Micro economie

Intrebari examen - Raspunsuri

1. Ce corelatie exista intre nevoile umane,interese si resurse ?

R. Nevoile umane sunt motorul intregii dezvoltari social-economice;interesele
economice sunt acele nevoi umane,intelese ,constiente si devenite mobiluri ale
luptei oamenilor pentru existenta ; resursele sunt totalitatea elementelor care sunt
utilizabile,pot fi atrase si sunt efectiv utilizate la producerea si obtinerea de
bunuri.
2. In ce consta problema fundamentala a oricarei economii ?
R O cat mai buna satisfacere a nevoilor umane a fost numita problema fundamenta
la a oricarei economii si a nascut urmatoarele intrebari :ce,cat,cum pentru cine sa
produca ?
3. Exista legaturi intre activitatea economica si legea raritatii ?
R. Activitatea economica este legata de volumul,structura si calitatea resurselor eco
nomice.
4. Cercetarea stiintifica si protectia mediului ,trebuie sa fie incluse in activitatea eco
nomica ?
R. Cercetarea stiintifica si protectia mediului ar putea fi incluse in activitatea econo
mica alaturi de productie,circulatie,repartitie si consum de bunuri.
5. La ce foloseste frontiera posibilitatilor de productie ?
R. Prin frontiera posibilitatilor de productie se poate pune in evidenta combinatiile
posibile de producere a doua bunuri.
6. Riscul si incertitudinea economica in cadrul activitatii economice ?
R. Incertitudinea economică are ca sursă fie caracterul obiectiv impredictibil al
unui proces economic, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunoştinţelor despre acel
proces.
Riscul se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi de
probabilitate pentru rezultatele scontate şi prin cunoaşterea acestei legi de către
cei interesaţi
7. Dati exemple de fenomene,procese si legi economice ?
R. Fenomenul economic reprezintă forma exterioară a activităţii economice care se
manifestă la suprafaţă şi poate fi cunoscut în mod direct de către oameni.
Privite în dinamică fenomenele devin procese
Legile economice - nu obligă pe nimeni ci orientează pe toţi; - se deosebesc de
legile naturii. Ele doar sugerează ideea de relaţii constante între acte, fapte şi
comportamente economice, raporturile dintre faptele economice se manifestă doar ca
tendinţe, comportă previziuni şi au interferenţă cu psihologia socială.
Ex: legea valorii, legea cererii şi ofertei, etc.
8. Ce legaturi exista intre economie politica si politica economica ?
R. Economia politică constituie un ansamblu coerent de cunoştinţe despre realitatea
economică, o reflectare universalizată şi generalizată a acestei realităţi
 Este o ştiinţă social-umană ce studiază economia în complexitatea şi interferenţele
ei dinamice existând criteriul raţionalităţi şi eficienţei economice asupra socialului în
ansamblul său.
Ca ştiinţă teoretică fundamentală îmbină teoria economică cu doctrina (partea
normativă). Ea abordează economia ca un tot.
Ca metode de cercetare face apel la ştiinţele exacte relevând permanent tipologia
esenţială a economicului dar şi inducţia (de la particular la general) şi deducţia (invers).
Ipotezele formulate pe această bază, abstracţia ştiinţifică, analiza şi sinteza, metoda
istorică şi cea logică, modelarea matematică.

Prin politică economică se înţelege influenţarea economiei prin măsuri politice, prin
intermediul statului respectiv a puterii legislative.

Constitutive pentru politica economică sunt conflictele de scopuri Ştiinţa politicii

economice se ocupă cu principiile organizatorice ale sistemelor economice şi cu
procesele economice

9. Care sunt trasaturile generale ale economiei de schimb?

R. Trăsăturile generale ale economiei de schimb:

a) Specializarea agenţilor economici

b) Autonomia şi independenţa agenţilor economici

c) activitatea economică gravitează în jurul pieţei si oferă informaţiile
necesare pentru a decide ce să se producă, cum, cât şi pentru cine să se
producă, dar si ce, cât şi cum să se consume
d ) monetizarea economiei.
10. Cum comentati “bani sunt singele care iriga economia “ (Samuellson)
R. Totalitatea  tranzacţiilor  economice,  modul de  funcţionare a economiei, chiar
structura organică a societăţii sunt, într-o formă sau alta influenţate de către bani
(moneda).
Importanţa  banilor  este pusă în evidenţă  şi  de  către funcţiile  lor: (în prezent
specialiştii sintetizează  cel puţin trei  funcţii ale banilor: mijloc de schimb, mijloc de
măsură  a activităţii economice, mijloc de rezervă de valoare. În viziune altor autori
banii contemporani îndeplinesc şi alte funcţii: mijloc  de plată, mijloc de rezervă a valorii
şi de economisire; mijloc de tezaurizare, factor de putere economică pentru emitent şi
deţinător etc.
11. Formele banilor ? Exemplificare !
R. Forme de bani:
- Banii marfă existenţi sub forma bunurilor marfare;
Banii (moneda metalică) din aur şi argint Sec.XIX;
 Bancnota  de credit care reprezintă un înscris  emis de bănci  corespunzător cu
cantitatea de metal preţios şi volumul de bunuri  economice  marfare  supuse tranzacţiilor
(de vânzare-cumpărare); sunt  în  general "cărţi de credit" convertibile  în produse.
- Banii  contemporani, nonsubstanţiali care  nu  au  altă garanţie  decât încrederea
în cei îndreptăţiţi să  coreleze  masa monetară  cu  cantitatea de bunuri şi servicii
existente  la  un moment dat.
Banii contemporani se prezintă într-o mare diversitate de stări:
 numerarul (sau  monedă  manuală); bacnote  şi   moneda metalică;
 moneda  scripturală; banii de cont pentru  care  se folosesc  mijloace
(instrumente), tehnici care să permită  utilizarea  sa directă pentru efectuarea tranzacţiilor
economice: viramentul, cecul, cărţile de  credit, cartea bancară şi o mare  varietate  de
instrumente informatizate, etc.
12 In ce consta sistemul economiei de piata ?
R. Sistemul economiei  de piaţă  reprezintă acel tip  de organizare a economiei  în
care  raportul  dintre  cerere si  ofertă determină principiile de prioritate în producerea
bunurilor, metodelor  de  organizare  şi  de  combinare   a  factorilor   de producţie, iar
persoanele si categoriile de persoane care au acces  la  aceste bunuri sunt stabilite de
nivelul şi dinamica preţurilor.
În  concluzie,  se consideră că economia de  piaţă  este  acel sistem  economic în
care "mecanismele naturale sunt singurele care tind să asigure echilibrul cererii cu
oferta, cu excludere oricărei  intervenţii a monopolului sau a statului".
13. Care sunt agentii economici intr-o economie de piata ?
R. Agent economic - o persoană sau un grup de persoane îndeplinind funcţii
bine determinate în viaţa economică;
Natura funcţiilor specifice exercitate de agenţii economici  permite definirea
tipologiei acestora.

Cea mai largă utilizare cunoaşte tipologia ce stă la  baza sistemului de

evidenţă statistică a conturilor naţionale. În cadrul ei se disting:
- agenţii  producători,  de bunuri şi servicii,  de  natura firmelor;
- agenţii consumatori, de natura gospodăriilor (menajelor );
- agenţii financiari, reprezentaţi de instituţii financiare şi de credit;
- administraţiile;
- străinatatea ("restul  lumii"), reprezentând agenţii aparţinând altor economii
naţionale.
14. Ce este cifra de afaceri ?
R. - cifra de afaceri - totalitatea încasărilor realizate de un agent  economic  într-o
perioadă de  timp, exprimate prin preţurile pieţei. Acest indicator comensurează
performanţele
financiare  brute.  Pe baza lui se   asigură  compararea  mărimii cheltuielilor efectuate de
agenţii economici  cu cea a profitului realizat.
15. Ce este profitul net ?
R. - profitul net    acea parte a  venitului  global al întreprinderilor  rămasă
după scăderea din acesta a impozitelor şi a  altor prelevări prevăzute de lege.
16. Diferenta dintre venitul global si cel net ?
 R - venitul global al întreprinderii mărimea  profitului brut. Mărimea acestuia
se determină prin diminuarea  cifrei  de afaceri cu costul producţiei

17. Ce sunt rezultatele finale ?

R. Rezultatele  finale exprimă valoarea  bunurilor  economice ajunse în ultimul stadiu

al circuitului economic şi sunt destinate consumului  final. Nu cuprind consumul
intermediar.

18. Explicati consumul ?

R. Finalitatea activităţii economice este satisfacerea   nevoilor-consumul. În spiritul

acestei axiome   proiectarea   activităţii  de producţie, deciziile şi acţiunile
întreprinzătorilor au ca referinţă nevoile de consum, preferinţele şi comportamentul
consumatorului, în întâmpinarea  cărora  trebuie să  vină  bunurile  oferite  de producător.

19. In ce consta legea generala a cererii ?

R. Raporturile de cauzalitate dintre modificarea preţului unitar al unui

bun şi schimbarea cantităţii cerute constituie conţinutul legii generale a cererii.
Potrivit acestei legi :
creşterea preţului unitar al unui bun determină reducerea cantităţii cerute din bunul
respectiv;

reducerea preţului unitar al unui bun determină creşterea cantităţii cerute din bunul
respectiv.

20. Cand cerea este elastica,inelastica,unitara,perfect elastica ,perfect inelastica ?

R. 1. Cerere elastica: cand Ecp > -1
2. Cerere inelastica : cand Ecp < -1
3. Cerere unitara cand Ecp = -1
4. Cerere perfect elastica :cand Ecp =
5. Cerere perfect inelastica : cand Ecp = 0
Ultimele două forme au valoare teoretică, ele întâlnindu-se foarte rar şi numai în
anumite condiţii de piaţă.
Coeficientul elasticităţii cererii (Ec.) arată gradul, fracţiunea sau procentul
modificării cererii în funcţie de schimbarea preţului sau a altei condiţii a cererii.
Se determină pe baza raportului dintre modificările cererii (varibila
dependentă) şi modificarea unui factor al cererii (variabila independentă).
Coeficientul elasticităţii cererii pentru bunul x în funcţie de modificările
preţului acestui bun (Ecpx) se poate calcula astfel:
ΔC ΔP C 2−C 1 P1 −P2
Ecpx = : = :
a) C P C 1 P1

unde: C proporţia modificării cererii;

 C1 cererea iniţială;
P - proporţia modificării preţului;
P1 - preţul iniţial.
C2 – cererea modificată
P2 – preţul modificat
Coeficientul elasticităţii cererii pentru marfa x în funcţie de venit (Ecvx) se calculează
ca un raport între procentul modificării cantităţii cerute şi procentul modificării
venitului, în condiţiile în care ceilalţi factori care determină cererea pentru marfa x,
rămân neschimbaţi.

%Δc
ECVX =
%Δv dacă:

a) Ecvx >1 şi venitul creşte, ponderea cheltuielilor pentru marfa x în cheltuielile

totale va creşte;
b) Ecvx < 1 şi venitul creşte, ponderea cheltuielilor pentru marfa x în cheltuielile
totale se reduce.
21. Cererea pentru bunuri de lux si vitale ?
R. - după natura trebuinţelor, bunurile pot fi grupate în: bunuri normale de strictă
necesitate şi bunuri de lux.
- cererea pentru bunuri de lux este elastică, iar pentru bunuri vitale este
inelastică.
22. Explicati legea utilitatii marginale descrescande ?
R .  Utilitatea marginală a  fiecăreia din cantităţile  x1, x2,  x3,...x11  este exprimată
prin raportul dintre sporul de  utilitate  totală şi sporul cantităţii consumate pentru
realizarea sporului respectiv de utilitate, ceea ce se exprimă sub forma, legii utilităţii
marginale descrescânde.
Legea  utilităţii  marginale (numită şi legea  lui  Gossen  formulată  de  acesta
în1854) arată că "atunci  când  cantitatea consumată  dintr-un produs  creşte, utilitatea
marginală a produsului (adică  utilitatea suplimentară,  adăugată  de  ultima unitate)  tinde
să se  diminueze (P. Samuelson, L`economique, Armand Collin, Paris, 1969, p.669).
Consumând continuu un anumit  bun,  se atinge, la un moment dat, un prag  de
saturaţie după  care, dacă consumul continuă să crească, există riscul  să apară  zona  de
insatisfacţie punctul de  saturaţie  este  atins atunci  când utilitatea marginală devine nulă,
deci  atunci  când sporirea cantităţii consumate nu mai aduce satisfacţie
23. Explicati utilitatatea marginala?
R. .
Definind  funcţia  de  utilitate ca fiind   Ut =  f(x), rezultă  că  aceasta îşi va atinge
optimul (în cazul  de  faţă maximul)  în punctul  în care  derivata  de  ordinul  1 (adică
utilitatea marginală) va fi nulă
În realitatea de zi cu zi utilitatea este greu de apreciat efectiv şi practic şi greu de
măsurat de aceea demersul poate fi continuat prin introducerea măsurării ordinale ca
modalitate de ierarhizare a preferinţelor.

24. Ce puteti spune despre un bun al carui consum scade cand venitul creste ?
 - este inferior, dacă consumul lui scade, atunci când venitul creşte.
25. Ce puteti spune despre un bun al carui consum creste cand venitul scade ?
R. –este normal, cel al cărui consum creşte ca răspuns la o majorare a venitului,
26. Care sunt factorii care determina elasticitatea ofertei ?
R. -<<factorii>> care determină elasticitatea ofertei sunt :
1. Costul de producţie. Creşterea ofertei depinde de nivelul costului de
producţie iar marimea acestuia este dată de preţul resurselor utilizate.
2. Posibilitatea de stocare a bunurilor; depozitarea şi păstrarea unui bun pentru
o perioadă de timp asigura ca elasticitatea ofertei în funcţie de preţul acestui bun să
crească şi invers, în cazul posibilităţilor reduse de stocare.
3. Costul stocării se adugă la costul produsului rezultând costul total care se află
în relaţie inversă cu elasticitatea ofertei la preţul de pe piaţa bunului respectiv
4. Perioada de timp de la modificarea preţului. Dacă preţul de pe piaţa bunului X
se majorează, iar celelalte condiţii ale ofertei ramân constante, forma elasticităţii
ofertei depinde de durata perioadei care a trecut de la modificarea preţului
27. Ce este munca ?
R <<munca>> - orice activitate este de neconceput fară prezenţa si intervenţia
omului care este purtător al unor nevoi de consum tot mai complexe dar şi posesor al
unor abilităţi ce-i permit să acţioneze în scopul satisfacerii acelor nevoi.
Munca-factor originar, primar, de producţie reprezintă activitatea specific umană
desfăşurată în scopul obţinerii de bunuri economice

28. Capitalul fix si circulant ?

R Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului real formată din ehipamente
de producţie: utilaje şi maşini-unelte, calculatoare şi roboţi industriali, agregate şi
instalaţii de lucru, mecanisme şi dispozitive de reglare, mijloace de transport etc.)
Capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului real care se consumă în
întregime în decursul unui singur ciclu de producţie şi care trebuie înlocuit cu fiecare
ciclu.
- cuprinde: materiile prime, materiile de bază şi auxiliare, energia,
combustibilii, semifabricatele, etc.
29. Ce este costul marginal si rata marginala de substitutie ?
R < Rata marginală de substituţie > a doi factori (RMS) reprezintă cantitatea
suplimentară dintr-un anumit factor necesară pentru a compensa reducerea cu o unitate
a celuilalt factor încât producţia să se menţină constantă
Costul marginal (Cmg) reprezintă sporul de cost necesar pentru obţinerea unei
unităţi suplimentare de produs; el măsoară variaţia Ct pentru o variaţie infinit de mică
a cantităţii de produse. Cmg se determină raportând creşterea Ct la creşterea
producţiei;
ΔCt
Cmg=
ΔQ
Are o mare importanţă în luarea deciziilor privind mărimea ofertei de bunuri;
maximizarea profitului presupune ca realizarea fiecărei unităţi suplimentare de
producţie să necesite un spor de cost cât mai mic. În caz contrar, are loc creşterea
costului marginal, adică a sporului de cost pe care-l reclama producţia (producţia
adiţională) şi se diminuează eficienţa. Venitul suplimentar ce se obţine prin vânzarea
sporului de producţie respectiv, trebuie să fie mai mare decât costul suplimentar.

30. Optimul de productie,analizat prin costul marginal si mediu ?

R. Decizia de producţie este în funcţie de evoluţia Cmg şi a Img. Când mărirea
Img, este însoţită de scăderea Cmg sau de creşterea mai lentă a acestuia faţă de cea a
încasărilor, atunci profitul se ameliorează şi, ca urmare, producţia trebuie să sporească.
în cazul în care Cmg este în creştere sau creşterea este superioară Img, înseamnă că o
unitate suplimentară de producţie măreşte Cg mai mult decât încasarea totală, micşorând
profitul şi impunând reducerea volumului producţiei. Profitul este maxim atunci când
Img este egală cu Cmg. Întreprinzătorul este interesat sa-şi mărească volumul producţiei
numai la acel nivel la care Cmg este egal Img (venitul).
31. Costul fix,variabil si total ?

R Costul global cuprinde ansamblul costurilor corespunzătoare unui volum de

producţie dat, unde se disting ca elemente structurale costurile:
a) costul fix (Cf) acele cheltuieli care, privite în totalitatea lor, sunt
independente de volumul producţiei(chirii, asigurări, dobânzi, amortizarea capitalului
fix, cheltuieli de întreţinere, salariile personalului administrativ etc.);
b) costul variabil (Cv) cheltuieli care privite în totalitatea lor, sunt
variabile, în funcţie de cantitatea de produse obţinute. Cv este o funcţie crescătoare a
volumului producţiei:
Cv = Cv(Q);
c) costul total (Ct) suma costurilor fixe şi a celor variabile. Deci, Ct = Cf +
Cv. Modificarea Ct este determinata numai de schimbările Cv.
32. Comportamentul consumatorului versus comportamentul producatorului ?
R Pe termen lung se disting 3 tipuri de comportament al producătorului:
a) alegerea optimală pentru un volum de producţie dat, care să se obţină cu un minim de
cheltuieli totale de producţie;
b) schimbarea de scară (dimensiune) a producţiei fără să se recurgă la substituire de
factori; producţia poate modifică scara producţiei prin variaţii ale factorilor de
producţie munca şi capitalul în aceeaşi proporţie;
c) schimbarea de scară a producţiei cu substituire de factori, modificând raportul
capital / muncă.
Comportamentul consumatorului : Orice individ raţional alege acele
combinări de  bunuri şi servicii  care  să-i  asigure maximizarea  efectelor  utile, un
maximum  de  efecte  utile un maxim  de  satisfacţie  în limita resurselor de care dispune.
Altfel spus, presupune a lua în considerare a constrângerii bugetare care este
legată de suma totală de bani  disponibilă pentru satisfacerea nevoilor de consum în
condiţiile unui anumit nivel al preţurilor.
Pentru aceasta se foloseşte ca instrument de analiză  linia bugetului “numită
uneori şi linia venitului  disponibil, care desemnează ansamblul combinaţiilor care arată
posibilităţile de cumpărare (adică constrângerile) consumatorului”.
33. Relatia cost,productivitate si eficienta ?
R W ( productivitatea muncii ) sau randamentul factorilor de producţie este dată
de eficienţa   combinării acestora  pentru obţinerea maximului de efecte utile cu
minimum  de resurse (costuri cât mai mici).
 W se poate defini, în sens larg, ca “raport între  cantitatea de  bogăţie  produsă şi
cantitatea de resurse  absorbite în  cursul producerii  ei”. W = Q/E ; raport între
rezultatele obţinute şi eforturile (Q) şi efort depuse pentru a le obtine (factori de
producţie - utilizaţi).
34. Ce diferenta exista intre productivitatea bruta si neta;medie si marginala ?
R. W brută apreciază ansamblul producţiei în raport cu factorii de producţie care  este
(sunt)  utilizat (i). În acest caz producţia este privită  ca  o “producţie  finala”   deci  ca
sumă  a  valorilor  adăugate   de diferitele activităţi de producţie;
  W netă care are în vedere eliminarea din producţia finală  a valorii   achiziţiilor
exterioare şi  a   costului   utilizării capitalului   instalat   (amortismentele)  pentru   a
încerca   să autonomizeze ceea ce este direct dependent de efortul  productiv al firmei
analizate.
W medie (W1) a unui factor este expresia  raportului  dintre marimea  producţiei
(Y) şi   cantitatea (xi)  utilizată  din   factorul respectiv:
y
W=
xi
unde i este un indicator folosit pentru factorul de producţie. Acest indicator
reflectă câte  unităţi  (fizice sau valorice) de  efect  util  (producţie) revin  la o
unitate  (fizică sau valorică) de  efort  (factor  de producţie i);
 W  marginală (Wmi) a unui factor oarecare i   de  producţie reprezintă sporul de
producţie scontat care se obţine prin  utilizarea unei   unităţi  suplimentare  din  factorul
i, ceilalţi   factori rămânând constanţi.
ΔQi
Wmi=
Relaţia de calcul va fi Δ xi atâta  timp cât Wmg va fi superioară W  medii,
randamentul factorului considerat va fi crescător.
35 Care sunt factori factori psihologici si economici de crestere a productivitatii muncii ?
R. factori  economici: nivelul de organizare a producţiei şi  a  muncii, calificarea
salariaţilor, cointeresarea materială;
- factori  psihologici: motivaţia în muncă şi satisfacţia pe care le  oferă aceasta,
climatul  relaţiilor de  muncă,  a  vieţii  de familie,  gradul şi modul în care sunt
satisfăcute  unele  nevoi sociale etc.;
36. Efecte economice si sociale a cresterii productivitatii muncii
R Creşterea W muncii are efecte economice şi sociale:
- economisirea factorilor de producţie consumaţi;
- reducerea costului producţiei;
- creşterea producţiei, a competitivităţii bunurilor obţinute;
- creşterea profitului, a salariului nominal şi a celui real;
- economisirea timpului de muncă şi creşterea timpului liber.
37. Relatia dintre productivitate si salariu ?
R.Creşterea W muncii are efecte - creşterea profitului, a salariului nominal şi a celui real.
38. Comentati expresia:Pretul expresia baneasca a valorii marfii ?
R.  <preţul > exprimă cantitatea de monedă ce trebuie
platită  pentru achiziţionarea (cumpărarea) unor  bunuri
materiale şi  serviciilor în cadrul tranzacţiilor
bilaterale de piaţă
39. Diferenta dintre pret si cost ?
 R. Funcţia  de recuperare a costurilor şi de distribuire a  venitului adică să asigure
agenţilor economici compensarea cheltuielilor şi obţinerea unui profit
40. Pretul de echilibru ?
R. Interacţiunea dintre ofertă si cerere se finaliză în fixarea unui punct de echilibru la
care ofertanţii şi cumpărătorii doresc sau pot cumpăra această cantitate de bunuri.

41. Pretul de monopol ?

R. Dacă un vânzător domină concurenţa, impunându-şi condiţiile de preţ sau de
calitate relaţia de piaţă este numit <<monopol>> . Monopolurile au
posibilitatea reglării ofertei  totale şi, respectiv, a preţurilor care să le asigure obţinerea
unor  producţii cât mai mari, acţionând în principal pe două  căi:
a) reducerea ofertei pe piată prin diminuarea producţiei sau sporirea stocurilor
b) creşterea ofertei prin dezvoltarea producţiei sau prin vânzarea stocurilor acumulate.

42. Implicarea statului in formarea pretului ?

R. Intervenţia statului în procesul formării preţului constituie un fenomen prezent în
toate statele cu economie de piaţă.
Politicile de preţuri presupun folosirea de către stat a unor mijloace şi  metode
de influenţă sau în unele cazuri de stabilire a nivelului  srtucturii şi dinamicii  preţurilor
prevenirea sau atenuarea dificultăţilor  economice  si sociale, asigurarea stabilităţii
enomice şi sporirea eficienţei sale.
Intervenţia statului în procesul formării şi evoluţiei preţurilor are la bază
folosirea unor metode economice sau extraeconomice, administrative...şi asigurarea
unor  preţuri avantajoase la  materiile prime de bază,  la  maşini  şi   utilaje, menţinerea
unor tarife relativ reduse la transporturi şi alte servicii industriale, acordarea unor
facilităţi pentru licenţe, patente sau tehnologii  cu influenţe nemijlocite asupra costurilor.
Achiziţia de către  stat a  unor  cantităţi  apreciabile de materii prime, cereale,
materiale strategice. La preţuri minime garantate  şi manevrarea lor în perioada creşterii
preţurilor constituie modalitatea esentială de influenţare a evoluţiei generale a preţurilor.
43. Salariul de echilibru pe piata de munca ?
R. - salariu de echilibru sub aspect ştiinţific joacă acelaşi rol pe care îl are preţul
de echilibru pentru piaţa celorlalte bunuri economice şi desemnează echilibrul ce se
formează pe piaţa muncii în ansamblul  ei, adică  între cererea şi oferta de muncă
agregate şi reprezintă acel nivel  al salariului  la  care se poate realiza (satisface) cea mai
mare  parte  a cererii şi ofertei de muncă. Practic este salariul pe care-l primeşte cea  mai
mare  parte  a  populaţiei ocupate. Creşterea sau scăderea  salariului  de  echilibru
provoacă modificări importante în volumul cererii şi ofertei de muncă.
44. Particularitati ale pietei muncii ?
R Corelaţia dezvoltare-populaţie, ca raport cerere-ofertă de muncă a determinat
stabilirea unor instrumente conceptuale  referitoare la piata muncii:
a)  populaţia  totală cuprinde persoanele prezente în mod  obişnuit  pe teritoriul  ţării şi
cetăţenii acesteia  aflaţi  peste  graniţă, rezultaţi din procesele naturale, migraţia
internaţională şi dezvoltarea economico-socială  are  o contribuţie majoră la determinarea
mărimii  şi  structurii pieţei naţionale şi la formarea ofertei de fortă de muncă.
b) populaţia disponibilă pentru muncă sau populaţia activă disponibilă, compusă  din
persoane care exercită o activitate ca profesie  sau sunt în căutare de loc de muncă.
c)  populaţia efectiv activă sau ocupată formată din cei ce îşi exercită  activitatea  ca
salariaţi, cei  ce  lucrează  pe  cont propriu, în exploatări de tip familial sau ca auxiliari
familiali. Această categorie este expresia cererii de muncă şi reprezintă cererea de muncă
satisfăcută.
Mărimea şi  dinamica populaţiei sunt determinate nu numai economic  ci şi
biologic şi demografic.
Cererea şi  oferta de muncă nu  sunt  prelungiri  simple şi directe ale cererii şi
ofertei de bunuri economice de pe o altă piaţă deoarece sunt   nişte   categorii  specifice
cu   un   conţinut   propriu caracterizate prin aceea că:
- pe  termen  scurt, cererea  de  muncă  este  practic invariabilă
- oferta  de muncă în ansamblul său se formează în  decursul unui timp
îndelungat în care creşte şi se instruieşte o generaţie
- posesorii forţei de muncă au o mobilitate relativ redusă, de asemenea, oferta de
muncă depinde de vârstă, sex, starea sănătăţii psihologice, condiţiile de muncă etc.
- oferta   de  muncă este  eminamente  perisabilă şi  are caracter relativ rigid, dat
de necesitatea de a trăi, a se hrăni, etc.
- generaţiile  de tineri nu sunt crescute pentru  a  deveni mărfuri  sau  salariaţi  ci
ca oameni, tocmai de aceea, forţa de muncă este mai  mult  decât  o marfă
- cererea şi  oferta de muncă nu sunt  omogene,  neputându-se substitui reciproc
45. Teoria salariului de eficienta ?
R. Teoria  salariului de eficienţă este cea mai revelatoare  (aparţine
americanului  H Leibenstein). Autorul porneşte de la ideea  ca  W individuală este o
funcţie crescătoare de salariu real (cantitatea  de bunuri alimentare pe care le obţine
salariatul)  rezultă  că  o creştere  a salariul atrage creşterea costului direct al  unităţii  de
muncă,  dar şi al W . Pe această bază se determină folosirea eficientă a muncii  ca fiind
volumul muncii ponderat cu W sa.
46. Determinarea masei monetare aflate pe piata ?
Q x Pm = masa monetara x V rot. M = QP/ V
- Masa monetara (M) se afla în raport direct proporţional cu volumul
schimburilor, rezultat din potenţarea volumului fizic al bunurilor şi serviciilor vândute –
cumpărate (T) cu preţurile şi tarifele acestora (P). în acelaşi timp, aceasta evoluează
invers proporţional cu viteza de rotaţie a banilor (V), rezultă masă monetară M=T
x P/V
- Masa monetară depinde de amploarea creditului de consum, de raportul dintre
vânzările pe datorie şi plăţile făcute în contul creditorilor ajunse la scadenţa în perioada
de referinţă.
47. Cum explicati efectul de multiplicare a banilor de cont ?
R. Banca comerciala "creează" moneda, potenţează masa monetară. Procesul este
cunoscut sub denumirea de "expansiune a depozitelor la vedere", de multiplicator al
banilor sau multiplicator al creditului.
Depunerea a 1000 um la o banca, înseamnă că această sumă a trecut din sfera
circulaţiei în depozitele băncii, creând concomitent o masa monetara scripturală de 1000
um. Banca nu opreşte decât 10% restul îi împrumută solicitanţilor care la rândul lor îi
pot depune la o altă bancă comercială, care la rândul său, reţine ca rezervă 10%,
restul împrumutandu-i altui client. Masa monetară în cont a crescut la 1900 um.
Procesul de expansiune a depozitelor în cont se va opri atunci când întregul
numerar intrat este păstrat în banca comerciala sub forma rezervelor dorite (sau
obligatorii).
48. Functii Bancii Nationale ?
R. Funcţiile BNR:
a) este singura instituţie de emisie monetară;
b) este bancă a băncilor, îndeplineşte rolul de împrumutător ultim, ajutând băncile care
sunt în dificultate temporară.
c) conduce politica monetară şi valutară a ţării; prima operaţiune o realizează prin
inflaţia nivelului ratei dobânzii şi a evoluţiei masei monetare; cea de a doua prin
cumpărarea şi vânzarea de valută;
d) derulează operaţiunile cu trezoreria statului. A delegat BCR pentru a fi trezoreria
banului public.
49 . Bursa de valori ?
R Bursa de valori este principala instituţie de intermediere a vânzărilor şi
cumpărărilor de titluri financiare pe piaţa secundară;  reprezintă  piaţa organizată  a
celor mai importante titluri financiare emise în  prealabil  de către societăţi financiare şi
autorităţile guvernamentale
50. Explicati titlurile financiare pe termen lung ?
R. Titlurile  financiare  pe  termen  lung  includ în  principal obligaţiunile şi acţiunile
şi sunt negociate pe piaţa capitalului.
Cumpărarea unui titlu financiar pe termen lung este considerată  avantajoasă când
preţul acestora este inferior valorii prezente medii a  fluxului  de venituri viitoare.
51. Cum se calculeaza dobanda fixa si cea compusa ?
R. mărimea şi dinamica dobânzii sunt exprimate cu ajutorul a doi indicatori
fundamentali:
masa sau suma absolută a dobânzii, notată cu "D";
rata dobânzii sau venitul anual, exprimate în procente "d".
d = D/C x 100 în care C este capital vansat D = d x C /100
Aceşti indicatori reprezintă mărimea dobânzii simple, care nu este capitalizată,
dar ajută la calculul dobânzii compuse (dobândă la dobândă).
Sn = C (1+ d )n
unde d = rata dobânzii anuale; n = număr de ani sau
Sn=C(1+d)n
Sn = suma ce revine proprietarului după n ani de folosinţă a capitalului şi care
este formată din capitalul avansat (C) plus dobânda cuvenită.

52. Relatia dintre rata dobanzii si rata inflantiei ?

R. dinamica ratei dobânzii se află şi sub influenţa inflaţiei, astfel că se solicită o
dobândă nominală care să acopere inflaţia anticipată
53. Rata profitului
R. <rata profitului > se determină ca un raport procentual între masa profitului
şi cost făcute pentru obţinerea acestuia, volumul capitalului sau cifra de afaceri.
pr = Pr / c x 100 ;
 pr = Pr / C x 100;
pr = Pr / Ca x 100
în care: pr' - rata profitului ;
Pr masa profitului ,
c - costurile;
C - capitalul folosit;
Ca cifra de afaceri.
reprezintă gradul de rentabilitate pe produsul agentului economic, ramură sau
economie naţională ; este diferită între cantitatea vândută (Q) înmulţită cu preţul (P)
şi nivelul costurilor (C).
54. Renta funciara
R. Renta desemnează  ceea  ce pretinde şi încasează proprietarul funciar de la
utilizatorul pământului, indiferent de forma de realizare: în muncă, în produse sau în bani,
considerat venit fără muncă, persoană rentiera.
W. Petty renta funciara reprezintă surplusul obţinut de pe un teren oarecare, după ce din
venitul obţinut s-au scăzut cheltuielile cu  întreţinerea  lucrătorilor agricoli şi celelalte
cheltuieli de exploatare a terenului; mărimea rentei, respectiv a preţului pământului se
află intr-o legătura directă cu cererea şi oferta de produse agricole, sporirea cererii mărind
preţul cerealelor şi nivelul rentei.
A Smith consideră că renta este preţul plătit  pentru  folosirea pământului ca factor
de producţie. Renta este un produs al puterii naturii.
<<Renta reprezintă venitul ce revine posesorului (proprietar) oricărui factor de
producţie, a cărui oferta este rigidă sau foarte puţin elastica; este  venitul ce revine
proprietarilor  pentru transferarea dreptului de folosinţa şi de uzufruct a unor factori de
producţie cu însuşiri speciale  către alte persoane>>.

55. Comentati internalizarea externalitatilor ?

R. Internalizarea externalităţilor înseamnă evidenţierea costurilor şi beneficiilor

externe la luarea deciziilor de către producători şi consumatori.

     Spre exemplu, cheltuielile bugetare pentru restabilirea şi conservarea diversităţii

biologice în oarecare măsură aduce beneficiu producătorilor agricoli, care însă nu includ
pe deplin aceste cheltuieli în preţul de cost al producţiei obţinute, aceste fiind pentru
dânşii costuri externe. Includerea costurilor externe în cele interne prin aplicarea plăţii
speciale şi constituie internalizarea externalităţilor