Abordarea prin tehnica întrebărilor socratice se bazează pe practica unui dialog disciplinat,
reflexiv. Socrate, filosof şi profesor din Grecia antică, credea că practica disciplinată a
întrebărilor care implică gândirea îi dă posibilitatea elevului de a examina idei în mod logic
şi de a determina validitatea acelor idei. Prin această tehnică, profesorul pretinde că nu-i este
cunoscut subiectul pentru a începe o discuţie cu elevii. Cu un astfel de mod de a acţiona al
profesorului, elevul îşi dezvoltă la maxim cunoştinţele despre un subiect.
Tehnica întrebărilor socratice reprezintă o modalitate eficientă de a explora idei în
profunzime. Ea poate fi utilizată la toate nivelurile de învăţământ şi reprezintă un instrument
foarte util pentru toţi profesorii. Tehnica poate fi utilizată în diferite etape ale unei unităţi de
învăţare sau proiect. Apelând la această abordare, profesorii promovează gândirea
independentă a elevilor şi le dau sentimentul de „proprietate” asupra a ceea ce învaţă.
Capacităţile de gândire de nivel superior sunt prezente în timp ce elevii gândesc, discută,
dezbat, evaluează şi analizează conţinutul prin filtrul propriei gândiri şi a celor din jurul lor.
Aceste tipuri de întrebări pot necesita o anumită perioadă de practică, de exerciţiu, atât din
partea profesorilor, cât şi a elevilor, deoarece pot reprezenta o metodă absolut nouă de
învăţare.
Sugestii pentru folosirea întrebărilor socratice:
* Planificaţi întrebări care au semnificaţie şi care dau înţeles şi orientare discuţiei.
* Folosiţi timpul de aşteptare: acordaţi-le elevilor cel puţin 30 de secunde de gândire
pentru a răspunde.
* Dezvoltaţi răspunsurile elevilor.
* Adresaţi întrebări de explorare.
* Rezumaţi periodic în scris principalele puncte discutate.
* Atrageţi cât mai mulţi elevi posibil în discuţie.
* Lăsaţi elevii să descopere singuri cunoştinţe prin întrebările de explorare pe care le
adresaţi.
Tipuri de întrebări socratice şi exemple
Tehnica întrebărilor socratice implică diferite tipuri de întrebări. Iată câteva exemple: