge nervul carotic, care împreună
cu artera carotidă internă intră în cavitatea craniană.
Ganglionul mediu este la nivelul vertebrei cervicale 6.
Ganglionul intermediar la nivelul vertebrei 7 cervicale şi este pe partea anterioară a a.vertebrale. De la aceşti
ganglioni merg cele mai multe ramuri spre inimă, avînd şi ramuri comunicante cu nervii vagi.
Ganglionul cervical inferior deobicei se contopeşte cu primul toracic, formînd ganglionul stelat. Acest ganglion
este amplasat pe muşchiul lung al gîtului în limitele trigonului scalenovertebral. Scheletotopic este la nivelul
apofizelor transversale a vertebrei 7 cervicale şi capului coastei 1, aproape pe tot traiectul este acoperit de artera
subclavia şi vertebrală. Polul inferior se alipeşte de cupola pleurei. Ganglionii trunchiului simpatic sînt legaţi cu
nervii cervicali prin ramuri comunicante. De la fiecare ganglion merg ramuri spre inimă şi spre organele interne
cervicale
3. Anatomia topografică a spațiului antescalen – limitele, sintopia formaţiunilor anatomice.
 Limite: este situat între posterior: muşchiul scalen anterior şi din anterior: intern – muşchii
sternohioid şi sternotiroid.; extern – muşchiul sternocleidomastoidian.
 Sintopia: În acest spaţiu se găseşte: bulbul venei jugulare interne; nervul vag; partea incipientă a
arterei carotide comune, în partea inferioară se găseşte confluienţa venelor subclavia şi jugularei
interne (unghiul Pirogov), tot în acest unghi venos se mai varsă şi vena jugulară externă. Din
stîngă ductul toracic, iar din dreapta ductul limfatic drept. Ductul toracic se ridică din
mediastinul posterior pe partea stîngă a gîtului şi trece între esofag şi partea iniţială a arterei
subclavie. La nivelul vertebrei 7 cervicale ductul toracic formează o ansă, care este în limitele
trigonului scalenovertebral, în aciastă regiune el este amplasat pe cupola pleurei şi trece anterior
de artera subclavie, ganglionul stelat, artera şi vena vertebrală. Pachetul neurovascular format
din artera carotidă comună, vena jugulară internă, nervul vag este anterior de ductul toracic, iar
nervul phrenicus rămîne posterior. Partea terminală a ductului toracic poate să se verse prin un
trunchi sau mai multe în unghiul venos stîng. Pe partea anterioară a muşchiului scalen anterior
trece nervul phrenic, care se formează din nervul cervical 4, şi este acoperit de fascia
prevertebrală. Anterior de nerv este vena jugulară internă, care are traiect oblic din superior în
inferior şi din exterior în interior, trece în mediastinul anterior între vena şi artera subclavie, mai
exterior de nervul vag.
4. Zonele de drenare limfatică a ductului toracic şi a ductului limfatic drept
 Ductul toracic: se ridică din mediastinul posterior pe partea stîngă a gîtului şi trece între esofag
şi partea iniţială a arterei subclavie. La nivelul vertebrei 7 cervicale ductul toracic formează o
ansă, care este în limitele trigonului scalenovertebral, în această regiune el este amplasat pe
cupola pleurei şi trece anterior de artera subclavie. posterior. Partea terminală a ductului toracic
poate să se verse prin un trunchi sau mai multe în unghiul venos stîng(confluienţa venelor
subclavia şi jugularei interne (unghiul Pirogov), tot în acest unghi venos se mai varsă şi vena
jugulară externă.).
 Ductul limfatic drept: se formează la unirea trunchiului subclavicular drept, jugular drept şi
bronhomediastinal drept. Se varsă în unghiul venos drept.
La nivelul gatului, ductul thoracic se varsa in vena subclavie stinga si colecteaza limfa de la: -membrele
inf.
-abdomen(hemitorace sting)
-membrul sup. Sting
-jumatatea stinga a extremitatii cefalice
Canalul limfatic drept se varsa in vena subclavie dreapta si dreneaza limfa din:
-membrul sup. Drept
-hemitoracele drept
- jumatatea dreapta a extremitatii cefalice
5. Topografia triunghiului lateral al gâtului – limitele, divizarea, vasele, nervii.
 Limite: ant.- marginea post a m.sternocleidomastoidian, post- m.trapez, inf. –
marginea superioara a claviculei.
 Divizarea: venterul inferior al m. omohioidian imparte:
 triunghiul omotrapezian; In regiunea trigonum omotrapezoideum, care intra in componenta
triunghiului lateral al gitului, limitat de marginea m.trapezius, venterul inferior al
m.omohyoideus, marginea posterioara a portiunii superioare m.sternocleidomastoideus, fascia
omoclaviculara lipseste. In regiunea acestui triunghi sub fascia proprie a gitului, intre ea si
fascia prevertebrala, se afla tesutul celular prin care trec nervul accesor (n.accessorius) si
ganglionii limfatici.
 triunghiul omoclavicular. In regiunea trogonum omotrapezoideum, care intra in componenta
trunchiului lateral al gitului, limitat de marginea m.trapezius, venterul inferior al
m.omohyoideus, marginea posterioara a portiunii superioare a m.sternocleidomastodeus,
fascia omoclaviculara lipseste. In regiunea acestui trunchi sub fascia proprie a gitului, intre ea
si fascia prevertebrala, se fla tesutul cellular prin care trec nervul accesor(n.accessorius) si
ganglionii limfatici.
Pachetul vasculonervosal trunchiului lateral al gitului este situate in tesutul celular sub fascia
omoclaviculara a gitului in limitele trigonum omoclavculare, fiind prezentat de artera si vena
subclaviculare (a. et v.subclavi) si de plexul brachial(plexus brachialis). A.subclavia ocupa o
pozitiemedie inferioara fata de plexul brachial. Inca mai jos si mai medial se afla v.subclavia.
Artera subclaviculara trece in regiunea trunchiului lateral din spatium intrascalenum si se
situeaza in tesutul celular lax, intre marginea laterala a muschiului scalen anterior si prima
coasta. Aici de la ea porneste artera transversala a gitului (a.transversa colli). In limitele
trunchiului lateral a gitului se afla si alte amuri ale a. subclavia: artera cervicala superficiala
( a. cervicalis superficialis) si artera suprascaulara (a. suprascapularis).
In portiunea laterala a trigonum omoclaviculare artera subclaviculara coboara oblic si la
nivelul nijlocului claviculei se aranjeaza intre clavicula si coasta I. Mai anterior si mai jos
artera subclaviculara e dispusa cena subclaviculara, care se indreapta spre spatium
antescalenum. Asadar, in aceasta regiune vena e separata de artera prin muschiul scalen
anterior.
Plexul brachial iese intre muschii scalen anterior si mediu si pe git si formeaza trei
trunchiuri nervoase – superior, mediu si inferior.
6. Semnele distinctive dintre aa. carotide externă şi internă, importanţa
practică. Linia de proiecție și calea de acces.

Spre deosebire de artera carotidă internă (ce nu dă ramuri pe gât), artera carotidă externă (se
află mai medial şi mai anterior decât cea internă) dând următoarele ramuri: 1. Artera
tiroidiană superioară, de la care se porneşte artera laringiană superioară. 2. Artera linguală. 3.
Artera facială. 4. Artera occipitală. 5. Ramuri sternocleidomastoidiene. 6. Arterele auriculare
posterioare şi stylomastoidiene. 7. Artera faringeană ascendentă.

7. Topografia spaţiului interscalenic în triunghiul cervical lateral.

Spaţiul interscalen este localizat în triungiul lateral, în care sunt situate segmentul III al arterei
subclavie şi plexul brahial, înconjurate de ţesut celular şi fascia prevertebrală, ultima formând
o lojă pentru aceste formaţiuni. Artera subclavie se situiază în unghiul format dintre marginea
laterală a muşchiului scalen anterior şi coasta I.
8. Repere, proiecții şi triunghiuri topografice în regiunea cervicală, importanţa
practică.
Proiecții: Repere şi proiecţii în regiunea anterioară a gîtului
Se palpează osul hioid şi cartilajul tiroid între ele ligamentul thirohioideum; arcul cartilajului
cricoid se găseşte la nivelul vertebrei 6 cervicale (pe părţile antero-laterale a apofizelor
transversale a lor se situiază tuberculum caroticum). Tot la nivelul vertebrei 6 cervicale se
proiectează trecerea laringelui în traheie şi faringelui în esofag. Incizura jugulară a sternului –
cartilajul intervertebral 2-3 thoracic. Cel mai important reper în partea anterioară a gâtului
este muşchiul sternocleidomastoidian, pe el se proiectează vena jugulară externă care merge
de la unghiul mandibulei spre mijlocul claviculei. La mijlocul părţii posterioare a acestui
muşchi se proiectează locul de ieşire a ram. plexului cervical, la fel şi nervul accesoriu.

Din punct de vedere anatomotopografic, gitul se imparte in regiuni, limitele carora trec prin
punctele de reper externe ale gitului.
Planul frontal ce trece prin apofizele mastoida si acromiala imparte gitul in:
 Regiunea posterioara- occipitala (nucala)
 Regiunea anterioara-contine organele gitului, vase si nervi. Aici se afla triunghiul
medial al gitului.
 Triunghiul medial al gitului: (pachet v-n: art carotida comuna, v jugulara, n
vag)

Limitat: de mandibula si marginile anteromediale ale muschilor sternocleidomastoidieni.


Linia mediana il imparte in trigonul medial drept si sting al gitului
 Triunghiul lateral al gitului (pachet v-n: art si v subclaviculara, plexul
brachial)

Delimitat: marg post a muschiului sternocleidomastoidian; marg sup a claviculei si marg


muschiului trapez.
Se delimiteaza 2 triunghiuri: triunghiul omotrapezoid si triunghiul omoclavicular.
Planul dus prin corpul si coarnele mari ale os.hioid, imparte triunghiul medial al gitului in 2
portiuni –regiunea suprahioidiana si infrahioidiana.
 In reg suprahioidiana
 Triunghiul submental- limitele:venterele ant ale m.digastrici si corp os hioid.
 Triunghiul submandibular –limitele: marg. Inf a mandibulei, venterul ant si
post ale m.digastric. In limitele lui- triunghiul lingual (lui Pirogov)
 In regiunea infrahioidiana:
 Triunghiul carotidian –delimitat: de venterul post al m.digastric, venterul
sup al m.omohioidian, marg ant a m.sternocleidomastoidian. (pachet v-n: vena
jugulara, art arotida comuna, n vag)
 Triunghiul omotraheal.

9. Topografia triunghiului submandibular – limitele, stratigrafia,


formaţiunile anatomice. Calea de acces în deschiderea abcesului
submandibular.
Trigonul submandibular este delimitat de marginea inferioară a mandibulei şi venterele
anterioare şi posterioare ale muşchiului digastric.
Stratigrafia:
1. Pielea.
2. Ţesutul subcutan, fascia superficială, muşchiul platysma. În acest strat se mai situează o
ramură cervicală a nervului facial şi nervul transvers al gîtului din plexul cervical (care
formează arcus cervicalis superficialis).
3. Fascia proprie, formează capsulă pentru glanda submandibulară. Capsula este sacul fascial,
care o înconjoară. Loja glandei sînt ţesuturile care înconjoară glanda (muşchii,
mandibula). Capsula este o parte din lojă. Fascia a doua se împarte în 2 foiţe: superficială,
care acoperă glanda din exterior şi profundă, care tapetează glanda din interior şi se inseră
la linia mylohioidea mandibulae. Partea interioară a glandei este situată pe muşchii
milohioid şi hioglos şi este despărţită de ei prin foiţa profundă a fasiei proprii, (care este
mai subţire decît cea superficială). Capsula înconjoară glanda liber fără a trimite septuri.
Între glanda submandibulară şi capsula ei este un strat de ţesut celular.
Planşeul trigonului submandibular – mm.mylohioideus (formează diafragma cavităţii bucale) şi
hyoglossus, între ei trece ductul glandei submandibulare şi nervul hypoglossus, vena
linguală. Sub tunica superficială a fasciei proprii trece vena facială. Artera facială tot
timpul trece în teaca glandei de la ea porneşte artera submentală. Mai superior de glanda
submandibulară, între muşchii hyoglossus şi mylohioideus se găseşte nervul lingual.
Nervul hypoglossus trece mai superior de venterul posterior al muşchiului digastric.
Ganglionii limfatici sânt situaţi deasupra sau în grosimea fasciei proprii.

Calea de acces: Procesele purulente în regiunea submandibulara se deschid printr-o incizie


efectuată paralel marginii mandibulei, la o distanță de 1-1.5 cm mai jos de ea (pentru a
evita pericolul lezării ramurii marginale a nervului facial). Dupa sectionarea pielii,
tesutului celular subcutanat, fasciei superficiale a gatului, muschiului subcuntanat
patrundem in profunzime straduindu-ne sa nu lezam artera si vena faciala.

10. Topografia vaselor şi nervilor superficiali cervicali, importanţa practică.


Anestezia nervilor superficiali. Puncția venei jugulare interne.
Între fascia I si II se gasesc ramurile nervilor din plexul cervical, vase si ganglioni limfatici; venele
jugulare externe si posterioare, adventitia cãrora este intim legatã de fascie ( embolie). Vena
jugularã externã intersecteazã lateral si oblic m. sternocleidomastoidian, în fosa
supraclavicularã perforeazã fascia a II si III, apoi se varsã în v. jugurarã internã sau in
unghiul Pirogov. V. Jugularã anterioarã si medianã se varsã în arcul v. jugulare. Toti nervii
superficiali îsi fac aparitia la mijlocul marginei post a m. sternocleidomastoidian -
anestezierea localã. Pe linia medianã fuzioneazã si nu permite comunicarea între lojele gl.
submandibulare. Din ramurile superficiale ale plexului cervical fac parte: nervul frenic
este format din fibre provenite din C3, C4 şi C5. El coboară pe suprafaţa anterioară a
muşchiului scalen anterior, apoi prin mediastinul anterior şi traversează diafragmul
cu ramurele frenicoabdominale. Ramurile cutanate, sunt ramuri senzitive şi se împart
în două grupuri: un grup formează trei nervi – occipital mic, auricular mare, cutanat
al gâtului şi alt grup cu trei ramuri: ramura suprasternală, supraclaviculară şi
supraacromială.

Reg suprahioidiana: Fascia superficialã – m. platisma, originea venei jugulare anterioare, r.n.
facial, r. cutanate ale nervului transvers al gîtului (plex cervical).
Reg infrahioidiana: * Fascia superficialã – m. platisma. Sub aceastã fascie se determinã vene
superficiale – v. jugularã anteriorã, medianã a gîtului si nervii gîtului.
Importanta practica:
Anestezia nervilor superficiali: Toti nervii superficiali îsi fac aparitia la mijlocul marginei post
a m. sternocleidomastoidian - anestezierea localã. Un anestezic local (cel mai obisnuit este
xilina) actioneaza intr-o mica zona a corpului (de obicei la nivelul pielii); aceasta zona
cuprinde nervi la care anestezicul ajunge usor sub forma de picaturi, spray sau
injectat. Pacientul ramane constient iar durerea este absenta sau mult diminuata. In
anumite situatii se poate folosi si un sedativ injectabil pentru confortul si siguranta
pacientului.
Vena jugulara interna reprezinta prelungirea sinusului sigmoid al pahimeningelui si
incepe la nivelul orificiului jugular, unde formeaza o dilatare numita bulbul superior
al venei jugulare interne. Ea trece in componenta fasciculului vasculonervos lateral
al gatului, fiind lateral de artera carotida comuna si n.vag. La nivelul articulatiei
sternoclaviculare, ea se uneste cu vena subclaviculara, formand unghiul venos. In
portiunea inferioara, ea este acoperita de m.sternocleidomastoidian.
LIMITE: la inceput este situata posterior de artera carotida interna, apoi trece
lateral posterior de catre artera carotida printr-o teaca fasciala impreuna cu n.vag.
REPERE ANATOMICE: m.sternocleidomastoidian si locurile de insertie la
stern sau clavicula,in unele cazuri acest muschi poate fi greu apreciabil la persoanele
supraponderale, la pacienti cu “git de bou”, in aceste cazuri vom utiliza metoda de
palpare a altor formatiuni anatomice precum: cartilajul tiroid, vena jugulara externa,
artera carotida.
Cel mai des se cateterizeaza vena jugulara dreapta, deoarece manipulatiile pe vena
jugulara stinga poate duce la lezarea ductului limfatic sting cu dezvoltarea ulterioara
a chilotoraxului. Exista citeva metode: cateterul pe ac (ca la venele periferice),
cateterul prin ac (este nevoie de un ac gros) si cateterul prin conductor (metoda
Seldinger). Asezam pacientul in pozitie Trendelenburg (in decubit dorsal), pentru
scaderea riscului de embolie gazoasa, implerea si contrastarea mai buna a venei
jugulare interne. Ca repere externe folosim : clavicula si ambele picioruse ale
m.sternocleidomastoidian, care reprezinta 3 laturi ale unui triunghi. Dupa prelucrarea
pielii, regiunea virfului triunghiului se anesteziaza. Vena jugulara interna se
puncteaza la virful acestui triunghi sub un unghi de 30o fata de suprafata pielii, si se
directioneaza spre mamelonul ipsilateral
11. Repere şi triunghiuri topografice în regiunea cervicală. Proiecția
formațiunilor anatomice, importanţa practică. Vezi mai sus, hz de ce se
repeta itemul
12. Formaţiunile anatomice pe secţiunea transversală a gâtului – desen-schemă.

13. Cricoconicotomia. Tehnica, stratigrafia, puncte de reper.


Conicotomia sau crico-conicotomia reprezinta deschiderea laringelui prin sectionarea
cartilajului cricoid si a membranei cricotiroidiene (ligamentul conic). Interventia se
efectueaza in starile de urgenta cand nu avem timp pentru traheostomie.
Straturi:
Pielea
Membrane cricotiroidiana
Indicatii :
- incapacitatea de intubare;
- incapacitatea de ventilare;
- plagi severe faciale sau nazale;
- traume masive faciale;
- leziuni cauzate prin inhalarea substantelor chimice;
- anafilaxia;
- traumatisme la nivelul regiunii cervicale, care impiedica o ventilatie adecvata.
Tehnica : Conicotomia se face, de obicei, pozitionind bolnavul culcat, dar se face si
cand pacientul sta sezand, ceea ce imbunatateste starea bolnavului. In primul rind, prin
palpare se determina localizarea arcului cartilajului cricoid si marginea inferioara a
glandei tiroide. Bisturiul cu o lama ingusta este pozitionat vertical pe linia mediana a
gatului, chiar deasupra arcului cricoid si printr-o miscare, adancim cutitul pina la o
adincime de 1,5-2,0 cm , sectionind toate straturile peretelui anterior al faringelui (fig.1);
incizia poate incepe de la marginea inferioara a cartilajului tiroidian si va avea o lungime
de 4 cm. Neindepartind bisturiul, incizia este prelungita cu cativa milimetri pina la
marginea inferioara a cartilajului tiroidian (uneori incizia este orizontala), pentru a evita
lezarea partii posterioare a gatului; pe baza bisturiului se inveleste vata, lasind deschisa
lama doar de 1,5-2,0 cm. Dupa indepartarea bisturiului din incizie, se introduce cleste de
tip Trusso, apoi un tub utilizat in traheostomie (fig.2). Este important sa retinem ca sub
cartilajul cricoid se afla glanda tiroida, lezarea careia este insotita de o hemoragie
puternica.

14. Zonele de rezistenţă scăzută ale diafragmului, conţinutul și importanța lor.


Aceste zone sunt: fisura Larrei – zona triunghiului sterno-costal, formata in locul unirii partii
musculare sternale si costale a diafragmei; fisura Bochdalek – localizata in regiunea
triunghiului lumbo-costal. In aceste locuri diafragma este lipsita de muschi si prezinta o
foita din tesut conjunctiv acoperita de peritoneu si pleura.
Intre portiunile costala si sternala – trigonul sternoscostal : Acestea sunt mici
spatii triunghiulare, lipsite de muschi, situate lateral de stern, prin care trec vasele
epigastrice superioare. Prin aceste trigoane tesutul conjunctiv adipos preperitoneal al
cavitatii abdominale se continua cu tesutul conjunctiv adipos de sub pleurele
diafragmatice respective. Larrey si Morgagni au descris aceste spatii si au aratat ca atunci
cand sunt mai largi, favorizeaza aparitia herniilor diafragmatice anterioare. Cel mai
frecvent herniaza pe aici colonul transvers.
Intre cele doua fascicule ale portiunii sternale : Chiar intre fasciculele ce isi au
originea pe procesul xifoid poate exista un spatiu mai mic sau mai mare prin care spatiul
retrosternal conjunctiv comunica cu spatiul preperitoneal al cavitatii abdominale, prin
acest loc putand hernia, cu totul exceptional, cordul in abdomen, realizand una din
variantele herniilor diafragmatice anterioare.

15. Topografia nn. frenici pe gât și în mediastin, funcția.


Nervii frenici reprezintă una din sursele de formare ale plexului celiac. Pe traiectul său aceştia primesc
ramuri comunicante de la plexul brahial, plexul perivascular al arterelor toracice interne şi de la
ganglionii cervicali ai lanţului simpatic. Una din ramurile frenicoabdominale ale nervului frenic, mai
dezvoltată din partea dreaptă, sfârşeşte direct în ganglionul celiac homolateral. Din stânga această
ramură contribuie la formarea plexului celiac prin intermediul celui diafragmal inferior.
Nervul frenic este format din fibre provenite din C3, C4 şi C5. El coboară pe suprafaţa
anterioară a muşchiului scalen anterior, apoi prin mediastinul anterior şi traversează
diafragmul cu ramurele frenicoabdominale.
Nervul frenic drept este mai scurt si are un traiect mai vertical decit cel sting. La baza gitului
este separat de a doua portiune a arterei subclaviculare drepte prin muschiul scalen anterior.
Coboara lateral de vena branhiocefalica dreapta, vena cava superioara si pericardul fibros ce
acopera suprafata dreapta a atriului drept si vena cava inferioara. Se ramifica inainte de a se
distribui diafragmului sau la nivelul acestuia.
La nivelul radacinii gitului, nervul frenic sting este anterior de prima portiune a arterei
subclaviculare stingi si posterior de ductul toracic. Uneori, nervi frenici drept i sting au un
traiect identic la nivelul aperturii superioare a toracelui si astfel nervul frenic sting trece
anterior de portiunea a doua a arterei subclaviculare stingi, fata de care este separat prin
scalenul anterior.

Nervii frenici sunt situati in mediastinul anterior intre pericard si pleura. Ei pornesc din
plexul cervical, se indreapta in jos pe m.scalen anterior intre artera si vena subclaviculare
catre cavitatea toracica. NFdrept este situat aproape vertical, insotit la inceput de vena cava
superioara, apoi el intersecteaza hilul pulmonar in partea anterioara. Mai departe merge pe
suprafata laterala a pericardului spre diafragm. NFsting intersecteaza semicircumferinta
anterioara a arcului aortei, fiind situat in partea anteromediala a n.vag. In drum spre diafragm,
el trece printre pleura mediastinala stinga si pericard. Nervii frenici intotdeauna sunt situati in
partea anterioara a hilului pulmonar, iar n.vagi – in cea posterioara.

16. Topografia aortei toracice, segmente, ramuri.


Este situata in mediastinul posterior. Incepe la nivelul vertebrelor T4, la nivelul diafragmului se
prelungeste cu aortaa abdominala. Partea toracica a aortei este situata pe partea stinga de
linia mediana. Pina la T8 aorta este situata pe suprafata laterala stinga a coloanei
vertebrale, mai jos- pe suprafata anterolaterala stinga a corpurilor vertebrelor.
Intre T4 –T6 este situata posterior si in stinga de esofag. Peretele ei anterior contacteaza cu hilul
pulmonar sting, nerul vag sting. Posterior- venele intercostale si hemiazigos.
Lateral-ramurile ganglionilor trunchiului simpatic.semicircumferinta stinga a aortei e acoperita
de pleura mediastinala in apropierea peretelui ei posterodrept se afla ductul toracic.
De la vertebra T9 la T10 : peretele antero-drept contacteaza cu esofagul; postero-drept- cu
ductul toracic. Nevul X intre aorta si esofag. Posterior-coloana vertebrala, vena
hemiazigos. Pleura mediastinala stinga in portiunea inferioara trece intre aorta si esofag
acoperind peretele respectiv al aortei.
Aorta poate fi împărțită în patru secțiuni: aorta ascendentă, crosa aortică, aorta toracică (descendentă) și
aorta abdominală. Se termină la nivelul L4 prin bifurcarea în arterele iliace comune stânga și
dreapta.
c. Aorta descendentă Aorta toracică (descendentă) se întinde de la nivelul T4 la T12. Continuând de la
arcul aortic, inițial începe la stânga coloanei vertebrale, dar se apropie de linia mediană în timp ce
coboară. Părăsește toracele prin hiatul aortic din diafragmă și devine aorta abdominală. Ramuri:
-Arterele bronșice: Perechi de ramuri viscerale care apar lateral pentru a iriga plămânii și pleura
viscerală. Cu toate acestea, cel mai frecvent, numai artera bronșică stângă apare direct din aortă,
în timp ce dreapta se ramifică de obicei din a treia arteră intercostală posterioară.
-Arterele mediastinale: Arterele mici care alimentează glandele limfatice și țesutul areolar liber în
mediastinul posterior.
-Arterele esofagiene: ramuri viscerale nepereche care apar anterior pentru a furniza esofagul. -Arterele
pericardice: mici artere nepereche care apar anterior pentru a vasculariza porțiunea dorsală a
pericardului.
-Arterele frenice superioare: ramuri parietale pereche care vascularizează porțiunea superioară a
diafragmei.
-Arterele intercostale și subcostale: mici artere pereche care se ramifică pe toată lungimea aortei toracice
posterioare. Cele 9 perechi de artere intercostale alimentează spațiile intercostale, cu excepția
primei și a doua (sunt alimentate de o ramură din artera subclaviană). Arterele subcostale
vascularizează mușchii peretelui abdominal plat.

17. Topografia venelor azigos și hemiazigos și a porţiunii toracice a trunchiului


simpatic.
1.VENA AZYGOS.

Traiect:urca pe flancul antero-lateral drept al coloanei vertebrale pana la T4 unde face o crosa
anterior pe deasupra pulmonului drept-se varsa in vena cava superioara

Raporturi:a ) p a r t e a   a s c e n d e n t a   a v e n e i   a z y g o s -

anterior:-esofagul de care o desparte partial un reces pleural interazygoesofagian.-posterior:-


coloana vertebrala (T5-T12), lig. Interpleural , lig. Longitudinal comun anterior si
aa.intercostale posterioare drepte.-medial:-este situat ductul toracic-lateral:-nervul mare
splanhnic abdominal, pleura si pulmonul drept.

b) crosa-face un arc cu concavitatea inferior pe deasupra radacinii pulmonului drept.-medial:-


esofagul, traheea, nv.vag drept-lateral:-pleura si pulmonul drept.Cele 2 portiuni ale venei
azygos lasa o amprenta ca un sant pe fata mediala a pulmonului drept.

Colectoareleprimele vene intercostale, esofag, bronsica dreapta, pericard, mediastin. In vena


azygos se mai deschid si venele hemiazygos si hemiazygos accesorie.

2.VENA HEMIAZYGOS

Traiect:-urca pe flancul stg al CV pana la T7.Se varsa in vena azygos.-incruciseaza fata ant a
CV

Raporturi:-anterior:-aorta descendenta toracica si esofagul-medial:-canalul toracic-lateral:-


nv. Splanhnic mare stg.

Colectoarele:1.parietale-vv. i.c. VIII-XI2.viscerale-ram. Esofagiene stg si mediastinaleLa


origine, ea se anastomozeaza cu vena renala stg. (anastomoza cavo-cava)

S-ar putea să vă placă și