Tema 4. APTITUDINILE 4.1.

Aptitudinea - latura instrumental-operaţională a personalităţii Oamenii se

deosebesc între ei după posibilităţile lor de acţiune. Ştim cu toţii că aceleaşi acţiuni (practice,
intelectuale, artistice, sportive etc.) sunt executate de diverşi indivizi la diferite niveluri calitative, cu o
eficienţă mai mare sau mai mică, uneori foarte redusă. Desigur, toţi oamenii normali pot executa diverse
şi numeroase activităţi, depinde însă de ce calitate. Toţi pot să cânte, dar unii sunt deplorabilii, iar alţii
trezesc admiraţie şi impresionează. De unde şi calificările fixate în limbă de „apt pentru...”, „apt de”,
prelungire prin termenii de aptitudine, capacitate. Aptitudinea este o însuşire sau un complex de însuşiri
psihice şi fizice, care asigură succesul, reuşita într-o activitate sau alta. Definiţia subliniază aspectul de
eficienţă, de randament. Orice însuşire sau proces psihic privit sub unghiul eficienţii devine aptitudine
(de exemplu: memoria este aptitudinea de a memora; spiritul de observaţie este aptitudinea de a
percepe). Aptitudinea ne dă măsura gradului de organizare a sistemului personalităţii sub aspect
adaptativ-instrumental concret. Ea ne răspunde la întrebarea: „Ce poate şi ce face efectiv un anumit
individ în cadrul activităţii pe care o desfăşoară?” şi se leagă întotdeauna de performanţă şi eficienţă, în
dublu său înţeles: cantitativ şi calitativ. în evaluarea laturii cantitative a performanţei, apelăm la
indicatorii precum: 172 a volumul total al sarcinilor rezolvate şi, corespunzător, volumul „produselor
finite” obţinute; a timpul necesar rezolvării unei sarcini individuale; a timpul necesar obţinerii unui
„produs finit”; a intensitatea efortului depus. Pentru evaluarea laturii calitative ne folosim de următorii
indicatori: a gradul de dificultate şi complexitate a „sarcinii” rezolvate; a noutatea şi originalitatea
„produsului final”; a valoarea în sine a „produsului final” în domeniul dat; a procedeul folosit în
rezolvarea sarcinii; a diversitatea modală a sarcinilor accesibile rezolvării. Cu cât cele 2 laturi ale
performanţei iau valori mai sporite, cu atât aptitudinea este mai bine structurată, şi invers. Aptitudinile
constituie latura instrumentală şi operaţională a personalităţii. Orice activitate se efectuează cu ajutorul
unor mijloace sau instrumente, mai ales în cazul acţiunilor practice. Una este un bisturiu în mâna unui
om neîndemânatic şi alta în cea a unui chirurg talentat. Tot aşa putem vorbi despre pensula pictorului,
condeiul poetului şi ferestrăul tâmplarului. Prin urmare, în joc intră şi mijloace sau instrumente
psihomotorii, structuri intelectuale, funcţii şi subprocese psihice. Cuvintele au fost