Curs 6 - Pacientul cu suferinta digestiva

Preventia bolilor digestive

Profilaxia primara:

 Reducerea cazurilor noi de imbolnavire

 Dispensarizarea polulatiei la risc(teren ulceros, cancer gastric familial)
 Dispensarizarea pacientilor cu simptome nespecifice: pirozis, regurgitare acida,etc
 Promovarea igienei buco-dentare
 Igiena alimentara
 Dieta echilibrata
 Modul de preparare al alimentelor
 Orarul meselor
 Abandonarea obiceiurilor nesanatoase

Profilaxia secundara:

 Masuri de evitarea a complicatiilor bolilor digestive

Profilaxia tertiara:

 Masuri de evitare a invaliditatii functionale (gastrectomie, gastrostomie, anus iliac)

Evaluarea morfo-functionala

 Inspectia: Aprecierea starii generale a pacientului Starea de

nutritie/denutritie/casexia/paloarea tegumentara/marirea de volum a abd
 Palparea
 Auscultatia
 Percutia

EXAMENUL ABDOMENULUI

Inspecţia abdomenului: oferă informaţii privind forma şi volumul

Percuţia abdomenului se face cu atenţie dacă se bănuieşte prezenţa ascitei (matitate deplasabilă,
cu concavitatea în sus) sau a unei tumori

Palparea superficială urmăreşte depistarea unei hiperestezii cutanate

Palparea profundă caută punctele dureroase:

 în epigastru - punctul epigastric: superior, mijlociu, inferior

 în mezogastru: punctul jejunal şi punctele ileale
  în fosa iliacă dreaptă - punctul apendicular
 palparea cadrului colic: ascendent, transversal, descendent
 palparea în hipocondrul drept pt.: marginea inferioară a ficatului, regularitatea,
consistenţa, sensibilitatea, mărimea şi mobilitatea ficatului
 palparea punctului colecistic: - prin manevra Murphy

Examenul hipocondrului stâng : pt. examenul splinei

 bolnavul se găseşte în decubit lateral drept

 se face mai întâi percuţia splinei, pe cele 3 linii axilare: anterioară, mijlocie şi posterioară
– în mod normal matitatea splenică se găseşte situată între spaţiile intercostale IX şi XI,
cu axul longitudinal de-a lungul coastei a X-a
 se palpează în inspir forţat; o splină palpabilă este de regulă o splină mărită de volum

Se examinează lojile renale prin palpare atentă, identificându-se eventuali rinichi ptozaţi sau
măriţi de volum

Se identifică punctele dureroase ureterale:

– superioare (paraombilical, la 3 laturi de deget de ombilic)

– mijlocii (situate pe linia bispinoasă, la întretăierea cu verticala dusă din treimea internă a
arcadei crurale)

Evaluarea morfo-functionala

 Examene de laborator:

 Sange: ficat/pancreas
 Sucul gastric
 Secretia biliara
 Materii fecale
 Urina

 Exporarea radiologica

 Rx abdominal-abdomenul acut
 Radioscopia gastro-intestinala
 Irigoscopia
 Colecistografia
 Colangiografia
 Colonoscopia virtuala

 Ecografia abdominala: ficat, rinichi, splina, pancreas

 Examene cu izotopi radioactivi:

 Scintigrafia hepatica
 Examenul digestiei-cu subst marcate

 Examinari endoscopice:

 Esofagoscopia
 Gastroscopia
 Colonoscopia
 Rectoscopia
 Anuscopia
 Laparoscopia exploratory

 Punctii:

 Hepatica pentru recoltarea de tesut-ex hisopatologic

 Abdominala-lichid de ascita/ex de laborator

 Tuseu rectal:

 Durere la nivel de sac Douglas

 Sange pe manusa-melena

 Reactii cutanate: IDR Cassoni

Semne si simptome posibile

 Tulburari de salivatie:

– Hipersalivatia-sialoree-afect stomatologice, stenoza esofagiana

– Hiposalivatia-asialie-deshidratare, RA la medicamente

 Disfagia:

– Cauze: tumori, spasm esofagian, stricturi, cancer esofagian

 Pirozis: – Hiperaciditatea

 Meteorism: – Colite, colecistite, ciroza hepatica

 Anorexia: – Duodenite, gastrite

– Cancer gastric, hepatic

– Poate fi selectiva pentru carne si grasimi

 Greturi/varsaturi:

– Precoce (UG)

– Tardive (UD)

– Continut: alimentar, biliar, sangiun (zat de cafea), alimente vechi

 Durerea:

 Localizare: epigastrica, retrosternala, hipocondrul drept, flanc stg, fosa iliaca

dreapta, “in bara”
 Iradiere: in spate, in umar
 Caracter:foame dureroasa, colicativ
 Ritmicitate: mare si mica periodicitate
 Intensitate: mare→mica
 Factori ce influenteaza durerea: alimentatia (boala ulceroasa), eliminarea
scaunului (in colite),tenesme (procese rectosigmoidiene)

 Regurgitatia

-reflux GD

 Diaree/constipatie

 Cancer de colon
 Diaree acuta: procese infectioase
 Constipatia: repaus prelungit, stenoze, adectiuni anale, RA medicamentoase 
Melena
 HDS-UG si UD, Ciroza hepatica, Varice esofagiene

 Rectoragie – Sange rosu/proaspat ce acopera scaunul

Ingrijirea pacientului cu boala ulceroasa

 Culegerea datelor:

 Persoane cu risc- orar neregulat al meselor, exces de condimente, alcool, tutun

 Persoane cu teren ereditar
 Persoane cu stress
 Pacientii sub medicatie cu: aspirina, AINS, Corticoizi
 Frecventa mare la sexul masculin (55-60 ani)
 Simptome:

 Durere epigastrica la 2-3 h dupa mancare(mica periodicitate)-foame dureroasa-

 Marea periodicitate
 Pirozis, varsaturi, G (N sau ↑)
 Astenie
 Melena
 Problemele pacientului:
 Disconfort abdominal
 Anxietate
 Deficit de alimentatie si aport lichidian
 Risc de complicatii:

 HDS

 Perforatie

 Stenoza pilorica

 malignizare I

Obiective:

 Asigurarea confortului fizic si psihic

 Prelungirea perioadei de remisiune
 Alimentatia corespunzatoare
 Constientizarea importantei modului de viata si al alimentatiei
 Interventii:
 Repaus fizic si psihic (12-16 ore/zi), repaus postprandial in perioada dureroasa
 Dieta de protectie individualizata in functie de fazele evolutive ale bolii (5-7
mese/zi)
 Faza dureroasa: supe de zarzavat, lapte si ceai, piure de legume, br de vaci
degresata, paine veche, fainoase fierte in lapte, carne de pasare/vita
 : – Faza de acalmie: lapte dulce, fainoase fierte in lapte, ou fiert, carne fiarta/gratar, piure
legume, supe creme de zarzavat, biscuiti, aluat copt, fructe coapte
 INTERZIS: lapte batut, iaurt, carne grasa, legume (varza, fasole, castraveti),
painea neagra, cafea, alcool, ciocolata, supe de carne, sosuri, alimente prajite
in ulei, reci/fierbinti

 Personalul medical:

 Pregateste pacientul fizic si psihic pentru explorari functionale

 Administreaza medicatia prescrisa
  Supravegheza posibilitatea aparitiei complicatiilor: TA, puls, deshidratarea,
scaun, G, bilant intrari/iesiri
 Educatia pacientului pentru recunoasterea complicatiilor(melena, perforatie)
 Educatia pacientului pentru respectarea regimului igieno-dietetic Ingrijirea
pacientului cu boala ulceroasa

 Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale are următoarele obiective:

 dispariţia simptomelor clinice

 vindecarea ulcerului (leziunii morfologice)
 prevenirea recidivelor
 prevenirea complicaţiilor
 tratamentul complicaţiilor
 Vindecarea leziunii ulceroase necesită timp şi se realizează în 4 – 8 săptămâni

.  Măsuri igieno-dietetice

 Dieta reprezenta unul din mijloacele importante de tratament în trecut,

actualmente constând din excluderea intoleranţelor individuale şi a alimentelor
ce provoacă durerea
 Renunţarea la fumat
 Reducerea consumului de alcool
 Interzicerea consumului de Aspirină şi antiinflamatoare nesteroidiene
 Psihoterapie, mai ales în afara episodului dureros, având în vedere rolul
stresului în patogenia ulcerului gastroduodenal.

 Tratamentul medicamentos

– Utilizarea medicaţiei antiulceroase se face cu scopul:

 neutralizării acidului clorhidric secretat în exces

 inhibării secreţiei clorhidro-peptice
 protecţiei epiteliului mucos şi stimulării refacerii acestuia
 eradicării Helicobacter pylori

 Antiacidele – indicate în tratamentul UGD în faza activă, dar şi pentru prevenirea recurenţelor în
perioade de risc.

 - Maalox

 - Almagel

 Durata tratamentului este de 4 – 6 săptămâni, administrându-se în 6 – 7 prize/zi la o oră şi la 3 ore

după masă, în vederea neutralizării secreţiei acide postalimentare.
 Antagoniştii receptorilor H2 au rol semnificativ în tratamentul bolii ulceroase.

 Ranitidină – 300mg/zi
 Famotidină – 40mg/zi
 Nizatidină – 300mg/zi

 Inhibitorii pompei de protoni determină vindecarea UGD în proporţie de 80-100%, în condiţiile în

care infecţia bacteriană cu Helicobacter pylori nu este prezentă sau a fost eradicată.

 Esomeprazol – 40mg/zi
 Pantoprazol – 40mg/zi
 Lansoprazol – 30mg/zi
 Rabeprazol – 20mg/zi

 Durata terapiei antisecretorii va fi de 6-8 săptămâni, care este durata de vindecare a leziunii
ulcerate.

 Medicaţie protectoare a mucoasei gast

rice

 sucralfatul 4g/zi în 4 prize

 prostaglandinele
 Misoprostol – 800μg/zi 2-4 prize
 Rioprostil - 600μg/zi 1-2 prize I

Medicaţia antibacteriană

Există astăzi argumente multiple privind implicarea bacteriei Helicobacter pylori în ulcerogeneză, de
aceea scopul tratamentului antibacterian este eradicarea bacteriei şi reducerea ratei de reinfecţie.

Indicaţiile tratamentului de eradicare a Helicobacter pylori sunt cuprinse în Consensul european de la

Maastricht (1997), revăzut în 2000 (Maastricht II) şi respectiv 2005 (Maastricht III), care indică ce
categorii de pacienţi vor fi trataţi (indicaţie fermă sau opţională). Astfel, ulcerul gastroduodenal
actual sau în trecut, reprezintă o indicaţie fermă de tratament anti-HP.

În practică, se folosesc scheme de triplă terapie, iar în caz de insucces se optează pentru cvadrupla
terapie. Terapia OAC sau OAM anti Helicobacter pylori durează, conform Consensului de la
Maastricht 10 zile, iar cvadrupla terapie se administrează 14 zile (omeprazol-De-Nol-tetraciclină-
metronidazol).

Tripla terapie conţine: OAM = omeprazol (40 mg/zi) + amoxicilină (2000mg/zi) + metronidazol
(1500mg/zi); sau ideal este asocierea OAC = omeprazol + amoxicilină + claritromicină (macrolid în
doza de 1000 mg/zi). Cvadrupla terapie este compusă din omeprazol + bismut subcitric (De-Nol) +
tetraciclină + metronidazol.

Când nu se cunoaşte rezistenţa la antibiotice pentru eradicarea Helicobacter pylori, cea mai indicată
schemă este tripla terapie timp de 14 zile, asocierea: – Omeprazol 2x20mg/zi – Amoxicilină 2x1g/zi
– Claritromicină 2x 500mg/zi  La pacienţii alergici la penicilină, Amoxicilina poate fi substituită cu
Metronidazol 2x500mg/zi timp de 14 zile.

În general este de preferat ca această terapie să fie urmată de un tratament de o lună cu medicaţie
antisecretorie (blocanţi ai pompei de protoni).

Cvadrupla terapie va fi administrată 14 zile şi este rezervată pacienţilor cu infecţie bacteriană

persistentă, în caz de insucces al triplei terapii:

 Omeprazol 2x20mg/zi
 Bismut 4x120mg/zi
 Metronidazol 4x250mg/zi
 Tetraciclină 4x250mg/zi

Tratamentul chirurgical – indicaţie absolută în perforaţie şi penetraţie

– Apariţia complicaţiilor (hemoragie, perforaţie, penetraţie, stenoză pilorică etc.) impune tratament
adecvat chirurgical, după prealabile măsuri de reanimare.

– UG cu indicaţie operatorie

 forme refractare la tratament corect peste 2 luni

 forme penetrante
 hemoragii cu risc vital, ce nu pot fi tratate endoscopic
 ulcere biopsiate cu celule maligne

– UD cu indicaţie operatorie

 hemoragii cu risc vital, ce nu pot fi tratate endoscopic

 stenoze pilorice ce nu pot fi dilatate endoscopic

Profilaxia
 Terapia profilactică este recomandată la următoarele categorii de pacienţi:

 pacienţi cu UGD indus de AINS sau cei care necesită terapie cu AINS
 pacienţi cu vârsta > 60 ani
 pacienţi cu istoric de UGD sau complicaţii cum ar fi hemoragia digestive
 pacienţi ce necesită administrare de steroizi sau anticoagulante
  pacienţi cu comorbidităţi semnificative asociate

 Regimurile profilactice ce reduc riscul de UGD la pacienţii aflaţi sub terapie cu AINS includ
analogi ai prostaglandinelor sau inhibitori ai pompei de protoni:

 Misoprostol 4x100-200mcg/zi
 Omeprazol 20-40mg/zi
 Lansoprazol 15-30mg/zi

INGRIJIREA PACIENTULUI CU CIROZA HEPATICA

 Culegerea datelor:

– Circumstante de aparitie:

 Persoane cu hepatita virala B, C, D

 Consumatorii de alcool
 Tulburare metabolica (DZ, inanitia)
 Hepatotoxice
 Obstructii de cai biliare
 Femeile cu boli autoimmune

– Manifestari de dependenta:astenie, fatigabilitate, inapetenta, balonare, stelute vasculare, eritem

palmar, icter, edeme, ascita, G↓, ginecomastie, somnolenta, coma

 Problemele pacientului:
 Disconfort abdominal
 Deficit de volum
 Risc de complicatii
 Hemoragii-epistaxis
 HDS
 coma
 Obiective:
 Asigurarea confortului fizic fizic si psihic
 Alimentatie corespunzatoare/mentinerea starii de nutritie
 Integritatea tegumentelor, fara leziuni de grataj
 Evitarea complicatiilor
 Interventii:
 Repaus la pat 16-18 ore/zi, decubit dorsal
 Reducerea efortului fizic
 Mentinerea igienei tegumentare, lenjeriei, mucoaselor
 Recoltarea produselor biologice
 Urmarirea: scaunului, urinii, G, febra, icter
  Hidratarea corespunzatoare pe cale orala/parenterala
 Alimentatie adecvata: lactate, zarzavaturi, fructe fierte/coapte, supe, piure
de zarzavat. Alimentatie desodata!
 Educatia familiei/anturajului
 Prevenirea infectiilor nosocomiale
 Pregatirea pacientului si a materialelor necesare punctiei hepatice
 Supravegherea comportamentului pacientului-semne de gravitate
 Admin medicatiei hepatoprotectoare, corticoterapiei, medicatia calmanta a
pruritului
 -Pregatirea pacientului pentru transplant

Hepatita cronică B
 Supravieţuire la 5 ani:
97% HC persistentă
86% HC activă
55% HC activă + ciroză postnecrotică
 Progresie:
HC uşoară ► severă ► CH = ¼ cazuri
Hepatita cronică Delta (D)
Particularităţi:
- poate urma unei coinfecţii acute HBV
- coinfecţia HDV creşte severitatea hepatitei acute B, dar nu creşte riscul de cronicizare
- suprapunerea HDV pe infecţia cronică HBV determină agravarea bolii hepatice

Hepatita cronică B + D
- Caracteristici clinice / laborator asemănătoare HBV
- Hepatită cronică severa ± ciroză
- Ser: Ac anti-microzomi hepatici şi renali (anti-LKM3 )

Hepatita cronică C
Manifestări clinice:
astenie fizică
icter (rar)
complicaţii extrahepatice:
- mediate de complexe imune:
crioglobulinemia mixtă esenţială
- nelegate de injuria produsă de complexe imune
sdr. Sjogren
lichen plan
porfiria cutanată tardivă
 Diagnostic biologic:
aminotransferaze
autoanticorpi
Ac anti-HCV detectabili > 90% cazuri (îndreptaţi împotriva ARN-HCV)
Auto ac circulanţi anti-microzomi hepatici şi renali (anti LKM1 )
Diagnostic morfopatologic:
 Inflamaţie periportală / lobulară / Lf aggregate
 Celule marginale sinusoidale activate
 Leziuni de duct biliar fără întreruperea MB
 Prezenţa de lipide
Evoluţie:
- asimptomatici şi compensaţi 60% cazuri
- cronicizare 50-70% cazuri
- ciroză la 20% H posttransfuzională
50% HCC compensată
Severitate: - durata infecţiei - nivele crescute ARN-HCV
- Genotip 1b
- substrat preexistent: hepatită (alcoolică, B) / hemocromatoză / deficit α-1 antitripsină
Hepatita autoimună
(lupoidă, cu plasmocite, activă autoimună, idiopatică, criptogenetică)

 Manifestări clinice:
- debut insidios / brutal, ≈ hepatita acută virală
- caracteristici autoimune (H “lupoidă”)
♀ tinere cu hiper-gamma-globulinemie
Ac antinucleari circulanţi Test LE pozitiv
- astenie fizică / anorexie / artralgii / icter
- artrită / vasculită cutanată / eritem nodos / colită
- pleurezie / pericardită
- sdr. Sicca (kerato-conjunctivită, xerostomie)
- complicaţiile cirozei hepatice
 Caracteristici biologice:
AST şi ALT = 100 – 1000 U
hipoproteinemie cu hipoalbuminemie
TQ prelungit BT 3 – 10 mg/dl
FAL crescută hiper-gamma-globulinemie > 2,5 g/dl
 Sindromul imunologic:
auto Ac: -anti-Ag hepatic solubil
-anti-proteine membranare hepatocitare
- anti-nucleari (omogeni)
 - anti-mitocondriali (RBW fals pozitiv)
- anti-microzomi hepatici şi renali
- anti-muşchi neted, anti-actină
Complexe imune circulante depuse în ţesuturi / activare complement / inflamaţie / leziune tisulară
 Evoluţie:
- remisiuni / exacerbări uşoare, spontane
- severă 20% cazuri
Semne de prognostic nefavorabil:
- leziuni histologice agresive: necroză în punţi / colaps multilobular la prezentarea
iniţială
- AST > 10 ori n - hiper-gamma-G marcată
- BT crescută după 2 săpt. de tratament
 Tratament
2. Corticoterapia:
- Prednison 60 mg/zi (iniţial)
20 mg/zi (întreţinere)
sau
- Prednison 30 mg/zi (iniţial), apoi
-10 mg/zi (întreţinere)
plus
Azathioprină 50 mg/zi
18 luni
Rata recăderilor: 50% , chiar după ameliorare histologică
2. Transplantul hepatic – în formele cu:
- evoluţie spre ciroză
- complicaţii prin decompensare hepatică
Notă: nu apar recurenţe ale H autoimune pe ficat transplantat

BOLNAVUL ICTERIC

ICTER = pigmentare galbenă a pielii şi sclerelor şi BT = 2 – 2,5 mg/dl

CAROTENEMIA = pigmentare galbenă a pielii fără icter scleral

BILIRUBINĂ în urină

+ Hiperbilirubinemie conjugată

50% BT = BD

- Hiperbilirubinemie neconjugată
80 – 85% BT = BI

Manifestări clinice:

 ICTER -- OBSTRUCTIV = verdin: - ciroza biliară

- colangita sclerozantă
-HC gravă
- obstrucţia malignă
--- HEPATITIC: rubin

--- HEMOLITIC: flavin

Semne de însoţire:

 Durere epigastrică / hipocondrul drept: litiază coledociană

colangită

colecistită

 Hepatomegalie dureroasă: inflamaţie hepatică ac.

tumoră hepatică

 Splenomegalie: HT portală: HC activă

H alcoolică gravă
H acută virală
Ciroză hepatica
Limfadenopatie + scădere ponderală:

- tumoră pancreatică cu obstrucţie v. splenică

- limfom metastatic diseminat

 Veziculă biliară palpabilă: obstrucţie biliară malignă

 Excoriaţii: colestază

obstrucţie biliară distală de grad înalt

Diagnostic de laborator:

HIPERBILIRUBINEMIA INDIRECTĂ (neconjugată)

 Anemia hemolitică autoimună / microangiopată

 Eritropoieză ineficientă
 Resorbţia unui hematom voluminos
 Sdr. Gilbert (deficit glucuronil-transferază hepatică)
 Notă: Apariţia HBI se corelează cu
stres fizic
febră
infecţie
interv. Chirurgicală
etanol
HIPERBILIRUBINEMIA DIRECTĂ (conjugată)

 Fără anomalii enzimatice hepatice: - sarcină

- septicemie

- interv. chirurgicale recente

 Izolată: - sdr. Rotor

- sdr. Dubin-Johnson

- sdr. ce colestază intrahepatică recurentă benignă

 Cu creşterea aminotransferazelor:

- hepatite toxice / virale / ischemice

 Cu creşterea F alcaline, 5-nucleotidazei şi/sau GG-transpeptidazei:

- colestază intrahepatică
- obstrucţie extrahepatică

PIERDEREA FUNCŢIEI HEPATOCITARE

C. CIROZA CARDIACĂ
Tablou de:

a) Insuficienţă cardiacă dreaptă

b) Hepatomegalie

- dură, dureroasă

- iniţial pulsatilă în insuficienţa tricuspidiană

- cu reflux hepato-jugular

c) Edeme periferice, ascită – prin disfuncţie cardiacă preexistentă / agravate de boala hepatică
supraadăugată

TABLOUL BIOLOGIC
- Creşterea bilirubinei totale / conjugată şi neconjugată

- Creştere moderstă FA

- Transaminaze uşor crescute: AST (tranzitor mult crescute în formele de şoc!) - Alungirea TQ

EVOLUŢIA

a) Severitatea insuficienţei cardiac

b) Encefalopatie cronică

c) Sângerarea varicelor esofagiene: rar

TRATAMENT

- Controlul funcţiei cardiace stabilizează boala hepatica

MASURI DE PREVENIRE SI INTERVENTIE IN BOLILE DIGESTIVE

Boala de reflux gastroesofagian şi esofagita

MANIFESTARI DE DEPENDENTA IN BRGE/ESOFAGITǍ

 Pirozis
 Regurgitǎri nocturne, eructaţii legate uneori de consumul unor alimente.
 Disfagie- solide?
 Odinofagie - durere substernalǎ, epigastricǎ la înghiţire.
 Tuse
 Dureri de gât, disfonie recurentǎ,sforǎit, prin iritaţia cǎilor respiratorii de cǎtre
conţinutul gastric refluat.
 Examinarea cavitǎţii bucale :leziuni candidozice, ulceraţii sau arsuri ale mucoasei

INVESTIGATII SI EVALUARE DIAGNOSTICǍ

Endoscopia digestivǎ permite vizualizarea inflamaţiei, ulceraţiei, stricturii esofagului şi

biopsia leziunilor suspecte

Examenul baritat al esofagului : tulburǎri de motilitate

Manometria : tonusul sfincterului esofagian

 pHmetria ambulatorie 24 de ore (Capsula Bravo pH) permite aprecierea severitǎţii refluxului
gastro-esofagian

DIAGNOSTICE DE NURSING
1. Nutriţie deficitarǎ datoritǎ dificultǎţii de a înghiţi
2. Risc de aspiraţie traheo-bronşicǎ datoritǎ dificultǎţii de a înghiţi sau alimentaţiei pe sondǎ
naso-gastricǎ
3. Durere acutǎ
4. Cunoştinţe insuficiente despre boalǎ şi tratamentul acesteia

INTERVENŢIILE NURSEI INTERVENŢII TERAPEUTICE PT. DG.1,2,4

 Dieta „antireflux”
 Mese frecvente, reduse cantitativ, semilichide.
 Medicatie triturata
 Consumul de lichide între mese, nu imediat dupǎ masǎ.
 Renunţarea la fumat şi la consumul de alcool (mai ales în timpul mesei)
 Scǎderea în greutate la pacienţii obezi
 Evitarea clinostatismului dupǎ masǎ cel puţin o orǎ
 Asigurarea unei poziţii mai ridicate a capului şi trunchiului în clinostatism (aprox.20 cm)
 De evitat hainele strâmte

INTERVENŢII FARMACOLOGICE: PT. DURERE ACUTA

•Antiacidele (pansamentele gastrice) nu vindecǎ leziunile de esofagitǎ

•Antagonişti ai receptorilor H2 (de ex. famotidina, ranitidina) sau inhibitori ai pompei de protoni
(de ex. omeperazol, pantoprazol) favorizarea vindecǎrii esofagitei •Prevenţia BRGE şi a
esofagitei postmedicamentoase la consumatorii cronici de medicamente

!! In esofagita acutǎ determinatǎ de ingestia accidentalǎ de substanţe corozive nu se recomandǎ

lavajul pe sondǎ nazo-gastricǎ şi administrarea de antidot; tratamentul este de regulǎ
chirurgical,asigurarea permeabilitǎţii cǎilor respiratorii, prevenţia aspiraţiei traheo-bronşice,PEV

EDUCAŢIA PACIENTULUI (PT. CUNOSTINTE INSUFICIENTE DESPRE BOALA

DG4)

o Referitor la alimentaţie
o Pentru evitarea durerii şi controlul acesteia se recomandǎ evitarea consumului
mare de alimente la o masǎ şi a alimentelor iritante
o Administrarea medicaţiei cu cel puţin 100 ml de apǎ şi menţinerea poziţiei
ridicate minim 10 minute dupǎ aceea
  Recomandaţi pacientului sǎ evite consumul de medicamente sau produse naturiste fǎrǎ
avizul medicului

Ulcerul duodenal si gastric

Ulcerul duodenal
Incidenţa: 80% La 30-40 ani Mai frecvent la
bǎrbaţi: femei (3:1)
Hipersecreţie gastricǎ acidǎ.
Durerea epigastricǎ apare la 2-3 ore dupǎ masǎ şi
noaptea (h:1-2); ingestia de alimente calmeazǎ
durerea, astfel cǎ poate exista chiar o creştere în
greutate
Greaţa şi vǎrsǎturile sunt rare
HDS mai rarǎ decât în ulcerul gastric dar când
apare se exteriorizeazǎ mai frecvent prin melenǎ
Perforaţia apare mai frecvent decât în ulcerul
gastric; rar se malignizeazǎ
Ulcerul gastric
Incidenţa: 15% Uzual dupǎ 50 de ani Bǎrbaţi:
femei: 1:1
Secreţie acidǎ gastricǎ normalǎ sau scǎzutǎ.
Durerea apare la ½-1 orǎ dupǎ masǎ, rar în
cursul nopţii, ingestia de alimente agraveazǎ
durerea, iar vǎrsǎtura calmeazǎ durerea.
Vǎrsǎturile sunt un simptom frecvent
HDS mai frecventǎ decât în ulcerul duodenal,
dar când apare se exteriorizeazǎ mai frecvent
prin hematemezǎ

COMPLICATII POSIBILE IN ULCERUL G-D

o Perforatie = durere intensǎ epigastricǎ ce iradiazǎ în umǎrul drept, rigiditatea

peretelui abdominal, vǎrsǎturi şi uneori febrǎ.
o Stenoza pilorica = Apariţia vǎrsǎturilor abundente, distensiei abdominale asociate
durerii difuze.
o Hemoragia digestivǎ superioarǎ = hematemezǎ, melenǎ, sindrom anemic, vertij şi
hipotensiune ortostaticǎ şi uneori prin debut sincopal.

INVESTIGATII SI EVALUARE DIAGNOSTICǍ IN ULCER

 Endoscopia digestivǎ superioarǎ

 Determinarea nivelului seric al anticorpilor anti HP (frecvent rezultate fals pozitive)
 Determinarea nivelului de uree în aerul expirat reprezintǎ un test sensibil pentru
depistarea infecţiei cu HP

DIAGNOSTICELE DE NURSING

 Durere acutǎ cauzatǎ de acţiunea secreţiei gastrice acide asupra leziunii ulceroas
 Nutriţie deficitarǎ datoritǎ schimbǎrilor din regimul alimentar
 Cunoştinţe insuficiente despre boalǎ şi tratamentul acesteia
  Anxietate

INTERVENŢIILE NURSEI ÎN COLABORARE CU ALŢI MEMBRI AI ECHIPEI

MEDICALE INTERVENŢII TERAPEUTICE:

• Recomandǎri dietetice:

 alimentaţie echilibratǎ în principii nutritive fǎrǎ alimente iritante

 reducerea consumului de alcool şi evitarea completǎ a acestuia pe durata tratamentului
medicamentos
 Renunţarea la fumat
 Evitarea consumului de antiinflamatoare nesteroidiene

INTERVENŢII FARMACOLOGICE:

• Inhibitorii pompei de protoni administraţi 4-8 sǎptǎmâni ajutǎ la vindecarea ulcerului

• Sucralfatul asigurǎ protecţia împotriva agresiunii acide sau biliare

• Antiacidele reduc simptomatologia prin reducerea concentraţiei acide a sucului gastric

• Eradicarea infecţiei cu HP prin administrarea a 2 antibiotice timp de 10-14 zile

INTERVENŢIILE NURSEI

MONITORIZAREA

 Urmǎrirea clinicǎ pentru depistarea precoce a hemoragiilor (oculte) în scaun, modificarea

semnelor vitale, apariţia vǎrsǎturilor.
 Evaluarea în dinamicǎ a parametrilor hemogramei (hemoglobina şi hematocritul scad în
prezenţa sângerǎrilor) şi a electroliţilor serici.

INGRIJIRI IN HEMORAGIE DIGESTIVǍ SUPERIOARǍ

o Administreazǎ medicaţia şi instruieşte pacientul despre rolul acesteia, doza şi
ritmul de administrare.
o La recomandarea medicului administreazǎ lichide prin perfuzie endovenoasǎ şi
transfuzie de sânge în prezenţa unei sângerǎri acute severe.
o In cazul plasǎrii unei sonde nazo-gastrice nursa verificǎ permeabilitatea acesteia,
monitorizeazǎ aspectul şi cantitatea secreţiei drenate.
o In prezenţa unei sângerǎri active, efectueazǎ lavajul cu soluţie salinǎ pe sonda
nazogastricǎ la recomandarea medicului.
o Asigurǎ repausul la pat cu picioarele uşor ridicate pentru a preveni hipotensiunea
sau culcat în decubit lateral stâng pentru a preveni aspiraţia ce poate apǎrea în
 prezenţa vǎrsǎturilor; mobilizarea se va efectua numai cu acordul medicului;
poate fi necesarǎ plasarea unei sonde urinare şi monitorizarea diurezei.
o Dacǎ alimentaţia oralǎ este permisǎ în absenţa unei sângerǎri active se vor asigura
mese frecvente, reduse cantitativ la 2-4 ore interval. Alimentele se vor consuma la
temperatura camerei sau uşor încǎlzite, se vor mesteca bine. Unele alimente şi
preparatele antiacide pot determina diaree. Monitorizaţi pacientul pentru apariţia
scaunelor diareice; eliminaţi din regimul alimentar alimentele şi bǎuturile care
determinǎ diaree, şi asiguraţi o igienǎ corespunzǎtoare a regiunii anale.

EDUCAŢIA PACIENTULUI PENTRU ASIGURAREA VINDECǍRII ŞI

PREVENIREA RECURENŢELOR
o Instruiţi pacientul referitor la schimbarea stilului de viaţǎ pentru a
preveni recurenţa ulcerului: Regim alimentar fǎrǎ alimente care iritǎ
mucoasa gastricǎ (cafea, alcool, condimente iritante).
o Evitarea situaţilor care produc stres şi nervozitate.
o Evitarea fumatului.
o Evitarea administrǎrii de antiinflamatoare nesteroidiene.
o Instruiţi pacientul sǎ solicite imediat ajutor medical în prezenţa
semnelor clinice de hemoragie digestivǎ superioarǎ, durere acutǎ şi
vǎrsǎturi sugestive pentru perforaţie ulceroasǎ.
o Instruiţi pacientul referitor la modul de administrare a medicamentelor:
- antiacidele se vor administra la o orǎ dupǎ masǎ şi seara la culcare
precum şi la nevoie; avertizaţi pacientul despre posibilitatea apariţiei
diareei.
o nu se vor administra antagonişti ai receptorilor H2 (ranitidina,
famotidina) în acelaşi timp cu sucralfat.
o medicaţia se va continua pe toatǎ durata prescrisǎ (4-8 sǎptǎmâni)
chiar dacǎ simptomele se amelioreazǎ sau dispar.
o consumul de alcool concomitent cu Metronidazolul (prescris uneori în
asociere cu un alt antibiotic pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter
pylori) poate determina reacţii adverse severe.
o Respectarea programǎrii la controalele medicale ulterioare.

Boala inflamatorie intestinala

MANIFESTARI DE DEPENDENTA IN BOLI INFLAMATORII

INTESTINALE
 o durerea abdominala; nu se calmeazǎ dupǎ defecaţie
o diaree, prezenţa de M,P,S în scaun /steatoree
o scǎderea în greutate
o intoleranţa la produse lactate
o Sensibilitate in flancul şi fosa iliacǎ dreaptǎ unde se poate palpa uneori o
formaţiune tumoralǎ
o Apariţia leziunilor stenozante/perforatia/fistulizare.
o Subfebrilitate persistentǎ în prezenţa unui abces.
o Semne clinice de deshidratare

INVESTIGATII SI EVALUARE DIAGNOSTICǍ

o Leucocitozǎ, scǎderea hemoglobinei.

o Hipoalbuminemie
o Scǎderea potasiului, magneziului şi calciului seric
o Examenul radiologic cu bariu al tractului digestiv superior poate evidenţia “
semnul scândurii” ca urmare a constricţiei de la nivelul ileonului terminal.
o Colonoscopia poate evidenţia aspectul de “ piatrǎ de pavaj” a mucoasei intestinale
afectate de ulceraţii şi fisuri +biopsie din mucoasa intestinalǎ.

DIAGNOSTICE DE NURSING IN BOLILE INFLAMATORII INTESTINALE

 diaree cauzatǎ de inflamaţia intestinalǎ.

 durere acutǎ prin inflamaţie şi creşterea peristalticii.
 deficit de volum datoritǎ aportului insuficient, diareei.
 nutriţie deficitarǎ prin aport insuficient şi malabsorbţie.
 intoleranţǎ la efort datoritǎ oboselii, insomniei.
 Anxietate
 risc de leziuni tegumentare (mai ales în zona analǎ)
 cunoştinţe insuficiente despre boalǎ şi tratamentul acesteia.

INTERVENŢIILE NURSEI ÎN COLABORARE CU ALŢI MEMBRI AI ECHIPEI MEDICALE

INTERVENŢII TERAPEUTICE:

• In timpul acutizǎrilor : perfuzie endovenoasǎ şi alimentaţie parenteralǎ, sub monitorizare strictǎ

a aportului de lichide prin PEV şi a eliminǎrilor.

•sǎ creascǎ în greutate aproximativ 0,3 kg/zi în timpul nutriţiei parenterale. Evaluaţi glicemia la
fiecare 6 ore.

•Reluarea alimentaţie orale se va face cu alimente proteice, cu cât mai puţine reziduuri şi
grǎsimi.
•În timpul perioadelor de remisiune asigurarea unei nutriţii echilibrate pentru a menţine greutatea
corporalǎ normalǎ. + suplimente de vitamin

!! Produsele lactate pot exacerba diareea la pacienţii cu intoleranţǎ la lactozǎ.

INTERVENŢII FARMACOLOGICE:

1. Acid -5-aminosalicilic
2. Sulfasalazina cu administrarea oralǎ are efect antiinflamator dar este eficientǎ numai în
formele de boalǎ cu localizare la nivelul colonului. Aproximativ 1/3 din doza
administratǎ se absoarbe în sânge şi poate determina efecte adverse: cefalee, rash cutanat,
febrǎ, greţuri şi vǎrsǎturi.
3. Corticoizi cu administrare oralǎ, rectalǎ sau parenteralǎ în funcţie de severitatea bolii au
un puternic efect antiinflamator. Boala se poate reacutiza la întreruperea tratamentului;
administraţi pe termen lung pot determina hipertensiune arterialǎ, supresia glandelor
suprarenale, hirsutism, osteoporozǎ, cataractǎ şi întârziere în vindecarea rǎnilor.
4. Antibioticele (metronidazol) sunt utile în eradicarea infecţiilor secundare . 5.
Imunomodulatoarele,
5. Infliximab , adalizumab – de electie in formele severe.
6. Antispasticele –reduc durerea abdominalǎ.
7. Antidiareice

Intervenţia chirurgicalǎ este recomandatǎ în cazul apariţiei complicaţiilor; aproximativ 70% din
pacienţii cu boalǎ Crohn necesitǎ rezecţii segmentare, uneori repetitive, sau colectomie pentru
obstrucţie, fistule, abcese, perforaţie sau megacolon toxic.

INTERVENŢIILE NURSEI

MONITORIZARE

 Aspectul, numǎrul şi volumul scaunelor pentru a urmǎri eficienţa terapiei, rectoragia.

 Distensia abd + zgomote intestin.
 Regimul alimentar; greutatea zilnicǎ
 Ionograma sericǎ, mai ales potasemia, ASTRUP
 Modificarea caracterului durerii: frecvenţǎ, localizare, duratǎ, evenimentele ce precipitǎ
apariţia sau agravarea durerii.

INGRIJIRI ACORDATE DE NURSǍ PACIENTULUI SPITALIZAT CU BI

 Asigurarea repausului la pat dacǎ pacientul este febril, are scaune diareice multiple,
hemoragii sau este deshidratat, epuizat
 exerciţii active în pat.
 ! 10-20 de scaune/zi
  planificarea meselor şi a dietei.
 Mesele trebuie sǎ fie frecvente şi reduse cantitativ pentru a preveni distensia gastricǎ; se
recomandǎ o dietǎ sǎracǎ în fibre alimentare, reziduuri şi grǎsimi., dar hipercaloricǎ cu
suplimente de vitamine şi minerale.
 Lichide minim 1000 ml/24 ore.
 Suport psihologic la nevoie.

EDUCAŢIA PACIENTULUI PENTRU ASIGURAREA VINDECǍRII ŞI PREVENIREA

RECURENŢELOR

 explicaţi pacientului sǎ nu întrerupǎ brusc medicaţia, mai ales corticoterapia datoritǎ

riscului de reexacerbare a bolii.
 Asiguraţi-vǎ cǎ pacientul a înţeles şi respectǎ dieta recomandatǎ.
 Explicati semnele şi simptomele care avertizeazǎ despre apariţia unei complicaţii sau
recǎderi: febra, distensia abdominalǎ, schimbarea caracterului durerii, diaree
sanguinolentǎ, rectoragie, vǎrsǎturi.
 Evaluaţi necesitatea monitorizǎrii clinice şi terapeutice la domiciliu de cǎtre un cadru
medical – de exemplu dacǎ este necesarǎ continuarea alimentaţiei parenterale la
domiciliu. Indrumaţi pacientul spre servicii medicale care asigurǎ aceasta.

Procesul de nursing în afecţiuni ale colecistului, cǎilor biliare

MANIFESTARI DE DEPENDENTA IN AFECŢIUNILE BILIARE

Colica biliarǎ : durere cu debut acut, localizatǎ în epigastru sau/şi hipocondrul drept, uneori cu
iradiere în umǎrul drept sau regiunea subscapularǎ dreaptǎ, cu durata de 1-3 ore.

Durerea din colecistita acutǎ dureazǎ de regulǎ peste 4 ore, este accentuatǎ de inspir şi mişcǎri;
este însoţitǎ de senzaţie de greaţǎ, vǎrsǎturi, febrǎ. Semnul Murphy. • Colecistita cronicǎ se poate
prezenta clinic cu simptomatologie nespecificǎ (de exemplu, pirozis, indigestie, flatulenţǎ) sau se
poate manifesta prin episoade repetate de colecistitǎ acutǎ.

Asimptomatic.

INVESTIGATII SI EVALUAREA DIAGNOSTICǍ

• Ecografia colecistului, colecistografia cu subtanţǎ de contrast şi computer

tomografia pot evidenţia prezenţa calculilor şi a inflamaţiei vezicii biliare.
• Colangiopancreatografia retrogradǎ endoscopicǎ (ERCP) şi colangiografia
percutanǎ transhepaticǎ (PTC) permite vizualizarea obstrucţiilor cǎilor biliare.
• Creşterea bilirubinei serice ca urmare a obstrucţiei cǎilor biliare.

DIAGNOSTICE DE NURSING
 • Durere acutǎ
• Risc de dezechilibru volemic prin pierderi de lichide ( ex: vǎrsǎturi).
• Nutriţie deficitarǎ (mai puţin decât este necesar)
• Greţuri

INTERVENŢIILE NURSEI ÎN COLABORARE CU ALŢI MEMBRI AI ECHIPEI

MEDICALE Intervenţii terapeutice:

1.In situaţii acute, terapia suportivǎ constǎ în asigurarea repausului digestiv complet, aspiraţie
continuǎ sau intermitentǎ pe sondǎ naso-gastricǎ, administrare de fluide prin perfuzie
endovenoasǎ, controlul durerii prin administrare de antalgice şi uneori terapie antiinfecţioasǎ cu
antibiotice.

2. Pentru pacienţii cu risc crescut, simptomatici la care colecistul se vizualizeazǎ la

colecistografie, dar care nu pot suferi intervenţie chirurgicalǎ, se poate administra prin PTC sau
ERCP un agent litolitic aplicat direct în vezica biliarǎ; explicaţi pacientului manevra şi
necesitatea acesteia, asiguraţi analgezia; efectele adverse ale acestei terapii sunt durere la inserţia
cateterului, greaţǎ; urmǎriţi nivelul transaminazelor serice şi leucocitele care pot creşte

. 3. Terapia oralǎ cu acid ursodeoxicolic (Ursofalk) sau chenodeoxicolic poate dizolva parţial sau
total calculii de colesterol; este indicatǎ la pacienţi cu risc chirurgical crescut datoritǎ vârstei
înaintate sau patologiei asociate. Din pǎcate durata tratamentului este de aproximativ un an şi
rata de refacere a calculilor este mare. Efecte adverse majore sunt reprezentate de citoliza
hepaticǎ (cresc transaminazele) şi diaree; nu are nici un efet asupra calculilor din bilirubinat
calcic (calculi pigmentaţi).

4. Terapia de elecţie este chirurgicalǎ şi constǎ în colecistectomie. Intervenţia permite explorarea

canalului biliar intraoperator şi plasarea la nevoie a unui tub T intracoledocian pentru
decompresia cǎilor biliare şi accesul facil la acest nivel postoperator.; dupǎ colecistectomie este
posibilǎ litotriţia intracorporealǎ pentru a fragmenta şi a facilita eliminarea fragmentelor
calculoase restante pe canalul coledoc. INTERVENŢIILE NURSEI MONITORIZAREA

• Urmǎriţi temperatura şi leucocitele pentru depistarea precoce a semnelor de infecţie.

• Evaluaţi pentru depistarea semnelor de deshidratare: scǎderea diurezei, sete, tegumente uscate.

INGRIJIRI ACORDATE DE NURSǍ PACIENTULUI SPITALIZAT CU COLECISTOPATIE

1. Odihnǎ la pat în perioada acutǎ a bolii

2. Satisfacerea nevoilor de bazǎ
3. Sonda naso-gastricǎ este necesarǎ pentru suprimarea secreţiei gastrice; se menţine pânǎ
când greţurile şi vǎsǎturile dispar; asiguraţi permeabilitatea, poziţionarea corectǎ a sondei
şi efectuaţi aspiraţia secreţiei gastrice ori de câte ori este nevoie.
 4. Asigurarea analgeziei: administrare de antispastice (de exemplu Papaverinǎ 1-8 f/zi,
Scobutil 2-3 f/zi, Atropina 3x0,5 mg/zi subcutanat); se mai poate utiliza Algocalmin 4-6
f/zi, Nitroglicerinǎ 2-4 tablete/zi p.o., Miofilin 1-2 f/zi, Fortral ½ f la nevoie.

NU MORFINA!
5. Administrarea de antiemetice la nevoie
6. Administrarea de soluţii electrolitice, glucozǎ i.v. în funcţie de prescripţia medicului 7. In
colecistita/angiocolita acutǎ: pungǎ cu gheaţǎ; în aceste situaţii antibioterapia pe cale
injectabilǎ este obligatorie.
7. Dacǎ pacientul are montat un tub T de drenaj coledocian, nursa va urmǎri aspectul şi
cantitatea drenatǎ
8. Regimul alimentar:

-În prima zi :ceai slab de muşeţel sau sunătoare.

-A doua şi a treia zi, dacă fenomenele dureroase au cedat, se adaugă pâine prăjită şi supă
mucilaginoasă de orez.

-Din a patra zi se introduc alimente uşor digestibile, neiritabile, cu valoare calorică ridicată: supă
de zarzavat cu fidea, cremă de legume, cartofi copţi, carne de vită preparată rasol sau perişoare,
unt, compot.

EDUCAŢIA PACIENTULUI PENTRU ASIGURAREA VINDECǍRII ŞI PREVENIREA

RECURENŢELOR

• După externare se recomandǎ un regim de cruţare 6 luni – 1an cu: legume cu celuloză fină,
fructe coapte (exclus cele cu coaja groasă), iaurt, brânză de vaci, cartofi, cereale fierte, ulei
vegetal (de măsline) 30-40 g/zi, pui, peşte rasol, borş. Sunt recomandate sucuri de drenaj biliar,
administrate fracţionat şi în doze crescute progresiv (de exemplu: 300 ml morcov + 30 ml sfeclă
+ 90 ml castravete).

• Instruiţi pacientul sǎ recunoascǎ şi sǎ solicite ajutor medical în caz de apariţie a complicaţiilor:

durere, febrǎ, icter.

• In cazul plasǎrii pe o perioadǎ limitatǎ a unui drenaj biliar, pacientul trebuie instruit sǎ
urmǎreascǎ modificarea aspectului lichidului drenat, aspectul locului de inserţie a drenului
(inflamaţie, sângerare localǎ) şi sǎ schimbe regulat pansamentul.

• Impreunǎ cu pacientul verificaţi dacǎ recomandǎrile referitoare la restricţiile de activitate,

regim alimentar şi modul de administrare a medicaţiei au fost bine înţelese de cǎtre acesta;

• Recomandaţi respectarea controalelor medicale programate pentru a urmǎri evoluţia bolii.

 PANCREATITA
MANIFESTARI DE DEPENDENTA IN PANCREATITǍ ACUTǍ

Durere intensǎ, acutǎ, epigastricǎ sau periombilicalǎ cu iradiere “în barǎ” sau “în centurǎ”
accentuatǎ în inspir; pacientul adoptǎ o “poziţie de fetus

EVALUAREA PACIENTULUI CU PANCREATITǍ ACUTǍ

 vǎrsǎturile şi steatoreea
 contracturǎ muscularǎ, hiperestezie, ileus paralitic
 semne clinice de şoc: hipotensiune, tahicardie, extremitǎţi reci, umede, mucoase uscate ca
urmare a deshidratǎrii
 In formele severe sunt prezente insuficienţa respiratorie şi insuficienţa renalǎ acutǎ
 Poate apare icter ,noduli subcutanaţi dureroşi prin necroza ţesultului adipos subcutanat
 Subfebrilitate
 In pancreatita cronicǎ durerea este similarǎ cu cea din pancreatita acutǎ, dar este mai
constantǎ, apare la intervale neregulate de timp, din ce în ce mai frecventǎ, mai intensǎ şi
mai prelungitǎ pe mǎsurǎ ce boala evolueazǎ. Steatoreea secundarǎ malabsorbţiei
grǎsimilor şi diabetul zaharat

INVESTIGATII SI EVALUARE DIAGNOSTICǍ ÎN PANCREATITA ACUTǍ

• Amilaza sericǎ ,lipaza sericǎ, glicemia, bilirubina, transaminazele, fosfataza

alcalinǎ şi potasemia pot fi crescute.
• Deshidratarea, vǎrsǎturile şi blocarea calciului în ariile de necrozǎ a ţesutului
adipos poate determina scǎderea albuminei serice, hipocalcemie, hiponatremie,
hipomagneziemie şi hipopotasemie.
• Radiografia abdominalǎ simplǎ poate evidenţia calcificǎri în zona pancreasului
sau nivele gazoase peripancreatice sugestive pentru abcesul glandei.
• Radiografia toracicǎ poate pune în evidenţǎ infiltrat bazal sau pleurezie.
• Tomografia computerizatǎ evidenţiazǎ cu acurateţe modificǎrile structurale:
calcificǎri, tumori, chiste, edemul glandei şi stricturi ale ductului pancreatic
(canalul Wirsung).

DIAGNOSTICE DE NURSING IN PANCREATITA

• Durere acutǎ sau cronicǎ recurentǎ.

• Hipovolemie (deficit de volum).
• Nutriţie deficitarǎ: mai puţin decât este necesar.
• Tulburǎri respiratorii.
• Incapacitatea de a se adapta la situaţia clinicǎ de boalǎ.
 INTERVENŢIILE NURSEI ÎN COLABORARE CU ALŢI MEMBRI AI
ECHIPEI MEDICALE Intervenţii terapeutice în pancreatita acutǎ
• Repaus digestiv complet; sonda nazo-gastricǎ permite aspirarea conţinutului
gastric şi astfel combate staza şi distensia gastricǎ. Verificaţi repetat pH-ul
aspiratului gastric sub medicaţie antiacidǎ.
• Nutriţie parenteralǎ: glucozǎ 5-10% tamponatǎ cu insulinǎ rapidǎ – 2 unitǎţi la 2
grame de glucozǎ, vitamine B1, B6, C, câte 2 fiole/zi.
• Soluţii cristaloide şi coloidale pentru refacerea volemiei.
• Oxigenoterapie: reduce durerea, anxietatea, combate acidoza

INTERVENŢII FARMACOLOGICE

• antalgice: metamizol, opioide. combaterea durerii şi anxietǎţii reduce secreţia

pancreaticǎ.
• suprimarea secreţiei gastrice acide prin administrarea de antagonişti ai pompei de
protoni şi ai histaminei, antiacide.
• corecţia acidozei metabolice cu bicarbonat sodic.
• insulinoterapie pentru corecţia hiperglicemiei.
• antibiotice în prezenţa infecţiei
 . • in pancreatita cronicǎ se administreazǎ antalgice, enzime pancreatice şi insulinǎ pentru
corecţia hiperglicemiei.

INTERVENŢIILE NURSEI

Monitorizarea

• Evaluarea repetitivǎ a semnelor vitale, culoarea şi temperatura tegumentelor,

aportul şi eliminǎrile, inclusiv ceea ce se aspirǎ pe sonda nazo-gastricǎ.
• Evaluarea frecventǎ a funcţiei respiratorii: frecvenţa şi ritmul respirator, gradul de
efort respirator, saturaţia oxigenului prin pulsoximetrie, ascultaţia pulmonarǎ.
• Sub tratament cu analgetice opioide atenţie la riscul de depresie respiratorie şi
hipotensiune.
• Funcţia renalǎ (diureza, creatinina şi ureea sericǎ) se va evalua cu atenţie sporitǎ
la pacienţii vârstnici.
• Monitorizarea hemogramei (hemoglobina, hematocritul), albuminei serice şi a
electroliţiilor cu frecvenţa recomandatǎ de medic.
• Raportaţi orice intensificare a durerii acuzatǎ de pacient; poate semnifica
hemoragie, ruptura unui pseudochist sau analgezie insuficientǎ.
• Evaluarea rezultatelor testelor de laborator în dinamicǎ; efectuaţi corecţia
anemiei, diselectrolitemiei în funcţie de prescripţia medicului.
INGRIJIRI ACORDATE DE NURSǍ PACIENTULUI SPITALIZAT CU
PANCREATITA ACUTǍ

• Asiguraţi satisfacerea necesitǎţilor bazale.

• Asiguraţi repausul la pat în poziţie semişezând pentru a facilita respiraţia
diafragmaticǎ.
• Instruiţi pacientul sǎ efectueze exerciţii de respiraţie profundǎ pentru a ameliora
respiraţia

EDUCAŢIA PACIENTULUI PENTRU ASIGURAREA VINDECǍRII ŞI PREVENIREA

RECURENŢELOR

• Regimul alimentar trebuie sǎ fie hipercaloric /hipoglucidic (minim 250 g glucide/zi) şi sǎrac în
grǎsimi. Din regimul alimentar sunt excluse produsele care fermenteazǎ. Alimentele se taie
mǎrunt sau se dau pe rǎzǎtoare. Nu trebuie consumate prea reci sau prea fierbinţi. Prǎjirea
produselor este interzisǎ. Cruditǎţile se vor consuma în cantitǎţi mici. Nu se vor consuma lichide
la masǎ (dilueazǎ sucurile digestive).

• Consumul de cafea şi fumatul accentueazǎ durerea.

• Consumul de alcool este total contraindicat.

• In prezenţa diabetului zaharat instruiţi pacientul cum sǎ-şi întocmeascǎ un regim alimentar
zilnic hipoglucidic şi cum sǎ-şi administreze insulina (vezi diabetul zaharat). Avertizaţi pacientul
despre riscul de hipoglicemie severǎ dacǎ sub tratament insulinic continuǎ sǎ consume alcool şi
nu mǎnâncǎ la intervale regulate de timp.

• Explicaţi cu ocazia fiecǎrui consult medical necesitatea evitǎrii factorilor precipitanţi ai bolii:
greşelile alimentare (alimente prea grase, mese copioase), consumul de alcool, stresul.

• Recomandaţi suplimente vitaminice, mai ales vitamine liposolubile –A,D,E,K- vitamine de

grup B, vitamina C, folat, seleniu.